Decizia COREPER (Consiliul reprezentantilor UE) favorabila candidaturii lui LCK pentru postul de procuror european, a revelat o problema neasteptata intr-o lume normala: nu putem sti cum a votat Romania. Ambasadorul Romaniei la UE, dna Luminita Odobescu (diplomat de cariera), cea care cunoaste cel mai bine cum stau lucrurile intrucat a exercitat personal votul romanesc, refuza sa spuna, explicand ca procedura este secreta.

CE MANDAT A AVUT AMBASADORUL ROMAN SI DE LA CINE?

Desigur, exista principiul potrivit caruia procedura de vot pentru alegerea persoanelor fizice este secreta. Asta pentru a nu se tensiona relatiile interpersonale. Atunci cand votul este exprimat in numele unui stat, o asemenea procedura ridica insa probleme, intrucat impiedica exercitarea controlului parlamentar asupra politicii executivului si lasa nedemocratic societatea in afara sferei politicului.

Oricum, ambasadoarea Odobescu nu poate pastra secretul fata de cei care au mandatat-o si carora trebuie sa le raporteze modul in care a executat mandatul. In mod normal domnia sa trebuie sa fi primit un singur mandat, caci numai o singura politica nationala putem avea intr-un anumit moment; si dintr-un singur loc, anume de la MAE.

Intrucat candidaturile nu erau nationale, ambasadorul Romaniei trebuia sa primeasca mandat (nu neaparat scris) atat pentru “da” cat si pentru “nu”. El nu poate spune ca nu a votat impotriva unui anumit candidat pentru ca nu avea instructiuni scrise, dar a putut vota in favoarea lui fara asemenea instructiuni sau fara nici un fel de mandat. In cazul din urma ar fi trebuit pur si simplu sa nu voteze, caci nu se gasea intr-o situatie de urgenta, sub imperiul fortei majore.

Daca este sa ne ghidam dupa declaratiile publice ale diversilor operatori politici din Romania si dupa felul in care ei interpreteaza Constitutia, este extrem de probabil ca dna Odobescu a primit doua mandate care se bateau cap in cap: unul de la Premier si altul de la Presedinte. Asta nu este secret si poate fi confirmat de ambasadoare.

In atari imprejurari, domnia sa ar trebui sa ne spuna cine crede ca potrivit Constitutiei are dreptul sa dea un mandat obligatoriu. Mediatorul sau cel responsabil cu realizarea politicii interne si externe a statului, aprobata de Parlament? Presedintele, care nu poate refuza rechemarea unui ambasador (asa cum, potrivit CCR, nu poate refuza remanierea unui ministru) sau Guvernul care are exclusivitatea initiativei de rechemare a ambasadorilor? Cu alte cuvinte, nimic nu o opreste pe dna Odobescu sa precizeze al cui mandat l-a executat sau, in general, al cui mandat il executa atunci cand primeste instructiuni contradictorii.

Aspectul ar trebui clarificat de MAE si prin MAE. Acesta mi se pare lucrul cel mai important de facut sub raport principial.

ROMANIA NU POATE ACCEPTA UN PROCUROR EUROPEAN NUMIT POLITIC FARA ACORDUL SAU

Este limpede ca fata de votul initial din Consiliu, defavorabil net lui LCK, situatia s-a rasturnat complet in cateva luni, pana acolo incat, din punctul de vedere al aritmeticii, votul Romaniei nu a mai contat. Care au fost motivele?? Ce a determinat schimbarea??

Raspunsul la aceste intrebari va fi greu de obtinut. Putem deduce, in schimb, metoda folosita. Este cea a tranzactiei politice.

De aici se nasc alte intrebari: cine a formulat mandatul pentru negocieri si ce a obtinut Romania in schimbul votului sau? Daca si asta este secret, urmeaza sa conchidem ca nimeni nu mai rapunde pentru actiunea externa a Romaniei. Ceea ce este greu de acceptat.

In orice caz, doua lucruri sunt clare. Pe de o parte, UE admite numirea procurorilor pe criterii si prin proceduri politice. Ceea ce lipseste de orice baza principiala pretentia forurilor europene ca in Romania din acest proces sa fie exclus factorul politic, respectiv Guvernul.

Pe de alta parte, rezultatul alegerii procurorului sef european prin aranjamente politice fara legatura cu meritele candidatului, este ca nu vom avea in acea functie o persoana obiectiva si libera de obligatii politice. Pentru Romania imprejurarea este cu atat mai grava cu cat persoana in cauza este subiect al urmarii penale instrumentate de autoritatile romane. (Desemnarea LCK in functia de procuror sef european nu poate opri aceasta urmarire, care trebuie dusa pana la capat in mod corect, tot asa cum, de pilda, Christine Lagard a fost cercetata penal in Franta, chiar daca se bucura de imunitatile specifice functiei internationale de director al FMI.)

Daca la nivel national interventia politica in distribuirea anumitor demnitati publice angajeaza doar interese particulare de grup, iar eventualele efecte deranjante se mai corecteaza prin sistemul de control si contraponderi inter-institutionale, la nivel european atinge direct interesul national, in timp ce remediile federale sunt insuficient dezvoltate. Iata un motiv important pentru retragerea Romaniei din cooperarea consolidata privind aceasta institutie.

Aceasta cel putin pana cand procedura de desemnare a procurorului sef european se schimba si, mai ales, pana cand toti membrii UE adera la respectiva institutie. Procuratura europena nu poate face obiect al cooperarii consolidate si nu poate fi organizata decat prin votul cu dubla majoritate (majoritatea statelor si majoritatea populatiei).

PS Ca membru al Conventiei pentru viitorul Europei, am facut parte dintre sustinatorii ideii de a se infiinta un parchet european care sa urmareasca infractionalitatea transfrontaliera si cea legata de utilizarea fondurilor europene. Aceasta trebuia sa se integreze, insa, intr-un alt context institutional si procedural. Scoaterea procurorului european din contextul respectiv, cu evidente interese politice circumscrise de obiectivul Europei cu mai multe viteze, lipseste de viabilitate un asemenea proiect.