SENZATIONAL - Procurorul DNA Lucian Papici acuzat in fata judecatorilor Inaltei Curti de intimidarea martorilor in dosarul “Examene fraudate de la INM”
Scris de: | 
| 
Unul dintre cei patru martori audiati joi de magistratii instantei supreme in dosarul privind presupusa fraudare a examenului de la INM, organizat pentru accederea in functii de conducere pentru procurori, a sustinut ca procurorul sef de Sectie al DNA, Lucian Papici (foto) a facut presiuni asupra sa pentru ca acesta sa declare impotriva nasului sau de cununie, fostul procuror Gheorghe Dumitru, inculpat in dosar. Martorul Ionel Trandafir a sustinut ca procurorul Papici l-a avertizat sa aiba grija ce declara si i-a spus ca daca nu colaboreaza, poate sa ajunga din martor, inculpat. In plus, Trandafir a mentionat ca Papici a incercat sa il convinga, rastindu-se la el, ca exista un denunt mai vechi impotriva lui Dumitru, semnat chiar de martor, si a iesit furtunos din birou pentru a-i gasi denuntul, dupa care nu s-a mai intors.
Cel de-al doilea martor audiat in dosar, fostul procuror general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, Dinu Galca, a aratat, in fata magistratilor instantei supreme ca singurul om care a avut subiectele finale a fost Irina Berar, angajata la Rompetrol la acea data si care avea in comisia de examen atributii in a redacta pe calculator subiectele. Irina Berar a incercat, la randul sau, sa explice instantei ca l-a depunctat pe procurorul Guli Sterian (castigatorul postului de prim-procuror al Parchetului Capitalei) si inculpat in dosar pentru ca acesta avea o atitudine prea autoritara, in timp ce celalalt candidat pentru aceasta functie, procurorul Dragos Nestor (care a pierdut concursul) i s-a parut mai bun. Procurorii DNA i-au trimis in judecata in acest dosar pe fostii procurori Gabriela Ghita, Eugen Cojocaru, Sterian Guli, Gheorghe Dumitru, pe fostul judecator Gheorghe Cerbeanu si notarul Gheorghe Bucur.
Trandafir: “Procurorul Lucian Papici s-a rastit la mine, incerca sa ma oblige sa fac un denunt impotriva lui Dumitru”
Primul martor audiat in acest caz, Ionel Trandafir, finul fostului procuror Gheorghe Dumitru inculpat in cauza, a relatat instantei ca intr-o zi, fiica sa de 9 ani l-a sunat speriata si i-a zis ca bate cineva tare la usa apartamentului lor si se recomanda a fi politisti. Trandafir le-a cerut celor de la usa, prin intermediul fiicei sale, un numar de telefon la care sa ii contacteze pe cei care ii bateau la usa. Telefonic, Trandafir a aflat ca este cautat urgent de DNA Pitesti. Speriat, acesta s-a prezentat la sediul DNA Pitesti, unde, dupa mai multe ore de asteptat, a fost urcat intr-o masina si dus de urgenta la DNA Bucuresti. Inainte de a pleca la Bucuresti, conform lui Trandafir, le-a spus procurorilor ca vrea sa plece, dar nu i s-a permis acest lucru, la fel cum i s-a permis cu greu sa isi sune sotia. Odata ajuns la DNA Bucuresti, Trandafir a spus ca a fost audiat de o “domnisoara procuror”, care l-a intrebat daca a imprumutat cuiva 5.000 de euro. Martorul si-a adus aminte imediat i-a dat nasului sau de cununie, Gheorghe Dumitru, suma respectiva, pentru ca acesta avea nevoie de bani pentru nunta fiicei sale, iar acesta ii returnase deja banii inainte de a fi luat pe sus si dus la DNA pentru declaratii. In ceea ce priveste atitudinea procurorilor de caz, Trandafir a sustinut in instanta ca, in timp ce ”domnisoara procuror” punea intrebari si avea o atitudine rezervata chiar daca consemna selectiv ceea ce dorea din declaratia de martor, in biroul in care avea loc audierea intra “un procuror mai ras in cap, despre care am aflat din discutiile dintre ei ca se numeste Papici, care se rastea la mine si incerca sa ma oblige sa dau un denunt impotriva nasului meu. Mi-a zis ca mai bine colaborez cu ei, ca sa am grija ce declar, ca pot sa ajung din martor, inculpat. Si ma tot intreba daca sunt sigur ca pentru nunta mi-a cerut banii nasul meu, sau pentru alte probleme. Eu am tot zis ca pentru nunta, pentru ca mie asa mi-a spus, Papici s-a rastit la mine si mi-a zis ca eu as fi facut in urma cu mai multi ani un denunt impotriva nasului meu. Eu am negat, ca stiam ca nu am facut asa ceva, si atunci Papici mi-a zis ca o sa imi demonstreze el mie ca am facut denunt, si a iesit din camera ca sa mearga sa imi aduca denuntul meu. Si nu s-a mai intors”.
