A spune in ziua de azi ca esti avocat nu mai este demult un titlu de glorie. Dimpotriva, sunt destui care te catalogheaza din start drept un „combinator” de dosare, al carui Dumnezeu e unul singur: banul. A te prezenta ca avocat pe la vreo audiere la parchet sau la instanta, nu mai reprezinta o misiune nobila in scopul aflarii adevarului, ci dimpotriva, de cele mai multe ori esti supus umilintelor din partea unor magistrati care considera ca nu ai alt rol decat sa-i incurci si enervezi si nu te agreeaza pentru ca uneori ai mai multi bani decat ei.

A fi avocat in cadrul baroului pe al carui tablou esti inscris nu-ti asigura nicio protectie sau favoare, nici macar garantia respectarii drepturilor tale profesionale, dimpotriva, trebuie sa platesti taxe peste taxe, chiar daca nu ai uneori venituri, pentru ca altfel poti fi suspendat din profesie sau sanctionat. Mai nou, nici reclama nu mai poti sa-ti faci ca ii deranjezi pe „batranii” care au confiscat profesia in scopuri personale si care nu au alta preocupare decat sa-ti faca viata cat mai grea, ca sa le fie lor cat mai bine.

Aceasta este starea generala a avocatului roman, discriminat in parchete si instante, vazut rau in societate si strans cu usa in cadrul structurilor profesionale de breasla.

Ca vechi observator al acestei bresle, in care am numerosi prieteni ale caror probleme le cunosc de peste 20 de ani incoace, pot spune ca vinovati de aceasta stare sunt organele de conducere ale profesiei, in special cei cocotati de zeci de ani in fruntea UNBR, care nu au bunul simt sa se retraga din fruntea acestei profesii careia nu-i mai fac demult cinste.

Acesti domni, unii trecuti de 60 de ani - care au profitat de nestiinta altora pentru a se mentine in functii, organizand Congrese abil aranjate la vot ca pe vremea congreselor comuniste unde au deprins experienta manevrelor de culise, care au profitat de naivitatea tinerilor intrati in profesie, care vor sa invete si sa-si faca o cariera, nu sa controleze - nu vor sa inteleaga ca vremea lor a apus demult. Din cauza lor, avocatura a ramas cea mai nereformata componenta a sistemului juridiar, de fapt se poate afirma ca se afla in afara sistemului judiciar, pentru ca la 24 de ani de la Revolutie avocatul nu a ajuns egalul procurorului, ci o anexa a actului de justitie, care trebuie bifata doar pentru aparenta respectarii dreptului la aparare.

Acesti vechi ai profesiei au mai avut o tara: ani in sir au pastorit intrarea in avocatura preponderent prin examene aranjate, pana cand numarul avocatilor a devenit uimitor de mare, perfect de transformat intr-o masa buna de cotizat la bugetele barourilor. Daca in Romania avem azi barouri paralele, acestea au aparut ca efect al modului in care vechii avocaturii au dirijat destinele acestei bresle.

In ziua de azi, in niciun parchet sau instanta, indiferent de probe si de adevarul juridic din dosare, rolul avocatului a devenit unul figurativ, neexistand niciun avocat care sa poata face o predictibilitate a verdictului care se va da intr-o cauza. Vechii maestrii ai barei, care candva impresionau cu pledoariile lor, pot fi striviti oricand ridica vocea mai tare, de judecatori sau procurori care ii pot reduce la tacere sau amenda daca cumva ii deranjeaza.

Avocatul a fost intratat redus ca importanta, incat a devenit o cantitate neglijabila, care mai are un singur rol, sa faca act de prezenta.

S-a ajuns aici pentru ca avocatul nu a fost aparat. Avocatul a fost executat chiar din interiorul profesiei sale, de catre organele de conducere din UNBR din ultimii 20 de ani, care niciodata nu au dorit sa ia pozitie publica, ferma, atunci cand avocatii au fost discriminati. Atunci cand anumiti procurori si judecatori s-au jucat cu vietile oamenilor si au dat solutii nu dupa probe, ci dupa propriile considerente.

Daca Justitia romana este azi o „loterie nationala”, in care din pacate domina practica neunitara aceasta se datoreaza in primul rand organelor de conducere profesionale ale avocatilor, care au permis ca acest lucru sa se intample.

Lipsa luarilor de pozitii publice ale barourilor si UNBR in fata problemelor reale ale avocatilor (practica neunitara, arbitrariul unor magistrati si inegalitatea de arme dintre aparare si acuzare) ascund de multe ori culoarele din Justitie unor avocati cu vechime care asa inteleg sa-si faca avantaje in profesie, dar si teama acestora ca o profesie predictibila cu o concurenta reala, le-ar reduce simtitor piata.

Intrarea recenta in vigoare a noilor Coduri a dat masura preocuparii organelor de conducere ale avocaturii fata de bunul mers al profesiei. In loc sa reclame sincopele care au aparut si vor aparea cu noile coduri, si sa se implice pentru prevenirea si remedierea lor, la varful UNBR s-au pritocit de la finele anului trecut incoace fel de fel de proiecte de modificare a Legii 51/1995, care sa-i transforme pe avocati in dependenti de conducatorii profesiei. Si paharul s-a umplut!

Azi, majoritatea avocatilor se afla in prag de revolta. Ei nu se simt aparati de breasla, ci doar exploatati la capitoul taxe si dari!

Nemultumirea a ajuns atat de mare, incat solutia se intrevede cu usurinta pentru un ochi experimentat: daca va aparea un grup de tineri, cu dorinta de reformare a avocaturii, capabil sa dea un mesaj public in acest sens, la primele alegeri conducerea actuala a UNBR va fi spulberata la vot! Momentul e aproape!

P.S. - Indolenta organelor de conducere din UNBR este atat de mare, incat niciodata nu s-a cerut desemnarea unui reprezentant al avocatilor in CSM, ca membru de drept, pentru garantarea independentei Justitiei. Asa cum exista in alte state europene... De parca Justitia s-ar putea face fara avocati!