gandul.ro
29 mai 2020

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

Ce se naste dintr-o lege neconstitutionala, neconstitutional este. De ce Parlamentul nu poate aproba hotararile Guvernului?

Scris de: prof.dr. Adrian SEVERIN | pdf | print

22 mai 2020 16:47
Vizualizari: 2644

1. Recent adoptata lege 55/2020, prin care s-a dorit reglementarea asa numitei „stari de alerta” printr-o procedura... alerta, fara legatura cu regulile de conduita ale unui Parlament democrat, a adus la lumina zilei aberatia juridica cuprinsa intr-un articol care arata astfel:

Articolul 4

(1) Starea de alerta se instituie de Guvern prin hotarare, la propunerea ministrului afacerilor interne, si nu poate depasi 30 de zile. Starea de alerta poate fi prelungita, pentru motive temeinice, pentru cel mult 30 de zile, prin hotarare a Guvernului, la propunerea ministrului afacerilor interne.

(2) Starea de alerta se instituie pe intreg teritoriul tarii sau doar pe teritoriul unor unitati administrativ-teritoriale, dupa caz.

(3) Cand starea de alerta se instituie pe cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale de pe teritoriul tarii, masura se supune incuviintarii Parlamentului. Parlamentul se pronunta in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului, in termen de 5 zile de la data solicitarii de incuviintare. Daca Parlamentul respinge solicitarea de incuviintare, starea de alerta inceteaza de indata.

(4) Parlamentul poate incuviinta masura adoptata de Guvern integral sau cu modificari.


 

 

Facand aplicarea acestui text, Guvernul a adoptat o hotarare (HG) prin care a instituit starea de alerta si a dispus limitarea unor drepturi si libertati cetatenesti pe intreg teritoriul tarii. Supus aprobarii Parlamentului, actul de drept administrativ al executivului a fost consacrat printr-o hotarare a legislativului, adoptata cu o majoritate zdrobitoare. Argumentul adoptarii in asemenea conditii a fost unul „de nerefuzat”: „este nevoie”.


2. „Starea de alerta nu este o stare exceptionala” in sens strict; cel putin, nu este asa prin raportare la Constitutie. Singurele stari de exceptie de la regimul constitutional normal sunt, pe timp de pace, starea de asediu si starea de urgenta.


„Starea de alerta, creata ca institutie juridica prin lege iar nu prin Constitutie, este menita fie a preveni ajungerea la starea de urgenta fie a facilita trecerea de la starea de urgenta la normalitatea deplina, printr-o gestiune post criza adecvata. De aceea starea de alerta trebuie instituita si administrata in conditiile legislatiei existente, conforma cu standardele constitutionale care circumscriu normalitatea. La nevoie, Guvernul mai poate adopta Ordonante de Urgenta (OUG).


Numai acestea sunt obligatoriu supuse aprobarii Parlamentului. Restul masurilor de administrare a situatiei (evident, inclusiv cele adoptate prin HG) vor fi evaluate de Parlament prin utilizarea instrumentelor de control parlamentar asupra activitatii executivului si prin nimic altceva.


Prin OUG nu se pot limita, insa, drepturile si libertatile cetatenesti. Asta se poate face doar prin lege (art.115.6 din Constitutie). Daca simte nevoia, Guvernul are la dispozitie initiativa legislativa care va putea fi analizata de Parlament in procedura de urgenta. Astfel, totul se rezolva, cel putin ca forma, in mod legitim din punct de vedere democratic. Desi..., consider ca spiritul, daca nu si litera, Constitutiei permite restrictionarea drepturilor civile numai in cazul starii de urgenta (si, evident, al celei de asediu). Altminteri, „starea de alerta” nu ar fi altceva decat tot „starea de urgenta”, ca stare de drept, careia i se da smechereste alt nume, intrucat nu exista conditii pentru a o constata ca stare de fapt.


Pe de alta parte, chiar daca, prin ipoteza, am accepta ca starea de alerta” (despre care Constitutia nu spune nimic) se instituie prin HG, aceasta nu inseamna ca si drepturile cetatenesti se pot limita prin HG. Daca drepturile si libertatile nu pot fi limitate prin OUG, care se supune adoptarii Parlamentului in procedura de urgenta, cu atat mai putin pot fi limitate prin HG.