Fostul procuror Dinu Galca: “Numai doamna cu laptopul avea subiectele finale centralizate”
Cel de-al doilea martor audiat, fostul procuror general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Galati, Dinu Galca, care a fost in timp examenului, membru in comisia de examinare, a sustinut ca “a ramas ca cei din Bucuresti sa propuna subiectele. Noi am avut o intalnire cu totii, dupa testarea psihologica si atunci am stabilit cine urma sa faca subiectele, fiecare dintre bucuresteni trebuia, pe domeniul lui, sa prezinte 3 variante de subiecte. Noi, procurorii, trebuia sa facem subiectele pe probleme de justitie. Cand s-au facut subiectele finale, cu o zi inainte de concurs, am stat la INM pana la 12 noaptea. Colegii din Bucuresti aveau pregatite notite cu subiecte, si le-am discutat, le-am reformulat, le-am corectat. S-au modificat in mare parte toate subiectele. Au fost facute suficiente modificari, ca am stat toata ziua acolo si am lucrat efectiv. Pe la 11 seara a venit directorul adjunct al INM, care facea parte din comisia de organizare, a luat cele trei variante de subiect, le-a pus in trei plicuri, dupa asta intr-un plic mare, sigilate toate si semnate de toti membri comisiei, dupa care plicul a fost pus intr-un fiset metalic sigilat si semnat de toti, si sala unde era fisetul a fost sigilata. Ce a ramas, ciornele, s-au distrus si cred ca au fost puse tot in fisetul sigilat. Cei care aveau laptopuri personale le-au predat si au fost puse tot in fisetul acela. Singura care avea laptop personal a fost si doamna care a redactat subiectele, si ea s-a opus initial sa predea calculatorul sau, dar ulterior l-a lasat in fiset. Doamna Ghita a fost cea care a stabilit sa punem si laptopurile si stickurile in fiset.” Intrebat de instanta cine a redactat forma finala a subiectelor, Dinu Galca a raspuns: “Doamna cu laptopul (n.n.-Irina Berar, membru in comisia de examinare si colaboratoare a Rompetrol), ea le-a si redactat, pentru ca avea abilitatea sa scrie repede, eu nu ma pricep. Si notarea candidatilor a fost centralizata tot pe laptopul doamnei, si media tot ea o facea si o anunta”. Chestionat cu privire la comentariile facute de Berar dupa momentul notarii celor doi procurori care candidau pentru Parchetul Capitalei, Sterian Guli si Dragos Nestor, Galca a raspuns: “Stiu ca la Bucuresti au fost discutii, pe seama competentei fiecarui candidat. Au fost discutii ca in Bucuresti nu a reusit sa termine, cel care mai fusese (n.n.-Dragos Nestor) o cladire a Parchetului. Nu stiu daca discutia dintre membri comisiei a influentat in vreun fel notarea celor doi, dar eu cred ca cel care venea din provincie era cu o treapta mai sus decat cel care mai fusese, era mai hotarat. Eu nu ii cunosteam pe niciunul dintre ei, dar mie asa mi s-a parut”.
Procurorul Florica Marin, despre cele trei semnaturi diferite de pe declaratia sa: “Mi-am schimbat scrisul intre timp”
Al treilea martor audiat in cauza, procurorul Florica Marin, in prezent detasata la Ministerul Justitiei, a avut o declaratie contradictorie si evaziva. Aceasta a sustinut ca era in trei comisii de examinare in acea perioada si ca a lipsit in momentul in care au fost redactate subiectele. Intrebata in ce moment a luat contact cu comisia de examinare, Florica Marin a sustinut ca, in preziua examenului, pe la ora 17.00-18.00 a mers sa se intalneasca cu cei din comisie, insa subiectele erau deja finalizate, si au mai fost doar corectate o ora. Timpii descrisi de Marin nu “bat” cu cei aratati de Dinu Galca, care a sustinut ca de abia la ora 11.00 seara au finalizat subiectele. In plus, desi a precizat ca a respectat la litera regulamentul de organizare, a recunoscut ca nu a facut niciun subiect si ca nici nu stie cine le facea, nu stie cine le-a centralizat, la fel cum nu stie nici cine a centralizat notele candidatilor. Martorul a negat ca ar fi stiut ca Berar lucra la Rompetrol, si a sustinut ca nu isi aduce aminte daca i-a trimis un mail acesteia, dar a adaugat ca, daca l-a expediat, a fost cu respectarea regulamentului. Intrebata cate declaratii a dat la DNA, Florica Marin a raspuns ca a dat una singura. In acel moment, avocatul Marian Nazat s-a ridicat si i-a adus la cunostinta presedintelui completului, judecatorul Luminita Zglimbea, ca semnaturile de pe declaratia scrisa la calculator a martorului difera. Presedintele completului s-a uitat la declaratii, dupa care a exclamat: “ Semnaturile difera, intrebarea este chiar justificata. Exista scrisul dumneavoastra, va recunoasteti semnatura?” Martorul, cu o voce gatuita, a raspuns: “Este semnatura mea, e diferita pentru ca mi s-a schimbat scrisul intre timp”. Raspunsul a starnit rasul celor prezenti in sala, care au exclamat: “intre timp, adica de la prima pagina la a doua???” Martorul nu a mai incercat sa raspunda, preferand sa asigure din nou instanta ca nu a vazut nimic ilegal sau neprincipial in timpul desfasurarii concursului.
