Curtea Constitutionala a Romaniei modifica regulile de promovare a judecatorilor la Inalta Curte de Casatie si Justitie. CCR a decis ca la concursul de accedere la instanta suprema pot lua parte si magistratii care au fost sanctionati disciplinar. Este vorba insa doar despre acei magistrati care au primit sanctiuni disciplinare inainte de 2004, data la care a intrat in vigoare Legea 303 privind statutul judecatorilor si procurorilor.

Concret, CCR a stabilit, prin Decizia din 8 iulie 2014, ca prevederile articolului 52 alin. (3) din Legea 303/2004, care stabileste ca pot participa la concursul de promovare la ICCJ judecatorii si procurorii care “nu au fost niciodata sanctionati disciplinar” sunt constitutionale doar daca ele se aplica in cazul abaterilor comise dupa intrarea in vigoare a actului normativ. In caz contrar, ar fi vorba despre o incalcare a principiului neretroactivitatii legii, prevazut de art. 15, alin. (2), din Constitutia Romaniei, potrivit caruia “Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile”.

Judecatoarea Silvia Tarna de la CAB nu a putut sa se inscrie la concursul de promovare la ICCJ din 2013 din cauza unei sanctiuni primita in 2001

Decizia CCR vine ca urmare a unui demers in instanta facut de judecatoarea Silvia Tarna de la Curtea de Apel Bucuresti. Aceasta nu a putut sa se inscrie la concursul de promovare la Inalta Curte, organizat in 2013, pe motiv ca nu indeplinea una din conditiile prevazute de art. 52 alin. (3) din Legea 303/2004. Mai exact, aceasta nu a putut participa la concurs pe motiv ca in 2001 a fost sanctionata disciplinar cu diminuarea indemnizatiei de incadrare lunara cu 15% pe o perioada de trei luni. Plenul CSM a respins ulterior contestatia judecatoarei Silvia Tarna fata de hotararea Comisiei de organizare a concursului de promovare la ICCJ, iar decizia Consiliului a fost atacata cu recurs la Inalta Curte, in timpul procesului fiind ridicata exceptia de neconstitutionalitate a art. 52 alin. (3) din Legea 303/2004. Silvia Tarna a aratat, potrivit CCR, ca articolul respectiv incalca prevederile art. 16 din Constitutia Romaniei privind “Egalitatea in drepturi” si art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivitatii legii civile:

“Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.52 alin.(3) din Legea nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005, astfel cum au fost modificate prin art.I pct.1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.81/2012 pentru modificarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art.136 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.837 din 12 decembrie 2012, care au urmatorul continut: „Pot participa la concursul de promovare in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie judecatorii si procurorii care au cel putin gradul de curte de apel sau parchet de pe langa curtea de apel, care au indeplinit efectiv cel putin 3 ani functia de judecator la curtea de apel sau de procuror la parchetul de pe langa curtea de apel ori la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, au obtinut calificativul "foarte bine" la ultimele 3 evaluari, nu au fost niciodata sanctionati disciplinar si au o vechime in functia de judecator sau procuror de cel putin 15 ani.”

Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. art.16 referitor la Egalitatea in drepturi si art.15 alin.(2) referitor la principiul neretroactivitatii legii civile.

Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca in speta dedusa judecatii autorul exceptiei a fost sanctionat disciplinar in anul 2001 fiindu-i aplicata sanctiunea disciplinara a diminuarii indemnizatiei de incadrare lunara cu 15% pe o perioada de 3 luni. Comisia de organizare a concursului de promovare in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie organizat in perioada 07.01.2013-31.05.2013 a respins cererea judecatorului in cauza de inscriere la concurs, deoarece nu a indeplinit conditia prevazuta de textul legal contestat referitoare la inexistenta sanctiunilor disciplinare. Ulterior, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestatia formulata impotriva hotararii comisiei de organizare a concursului. Drept urmare, impotriva hotararii dispuse de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost formulat recurs la inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectia de contencios administrativ si fiscal, cadru procesual in care a fost invocata prezenta exceptie de neconstitutionalitate.

