Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER) a sesizat miercuri, 18 septembrie 2013, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie pentru a incepe urmarirea penala impotriva fostului comandant al coloniei de munca Periprava, colonelul (r) Ioan Ficior (foto), in varsta de 85 de ani, sub acuzatia de genocid. Este cel de-al treilea caz de genocid din Romania, dupa sotii Ceausescu si Alexandru Visinescu, fostul comandant al penitenciarului de la Ramnicu Sarat.

IICCMER, al carui presedinte executiv este Andrei Muraru, a stabilit ca, in perioada 1958-1963, Ioan Ficior, in calitate de comandant si loctiitor de comandant la colonia de munca Periprava, a coordonat un regim de detentie abuziv, in urma caruia au decedat 103 detinuti politici.

Ministerul Public precizeaza intr-un comunicat de presa din data de 18 septembrie 2013, ca Ioan Ficior a aplicat in acea perioada un regim de detentie care prevedea lipsa hranei si a medicamentelor si aplicarea de batai si violente detinutilor: "Astazi, 18.09.2013, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc a depus la sediul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie un denunt formulat impotriva numitului FICIOR IOSIF IOAN, colonel (r), pentru savarsirea infractiunii de genocid, constand in aceea ca, in virtutea functiilor de comandant si loctiitor de comandant detinute in perioada 1958-1963, a introdus si coordonat un regim de detentie represiv, abuziv, inuman si discretionar impotriva categoriei detinutilor politici aflati la Periprava.

In continutul denuntului se mentioneaza faptul ca regimul de exterminare pus in aplicare de numitul Ficior Iosif Ioan era caracterizat prin lipsa hranei, lipsa medicamentelor si a ingrijirilor medicale, batai si alte violente, lipsa conditiilor elementare de trai si, nu in ultimul rand, prin numarul impresionant de decese survenite.

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc mai precizeaza in cuprinsul denuntului ca a identificat cel putin 103 cazuri de deces, inregistrate in perioada 1958-1963, in randul detinutilor politici de la Periprava, perioada in care numitul Ficior Iosif Ioan a exercitat functii de conducere a coloniei de munca".

IICCMER: "Faptele col. (r) Ficior pot fi incadrate la infractiunea de genocid, savarsit prin uciderea membrilor colectivitatii formate din detinutii politici"

Datele IICCMER arata ca in perioada in care Ioan Ficior - cel de-al doilea tortionar comunist acuzat de genocid dupa Alexandru Visinescu, fost comandant al inchisoarii de la Ramnicu Sarat pe numele caruia PICCJ a inceput urmarirea penala – s-a aflat la colonia Periprava au fost inregistrate 19 decese (detinutii cu varste intre 40 si 49 de ani), 54 de decese (detinuti cu varste intre 50 si 59 de ani) si 19 decese (cu detinuti avand varsta peste 60 de ani). Aceeasi statistica arata ca in acea perioada au decedat si trei tineri cu varste cuprinse intre 19-29 de ani. Spre exemplu, numai in perioada decembrie 1959 – iunie 1960 au fost inregistrate 44 de decese in randul detinutilor de la Periprava. Certificatele de moarte de la Periprava releva si faptul ca din cei 103 detinuti morti in la Periprava, sase dintre ei au fost preoti.

"Urmare a dovezilor materiale instrumentate de IICCMER, a reiesit ca Ioan Ficior a impus si a intretinut un regim de exterminare a detinutilor politici aflati in executarea pedepselor privative de libertate in cadrul coloniei de munca Periprava, in virtutea functiilor de conducere pe care le-a ocupat in cadrul acestui loc de detinere in perioada 1958-1963. Faptele col. (r) Ficior pot fi incadrate la infractiunea de genocid, savarsit prin uciderea membrilor colectivitatii formate din detinutii politici si/sau supunerea membrilor acestei colectivitati la conditii de existenta sau tratamente de natura sa duca la distrugerea lor fizica, prevazuta de art. 357 alin. 1 lit. a si c din Codul Penal Roman.

Regimul de detentie aplicat in cadrul coloniei de munca Periprava poate fi calificat drept unul de exterminare, prin raportare la conditiile inumane de detentie care au dus la imbolnavirea si, in final, la decesul a numerosi detinuti politici. Asa cum arata probele atasate denuntului penal, regimul de exterminare a fost aplicat in mod intentionat si sustinut de catre col. (r) Ioan Ficior, in exercitarea atributiilor sale de loctiitor, respectiv comandant al coloniei de munca Periprava.