Irina Berar: “Este posibil sa ii fi trimis un mail doamnei Florica Marin, cu un tabel gol, nu cu subiectele”
Ultimul martor audiat la instanta suprema, fostul colaborator al Rompetrol, Irina Berar, a explicat instantei ca membri comisiei s-au impartit in echipe pe domenii de specialitate, si ca fiecare echipa si-a facut subiectele. Intrebata de ce a lucrat pe laptopul sau personal, Irina Berar a sustinut ca cei de la INM nu le-au pus la dispozitie un calculator, motiv pentru care, dupa aprobarea prealabila primita de la directorii INM, a folosit laptopul sau personal. In ceea ce priveste momentul in care au redactat subiectele, Berar a mentionat ca s-au intalnit la INM in preziua examenului, la ora 10 dimineata si au plecat de acolo seara, dupa ce subiectele au fost redactate si sigilate, la fel cu laptopurile. Berar l-a contrazis insa pe Galca, sustinand ca de fapt, ea a fost cea care s-a oferit sa isi predea laptopul spre a fi sigilat, pentru ca directorul INM o tot intreba daca a pastrat vreo copie a subiectelor in calculator. De asemenea, Berar a precizat ca in opinia sa, Nestor era mai bun manager decat Guli, care dadea dovada de o autoritate exagerata, motiv pentru care chiar l-a notat cu o nota mai mare pe Nestor, fata de Guli. Mai mult, Berar a mentionat ca Gabriela Ghita a fost cea care a adus argumente impotriva lui Nestor, pentru ca nu era incantata de colaborarea cu el. “Nu stiu daca decizia celorlalti a fost influentata de opinia doamnei Ghita, eu am crezut ca nu Guli este cel mai bun”. Intrebata daca a modificat nota vreunui candidat dupa ce s-au facut mediile, Berar a raspuns negativ. Chestionata cu privire la un eventual mail pe care i l-a transmis martorului Florica Marin, Berar a sustinut ca nu isi aduce aminte, dar ca este posibil sa ii fi trimis un mail cu un tabel gol, pentru a fi completat apoi de comisie.
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Judecatorul nu poate pronunta o hotarare in conformitate cu ce vrea, ce crede sau ce asteapta societatea 
Comentarii
# gogu
14 January 2011 00:22
+10
Dar CSM-ul noilor reformisti aude ceva?Ptr.ca au obligatia sa verif.orice abatere disciplinara comisa de vreun magistrat iar daca constata savarsirea vreunei infractiuni sa sesizeze parchetul.
# Q7
16 January 2011 10:43
+1
Citeza pe gogu
Dar CSM-ul noilor reformisti aude ceva?Ptr.ca au obligatia sa verif.orice abatere disciplinara comisa de vreun magistrat iar daca constata savarsirea vreunei infractiuni sa sesizeze parchetul.
Cine a scos Romania din Schengen??DNA !! DNA este institutia parazitara, care protejeaza crima organizata. Ea actioneaza si fabrica la comanda, in laboratoarele sale, prin sclavii Morar-Papici-Stoina, dosare persoanelor nevinovate, incomode pentru mafia ce seaca Romania de sase ani incoace.
# Justin
14 January 2011 11:09
0
împotriva numitului PAPICI LUCIAN, şeful Secţiei de combatere a corupţiei din cadrul DNA, pentru săvârşirea, în cauza ce face obiectul dosarului penal nr.12/P/2008 al DNA şi nr.2232/2/2010 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală (număr vechi: 597/2010) a următoarelor infracţiuni:
- abuz în serviciu contra intereselor publice, în formă calificată, faptă prevăzută de art.248 C.pen. raportat la art.248¹ C.pen.;
- instigare la exercitarea fără drept a unei profesii, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.281 C.pen.;
- instigare la mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.260 C.pen.;
- instigare la represiune nedreaptă, faptă prevăzută de art.268 C.pen.;
- instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri, faptă prevăzută de art.25 raportat la art.272 C.pen.
1. Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN, în calitatea sa de şef de secţie, a emis o delegaţie pe numele procurorului Bocşan Gheorghe, impunând efectuarea de către acesta a unor acte procedurale (dosar penal nr.12/P/200
În baza acestei delegaţii (dispoziţii), la data de 6 martie 2010 (într-o zi nelucrătoare – sâmbăta), procurorul Bocşan Gheorghe s-a deplasat la Istanbul şi Izmir, unde pretinde că ar fi audiat personal trei „martori” de origine turcă (Cengiz Binali, Seker Serdar şi Seker Sefa), care s-ar fi autodenunţat (după începerea urmăririi penale în cauză), cu privire la faptul că, în zilele de 5-7 septembrie 2007, ar fi participat la săvârşirea unei infracţiuni de dare de mită (art.255 C.pen.), colectând şi oferind sume de bani „nedefinite” (cum spune procurorul) unor lucrători din cadrul PPF – Aeroroport Internaţional Bucureşti – Băneasa.