Legea 55/2020 deroga de la toate normele constitutionale mentionate.


3. Unii au invocat principiul potrivit caruia „legea speciala deroga de la legea generala” (specialia ex generalibus derogant), pentru a sustine ca Parlamentul poate incuviinta masura adoptata de Guvern, prin exceptie de la legislatia generala” cu privire la ierarhia actelor normative; o exceptie creata pentru o situatie speciala – respectiv o epidemie care nu mai justifica starea de urgenta (!).


Argumentul este fals. Clasificarea legilor in „generale” si „speciale” se face dupa un alt criteriu decat cel care le clasifica in „constitutionale”, „organice” si „ordinare”. Principiul amintit se refera la legi al caror obiect are aceeasi semnificatie sau relevanta juridica in ordinea stabilita de Constitutie. Nu s-ar putea deroga astfel de la o lege organica generala printr-o lege ordinara speciala. O asemenea dispozitie derogatorie” este neconstitutionala. Nu se deroga prin lege de la dispozitiile constitutionale. De asemenea, ierarhia actelor normative este stabilita prin Constitutie. Modificarea acesteia printr-o lege oarecare este imposibila.


Constitutia spune clar ce poate face Parlamentul si care sunt raporturile sale cu executivul. Parlamentul exercita controlul politic asupra guvernului pe alte cai decat aprobarea hotararilor acestuia. HG sunt acte administrative si ele sunt cenzurate, din punctul de vedere al legalitatii, de contenciosul administrativ (puterea judecatoreasca).


In cazul deciziilor Guvernului, in sens larg, singurele care se aproba ca atare si prin asta capata putere de lege sunt OUG. Daca Guvernul adopta HG discutabile, criticabile, inoportune, Parlamentul are la dispozitie doar instrumentul motiunilor (simple si de cenzura), intrebarilor si interpelarilor; iar asta nu pentru a le desfiinta, schimba sau confirma in mod direct, ci pentru a determina pe emitentul lor sa renunte la ele in tot sau in parte.


Intre decretul prezidential privind instituirea starii de urgenta (care nici acela nu este lege si nu poate limita drepturi, ci doar indica drepturi pe care Parlamentul ar urma sa le limiteze daca si cat socoteste potrivit) si HG privind instituirea starii de alerta este o diferenta de natura si de regim juridic ca de la cer la pamant.


Cel dintai este prevazut de Constitutie si, in acest sens, este un act de drept constitutional sui generis. Emitandu-l, Presedintele indeplineste o atributie conferita lui de legea fundamentala, care il pune intr-o relatie speciala cu Parlamentul. De aceea, la limita si in lipsa unor dispozitii constitutionale contrarii, s-ar putea admite ca tot ceea ce era de natura legislativa in decretul prezidential capata putere de lege prin hotararea de aprobare a Parlamentului. Ca urmare a fortei sale juridice aceasta hotarare poate fi supusa controlului CCR.


In ceea ce priveste HG, asa cum am spus, aceasta este un act administrativ normativ care se supune altor forme si altor proceduri de control, corespunzator cu forta sa juridica de rang secund.


Asa stand lucrurile, aprobarea unei HG prin hotarare a Parlamentului ne plaseaza cu totul in afara Constitutiei, deregland total aplicarea principiului separatiunii, echilibrului si limitarii reciproce a puterilor.


4. Acestor observatii este obligatoriu sa adaugam o alta la fel de importanta. Potrivit legii 55/2020, instituirea „starii de alerta” este supusa incuviintarii Parlamentului numai daca ea se aplica in cel putin jumatate din unitatile administrativ-teritoriale ale tarii (in principiu, jumatate din numarul judetelor). In masura in care am admite ca, in interpretarea literala a legii, un asemenea regim juridic special ar impune si limitarea drepturilor si libertatilor cetatenesti, acordul Parlamentului nu s-ar mai cere atunci cand alerta acopera, in mare, mai putin de jumatate din teritoriul national. Asta inseamna ca drepturile cetatenesti nu mai sunt individuale, ci colective, si sunt determinate pe criteriul teritorial. In plus, o parte din cetatenii romani s-ar bucura de garantiile oferite de Constitutie prin implicarea obligatorie a legislativului in decizia privind exercitarea drepturilor lor fundamentale, iar altii nu; totul depinzand de intinderea starii de alerta in spatiu.


