Curtea Constituțională a României a identificat marți, 6 octombrie 2026, o neconstituţionalitate relativă în procedura percheziţiei. 

Mai precis, CCR a stabilit că obiectele suspecte găsite la percheziție se ridică doar în baza unei suspiciuni rezonabile.

În drept, instanța de control constituțional a decis că „suspiciunea” de la art. 159 alin. 13 teza ultimă din Codul de procedură penală trebuie înțeleasă doar ca „suspiciune rezonabilă”.

În esență, Curtea a constatat că, dacă nu pornim de la ideea că suspiciunea trebuie să fie una rezonabilă, atunci actuala formă a art. 159 alin. 13 CPP „relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare”.

Iată cum sună art. 159 alin. 13 CPP:

„Organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. Obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă sau în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu se ridică întotdeauna”.

Redăm comunicatul CCR:

„Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală sunt constituționale în măsura în care prin termenul „suspiciunea” din cuprinsul acestora se înțelege „suspiciunea rezonabilă”.

Rezumat

Legiuitorul a reglementat regula potrivit căreia, în contextul punerii în executare a mandatului de percheziție, organul judiciar este obligat să se limiteze la ridicarea numai a obiectelor și înscrisurilor care au legătură cu fapta pentru care se efectuează urmărirea penală. De la această regulă, legiuitorul a prevăzut, potrivit art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală, două excepții, și anume (i) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile a căror circulație ori deținere este interzisă, (ii) obligația de a ridica, întotdeauna, obiectele sau înscrisurile în privința cărora există suspiciunea că pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Curtea a constatat că utilizarea de către legiuitor a termenului „suspiciune” în cadrul ultimei ipoteze a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală încalcă prevederile art.1 alin.(5) și art.27 din Constituție.

Argumente

Curtea a constatat că și în situația reglementată de ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală este necesară existența unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă aceasta pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu. Atâta vreme cât dispozițiile criticate nu stabilesc cerința existenței unei suspiciuni rezonabile că obiectele sau înscrisurile la care se referă ultima ipoteză a art.159 alin.(13) din Codul de procedură penală pot avea o legătură cu săvârșirea unei infracțiuni pentru care acțiunea penală se pune în mișcare din oficiu, apare cu evidență că legea relativizează în mod nepermis criteriile aplicabile, lăsând la latitudinea fiecărui organ de cercetare penală evaluarea, în mod diferențiat, a unor situații similare. 

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

sursa foto mascați: Adevărul.ro; colaj cu ChatGPT