Şi, tot în baza acestei delegaţii, s-a procedat la decontarea cheltuielilor de transport şi cazare ale procurorului Bocşan Gheorghe, precum şi la plata către acesta a indemnizaţiei de delegare în Republica Turcia – toate aceste sume de bani fiind achitate fără justificare legală şi reprezentând, în consecinţă, o pagubă cauzată Ministerului Public de către numitul PAPICI LUCIAN.
Însă, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN nu numai că a cauzat o pagubă Ministerului Public, dar a şi încălcat flagrant principiul teritorialităţii legii române, dreptul de jurisdicţie al Republicii Turcia asupra persoanelor aflate pe teritoriul său şi prevederile art.13-17 şi art.160-162 din Legea nr.302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală – în virtutea cărora era obligat să solicite procurorului şef al DNA formularea unei cereri de comisie rogatorie internaţională –, oferind subordonaţilor săi un model de comportament abuziv şi perturbator, de natură să afecteze grav imaginea României pe plan internaţional şi să o expună unor noi sancţiuni aplicate de organismele internaţionale, inclusiv de CEDO.
Faptul că numitul PAPICI LUCIAN a pretins unui procuror din subordine să procedeze la ascultarea celor trei cetăţeni turci în condiţiile menţionate denotă, de asemenea, sfidarea de către acesta a principiilor procesului echitabil (art.6 din Convenţia europeană a drepturilor omului), a deciziilor deja pronunţate de CEDO împotriva României (publicate în Monitorul Oficial, Partea I), ca şi a prevederilor art.20 alin.2 din Constituţie, potrivit cărora „Dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale”.
În acest sens, chiar recent (cauza Tarău împotriva României – publicată în M.Of. nr.37 din 18/01/2010), CEDO a reafirmat, ţinând seama de susţinerea Agentului guvernamental că în România urmărirea penală nu ar fi contradictorie, faptul că orice excepţie de la principiul contradictorialităţii este admisibilă doar în măsura în care, în ansamblu, procedura îşi păstrează caracterul echitabil şi nu aduce atingere drepturilor apărării (paragrafele 69-71).
O atare decizie se înscrie, de altfel, într-o practică unitară a CEDO, care a decis constant că, îndeosebi în materie penală, este necesar să se asigure acuzatului o „apărare concretă şi efectivă”, care să respecte atât principiul egalităţii armelor cât şi principiul contradictorialităţii: trebuie să se asigure acuzatului dreptul de a participa la propriul proces, de a interoga martorii, de a contesta o depoziţie în acuzare, şi de a i se asculta martorii în apărare „în aceleaşi condiţii” ca şi martorii în acuzare (a se vedea, de pildă, Kuopila c/Finlande, 27 aprilie 2000).
După cum, tot constant, CEDO a decis că utilizarea depoziţiilor din faza de urmărire este admisibilă, numai dacă „acuzatul a avut o ocazie adecvată şi suficientă de a contesta o mărturie în acuzare şi de a adresa întrebări autorului acesteia” (Kostovski c/Pays Bas, 20 noiembrie 1989; Delta c/France, 19 decembrie 1990; Isgro c/Italie, 19 februarie 1991; Lüdi c/Elveţia, 15 iunie 1992; Van Mechelen şi alţii c/Olanda, 23 aprilie 1997 etc).
Cu toate acestea, aşa cum a precizat procurorul Bocşan Gheorghe în şedinţa din data de 10 martie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia penală, în speţă, cei trei cetăţeni turci nu vor putea fi reaudiaţi, nici în cursul urmăririi penale şi nici în faza de judecată, deoarece aceştia nu vor veni niciodată de bunăvoie, şi este puţin probabil ca ei să poată fi aduşi în mod silit.
De unde urmează, în concluzie, că, prin emiterea acestei delegaţii, numitul PAPICI LUCIAN şi-a depăşit atribuţiile sale de control ierarhic (art.62 alin.2 şi art.64-65 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară) asupra legalităţii urmăririi penale efectuate în cauză, cauzând, cu ştiinţă, o perturbare deosebit de gravă a activităţii Ministerului Public şi o pagubă patrimoniului acestuia.
2. Infracţiunea de instigare la exercitarea fără drept a unei profesii constă în aceea că, în luna martie 2010, cu acelaşi prilej (trimiterea procurorului Bocşan Gheorghe în Turcia), numitul PAPICI LUCIAN a dispus chemarea şi folosirea în cauză, în calitate de interpret, a unei persoane cu numele de Stoica Mariana, care nu se află pe lista interpreţilor şi traducătorilor autorizaţi sau luaţi în evidenţă de Ministerul Justiţiei din România (o atare listă s-a comunicat de către Ministerul Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).
În referatul din 10 martie 2010, procurorul Bocşan Gheorghe menţionează că susnumita ar fi traducător „autorizat de autorităţile Republicii Turcia”, însă, pe lângă faptul că nici un act depus la dosar nu atestă acest lucru, se impune a fi subliniat faptul certificatul de traducător obţinut într-o ţară străină nu are valabilitate în România, decât în măsura în care a fost recunoscut de autorităţile competente române, în condiţiile Legii nr.178/1997 privind autorizarea şi plata interpreţilor şi traducătorilor (cu modificările aduse prin OG nr.13/2010).