Chiar si daca problema drepturilor individuale nu s-ar pune, inca nu se vede de ce teritoriul national ar trebui parcelat, pe o parte a acestuia, delimitata dupa fantezia executivului, Guvernul exercitand atributiile conferite de Constitutie, la nivelul intregii tari, Parlamentului.


Mai este atunci statul roman stat unitar? Mai sunt cetatenii romani egali in drepturi?


Harababura la care s-a ajuns este rezultatul asocierii intre inclinatia spre abuz a executivului si servilismul legislativului, avand ca factor comun incompetenta agresiva si prostia fudula. De fapt, ceea ce se incearca, prin aceasta nefasta asociere, este sa se instituie un regim juridic de esenta constitutionala care sa deroge, in afara oricarei legitimitati democratice, de la ordinea stabilita prin Constitutie. Altminteri, ca simplu set de masuri administrative necesar pentru evitarea unei crize sau lichidarea consecintelor unei crize, adoptat in baza legilor existente si in cadrul constitutional firesc, starea de alerta nu reclama stabilirea unui raport juridic extraordinar intre Parlament si Guvern. Se urmareste insa altceva si se incearca mereu – din fericire nu cu prea multa inteligenta – rasturnarea echilibrului de putere dintre legislativ si executiv in favoare executivului si a celui dintre cetateni si stat in favoarea statului.


Ce va fi pana la urma, vom vedea. Deocamdata, ceea ce le putem spune celor care se straduiesc sa impuna o ordine paraconstitutionala, este ca toate masurile luate in acest fel, precum si sanctiunile cu care vor sa le intareasca, sunt lovite de nulitate absoluta.


Pentru ca raul sa nu prinda radacini si sa devina contagios, cu alte cuvinte pentru a evita epidemia de neconstitutionalitate, este imperios necesar ca Avocatul Poporului sa isi continue actiunile in apararea Constitutiei si sa sesizeze CCR. Virusul biologic nu poate fi combatut virusand legea fundamentala, respectiv ucigand contractul nostru, al cetatenilor, prin care s-a convenit asupra ordinii de stat si s-a croit armura politica a natiunii.


P.S. Prin art. 13 al legii 55/2020, Parlamentul delega ministrilor sanatatii si afacerilor interne competenta de a institui prin ordin comun obligativitatea purtarii mastii de protectie in spatiile publice inchise, spatiile comerciale, mijloacele de transport in comun si la locul de munca.” Nu discut oportunitatea acestor masuri din punct de vedere sanitar. In principiu, ele pot fi binevenite. Din punct de vedere juridic, insa, avem de a face cu restrangeri ale libertatii persoanelor. Mai mult, nerespectarea respectivelor limitari atrage raspunderea contraventionala. Or, adoptarea unor asemenea reglementari este, potrivit art. 53 din Constitutie, atributul exclusiv al Parlamentului, care trebuie sa aprecieze si sa isi asume nemijlocit si motivele concrete ale limitarii, interesul public al recurgerii la aceasta, conditiile specifice ale aplicarii ei, exceptiile de la limitare, eventualele compensatii etc. Vor zice unii ca, la urma urmei, nu este mare lucru si ca merge si asa. Nu merge! Amenzile prin care s-ar sanctiona incalcarea unor asemenea limitari de drepturi, instituite prin ordin ministerial, iar nu prin lege, sunt si raman nule; fapt regretabil, daca masurile sunt utile. Iar legitimarea, in orice fel, a unor limitari de drepturi pe cai neconstitutionale este un pericol major in sine. Azi ne pun masti; maine ne pun botnita.