In cadrul coloniei Periprava existau detinuti politici si detinuti de drept comun. Aceste doua categorii nu se intersectau si nu beneficiau de acelasi regim de detentie. Asadar, in micro-universul creat la Periprava, detinutii politici au format un colectiv aparte, fiind supusi unui regim de detentie extrem de dur, care avea ca scop exterminarea acestei categorii sociale.

Prin masurile personale luate, col. (r) Ficior a urmarit distrugerea detinutilor politici aflati la Periprava, ca parte a colectivitatii detinutilor politici raspandita in centrele de detentie din Romania in acea perioada.

Conform documentelor care atesta decesul detinutilor (acte de moarte, fise matricole penale, procese-verbale de constatare a decesului, adeverinte de inhumare, note telefonice s.a.), identificate de catre expertii IICCMER in arhiva primariei C.A. Rosetti, localitate in perimetrul careia se afla astazi fosta colonie de munca, precum si in Arhiva Penitenciarului Tulcea si in cea a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, in intervalul 01.08.1958 – 1.11.1963 in care la conducerea coloniei s-a aflat col. (r) Ioan Ficior, la Periprava au fost inregistrate 103 cazuri de deces in randul colectivitatii incarcerate pe motive politice. Cu titlu de exemplu, mentionam ca in doar 5 luni, respectiv 29 decembrie 1959 – 11 iunie 1960, in perioada in care Ficior indeplinea functia de loctiitor al comandantului pentru paza si regim, adica persoana responsabila cu „reeducarea” detinutilor, la Periprava s-au inregistrat 46 de decese, adica aproximativ 1 deces la fiecare 3 zile.

Precizam ca din cele 103 cazuri deces in randul detinutilor politici, anul cu cele mai multe decese a fost 1960 (53 de decese), iar pe grupe de varsta cele mai multe decese (in numar de 54) au fost inregistrate pentru grupa 50-59 de ani. Din totalul deceselor inregistrate, cel mai tanar decedat avea 19 ani, iar cel mai in varsta 71 de ani.

Pornind de la dovezile administrate in cauza, Institutul conchide faptul ca, in perioada 1958-1963, Ioan Ficior se face vinovat din punct de vedere penal in mod direct de decesul a cel putin 103 detinuti politici identificati pana in prezent, urmare a regimului dur de detentie care a presupus: infometarea, violentele fizice, presiunile psihice, privarea de asistenta medicala, conditiile mizere din baraci, conditiile dure de munca, sanctiunile disciplinare aplicate discretionar si excesiv in raport cu gravitatea abaterilor etc.

O inventariere a cauzelor deceselor, asa cum reies din actele de moarte si, dupa caz, din fisele medicale identificate in arhive, arata ca acestea au fost cauzate de enterocolita cronica sau acuta; casexia (afectiune asociata enterocolitei); tuberculoza si/sau pneumonie; afectiuni ale aparatului digestiv si excretor; afectiuni cardiace. Din documentele referitoare la cauzele deceselor, apare ca evident faptul ca moartea acestor persoane a survenit ca urmare a regimului de exterminare patronat de col. Ioan Ficior. Toate afectiunile de acest gen au fost cauzate/agravate de lipsa hranei, programul de munca extenuant si lipsa ingrijirilor medicale. Asadar, o serie de boli care in conditii normale puteau fi tratate sau macar ameliorate au ajuns sa ucida peste 100 de persoane.

Decesul detinutilor politici a fost efectul unui cumul de factori precum: programul de munca extenuant, violentele fizice aplicate detinutilor, asa cum au fost descrise de supravietuitori, alimentatia precara administrata detinutilor, conditiile insalubre in care acestia erau tinuti si, mai ales, lipsa apei potabile. Toate aceste masuri au fost luate de col. (r) Ficior in exercitarea atributiilor sale, cu scopul predeterminat de a-i anihila pe detinutii politici. De asemenea, trebuie mentionata lipsa ingrijirilor medicale si a medicamentelor. Astfel, desi era obligat in virtutea legilor in vigoare la acel moment sa asigure aceste servicii medicale pentru detinuti, col. (r) Ioan Ficior a ramas in pasivitate. Potrivit cadrului legal de la acea data, seful coloniei de munca coordona activitatea centrului de detentie si raspundea de viata tuturor celor incarcerati, mijloacele de subzistenta fiind plasate la dispozitia sa. Nu in ultimul rand, trebuie subliniata presiunea psihica la care erau supusi zilnic detinutii care erau in permanenta infometati si insetati, aveau dureri pe care nu le puteau ameliora din cauza lipsei medicamentelor si erau complet rupti de familiile lor si de lumea exterioara in general. Toate acestea demonstreaza inca o data ca, prin regimul de detentie, se urmarea de fapt exterminarea detinutilor politici, acestia fiind considerati irecuperabili.

Probele referitoare la activitatea col. (r) Ioan Ficior si administrate de IICCMER reprezinta declaratii ale supravietuitorilor si documentele de arhiva, toate anexate denuntului transmis Parchetului General. O serie de inscrisuri concludente au fost identificate de cercetatorii IICCMER in Arhiva Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, Arhiva Penitenciarului Tulcea, Arhiva Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Arhiva primariei com. C.A. Rosetti (jud. Tulcea) si in Arhivele Nationale ale Romaniei - Arhivele Nationale Istorice Centrale. De asemenea, IICCMER a identificat peste 50 de supravietuitori care au fost detinuti in mandatul col.(r) Ioan Ficior in colonia de munca de la Periprava, expertii Institutui luand 21 de marturii.

Din marturiile relevante in ceea ce priveste proba regimului de exterminare condus de col. (r) Ficior reiese in mod clar faptul ca regimul de detentie aplicat de catre col. Ioan Ficior, in perioada in care a detinut functii de conducere in cadrul Coloniei Periprava, a fost unul menit sa duca la lichidarea fizica a detinutilor politici prin metode directe si indirecte precum: conditii de detentie mizerabile si inumane, rele tratamente; lipsa hranei adecvate; frigul extrem din baraci si aglomerare excesiva; lipsa apei potabile care era inlocuita cu apa murdara scoasa direct din Dunare; lipsa medicamentelor si a asistentei medicale sau refuzul de a acorda asistenta medicala adecvata; aplicarea de pedepse aspre pentru abateri minore de la regulament; conditiile de munca foarte grele la care erau supusi toti detinutii, indiferent daca erau inapti sau bolnavi; neechiparea corespunzatoare pentru muncile efectuate, desi erau obligati sa suporte conditii meteorologice extreme; obligarea detinutilor de a depasi norma de munca cu orice pret si pedepsele crunte primite pentru nesupunere. Printre pedepsele aplicate se numara: izolarea (carcera), unde detinutii primeau apa calda in loc de hrana si dormeau direct pe ciment, „judecata” si bataia primita cu ocazia „condamnarii” de catre cei care savarseau abateri de la regulament, alergarea detinutilor cu calul si batai crunte primite cu ciomagul.

Actiunea Institutului are, pe langa scopul de natura procesual penala de a atrage pedepsirea persoanei care a savarsit aceste infractiuni, obiectivul de a aduce in atentia publica urmarile tragice ale regimului comunist din Romania".

Ioan Ficior a fost retrogradat la Periprava fiind acuzat de imoralitate, dupa ce a intretinut relatii intime cu fiica unui detinut. In 1960, Ion Ficior a adus la Periprava 300 de cai pentru hrana detinutilor

Colonelul in rezerva Ioan Ficior s-a nascut in 1928 la Cucerdea, judetul Mures, absolvind 7 clase si fiind de profesie electrician. In 1946 a devenit membru PCR, pentru ca mai apoi sa faca scoala de ofiteri politici la Ineu si scoala de Contrainformatii de la Peris, pe care a absolvit-o in anul 1950 cu gradul de colonel. Ulterior, in 1950 a fost repartizat ca ofiter de Securitate la Serviciul de Contrainformatii al Armatei, insa a fost dat afara in 1951, un an mai tarziu, pe motiv ca parintii lui erau baptisti. Acesta a fost si momentul in care Ficior a fost mutat la penitenciare. IICCMER a publicat mai multe date referitoare la evolutia profesionala a lui Ioan Ficior: "Colonelul Ioan Ficior a fost unul dintre cei mai duri ofiteri superiori ai Ministerului de Interne care a activat in Directia Generala a Penitenciarelor in perioada 1951 – 1982. In aceasta structura represiva a MI, a detinut functii de conducere in mai multe unitati de detinere de categoria I: comandant al Coloniei de munca Poarta Alba/formatiunea 0893 (17 iun. 1953 – 3 ian. 1955); Comandant al penitenciarului Suceava (ian. 1955 – 1 mart. 1956); loctiitor comandant pentru paza si regim (1 sept. 1958 – 1 oct. 1960) si comandant al Coloniei de munca Periprava/formatiunea 0830 (1 oct. 1960 – 1 sept. 1963); loctiitor comandant pentru paza si regim (1 ian. 1964 – 1 ian. 1967) si comandant al Coloniei de munca Giurgeni/formatiunea 0319 (1 ian. – 1 aug. 1967); loctiitor comandant pentru paza si regim (1 aug. 1967 – 1 aug. 1968) si comandant al Penitenciarului Vacaresti (1 aug. 1968 – febr. 1971).