În plus, potrivit Legii nr.178/1997, pentru desfăşurarea activităţii de interpret sau traducător pentru un organ judiciar, persoana în cauză trebuie să posede autorizaţie în specialitatea ştiinţe juridice.
Or, numita Stoica Mariana nu a depus la dosar nici un document care să ateste că ar fi avut dreptul, potrivit prevederilor Legii nr.178/1997, să desfăşoare activităţi de interpret şi traducător în România şi încă pentru un organ judiciar – ceea ce conduce la concluzia că aceasta a exercitat fără drept această activitate, la instigarea numitului PAPICI LUCIAN.
3. Infracţiunea de instigare la mărturie mincinoasă constă în aceea că, în luna martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN a cerut persoanei cu numele de Stoica Mariana să semneze şi să-şi pună parafa, în calitate de interpret, pe traducerile depoziţiilor celor trei cetăţeni turci – deşi la dosar nu există declaraţiile originale, scrise şi semnate de martorii turci audiaţi, astfel că interpretul (Stoica Mariana) nu poate să justifice în nici fel declaraţiile sale (traducerile depuse la dosar – filele 92 şi urm., vol. I, d.u.p.).
De asemenea, la dosar nu există dovada de citare a interpretului, nu există dovada că interpretul a fost întrebat asupra datelor de stare civilă şi asupra relaţiilor sale cu părţile în proces, nu există dovada că acesta a depus jurământul, nu există dovada că acestuia i s-a atras atenţia că, dacă nu spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă (art.85 alin.7 C.pr.pen.).
De unde se poate desprinde concluzia că numitul PAPICI LUCIAN s-a îngrijit ca numita Stoica Mariana să nu cunoască faptul că, potrivit art.128 alin.3 C.pr.pen., îi erau aplicabile prevederile art.83-85 din Codul de procedură penală şi că, făcând afirmaţii mincinoase, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă prevăzută de art.260 C.pen.
Pe de altă parte, însă, vinovăţia numitei Stoica Mariana, pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă, rămâne în discuţie, atâta vreme cât procurorul de caz pretinde că i-ar fi audiat pe cei trei cetăţeni turci în Turcia, iar din actele dosarului nu rezultă că Stoica Mariana l-ar fi însoţit pe acest procuror, la data de 6 martie 2010, la Istanbul şi Izmir (la dosar, nu există delegaţia emisă pe numele ei) – ceea ce conduce la concluzia că, în realitate, ea nu a desfăşurat, în cauză, nici un fel de activităţi de interpretare sau traducere şi că, în mod vădit ilegal, ea a semnat şi şi-a pus parafa pe declaraţiile menţionate.
În orice caz, numita Stoica Mariana nu-l putea însoţi pe procuror în Turcia, pentru a participa la audierea celor trei cetăţeni turci, decât dacă numitul PAPICI LUCIAN ar fi emis, tot abuziv, şi o a doua delegaţie de deplasare în Republica Turcia, pe numele acesteia.
Or, în acest din urmă caz, numitul PAPICI LUCIAN trebuie să răspundă pentru un concurs de infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice, urmând a fi obligat, totodată, la restituirea cheltuielilor de transport şi cazare, precum şi a indemnizaţiei de delegare achitate numitei Stoica Mariana – sume care, în mod ilegal, au fost suportate de Ministerul Public, din vina numitului PAPICI LUCIAN.
4. Infracţiunea de instigare la represiune nedreaptă constă în aceea că, în lunile martie-mai 2010, numitul PAPICI LUCIAN i-a impus procurorului care instrumentează dosarul nr.12/P/2008 al DNA – Secţia de combatere a corupţiei, să dispună reţinerea, să pună în mişcare acţiunea şi să propună arestarea unui număr de patru inculpaţi (Guiu Lucian, Micu Iustin, Barbor Bogdan şi Grama Dănuţ), iar actualmente să le prezinte materialul de urmărire penală şi să-i trimită în judecată – ştiind că aceştia sunt nevinovaţi şi că nu au săvârşit infracţiunea de luare de mită de care îi acuză.
Astfel, din denunţul formulat de numitul Abdullah Kocatas în anul 2007 (depus iniţial la DGIPI, iar, ulterior, la DGA) şi înregistrat la DNA la data de 9 ianuarie 2008, sub nr.12/P/2008, rezultă următoarele:
- în ziua de 5 septembrie 2007, după sosirea cursei de la Istanbul (orele 1700), poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au interzis, în mod ilegal, intrarea în ţară a 7 cetăţeni turci (aceşti 7 cetăţeni au rămas în aeroport până în ziua de 7 septembrie 2007, când au fost îmbarcaţi în cursa Bucureşti-Istanbul şi au fost retrimişi în ţara de origine);
- cu aceeaşi ocazie, poliţişti (necunoscuţi) din cadrul PPF – Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa au întocmit, în mod ilegal, dosar penal unuia dintre cei 7 cetăţeni turci (Seker Serdar), pentru deţinerea ilegală a unui cartuş;
- în noaptea de 5/6 septembrie 2007, traducătorul de limba turcă (Geambulat Fetin) le-a cerut celor 7 cetăţeni turci mai multe sume de bani, atât ca plată pentru serviciile sale de traducător, cât şi pentru ca poliţia să le permită acestora intrarea în ţară şi să nu întocmească dosar penal numitului Seker Serdar.
