Aula Magna a Universitatii Titu Maiorescu a gazduit vineri, 21 martie 2014, lucrarile Conferintei interactive “Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala la inceput de drum”, organizata de Universitatea Titu Maiorescu, Baroul Bucuresti si Editura Hamangiu. Cu Codurile in fata si cu lista de intrebari pregatita, participantii la conferinta au avut posibilitatea de a-i asculta pe autorii legilor proaspat intrate in vigoare, care s-au straduit sa explice cum trebuie aplicate noile prevederi, dar si de a le adresa in direct intrebari referitoare la dispozitiile din aceste legi. In deschiderea Conferintei, presedintele Universitatii Titu Maiorescu, prof.univ.dr. Iosif Robi Urs, le-a urat bun venit participantilor, dupa care a prezentat componenta prezidiului Conferintei. In prezenta a cateva sute de oameni, prof.univ.dr.hr.c. Nicolae Volonciu, membru in Comisia de elaborare a proiectului Codului de procedura penala si membru in Comisia de elaborare a proiectului legii de punere in aplicare a Codului de procedura penala, a fost numit presedinte de onoare al acestui eveniment, lucru care a fost indelung aplaudat de audienta.

A urmat discursul decanului Facultatii de Drept din Cadrul Universitatii Titu Maiorescu, conf.univ.dr. Gabriel Liviu Ispas, care si-a exprimat increderea ca prin intermediul conferintei interactive “Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala la inceput de drum” vor putea fi clarificate si, de ce nu, gasite solutii pentru aplicarea corecta a noilor prevederi legislative. In continuare, Gabriel Liviu Ispas l-a invitat pe profesorul Volonciu sa adreseze participantilor consideratiile sale fata de Noile Coduri.

In stilul sau caracteristic, profesorul Nicolae Volonciu si-a inceput discursul prin a preciza ca nu va vorbi la microfon pentru ca nu ii place: “Mie nu imi place sa vorbesc la microfon. Toata lumea si de la balconul 2 ma aude cand vorbesc. Pot sa vorbesc si mai tare, dar nu as vrea, ca maine ma doare gatul. Dati-mi voie sa stau aci pe loc. Vorba aia, cartile din carti se scriu, dar si vorbirile se fac din carti. Am si un teanc de carti pe masa, om vorbi, dar la nevoie mai rasfoim si mai citim ceva de acolo. Am stat si m-am gandit azi dimineata, cum de am ajuns sa fiu eu in fruntea bucatelor, sa fiu primul vorbitor la acest eveniment stiintific... si apoi m-am uitat in calendar si am vazut trei de patru la rand. E vorba despre Codul lui Cuza, din 1864, al doilea eveniment tot cu 4 nu prea e de evocat ca e neplacut. E 1914! Se implinesc 100 de ani cand a inceput prima mare conflagratie mondiala unde au murit milioane de oameni, Razboiul Mondial. Al treilea eveniment e anul acesta. Am avut ceva Coduri, dar nu prea multe, si ceva Constitutii, dar nici aici prea multe. Eu le-am cunoscut pe toate direct sau indirect.

Avem pe discutia de azi o tema care se refera la renuntarea la urmarirea penala. Sa stiti ca aici textul, asa cum este, este cam incurcat. E si bine, daca il privesc intr-un fel, dar daca ma uit din alta parte nu prea e de bine. Ia sa deschidem noi cartea sa vedem ce e acolo. (Timp in care deschide cartea si il intreaba pe profesorul Streteanu unde este: “200 sau cat este? 300... 308 parca. Inainte stiam tot Codul pe dinafara, acum sincer sa va spun, nu stiu, bajbai si eu prin el ca nu am apucat sa il invat”) … procurorul poate renunta la urmarirea penala daca, daca, daca si se pun niste conditii. Asta e primul aliniat. In primul rand, o mare deosebire fata de textul anterior. Acolo aveam un alineat care spunea ca aceasta renuntare nu se poate face decat dupa punerea in miscare a actiunii penale. Textul azi lipseste. Sa vedem de ce, daca e corect sau nu e corect. Ramane de vazut. Dar cum cerceteaza doctrina? Alineatul 1 se refera la simple aspecte de fapt. Se poate renunta la urmarirea penala si fara a se sti faptuitorul? Unii o sa zica da, altii nu. Aici e si un joc de cuvinte. Cand se stie persoana inculpatului nu se poate renunta la urmarirea penala. Nenorocirea noastra e ca noi avem cuvantul asta de urmarire intr-un singur sens, e urmarirea penala. Faza care precede judecata! Duceti-va la vocabularul international la toate tarile care au actiunea penala si nu se spune asa. Cuvantul in franceza e poursuit, si insemana urmarire si punct, fara penala, intelegand prin urmarirea punerea in miscare si exercitarea actiunii penale, nu investigatie. Investigatie e partea materiala. Am putea noi sa avem noi un fel de renuntare la urmarire penala numai atata vreme cat avem de-a face cu asa-numita faimoasa urmarire in fapt si nu a persoanei? Nu stiu. Nici eu nu as putea sa va spun cum e mai bine”.

Tiberiu Nitu e nelamurit

Discursul profesorului Nicolae Volonciu a tinut mai bine de 45 de minute, timp in care a incantat audienta cu povetele sale si cu interpretarile sale proprii asupra noilor prevederi din Codul penal si din Codul de procedura penala.

Spre finalul discursului profesorului Volonciu, a simtit nevoia de a interveni si Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu. Prezentam in continuare momentul interventiei acestuia:

Tiberiu Nitu: Sa ma scuzati.

Nicolae Volonciu: Ziceti! Daca pot sa va luminez, tare as vrea! Dar ma tem ca nu o sa am argumente.

Tiberiu Nitu: Intr-o mare masura, ati si reusit deja. E o problema care vine totusi si din Codul Vechi, unde la art. 243 alin.2, la incetarea urmaririi penale, se spunea ca procurorul dispune incetarea urmaririi penale prin ordonanta. Atunci cand nu a fost pusa in miscare actiunea penala, dispune prin rezolutie. In acest mod de exprimare rezulta ca regula ar fi fost cu actiunea penala pusa in miscare.

Nicolae Volonciu: Pai, la ce renunta? Daca actiunea penala nu era pusa in miscare, renunta pur si simplu la efectuarea activitatilor materiale de investigatie, nu mai facea cercetare, nu mai asculta martori... dar nu avea actiune, aici e problema.

Tiberiu Nitu: Asta era in Vechiul Cod. Regula era ca procesul penal cand te decizi sa...

Nicolae Volonciu: Cale de intoarcere nu mai e...

Tiberiu Nitu: Exact. Acum in Noul Cod, renuntarea la urmarire penala intr-adevar la un moment dat spune ca renunti la urmarirea penala a inculpatului, ceea ce inseamna ca articolele nu sunt corelate, acum apare si suspect. Nu cunosc care sunt argumentele.

Nicolae Volonciu: Pai, stai ca nu am terminat. Acum iti pun cireasa pe tort. Vin la urmatorul alineat care spune ca procurorul are posibilitea sa renunte sau sa renunte conditionat. Deci mai pune o conditie. Mai, sa fii baiat bun ca deocamdata nu am stins actiunea penala sau am stins-o si daca nu esti bun o redeschid. Pai se poate? Iar ne jucam de-a actiunea? Ba e, ba nu e? Care e momentul in care trebuie sa se hotarasca procurorul daca societatea este interesata sau nu? Ideea nu e rea, la amanarea executarii pedespei e benefica, dar aici a sarit legiuitorul peste gard. A vrut ceva bun, dar nu prea se poate.

Prof. univ. dr. Florin Streteanu: „In materia infractiunii continuate, principala nouatate a Codului este adaugarea conditiei unitatii de subiect pasiv. Evident, aceasta conditie va marca o schimbare importanta in practica noastra judiciara”

De asemenea, Prof. univ. dr. Florin Streteanu, membru in Comisiile de elaborare a noilor Coduri penale si a legilor de punere in aplicare, a tinut un discurs de aproape o ora in fata audientei, in care a abordat mai multe aspecte din noile Coduri penale. Florin Streteanu a prezentat, exemplificand de multe ori cu situatii ipotetice, diferentele dintre noua si vechea reglementare. In acest sens, profesorul Streteanu, la materia infractiunii continuate, a precizat ca noutatile aparute vor produce o schimbare importanta in practica juidiciara:

“In materia infractiunii continuate, principala nouatate a Codului este adaugarea conditiei unitatii de subiect pasiv. Evident, aceasta conditie va marca o schimbare importanta in practica noastra judiciara, conform careia, asa cum bine stim, multa vreme infractiuni de diverse categorii, mai ales in domeniul infractiunilor contra patrimoniului, erau considerate a fi compatibile cu forma continuata independent de unitatea sau pluralitatea subiectului pasiv”.

Florin Streteanu a dezvaluit ca membrii Comisiei de elaborare a noilor coduri au avut in vedere trei solutii in ceea ce priveste infractiunea in forma continuata: “In contextul noului Cod s-a pus problema ce se intampla cu infractiunea in forma continuata. Si s-au pus in discutie in Comsia de elaborare trei posibile solutii: una a fost aceea de a lasa lucrurile asa cum erau, lasand in seama practicii judiciare stabilirea existentei sau inexistentei formei continuate si, implicit, a concursului, solutie care sub nicio forma nu cred ca putea fi mentinuta, pentru ca, asa cum stiti, incadrarea unor pluraritati de fapte ca infractiune continuata sau ca si concurs era pana ieri doar o chestiune de finete juridica, astazi consecintele erau de ordin practic. Solutia cealalta ar fi fost sa se renunte cu totul la reglementarea infractiunii continuate, poate ca nu era o solutie rea, pentru ca, sigur, intotdeauna infractiunea continuata a fost un mijloc de a evita aplicarea tratamentului pentru concurs, dar nu intotdeauna cel care savarseste infractiunea in conditii planificate e neaparat mai putin periculos decat cel care savarseste trei fapte sau cinci fapte, profitand de imprejurari care i s-au ivit la un moment dat. S-a mers pe aceasta solutie de pastrare, dar de restrangere a domeniului de incidenta, in sensul in care mai putem retine infractiune continuata doar daca avem aceasta conditie indeplinita, de subiect pasiv”.

Avocatul Ion Cazacu: “In legatura cu restrangerea dreptului la aparare, vreau sa va pun in atentie aceasta restrictionare de a consulta dosarul si daca ne uitam cu atentie la textul 94 alineatul 4 veti vedea ca se fixeaza un termen de maximum zece zile, atunci cand actiunea penala a fost pusa in miscare, adica in cazul inculpatului. Nu se prevede nimic in legatura cu situatia suspectului”

La randul sau, cunoscutul avocat Ion Cazacu a vorbit despre noutatile pe care noile Coduri le aduc in ceea ce priveste apararea. Cazacu a explicat ca noile reglementari au dat nastere unor discutii, pe care insa acesta le considera firesti: “Tema aleasa de mine se refera la “copilul sarac” al actului de justitie, apararea. Noua reglementare a iscat inca de la inceput o serie intreaga de discutii si de principii afirmate in salile de judecata si, intr-adevar, pot exista asemenea discutii, pentru ca noua reglementare o impune”. In cadrul discursului, maestrul Ion Cazacu a atins mai multe probleme, precum dreptul suspectului sau al inculpatului de a fi asistat de unul sau mai multi avocati, dreptul avocatului de a asista la efectuarea oricarui act de urmarire penala sau dreptul aparatorului de a participa la perchezitiile domiciliare.

Totusi, Ion Cazacu a identificat o hiba in noile reglementari, care in opinia sa ar trebui sa fie rezolvata in cel mai scurt timp cu putinta: “In legatura cu restrangerea dreptului la aparare, vreau sa va pun in atentie aceasta restrictionare de a consulta dosarul si daca ne uitam cu atentie la textul 94 alineatul 4 veti vedea ca se fixeaza un termen de maximum zece zile, atunci cand actiunea penala a fost pusa in miscare, adica in cazul inculpatului. Nu se prevede nimic in legatura cu situatia suspectului. Mi se pare periculos, pentru ca formularea textului este extrem de generala si lasa loc unor aprecieri nefoavorabile sau impotriva legii. Cred ca textul ar fi trebuit sa fie mai precis, iar in cazul suspectului ar trebui sa fie impus acest termen de maxim zece zile de restrictionare a consultarii dosarului”.

Discursul avocatului Cazacu a fost urmat de cel al Conf. univ. dr. Constantin Sima, presedinte al Asociatiei Procurorilor din Romania, care a vorbit despre modificarea regimului sanctionator al minorilor si despre masurile preventive aplicabile minorilor in Noile Coduri. Printre tintele pe care acesta le-a atins s-au numarat eliminarea pedepselor pentru minori – regula in prezent: luarea unei masuri educative neprivative, exceptia: luarea unei masuri educative privative de libertate; conditii de aplicare, sfera de aplicare – inclusiv inculpati majori la data pronuntarii hotararii, dar minori la data savarsirii faptei, tratamentul sanctionator al pluralitatii de infractiuni, expunand consideratii privind executarea masurilor educative, cu referire la dispozitiile legilor de executare (Legea nr. 253/2013 si Legea nr. 254/2013); dar si despre rolul Serviciului de probatiune (Legea nr. 252/2013), masurile preventive – conditii privind dispunerea; durata si elementele de noutate in ce priveste procedura de citare a minorului.

In cadrul conferintei interactive au mai analizat si dezbatut aspecte din noile Coduri si Prof. univ. dr. Carmen Paraschiv – Facultatea de Drept a Universitatii Titu Maiorescu (Partile si subiectii procesuali), Prof. univ. dr. Emilian Stancu – Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti (Probele si mijloacele de proba in procesul penal – privite din perspectiva criminalistica), Procuror Gheorghe Muscalu – Vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii (Metodele speciale de supraveghere si cercetare), Avocat Mihnea Stoica – Consilier al Baroului Bucuresti (Actiunea civila in procesul penal in raport cu succesiunea in timp a legilor procesual-penale) si Prof. univ. dr. Anastasiu Crisu – Facultatea de Drept a Universitatii din Bucuresti (Contestatia privind durata procesului penal).

Mihail Udroiu: „Viziunea Noului Cod este semnificativ modificata in ce priveste masurile privative sau restrictive de libertate. In esenta, Codul vizeaza masuri custodiale si noncustodiale, prezentate gradual”

Spre finalul Conferintei, consilierul DIICOT, judecatorul Mihail Udroiu, a vorbit in fata audientei despre elemente de noutate in materia masurilor preventive – judecatorul de drepturi si libertati – competente, proceduri, detaliind rand pe rand categoriile de masuri preventive (retinerea; controlul judiciar; controlul judiciar pe cautiune; arestul la domiciliu; arestarea preventiva), conditii, competenta, procedura de dispunere, cai de atac ale acestor masuri, despre competenta judecatorului de drepturi si libertati in proceduri privind masurile preventive; masurile asiguratorii; masurile de siguranta cu caracter provizoriu; actele procurorului, in cazurile expres prevazute de lege; incuviintarea perchezitiilor, a folosirii metodelor speciale de supraveghere sau cercetare ori a altor procedee probatorii; audierea anticipata; alte situatii expres prevazute de lege:

"Cred ca viziunea Noului Cod este semnificativ modificata in ce priveste masurile privative sau restrictive de libertate. In esenta, Codul vizeaza masuri custodiale si noncustiodiale, prezentate gradual. (...) Este foarte important de avut in vedere de judecatorul de camera preliminara ca daca dispune mentinerea in prima instanta a masurii de arestare preventiva, iar apoi decide sa inlocuiasca masura arestarii preventive cu verificarea ulterioara, ar fi important ca aceasta sa fie facuta cu cel putin trei zile inainte de expirarea celor 30 de zile, pentru ca termenul de contestatie este de 48 de ore. Daca dezbat legalitatea masurii arestarii preventive sau a arestului la domiciliu chiar in ultima zi sau in penultima zi si decid inlocuirea masurii sau chiar revocarea masurii, chiar daca procurorul formuleaza contestatie, pana ajunge la judecatorul de camera preliminara, inainte de expirarea termenului de 48 de ore, masura inceteaza de drept, asadar, judecatorul de camera preliminara de la instanta superioara poate sa se uite linistit pe dosar. In cursul judecatii, obligatia procedurala pozitiva pur formala a judecatorului, daca s-a mentinut starea de arest preventiv, ca in primele cinci zile sa verifice necesitatea mentinerii starii de arest. Am fost intrebat mai devreme daca in evaluarea probelor judecatorul de drepturi si libertati  poate avea in vedere probele din cursul urmaririi penale atat timp cat nu are o incheiere de validare a acestora de la judecatorul de camera preliminara. Eu cred ca nu e in competenta judecatorului de drepturi si libertati de a se pronunta cu privire la legalitatea probelor, prin urmare orice contestare cu privire la legalitate probelor se poate face doar in fata procurorului, nu si in fata judecatorului de drepturi si libertati, care nu are competenta de a aplica sanctiunea excluderii probelor. Judecatorul de drepturi si libertati verifica o situatie cu privire la existenta unei suspiciuni rezonabile. Daca el suspecteaza in mod rezonabil ca exista o baza factuala care sa determine luarea unei masuri restrictive si privative de libertate si daca masura aceasta este necesara din perspectiva procesului penal, nu din perspectiva faptei comise de persoana respectiva".

Nicolae Volonciu: “Eu povesti de spus mai am, dar daca sunteti de acord, haideti sa ridicam sedinta! Cine e de acord sa aplaude si sa mergem la casele noastre”

Lucrarile din prima zi a Conferintei “Noul Cod penal si Noul Cod de procedura penala la inceput de drum" au fost incheiate de acelasi profesor Nicolae Volonciu. Desi era trecut de orele 19:00, cu o vitalitate si o efervescenta iesite din comun, dupa o zi intreaga de dezbateri si analize, profesorul le-a dat la final o lectie de viata tuturor participantilor – Cine nu are un batran, sa isi cumpere!:

“Azi dimineata mi-ati dat o sarcina de onoare, sa deschid eu lucrarile acestei sedinte. E bine ca ati dat urmare unui proverb, ca daca nu ai un batran sa iti cumperi. Va vad obositi, eu nu am voie sa fiu obosit ca am 87 si de ani, dar pe dumneavoastra va vad usor plouati, dar dati-mi voie sa terminam intr-o modalitate mai vesela. Da-ti voie o anecdota sa va spun si apoi sa o parafrazez: La tara, la inteleptul satului s-a dus o persoana si l-a intrebat ce sa faca pentru ca ii mor gastele. I-a dat un leac, iar dupa o saptamana-doua, a venit din nou ca ii mor gastele. I-a dat alt leac si chestia asta a mers de trei, patru, cinci ori. La ultima infatisare a venit omul plouat ca e nenorocire. Inteleptul a intrebat daca iar a venit dupa un sfat si i-a zis: uite ce e, te intreb altceva, tu mai ai gaste, ca eu sfaturi mai am! Parafraza, pentru ca ora e tarzie: dumneavoastra mai aveti rabdare, ca eu povesti de spus mai am, dar,  daca sunteti de acord, haideti sa ridicam sedinta! Cine e de acord sa aplaude si sa mergem la casele noastre”.