In aceste locuri de detentie, ofiterul Ficioru a impus detinutilor si internatilor politici un regim de viata extrem de aspru, coroborat cu bataile si schingiuirile aplicate de el sau de subordonatii sai condamnatilor care savarseau abateri de la regulamentele de ordine interioara sau care nu isi indeplineau normele de munca. La Periprava, detinutii care incalcau ordinele fixate de comandant (mancand porumbul crud de pe camp) erau pedepsiti de un Tribunal al coloniei, alcatuit din cadre de conducere si gardieni care aplicau pedepse corporale. Tot aici, potrivit marturiilor fostilor detinuti politici, Ficioru obisnuia sa sara cu calul peste trupurile acestora.

De asemenea, detinutii si internatii politici de la Colonia de munca Periprava/formatiunea 0830 sufereau din cauza frigului si a foamei (la inceputul anilor ’60, din cauza lipsei alimentelor in colonie au fost adusi circa 300 de cai pentru a asigura hrana detinutilor pe timpul iernii)".

In perioada 1956-1958, Ioan Ficior a fost sef al Coloniei de munca Borzesti, unde detinutii munceau pe santiere. De aici a fost retrogradat si trimis la Periprava, fiind acuzat de imoralitate. In perioada in care se afla la Borzesti, Ioan Ficior ar fi intretinut relatii intime cu fiica unui detinut, cu sotia casierului si cu alte doua femei de moravuri usoare, pe acestea din urma impartindu-le cu angajatii Directiei Generale a Penitenciarelor. In ceea ce priveste colonia Periprava, in perioada in care a fost condus de Ioan Ficior, se aflau intre 3.000 si 3.500 de detinuti, dintre care in proportie de 60% erau detinuti politici.

Ioan Ficior a fost acuzat de coruptie si anchetat de organele comuniste, dupa ce, in 1980, ar fi primit de la mama unui detinut suma de 1.000 de lei pentru a-i permite sa vorbeasca cu fiul sau. Desi ancheta a stabilit ca Ficior a primit in total suma de 2.000 de lei, tortionarul nu a fost retrogradat, ci a primit avertisment. In schimb, femeia a fost condamnata la 6 ani de inchisoare pentru dare de mita.

In prezent, tortionarul Ioan Ficior este presedintele asociatiei de locatari a unui bloc din zona Garii de Nord, unde locuieste intr-un apartament de 4 camere. Ioan Ficior o pensie de 5.100 de lei.

Interviu cu tortionarul Ioan Ficior

Pus in fata acestor date, cel de-al doilea tortionar comunist acuzat de genocid a negat acuzatiile, sustinand ca nu a agresat fizic niciodata unul dintre detinutii aflati la Periprava. Ca o justificare, Ioan Ficior a afirmat ca ordinele ca detinutii sa fie batuti au fost date in cadrul unei sedinte pe tara, la care au participat toti comandantii de penitenciare din tara, printre care s-a aflat si Visinescu: “Dar participand la o sedinta de analiza pe tara, am auzit ca s-au dat dispozitii de catre adjunctul de ministru de Interne - nici nu mai stiu cum il cheama -, care a spus: “Sa se ia masuri ca si detinutii de drept comun si politicii sa simta puscaria; sa nu mai vina la puscarie, sa faca…”. Ma rog. S-au dat niste dispozitii, si cu bataie, si cu chestii din astea… In ce ma priveste pe mine, in primul rand educatia mea de acasa nu imi permitea sa injur - nu mai vorbesc sa bat; dar nici macar sa injur. Eu am dat ordin sa nu fie loviti oamenii. Am spus ca pe acela care incearca sa loveasca vreun detinut, il dau afara".

Colonelul in rezerva Ioan Ficior, acuzat de IICCMER de genocid, a acordat un interviu publicatiei gandul.info, in care este intrebat despre evenimentele petrecute la Periprava, in perioada in care a condus colonia de munca. In timpul interviului, Ioan Ficior a negat constant ca ar fi fost cel care a ordonat uciderea detinutilor de la Periprava, evidentiind ca detinutii au decedat de moarte naturala, ci nu pentru ca i-ar fi batut. Mai mult, Ficior sustine ca in tot acest timp a acordat ingrijire medicala detinutilor de la Periprava in limita posibilitatilor. Prezentam pasaje din interviu:

Gandul: De ce sa zica asa ceva oamenii astia? Atunci explicati-mi alta chestiune. Din documente oficiale rezulta ca din decembrie ’59 pana in iunie ’60 au murit 44 de detinuti la Periprava. Cum au murit acesti oameni?