Controlul efectuat de IGPF, în luna septembrie 2007, a concluzionat însă, contrar celor susţinute de denunţător, că măsura de a nu se permite intrarea în ţară a celor 7 cetăţeni turci – dispusă de şeful de tură Marin Valentin, în ziua de 5 septembrie, orele 2000 – a fost corectă, la fel ca şi decizia aceluiaşi şef de tură de a chema ofiţerii de cercetare penală, de îndată ce a fost sesizat (inclusiv de lucrătorul vamal Oancea Daniel) despre existenţa cartuşului, în bagajul cetăţeanului turc Seker Serdar.
Cât priveşte faptele de corupţie semnalate de Abdullah Kocatas, DGA a efectuat verificări, în urma cărora a fost identificat şi audiat traducătorul de limba turcă Geambulat Fetin, care a recunoscut că a pretins şi primit de la cei 7 cetăţeni turci o sumă de bani, pentru serviciile sale de interpret şi traducător, dar fără a tăia chitanţă.
De asemenea, este aproape cert că, în această primă fază (când a fost audiat la DGA), Geambulat Fetin a relatat corect modul în care s-au desfăşurat faptele – ceea ce a ajutat la identificarea poliţiştilor (ori a poliţistului) care au pretins (primit) bani de la cetăţenii turci. În orice caz, doar aşa s-ar explica faptul că, deşi DGA a audiat aproape întreg personalul PPF - Aeroport Internaţional Bucureşti-Băneasa, totuşi, ulterior (în primăvara-vara anului 200
Cu toate acestea, toate declaraţiile lui Geambulat Fetin, care se găsesc, actualmente, la dosarul cauzei, sunt confuze şi contradictorii.
Într-o declaraţie, Geambulat Fetin pretinde că în noaptea de 5/6 septembrie 2007 (între orele 1000 – 1230) a stat de vorbă cu trei ofiţeri necunoscuţi (dintre care unul, îmbrăcat civil, era ofiţer superior) şi că a tradus pentru aceştia declaraţiile lui Seker Serdar – ceea ce, în condiţiile în care s-a stabilit, cu certitudine, că Geambulat Fetin a fost chemat de Marin Valentin (şeful de tură – care, în mod obligatoriu, era îmbrăcat în uniformă), pentru a-i ajuta pe ofiţerii de cercetare penală, servindu-le drept interpret în dosarul penal, conduce la concluzia că, pe lângă cei doi ofiţeri de cercetare penală, de faţă s-a aflat şi adjunctul şefului unităţii, numitul Topciu Aurel (care, la acea dată, se afla la comanda unităţii, înlocuindu-l pe Guiu Lucian, aflat în concediu de odihnă).
Într-o altă declaraţie – singura luată în consideraţie de către procuror – Geambulat Fetin pretinde că nu ar fi stat de vorbă cu ofiţerii de cercetare penală, ci ar fi stat de vorbă cu cei patru inculpaţi (Guiu, Micu, Barbor şi Grama), pe care îi acuză că ar fi cerut bani de la cetăţenii turci, fie prin intermediul său, fie direct.
Această din urmă declaraţie a lui Geambulat Fetin este însă infirmată de înregistrarea video şi ambientală, datând din vara anului 2008 (dar transcrisă abia în mai 2010), din care rezultă, în mod neîndoielnic, că, până la acel moment (vara anului 200
Iar apoi, în afară de Geambulat Fetin, nimeni nu mai confirmă prezenţa în unitate, în noaptea de 5/6 septembrie 2007, a celor patru inculpaţi. Dimpotrivă, din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă că inculpatul Guiu Lucian nici nu se afla în Bucureşti, fiind plecat în concediu de odihnă şi cazat, împreună cu familia, la Complexul Diana din Saturn al MAI, iar în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi trei inculpaţi, din probe rezultă că aceştia au lucrat, toţi, în tura de zi (05/09/2007) şi au părăsit unitatea în jurul orelor 2030 – deci mai înainte de a se petrece faptele de care îi acuză.
Cu o singură excepţie: Topciu Aurel care, în declaraţia dată în faţa procurorului, pretinde că şeful unităţii, inculpatul Guiu Lucian, deşi era oficial în concediu, ar fi venit totuşi la unitate, în una din zile.
Însă, declaraţiile lui Topciu Aurel şi Geambulat Fetin, în sensul menţionat, sunt, indiscutabil, mincinoase.
Pe de o parte, Topciu Aurel are interesul să ascundă implicarea sa, fără nici un drept, în dosarul penal întocmit lui Seker Serdar. Căci, după cum singur recunoaşte, Topciu Aurel a venit la unitate (îmbrăcat civil), în seara zilei de 5 septembrie 2007, în jurul orelor 2000, după ce a fost informat telefonic de şeful de tură de măsurile dispuse. Este drept că el pretinde că ar fi plecat după o oră şi că nu ar fi discutat cu nimeni, dar această afirmaţie a sa nu a fost verificată şi nici nu este plauzibilă – fiindcă, dacă nu a discutat cu nimeni, nu se vede motivul pentru care a venit totuşi la unitate, în afara orelor de program (seara) şi doar după ce a fost sunat de şeful de tură.
Pe de altă parte, Geambulat Fetin este dispus să declare orice i s-ar cere de către procuror, deoarece, încă din anul 2008, acesta i-a promis o soluţie de netrimitere în judecată, cu condiţia să colaboreze – ceea ce nu l-a împiedicat însă să se plângă apropiaţilor de tratamentul la care este supus de DNA (a se vedea înregistrarea discuţiei dintre soţia lui şi prietena acesteia), ca şi de faptul că ar fi fost constrâns, direct sau indirect, de Topciu Aurel, să facă afirmaţii mincinoase, în această cauză.
De altfel, lipsa de credibilitate a lui Geambulat Fetin a constituit, neîndoielnic, unul din motivele principale pentru care, în martie 2010, numitul PAPICI LUCIAN a decis ca procurorul de caz să se deplaseze singur în Turcia şi să-i aducă, de acolo sau de aiurea, nişte declaraţii care să-i acuze pe cei patru inculpaţi şi, mai ales, a căror veridicitate să nu poată fi verificată.
Desigur, nu este tocmai evident felul în care numitul PAPICI LUCIAN a decis, în martie 2010, care sunt persoanele ce trebuie acuzate (Oare, care a fost criteriul de selecţie ?)
Însă, dincolo de acest aspect, este destul de evident de ce, în loc să infirme motivat (art.64 alin.3 din Legea nr.304/2004) actele procurorului de caz şi să ia în considerare, chiar din oficiu, nulitatea acestora (art.197 alin.4 C.pr.pen.) – ceea ce era absolut necesar, pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei – în speţă, numitul PAPICI LUCIAN s-a preocupat, dimpotrivă, ca întreaga urmărire penală să se efectueze la întâmplare, în dispreţul total şi continuu al legii şi al adevărului, după cum urmează:
- actele premergătoare s-au întins pe parcursul a aproape 3 ani – ceea ce contravine prevederilor art.64 alin.4 din Legea nr.304/2004, potrivit cărora procurorul nu poate lăsa o cauză în nelucrare în mod nejustificat mai mult de 30 de zile; şi, pe lângă aceasta, a condus la pierderea a numeroase probe (între timp, au fost distruse înregistrările video din aeroport, păstrate de SRI, martorii nu-şi mai amintesc cele petrecute etc.) ;
- actele premergătoare nu s-au finalizat prin întocmirea unui proces-verbal – aşa cum prevede art.224 alin.3 C.pr.pen.;
- actele premergătoare au constat în administrarea majorităţii probelor din dosar de către un organ necompetent (s-a folosit abuziv şi nejustificat delegarea) şi fără respectarea dispoziţiilor legale în materie – ceea ce încalcă prevederile art.213 şi atrage incidenţa art.64 alin.2 C.pr.pen., potrivit cărora „mijloacele de probă obţinute în mod ilegal nu pot fi folosite în procesul penal”;
- actele de urmărire penală nu s-au efectuat în ordinea stabilită de lege, deşi ele sunt acte constitutive ale procesului penal, astfel că era obligatorie efectuarea lor în ordinea stabilită de lege (Gr. Theodoru, Tratat, 2008, p.551). Din contră, în speţă, ele s-au efectuat, aproape toate, într-o singură zi, anume în ziua de 9 martie 2010. În acea zi, fără nici o nejustificare, învinuiţii au fost ridicaţi silit şi aduşi cu mandat la sediul DNA, unde, în loc de a li se comunica, măcar atunci, rezoluţiile motivate de începere a urmăririi penale (aşa cum impune art.228 alin.6 C.pr.pen.), li s-au predat doar nişte procese-verbale, care nu sunt prevăzute de nici o lege (ceea ce arată că numitul PAPICI LUCIAN nu cunoaşte că are obligaţia de a întocmi şi semna o adresă, precum şi de a ataşa la aceasta rezoluţia motivată de începere a urmăririi penale). Şi, tot fără nici o justificare, în acea zi, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale împotriva acuzaţilor, aceştia au fost reţinuţi, fără a li se da posibilitatea să cunoască probele din dosar şi să se apere (aşa cum dispun art.66 alin.2 şi art.67 C.pr.pen.) şi s-au făcut propuneri de arestare preventivă a lor, fără ca aceştia să fie reaudiaţi (aşa cum prevede art.150 C.pr.pen.) şi, iarăşi, fără a le fi respectate drepturile de apărare (art.66 C.pr.pen.);
- procedeul menţionat, sancţionat deja prin mai multe decizii CEDO, încalcă prezumţia de nevinovăţie. Întrucât punerea în mişcare a acţiunii penale reprezintă un prim pas pe calea răsturnării prezumţiei de nevinovăţie, o dispoziţie în acest sens se justifică doar atunci când urmărirea penală, care se efectuează in rem (strict cu privire la faptă), a avut o anumită durată, absolut necesară pentru a asigura respectarea drepturilor procesuale ale învinuitului şi pentru a i se oferi posibilitatea de a se apăra şi de a combate acuzaţiile ce i se i se aduc. Abia după ce s-au stabilit, aproape cu certitudine, toate circumstanţele faptei, se poate pune în mişcare acţiunea penală – care operează in personam şi constituie un prim act de contestare a prezumţiei de nevinovăţie.
