Victorie istorica pentru pacientii din Romania si, in general, din toate statele-membre ale Uniunii Europene. Curtea de Justitie a Uniunii Europene a decis vineri, 5 septembrie 2025, ca pacientii din toate tarile UE au dreptul la decontarea tratamentelor in strainatate (inclusiv interventiile chirurgicale) fara bariere birocratice.

Conform actualelor reglementari, pentru ca un pacient sa poata merge in strainatate pentru tratament (inclusiv pentru operatii), el este nevoit sa obtina mai intai acordul unui medic dintr-un spital public, apoi formularul european de la Casa de Sanatate. Or, CJUE a constatat ca aceste bariere birocratice incalca dreptul la sanatate al cetatenilor UE. Este – repetam – o hotarare care face istorie in ceea ce priveste drepturile pacientilor.

Victoria unui roman pentru toti cetatenii UE

CJUE a fost sesizata la 27 martie 2023 de catre judecatoarele Andreea Marchidan (foto), Luiza-Maria Paun si Elena-Diana Tamaga de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, intr-un dosar care treneaza de aproape sapte ani – din ianuarie 2019 – si care vizeaza solicitarea omului de afaceri Ioan-Silviu Nemes din Sangeorgiu de Mures privind rambursarea banilor pe care a fost nevoit sa-i cheltuie cu o operatie in strainatate. Vom reveni in alt articol cu detaliile cazului, care sunt mai mult decat spectaculoase.

Initial, la 30 decembrie 2019, magistrata Adriana-Loredana Berindean de la Curtea de Apel Targu Mures a respins actiunea reclamantului, refuzandu-i cererea de decontare, chiar daca suma nu este deloc una mica (cu atat mai mult la momentul actual, ajustata cu inflatia).

Iata minuta CJUE (cauza C-489/23):

„1) Articolul 7 alineatul (7) din Directiva 2011/24/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 9 martie 2011 privind aplicarea drepturilor pacientilor in cadrul asistentei medicale transfrontaliere, citit in lumina articolului 56 TFUE,

trebuie interpretat in sensul ca

se opune unei reglementari nationale care conditioneaza rambursarea costurilor asistentei medicale transfrontaliere suportate de persoana asigurata in statul membru de afiliere de o evaluare medicala efectuata de un medic din sistemul public de asigurari de sanatate al acestui stat si finalizata prin emiterea de catre medicul respectiv a unui document care autorizeaza internarea acestei persoane.

2) Articolul 20 alineatele (1) si (2) din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate sociala, citit in lumina articolului 56 TFUE,

trebuie interpretat in sensul ca

nu se opune unei reglementari nationale in temeiul careia, atunci cand unei persoane asigurate i s-a refuzat, in mod intemeiat, autorizatia prealabila necesara pentru a i se acorda anumite ingrijiri medicale transfrontaliere, cuantumul in care acestea pot fi rambursate de statul membru de afiliere este limitat la cel prevazut de sistemul de asigurari de sanatate al acestui stat, prin aplicarea in acest scop a unei formule de calcul care limiteaza in mod semnificativ cuantumul acestei rambursari comparativ cu costurile efectiv suportate de acea persoana in statul membru in care i-au fost acordate respectivele ingrijiri medicale, cu conditia ca formula de calcul sa se bazeze pe criterii obiective, nediscriminatorii si transparente. Cu toate acestea, daca, din motive legate de starea sa de sanatate sau de necesitatea de a primi ingrijiri de urgenta intr-o institutie spitaliceasca, aceasta persoana a fost impiedicata sa solicite o autorizatie prealabila sau nu a putut astepta decizia institutiei competente cu privire la cererea de autorizare prezentata, ea are dreptul sa obtina rambursarea de catre institutia competenta a unui cuantum echivalent cu cel care ar fi fost suportat in mod normal de aceasta institutie daca persoana respectiva ar fi dispus de o asemenea autorizatie”.

Cititi comunicatul in care ICCJ sintetizeaza decizia CJUE:

„Comunicat de presa privind hotararea Curtii de Justitie a Uniunii Europene data la sesizarea Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care s-a statuat in favoarea dreptului pacientilor la decontarea serviciilor medicale in spatiul Uniunii Europene

Inalta Curte de Casatie si Justitie a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu o intrebare preliminara intr-o cauza ce viza modalitatile si conditiile de rambursare a serviciilor de asistenta medicala transfrontaliera, sesizarea fiind admisa de catre instanta europeana azi, 4.09.2025, in cauza C-489/23.

Instanta suprema a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu privire la o posibila necorelare a legislatie nationale cu normele europene, care ingreuna, prin introducerea unei conditii suplimentare, posibilitatea cetatenilor romani de a pretinde rambursarea serviciilor de asistenta medicala efectuate in state membre UE.