Comentarii

# Hades date 22 mai 2020 17:28 +13

Impecabil, d-le profesor Adrian Severin ! Aș veni cu un singur addendum. Restrângerea de drepturi și libertăți, indiferent de motivul generator, este, în sine, un lucru prost receptat de către popor și care, mai devreme sau mai târziu, se întoarce împotriva celui care l-a pus în operă. Iată de ce, de dragul de a arunca ”pisica moartă” în curtea Executivului, că e el Președintele sau Guvernul, Parlamentul a făcut praf, cu caracter continuat, ordinea constituțională a României. Dacă ăsta nu e sfârșitul democrației în România, atunci nu știu ce mai este. Iar vinovatul principal este PSD, noua mașină de vot a lui Iohannis și PNL. Sper ca, de data asta, să mă considerați în deplină consonanță cu dvs. M-aș simți onorat.

# Adrian Severin date 22 mai 2020 19:43 +1

Dle / dnă Hades, da , suntem în deplină consonanță.

# Adrian S. date 22 mai 2020 22:47 +6

Chapeau bas, maitre ! Putem completa cu alte întrebări fără răspuns: pe ce criteriu se va determina jumătatea de țară supusă stării de alertă aprobată de Parlament? După numărul de locuitori? Caz în care ce facem cu diaspora? După suprafață? După numărul de județe? Caz în care ce pondere va avea Bucureștiul? Lucruri nemenționate în lege, deci lăsate la nivelul arbitrariului, ceea ce este inadmisibil pentru standardele de rigoare și previzibilitate pe care o lege trebuie sa le aibă. Da, Parlamentul a (de)căzut în servilism total, altfel nu s-ar fi coborât atât de rău. Câteva sute de deputați și senatori să stea să cenzureze un amărât de HG pentru care legea (544/2004) prevedea deja că poate fi anulat de un singur judecător în contencios administrativ. PSD & The Gang joacă la două capete, minează opoziția și servesc legile pe bandă rulantă sibianului Așa am ajuns să avem într-o săptămână HG 394/2020, OUG 70/2020 și Legea 55/2020 date cu disperare pe aceeași stare a alertei.

# Cetateanul abuzat date 22 mai 2020 22:52 +4

Este impecabila analiza domnului profesor Adrian Severian. De acord cu Hades care sustine ca ,,Parlamentul a făcut praf, cu caracter continuat, ordinea constituțională a României... Iar vinovatul principal este PSD, noua mașină de vot a lui Iohannis și PNL". Noi ne mandrim cu fapele eroice ale strabunilor nostri, dar generatia care vine dupa noi cu ce se va mandri?

# Adrian S. date 23 mai 2020 00:37 +4

În completare, decretele 195 si 240 de instituite și de prelungire a stării de urgență nu pot produce efecte legislative pentru că pe de o parte (așa cum a statuat recent și CCR) președintele nu are atribuții legislative conferite de Constituție iar pe de altă parte decretele respective nu au fost aprobate prin legi (cum se întâmplă în cazul delegării legislative - OUG). Parlamentul a aprobat starea de urgență într-un mod inform, ba chiar nelegal: prin HOTĂRÂRE ! Din statutul deputaților și al senatorilor, precum și din regulamentele Camerelor reiese că hotărârile fiecărei Camere sau ale Camerelor reunite nu au efect de lege, ele fiind acte de forță inferioară vizând organizarea activității parlamentare (înființarea de comisii, aprobarea sau respingerea urmăririi penale ori sancționarea disciplinară a parlamentarilor etc.). Nici starea de alertă nu este aprobată corect, prin lege, ci tot printr-o hotărâre, deci restrângerea de drepturi operată prin HG 394/202 este neconstituțională.

# em date 23 mai 2020 07:53 +2

Frumos explicat. Dar cât sens mai are ca Avocatul Poporului să sesizeze CCR având în vedere că Legea 55 cât și "încuviințarea" HG au trecut cu majoritate zdrobitoare? Având în vedere că parlamentarii ne reprezintă pe noi - înseamnă că de fapt asta e și voința noastră, nu?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL


    Warning: Invalid argument supplied for foreach() in /home3/luju/public_html/_template/article.php on line 140
    • VERDICTUL ZILEI - Este legala starea de alerta?

    • VOTEAZA
Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 29.05.2020 – Birchall face pe profesoara. Negulescu se bate cu caramida in piept

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva