Desi pare incredibil pentru un asemenea nivel, un judecator de la Tribunalul Bucuresti a condamnat la ani grei de inchisoare mai multi inculpati dintr-un dosar de coruptie, printr-o sentinta in care nu a facut altceva decat sa copieze pasaje intregi din rechizitoriul procurorilor DNA. Vorbim despre celebrul judecator Andi Mihai Malaliu, cel care in 2000 a fost numit prin decret al presedintelui in functia de procuror, iar peste mai putin de patru ani a fost transferat direct in functia de judecator printr-o hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii.

Dosarul la care ne referim este cel privind politele de asigurare pentru angajatii Postei Romane, in care omul de afaceri Maricel Pacuraru a fost trimis in judecata de DNA pentru complicitate la abuz in serviciu contra intereselor publice, daca functionarul a obtinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial, cu consecinte deosebit de grave, in forma continuata, si spalare de bani, si in care a fost condamnat la 8 ani de inchisoare de judecatorul Malaliu de la Tribunalul Bucuresti. De asemenea, in acelasi dosar, fostul director general al Companiei Posta Romana, Dan Mihai Toader, a fost condamnat la 6 ani de inchisoare.

Problema este ca sentinta lui Andi Malaliu s-a bazat aproape in totalitate doar pe rechizitoriul procurorilor, pe care, de altfel, l-a si copiat cuvant cu cavant. Nu o spunem noi, ci judecatoarele Simona Encean (foto) si Anca Alexandrescu de la Curtea de Apel Bucuresti care au desfiintat sentinta lui Malaliu si au trimis dosarul spre rejudecare.

CAB: “Sentinta penala pronuntata de tribunal reprezinta o copie fidela a rechizitoriului, judecatorul fondului reluand intocmai sustinerile parchetului, ignorand aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecatoreasca, neanalizand niciuna din apararile inculpatilor”

Cele doua judecatoare arata in decizia 365/A din 28.11.2012 ca sentinta lui Andi Mihai Malaliu este o “copie fidela” a rechizitoriului intocmit de procurori. De asemenea, Simona Encean si Anca Alexandrescu mentioneaza ca judecatorul Andi Mihai Malaliu a ignorat aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecatoreasca si nu a analizat apararile inculpatilor:

“Inculpatii au solicitat, pe de o parte, trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta, invocand nemotivarea sentintei penale, dar si nelegala compunere a completului si omisiunea acordarii ultimului cuvant (apelantul Pacuraru Maricel) precum si omisiunea citarii partilor responsabile civilmente (apelantul Beschea Lucian). Pe de alta parte, au criticat sentinta penala pentru gresita lor condamnare. (...)

Dupa cum s-a aratat si in literatura de specialitate, motivarea hotararii judecatoresti trebuie sa fie pertinenta, completa, intemeiata, omogena, concreta, convingatoare si accesibila. Totodata, motivarea este de esenta hotararilor, reprezentand o garantie pentru parti ca cererile lor au fost analizate.

in acest sens, practica instantei supreme a fost constanta in a aprecia ca inexistenta motivarii atrage casarea hotararii, cu rejudecarea cauzei de catre instanta care a incalcat dispozitiile legale ce reglementeaza obligativitatea motivarii hotararii judecatoresti.

Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta CEDO, referitoare la dreptul la un proces echitabil. (...)

Astfel, sentinta penala pronuntata de tribunal reprezinta o copie fidela a rechizitoriului, judecatorul fondului reluand intocmai sustinerile parchetului, ignorand aspectele noi ce au rezultat din cercetarea judecatoreasca, neanalizand niciuna din apararile inculpatilor si neprecizand motivele pentru care au fost inlaturate”.

Judecatoarele Encean si Alexandrescu: “Judecatorul fondului, la momentul copierii rechizitoriului ca si motivare proprie a instantei nici macar nu a eliminat din actul de sesizare dispozitiile ce privesc exclusiv faza de urmarire penala”

Mai mult, potrivit deciziei CAB, judecatorul Malaliu a incurcat chiar si calitatea unor persoane din dosar, carora le-a atribuit fie calitatea de invinuit, fie calitatea de inculpat: “Cu privire la primul aspect, Curtea constata ca judecatorul fondului, la momentul copierii rechizitoriului ca si motivare proprie a instantei nici macar nu a eliminat din actul de sesizare dispozitiile ce privesc exclusiv faza de urmarire penala.

Astfel, la f. 36 din sentinta penala atacata de mentioneaza ca: „In cauza se va dispune disjungerea fata de AN sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.290 C.p.”

De asemenea, la f. 48, instanta de fond arata ca: ”In cauza se va dispune disjungerea si continuarea cercetarilor fata de: inculpatul ZSN sub aspectul savarsirii infractiunii prev si ped de art. 23 lit.a din Legea 656/2002 cu modificarile ulterioare rap. la art.17 lit.e din Legea nr.78/2000, republicata constand in aceea ca in calitate de director general la S.C. P. S.A. a inregistrat in contabilitatea firmei suma de 1.523.667 lei, cunoscand faptul ca aceasta provine din savarsirea infractiunii prev. de art. 132 din Legea nr.78/2000, republicata raportat la art.248, 2481 din C.p. cu aplic. art.41 al.2 C.p., pe care ulterior a transferato catre alte firme, in scopul ascunderii originii ilicite a acestei sume precum si fata de numitii: PC, DITCOV IULIAN sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.9 din Legea 241/2005 in vederea stabilirii modului in care au fost transferate si comercializate ulterior cartele Peregrin catre Loteria Nationala S.A.

Intrucat cu ocazia prezentarii materialului de urmarire penala, inculpatul Z a negat faptul ca semnatura de pe contractul nr.04/08.01.2007 incheiat intre S.C. P. S.A. si S.C. G. N. S.R.L. si de pe facturile din data de 08.01.2007 ii apartine si avand in vedere faptul ca S.C. G. N. S.R.L. a intrat in lichidare judiciara, in cauza se va dispune disjungerea cauzei fata de numitul C A sub aspectul savarsirii infractiunii prev. de art.290 C.p., art.143 al.2 lit.a din Legea 85/2006”.

Mai mult, in asa zisele considerente ale sentintei penale se mentioneaza ca: „asa cum se va demonstra pe parcursul prezentului rechizitoriu” – f. 12.

In aceleasi stil la f. 54 se precizeaza ca “La data de 28.04.2005 s-a incheiat intre F.S.P.C. si S.C. H. S.A., contractul nr.H0591/F.S.P.C. 164/28.04.2005 prin care…” instanta de fond reluand intocmai inclusiv punctele de suspensie aflate la f. 76 din rechizitoriu.

Curtea mai constata ca la f. 52 – 54 din sentinta penala, instanta reia dispozitiile aflate in Capitolul V din rechizitoriu privind „incheierea contractelor de catre CNPR SA cu FSPC si SC H. SA si le retine ca si situatie de fapt in sarcina inculpatilor Toader, Marinescu si Lepadatu, desi prin rechizitoriu s-a dispus scoaterea acestora de sub urmarire penala pe acest aspect.

In acelasi mod, se procedeaza si cu privire la calitatile unor parti din dosar, instanta de fond atribuind numitei PC fie calitatea de invinuit (f. 46), fie de inculpat (f. 20, 32, 37, 39, 40, 46), pe aceeasi pagina (f. 45) aceasta avand atat calitatea de inculpata, cat si de invinuita.

Calitatea de inculpat este atribuita si numitelor DM si PR – f. 15, 32, 39, 40, 46 din sentinta, doar pentru ca acestea au avut calitatea de invinuite in cursul urmaririi penale.

Este de precizat ca aceste persoane nu au dobandit calitatea de inculpat, nefiind trimise in judecata, dispunandu-se prin rechizitoriu, scoaterea lor de sub urmarire penala.

Si numitul ZSN are calitatea de inculpat in cauza asa cum rezulta din considerentele sentintei penale – f. 35 si 36. E adevarat ca acesta a avut calitatea de invinuit in faza urmaririi penale, dar prin rechizitoriu s-a dispus disjungerea cercetarilor, nefiind trimis in judecata in prezenta cauza.

Mai mult, inculpatilor din prezenta cauza, instanta de fond le atribuie calitatea de invinuiti: invinuita Moisa Daniela - f. 15, invinuitii Moisa Daniela si Pacuraru Maricel – f. 20, invinuitii Marinescu Andrei si Lepadatu Emanoil – f. 24 si invinuitii Toader si Lepadatu –f. 57-59”.

Contributia judecatorului Malaliu la motivarea sentintei a fost de trei fraze

A existat insa si o contributie proprie a judecatorului Malaliu la redactarea sentintei prin care a dispus condamnarea omului de afaceri Maricel Pacuraru sau a fostului director al Postei Romane Dan Mihai Toader. Este vorba insa doar de trei fraze, asa cum reiese din decizia judecatoarelor Simona Encean si Anca Alexandrescu: “Verificand continutul rechizitoriului raportat la considerentele sentintei penale, Curtea constata ca judecatorul fondului, in afara preluarii situatiei de fapt retinuta in actul de sesizare, nu a avut alta contributie decat a mentiona urmatoarele: „Simpla expunere a situatiei de fapt arata ca nu ne aflam in fata unor litigii civile, cum au sustinut, la unison, inculpatii, ci in fata unei „inginerii” financiare complexe, al carei creier a fost inculpatul Pacuraru Maricel, sustinut de ceilalti inculpati, avand ca scop prejudicierea CNPR SA si obtinerea de sume enorme de bani in folosul personal al inculpatilor.