Ficior: Pai… Dumneavoastra considerati ca oamenii astia au murit ca i-am batut eu?

Gandul: Eu nu consider nimic, eu va intreb. Cum au murit, ca nu spune cum au murit?

Ficior: Uitati, pentru ca eu nu aveam acolo posibilitati, nu aveam spital, am facut un laborator, cu detinuti - cei care erau acolo, legionari, asa cum erau ei - si am aprobat sa primeasca de acasa substante, ca sa facem analize. Erau bune si pentru detinuti si pentru cadre, ostasi, copiii care se nasteau acolo. Nu vorbesc si de stomatologie, doar de laborator pentru analize. Dupa asta, ce sa spun, ca 44 de detinuti “au murit ca i-am batut eu?”. Au murit de batranete. Spre exemplu, unul dintre detinuti, cand a fost chemat, mi-l amintesc eu…

Gandul: Deci 44 de oameni au murit de batranete in cinci luni?

Ficior: Da’ nu au murit de foame, dl Biro. Nu au murit de bataie de la mine si de la subofiterii care au fost acolo, dl Biro.

Gandul: Dar ceva s-a intamplat. Poate au murit dupa ce s-au imbolnavit din cauza unor conditii foarte grele.

Ficior: Oameni care s-au imbolnavit, i-am tratat cat am putut eu. Nu am fost eu… Sunt lucruri peste putinta oamenilor. Daca se duce la spital, si la spital moare, e de vina cine?

Gandul: Bine, daca se imbolnaveste ca sta in apa, la stuf, 12 ore, si dupa aia vine si este…

Ficior: Eu am avut grija, cat am putut, ca oamenii care erau bolnavi sa fie adusi. Dumneavoastra, ma rog, daca luati de buna, luati-o cum vreti!

Intrebat despre groapa comuna de la colonia Periprava in care recent au fost descoperite schelete umane, Ioan Ficior s-a aparat si a sustinut ca detinutii erau ingropati in cimitirul comunei.

Gandul: Daca sapam acum, la Periprava, credeti ca gasim o groapa cu schelete?

Ficior: Nu stiu! Astea sunt niste lucruri... Daca dumneavoastra ati fi in locul meu ce ati zice?!

Gandul: As zice „da” sau „nu”.

Ficior: Cati ani sunt de atunci?

Gandul: Adica nu va mai aduceti aminte?

Ficior: Domnule, cine nu plateste in cimitir ani de zile, mormantul lui dispare. Dumneavoastra credeti ca in cimitirul din comuna Periprava n-au fost ingropati oameni, in timp, unii peste altii?

Gandul: In colonie daca sapam, gasim o groapa cu schelete?

Ficior: Nu. Exclus. Nici n-am visat asa ceva. Chiar daca imi spunea cineva sa-i ingrop in colonie... Mortii au fost ingropati la cimitir, cu datele respective pe cruce. N-am urmarit, era loctiitorul care se ocupa cu astfel de probleme. Dar imi puneti in sarcina niste lucruri, care daca stiam ca ma intrebati... Dar nu putem pune in carca unui om ceea ce nu-i apartine. A blama pe cineva e foarte usor. Cine e blamat pentru treaba asta si cine a practicat treaba asta merita plata, dar daca eu nu am practicat, eu nu ma invinovatesc pentru treaba asta... Eu ma mir ca nu am fost tras de maneca pentru multe alte lucruri.

Legea privind pensiile tortionarilor urmeaza sa fie trimisa in Parlament

Amintim ca Ministerul Justitiei a lansat in dezbatere publica luni, 16 septembrie 2013, un proiect de Lege privind stabilirea platii unor despagubiri in sarcina persoanelor condamnate definitiv pentru savarsirea unor fapte impotriva persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata la data de 6 martie 1945.

Premierul Victor Ponta a anuntat miercuri, 18 septembrie 2013, ca proiectul - care prevede instituirea unei sanctiuni financiare, cu titlu de despagubire, care sa fie platita lunar de persoanele care au fost condamnate pentru fapte comise in perioada 1945 – 1989, fapte care au avut ca urmare decesul, moartea sau producerea unor suferinte fizice ori psihice detinutilor politici din puscariile comuniste – cunoscut si ca Legea privind pensiile tortionarilor urmeaza sa fie trimisa in Parlament. Anuntul primului ministru vine la scurt timp dupa ce IICCMER a anuntat al doilea nume al unui tortionar comunist acuzat de genocid, in persoana lui Ioan Ficior.