Opinia exprimata de judecatorii instantei supreme a fost confirmata de catre instanta europeana, care a retinut ca o astfel de conditie, a unei evaluari medicale a persoanei asigurate de catre un medic care face parte exclusiv din sistemul public de sanatate sau de asigurari de sanatate, finalizata prin emiterea de catre medicul respectiv a unui document care autorizeaza internarea acestei persoane este de natura sa aiba un efect descurajator asupra recurgerii la serviciile medicale transfrontaliere, admitand implicit ca este suficient un astfel de document emanand din sistemul privat sau chiar din strainatate.

Totodata, judecatorii instantei nationale au exprimat dubiul cu privire la conformitatea modului de stabilire a cuantumului rambursarii pe care pacientii care au primit ingrijiri intr-un alt stat membru il poate pretinde prin normele interne cu normele europene, opinie de asemenea confirmata de catre instanta europeana, care a statuat ca acest cuantum trebuie sa se bazeze pe criterii obiective, nediscriminatorii si transparente.

CJUE a legitimat instantele nationale sa verifice daca formula de calcul stabilita de normele metodologice indeplineste aceste cerinte.

Hotararea este una de rascruce pentru decontarea serviciilor medicale din strainatate, obligand legiuitorul sa adopte proceduri mai suple si sa respecte caracterul echitabil al cuantumului decontarii.

Cauza reprezinta unul din numeroasele exemple in care instanta suprema intervine in sprijinul cetatenilor, veghind la respectarea drepturilor acestora., dreptul la servicii de asistenta medicala de calitate, inclusiv accesul la cele din strainatate fiind o componenta esentiala a dreptului la viata”.

Prezentam minuta incheierii prin care ICCJ a sesizat CJUE (dosar nr. 29/43/2019):

„Admite in parte cererea de sesizare a Curtii de Justitie a Uniunii Europene formulata de recurentul-reclamant Nemes Ioan Silviu. In temeiul art. 267 TFUE, sesizeaza Curtea de Justitie a Uniunii Europene cu urmatoarele intrebari preliminare:

'1. Art.49 si art. 56 TFUE si art. 7 alin. 7 din Directiva nr. 2011/24/UE se interpreteaza in sensul ca se opun unei reglementari care conditioneaza automat rambursarea cheltuielilor efectuate de persoana asigurata in mod obligatoriu in statul membru de resedinta de o evaluare medicala efectuata de catre un cadru medical ce furnizeaza servicii medicale in sistemul de asigurari de sanatate din acel stat si de emiterea subsecventa a unui bilet de internare de catre acesta, fara a fi permisa depunerea de inscrisuri medicale echivalente emise de institutii medicale din sistemul privat de sanatate, chiar si in situatia in care internarea a avut loc si serviciul medical a fost prestat in alt stat membru decat cel de resedinta al asiguratului?

2. Art.49 si art. 56 TFUE, art. 22 alin. 1 lit. c din Regulamentul nr.1408/71, principiile liberei circulatii a pacientilor si a serviciilor, precum si principiul eficientei si principiul proportionalitatii se interpreteaza in sensul ca se opun unei reglementari nationale care, in cazul neobtinerii autorizarii prealabile, stabileste cuantumul serviciilor ce urmeaza a fi decontate la nivelul costurilor care ar fi fost suportate de statul membru de resedinta, daca asistenta medicala ar fi fost acordata pe teritoriul sau, printr-o formula de calcul care limiteaza cuantumul acestei despagubiri in mod semnificativ comparativ cu costurile efectiv suportate de asigurat in statul membru ce a acordat aceste servicii medicale?'

Respinge in rest cererea de sesizare. In temeiul art.412 alin.(1) pct.7 din Codul de procedura civila, suspenda judecarea recursului declarat de recurentul-reclamant Nemes Ioan Silviu impotriva Sentintei nr. 133 din 30 decembrie 2019 pronuntata de Curtea de Apel Targu Mures – Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal, pana la pronuntarea de catre Curtea de Justitie a Uniunii Europene a hotararii preliminare. Definitiva. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor de catre grefa instantei, conform art. 402 din Codul de procedura civila, astazi, 27 martie 2023”.

Redam minuta sentintei 133/2019 prin care CA Mures a respins actiunea:

„Respinge actiunea formulata si precizata de reclamantul NEMES IOAN SILVIU in contradictoriu cu paratii GUVERNUL ROMANIEI si CASA JUDETEANA DE ASIGURARI DE SANATATE MURES.

Admite cererea de interventie accesorie formulata de MINISTERUL SANATATII.

Fara cheltuieli de judecata. Cu recurs in 15 zile de la comunicare. Recursul se depune la Curtea de Apel Tg. Mures.

Pronuntata in conditiile art. 396 alin. 2 C. proc. civ., azi, data de 30.12.2019”.

* Cititi aici intreaga hotarare CJUE