Este relevanta si atitudinea inculpatului Toader Dan Mihai, care, afland din presa despre activitatile inculpatului Pacuraru Maricel, a incercat, la un moment dat, sa se delimiteze de acesta, constient fiind ca si el, personal, s-a implicat intr-o activitate ilicita.

Inculpatii au sustinut caracterul legal al incheierii politelor de asigurare, dar acest lucru nu este real”.

Insa, aceste observatii nu intrunesc conditia de motivare a unei hotarari judecatoresti, mai ales ca circumstantele concrete ale spetei deduse judecatii demonstreaza complexitatea pretinsei activitati infractionale a inculpatilor trimisi in judecata”.

Concluzia: “Motivarea unei hotarari judecatoresti prin copierea actului de sesizare, fara o contributie in niciun fel a judecatorului fondului, echivaleaza cu inexistenta motivarii, imprejurare care se circumscrie prevederilor art. 6 paragraf 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului”

Cele doua judecatoare de la Curtea de Apel Bucuresti au stabilit ca sentinta judecatorului Andi Mihai Malaliu nu cuprinde nicio analiza a probelor care au condus la condamnarea inculpatilor. Totodata, judecatoarele CAB au constatat ca apararile inculpatilor nu au fost analizate in niciun fel de instanta de fond. Nu in ultimul rand, judecatoarele Encean si Alexandrescu au apreciat ca motivarea unei hotarari judecatoresti doar prin copierea actului de sesizare, fara o contributie a judecatorului, reprezinta de fapt lipsa motivarii:

“Hotararea instantei nu cuprinde o analiza a probelor care au condus judecatorul fondului la solutia de condamnare a inculpatilor, iar apararile inculpatilor nu au fost analizate in niciun fel de catre tribunal. Judecatorul fondului s-a limitat doar la enumerarea mijloacelor de proba, fara a le analiza la f. 56 din sentinta penala.

In consecinta, Curtea apreciaza ca „motivarea” unei hotarari judecatoresti prin copierea actului de sesizare, fara o contributie in niciun fel a judecatorului fondului, echivaleaza cu inexistenta motivarii, imprejurare care se circumscrie prevederilor art. 6 paragraf 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului.

Privit si din aceasta perspectiva, acest motiv constituie o imprejurare care conduce in mod automat la desfiintarea in totalitate a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.

Desi prevederile procedurale continute in art. 379 C. pr. pen. nu indica ca si motiv de desfiintare cu trimitere situatia nemotivarii hotararii supuse apelului, ca si motiv de nerezolvare a fondului cauzei, Curtea apreciaza ca prin aplicarea dispozitiilor Conventiei, obligatorii pentru instantele romane, solutia se impune in prezenta cauza.

Astfel, in speta, nu este vorba de o motivare insuficienta, care, teoretic, ar putea fi complinita, de catre instanta de apel, ci de o lipsa totala a motivarii sentintei penale de catre judecatorul fondului.

In aceasta speta, in care practic s-a eliminat faza procesului penal din fata instantei de fond, instanta de apel ar fi pusa situatia de a cenzura direct actul de sesizare, lucru care nu a fost avut in vedere de legiuitor la momentul modificarii dispozitiilor art. 379 C. pr. pen. Intentia legiuitorului a fost aceea de a asigura celeritate cauzelor penale, prin eliminarea solutiilor nejustificate de trimitere a cauzelor spre rejudecare si nu de a elimina faza judecatii la instanta de fond, cum s-a intamplat in prezenta cauza.

Totodata, o buna motivare a hotararii judecatoresti este o necesitate imperioasa care nu poate fi neglijata in favoarea celeritatii.

Ori, in situatia care s-ar aplica formal, in prezenta cauza, in litera textului de lege si nu in spiritul acesteia, dispozitiile art. 379 C. pr. pen., cu ignorarea art. 6 paragraf 1 din CEDO, s-ar ajunge in situatia ca inculpatii sa beneficieze efectiv de doar doua grade de jurisdictie, in conditiile in care in prima instanta, lipseste motivarea solutiei de condamnare a acestora.

Mai mult, tratarea cu usurinta a unei asemenea modalitati de lucru a unei instante de judecata, fara „sanctionarea” prin desfiintare de catre instanta de control judiciar, ar putea fi interpretata ca o conduita procedurala permisa de dispozitiile legale.

Solutia de desfiintare a hotararii pronuntate de tribunal si de trimitere a cauzei spre rejudecare si pe acest aspect, se impune, mai ales, in conditiile in care instanta de apel este pusa in imposibilitate de a cenzura sentinta penala atacata, in lipsa considerentelor proprii ale judecatorului fondului, singura parte a hotararii de cenzurat fiind partea ce contine dispozitivul”.

* Cititi aici Decizia judecatoarelor Simona Encean si Anca Alexandrescu de la CAB