Iar apoi, în zilele de 11-14 mai 2010, când procurorul de caz i-a învederat faptul că probele existente la dosar nu justifică trimiterea inculpaţilor în judecată, numitul PAPICI LUCIAN a oferit subordonaţilor săi o nouă probă de comportament abuziv şi perturbator, interzicând categoric procurorului Bocşan Gheorghe să procedeze la confruntarea inculpaţilor cu cei doi martori principali ai acuzării, respectiv Topciu Aurel şi Geambulat Fetin. Nu numai atât, dar i-a impus procurorului Bocşan Gheorghe să respingă orice probă în apărare, fără a ţine seama de faptul că, în acest fel, se nesocoteau vădit prevederile art.250, art.252 şi art.3 C.pr.pen., potrivit cărora procurorul are obligaţia să completeze, chiar din oficiu, urmărirea penală, pentru a stabili adevărul şi pentru a lămuri numeroasele neconcordanţe existente între depoziţiile depuse la dosar; şi, mai ales, fără a ţine seama că, în această cauză, fiecare depoziţie a martorilor acuzării prezintă o variantă diferită a faptelor – ceea ce încalcă principiul convergenţei probelor şi echivalează cu o nemotivare a măsurilor de represiune dispuse deja, în această cauză.
Mai mult, numitul PAPICI LUCIAN a respins, fără nici o motivare, toate plângerile formulate de inculpaţi, în temeiul art.278 C.pr.pen., pentru încălcarea drepturilor lor de apărare şi, unora dintre aceştia, a refuzat chiar să le comunice deciziile sale – nesocotind faptul că CEDO a decis constant că necomunicarea concluziilor ministerului public reprezintă o violare a art.6 din Convenţie şi o încălcare a principiului contradictorialităţii, deoarece este de natură să pună părţile în imposibilitate de a răspunde (partea nu se poate prevala de dreptul la egalitatea armelor de vreme ce concluziile nu sunt comunicate).
În orice caz, acest refuz brutal al numitului PAPICI LUCIAN de a verifica legalitatea activităţii de urmărire penală desfăşurată în cauză dovedeşte, şi el, că acesta ştie că toate măsurile represive pe care le-a dispus în această cauză sunt nelegale şi netemeinice, îndreptându-se împotriva unor persoane nevinovate.
5. Infracţiunea de instigare la reţinere sau distrugere de înscrisuri constă în aceea că numitul PAPICI LUCIAN a dispus nedepunerea la dosar a unor înscrisuri necesare soluţionării cauzei.
Astfel, din dispoziţia numitului PAPICI LUCIAN nu au fost depuse la dosar toate declaraţiile (lipsesc, de pildă, declaraţiile luate, în anul 2008, de către procurorul de caz, care i-a audiat personal pe Topciu Aurel şi pe ofiţerii de cercetare penală) şi nici toate transcrierile relevante ale interceptărilor telefonice efectuate în cauză (din acestea, au fost transcrise şi depuse la dosar, în martie 2010, doar câteva fragmente, care, scoase din context, puteau susţine afirmaţiile mincinoase ale Geambulat Fetin).
De altfel, se poate vedea că dosarul a fost permanent renumerotat şi că, deşi procurorul de caz afirmă (în referatul din 10 martie 2010) că ar fi audiat toate persoanele aflate în tură în perioada 5-7 septembrie 2007, totuşi, la dosar nu există decât declaraţiile lucrătorilor dintr-o singură tură – tura de zi din data de 5 septembrie 2007.
De asemenea, în timpul judecării recursului DNA la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, numitul PAPICI LUCIAN a dispus luarea dosarului transmis instanţei – care a fost readus abia în ziua procesului (8 aprilie 2010) – şi, pe lângă aceasta, a interzis să se comunice instanţei actele procedurale noi (declaraţii de martori) întocmite în perioada 11 martie – 8 aprilie 2010.
În concluzie, întreaga atitudine a numitului PAPICI LUCIAN reflectă o gravă neînţelegere a exigenţelor procesului echitabil, ca şi o concepţie deformată asupra obligaţiilor ce-i revin – ceea ce îl face incompatibil cu foarte înalta funcţie pe care o deţine.
Faţă de cele mai sus arătate, vă rog a dispune începerea urmăririi penale împotriva numitului PAPICI LUCIAN, pentru comiterea infracţiunilor mai sus arătate.
In prezent urmeaza a se pronunta si judecatorii ICCJ asupra legalitatii NUP-ului dispus de catre Parchet.
# stelian
18 January 2011 12:11
+2
Iar acestui personaj i s-a incredintat sefia serviciului anticopruptie din DNA pentru a "instrumenta" dosare in primul rand impotriva adversarilor politici ai actualei puteri. Cu astfel de personaje Romania nu va progresa niciodata la capitolul justitie...
# stelian
18 January 2011 14:18
0
# rori
17 October 2011 10:10
0