Dispozitiile art.52 alin.(3) din Legea nr.303/2004 dispun cu privire la conditiile de participare la concursul de promovare in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Astfel, pe langa calitatea de judecator sau procuror cu grad de curte de apel care a indeplinit efectiv 3 ani in aceasta functie, care are o vechime in magistratura de cel putin 15 ani si care a obtinut calificativul „foarte bine" la ultimele 3 evaluari, prevederile contestate impun si conditia ca acesta sa nu fi fost niciodata sanctionat disciplinar.

Autorul exceptiei sustine ca aceasta conditie referitoare la inexistenta sanctiunii disciplinare afecteaza dispozitiile constitutionale ale art.16 referitor la Egalitatea in drepturi si art.15 alin.(2) referitor la principiul neretroactivitatii legii civile”.

Iata ce a stabilit CCR referitor la incalcarea principiului egalitatii in drepturi:

“In ce priveste critica fundamentata pe incalcarea principiului egalitatii in drepturi, Curtea constata ca, din punct de vedere juridic, nu poate fi pus semnul egalitatii intre judecatorii si procurorii care promoveaza in functii de executie ori de conducere la nivelul tribunalelor/curtilor de apel si, respectiv, cei care promoveaza in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. Dimpotriva, situatiile obiectiv diferite in care acestia se afla justifica si chiar impun instituirea unui tratament diferentiat. In caz contrar nu ar putea fi sustinute niciun fel de deosebiri ce tin de conditiile pe care legiuitorul le gaseste oportune in vederea promovarii. De altfel, Curtea in jurisprudenta sa, a statuat ca „alegerea libera a profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca nu poate fi interpretata in sensul ca orice persoana, oricand poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricarui loc de munca fara a avea pregatirea si calificarea corespunzatoare ori fara a face dovada ca a obtinut avizul, autorizatia sau atestatul, in cazul in care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe langa absolvirea studiilor ori calificarea necesara, si acest lucru” (a se vedea, in acest sens, Decizia nr.545 din 7 decembrie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 85 din 25 ianuarie 2005).

Cu privire la semnificatia principiului consacrat de art.16 alin.(1) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala a statuat, prin Decizia nr.1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca „principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite. in consecinta, un tratament diferit nu poate fi doar expresia aprecierii exclusive a legiuitorului, ci trebuie sa se justifice rational, in respectul principiului egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice".

De asemenea, art.16 din Constitutie „vizeaza egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. in felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit fata de anumite categorii de persoane, dar si necesitatea lui" (Decizia nr.53 din 19 februarie 2002, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002).

In lumina acestor considerente, Curtea constata ca persoanele vizate de dispozitiile art.52 alin.(3) din Legea nr.303/2004 se afla intr-o situatie obiectiv distincta de aceea in care se afla persoanele care au vocatia de a accede la o functie publica – de executie/conducere la nivelul instantelor si parchetelor pana la nivel de curte de apel -, imprejurare ce justifica un tratament juridic deosebit. Antecedentele acestora sub aspectul conduitei profesionale dovedite in calitatea anterioara de judecatori sau procurori reprezinta elementul obiectiv de diferentiere in cadrul aceleiasi categorii de persoane cu vocatie generala de inscriere la un concurs pentru promovarea ca judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie si constituie totodata un motiv suficient pentru legiuitor de a institui o conditie suplimentara referitoare la inexistenta sanctiunilor disciplinare. Astfel, introducerea acestei cerinte este justificata de situarea instantei supreme in varful sistemului judiciar si nu este de natura a infrange dispozitiilor constitutionale invocate.

In concluzie, Curtea constata ca fundamentarea exceptiei de neconstitutionalitate din perspectiva afectarii art.16 din Constitutie este neintemeiata”.

Iata ce a decis in schimb CCR in legatura cu incalcarea principiului neretroactivitatii legii:

“In ce priveste critica referitoare la incalcarea principiului neretroactivitatii legii civile consacrat de art.15 alin.(2) din Legea fundamentala, Curtea Constitutionala retine ca, asa cum a aratat mai sus, legiuitorul, in limitele marjei de apreciere de care se bucura, este liber sa impuna astfel de conditii ce tin de promovarea ca judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie. De aceea ratiunile justificate de necesitatea constituirii unei instante supreme din judecatori asupra carora nu poate plana niciun fel de suspiciune cu privire la cariera lor profesionala reprezinta un mijloc de consolidare a statului de drept. Cu toate acestea, criteriile avute in vedere de noua reglementare trebuie sa se supuna, asemeni oricarei legi, exigentelor impuse de principiul neretroactivitatii legii civile, intrucat, potrivit art.15 alin.(2) din Constitutie, „Legea dispune numai pentru viitor (…).” De aceea, legiuitorul este obligat ca, in activitatea de legiferare, sa respecte principiul neretroactivitatii legii (cu singura exceptie permisa, cea a legii penale sau contraventionale mai favorabile). La nivel infraconstitutional, principiul neretroactivitatii legii civile este prevazut de art.6 din Codul civil cu denumirea marginala „Aplicarea in timp a legii civile”. Totodata, art.3 din Legea nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.409 din 10 iunie 2011, cuprinde dispozitii referitoare la solutionarea conflictului de legi in timp, potrivit carora „Actele si faptele juridice incheiate ori, dupa caz, savarsite sau produse inainte de intrarea in vigoare a Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decat cele prevazute de legea in vigoare la data incheierii sau, dupa caz, a savarsirii ori producerii lor”.

La o prima analiza s-ar putea desprinde concluzia potrivit careia problema supusa controlului vizeaza modul de interpretare si aplicare a legii, atribut care, prin excelenta, tine de resortul instantelor de drept comun, intrucat existenta ori inexistenta sanctiunii disciplinare reprezinta, de la data aparitiei Legii nr.303/2004, un criteriu care poate fi cu usurinta identificat de autoritatile competente. Cu toate acestea, tinand seama de faptul ca principiul neretroactivitatii legii civile este indisolubil legat de procesul de interpretare si de aplicare al legii, se poate constata ca textul ce cuprinde conditia „nu au fost niciodata sanctionati disciplinar” creeaza, din perspectiva conflictului de legi in timp, respectiv Legea Curtii Supreme de Justitie nr.56/1993, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legea nr.303/2004, neajunsuri care sunt de natura a afecta principiul constitutional al aplicarii pentru viitor al legii civile. Asa cum insasi instanta de contencios constitutional a statuat in jurisprudenta sa, ea „va interveni numai atunci cand cel chemat sa spuna dreptul este incatusat de lege prin imposibilitatea de a respecta o norma constitutionala” (a se vedea Decizia nr.148 din 18 martie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.270 din 11 aprilie 2014).

Ca asa stau lucrurile o dovedeste si evolutia legislativa a normei criticate referitoare la conditia impusa de legiuitor. Astfel, ea a fost introdusa de legiuitor in anul 2004 odata cu adoptarea Legi nr.303/2004, sens in care, potrivit art.51 alin.(1) din varianta existenta la acea data, pentru a putea promova in functia de judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie, judecatorul ori procurorul interesat trebuia sa nu fi fost sanctionat disciplinar. Conditia a fost mentinuta cu acelasi continut si de modificarile aduse textului prin titlul XVII pct.78 din Legea nr.247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.653 din 22 iulie 2005. Legea nr.303/2004 a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.826 din 13 septembrie 2005, textul criticat regasindu-se in art.52 alin.(1). Ulterior, prin Legea nr.300/2011 pentru modificarea si completarea Legii nr.303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, precum si pentru modificarea art.29 alin.(1) lit.b) din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.925 din 27 decembrie 2011, a fost modificat art.52 din Legea nr.303/2004, sens in care conditia supusa controlului se regaseste in alin.(3) al art.52 si, spre deosebire de forma initiala, respectiv „nu au fost sanctionati disciplinar”, a fost adaugat adverbul de timp „niciodata”, conditia legala avand urmatorul continut, si anume „nu au fost niciodata sanctionati disciplinar”. Diferenta de nuanta si intensitate dintre cele doua forme ale conditiei nu a fost in niciun fel motivata in expunerea de motive a Legii nr.300/2011, initiatorul facand de la bun inceput adaugarea in forma initiala a proiectului de lege.

Fara indoiala ca, de la data aparitiei sale, Legea nr.303/2004 se aplica tuturor situatiilor juridice nascute sub imperiul sau. Altfel spus, imprejurarea ca unui judecator sau unui procuror care a primit o sanctiune disciplinara pentru o abatere savarsita dupa intrarea in vigoare a Legii nr.303/2004 ii este inlaturata/interzisa materializarea, dupa acel moment, a oricarei intentii de promovare ca judecator la Inalta Curte de Casatie si Justitie nu este de natura a-i afecta vreun drept fundamental, intrucat simpla expectativa/vocatie pe care acesta o are trebuie sa se supuna regulilor noi instituite, reguli care de altfel ii erau deplin cunoscute.

Alta este situatia in care persoana interesata a fost sanctionata disciplinar anterior aparitiei normei criticate. Din aceasta perspectiva aplicarea sanctiunii disciplinare reprezinta un act uno ictu ale carei efecte s-au stins, s-au epuizat in momentul respectiv. Prin urmare, constituie un fapt complet realizat care nu mai poate produce alte consecinte juridice in afara celor expres prevazute la acea data. Or, in absenta unor astfel de norme, activarea ulterioara a unor efecte cu continut prohibitiv capata semnificatia incalcarii principiului neretroactivitatii legii civile, intrucat, prin natura sa, o sanctiune disciplinara, odata aplicata, nu poate produce alte consecinte si efecte viitoare, cu exceptia celor prevazute in momentul dispunerii ei. in caz contrar conduita legiuitorului infrange si cerinta previzibilitatii normei juridice.

Asa fiind, desi legea noua poate dispune cu privire la consecinte si efecte nerealizate susceptibile de executare continua/succesiva, ea nu va putea reglementa cu privire la fapte care, inainte de intrarea ei in vigoare, au dat nastere sau, dupa caz, au modificat sau au stins o situatie juridica, ori cu privire la efecte pe care acea situatie juridica le-a produs inainte de aceeasi data. Prin urmare, abaterea disciplinara savarsita anterior aparitiei Legii nr.303/2004 reprezinta, din perspectiva conflictului de legi civile in timp, facta praeterita, realizata in intregime inainte de intrarea in vigoare a legii noi si pentru care, daca s-ar aplica o lege ulterioara ar insemna sa i se atribuie efect retroactiv. De aceea, daca legea creeaza o situatie juridica noua, ea nu ar putea sa prevada ca noua situatie juridica s-a nascut din fapte anterioare intrarii sale in vigoare.

In consecinta, avand in vedere si dispozitiile art.4 teza finala referitor la Derularea carierei din Expunerea de motive a Cartei Europene privind Statutul Judecatorilor de la Strasbourg, 8-10 iulie 1998, potrivit caruia ceea ce este de temut este judecatorul blocat in mod ilegitim in promovare, Curtea urmeaza a admite prezenta exceptie de neconstitutionalitate din perspectiva criticilor fundamentate pe incalcarea dispozitiilor art.15 alin.(2) din Constitutie, deoarece prevederile art.52 alin.(3) din Legea nr.303/2004 sunt constitutionale in masura in care sintagma „nu au fost niciodata sanctionati disciplinar” vizeaza numai abaterile disciplinare comise dupa intrarea in vigoare a Legii nr.303/2004”.

*Cititi aici Decizia CCR din 8 iulie 2014