O decizie civila a Curtii de Apel Timisoara pronuntata zilele trecute a scos la iveala un nou caz Mariana Rarinca. Pe toate canalele media a circulat stirea ca Alexandru Riti (foto) din Timisoara a fost achitat definitiv, dupa ce a fost tinut in arest preventiv 283 de zile pentru o crima pe care nu a comis-o. Atat instanta de fond (judecatoarea Ana Petruta de la Tribunalul Timis), cat si Curtea de Apel Timisoara (judecatorii Gheorghe Bugarsky si Codrina Iosana Martin), au dispus achitarea lui Alexandru Riti in temeiul art.16 alin.(1) lit.c) Cpp - „nu exista probe ca o persoana a savarsit infractiunea”. Pe aceeasi insuficienta probatorie, judecatoarea Ana Petruta a mentinut de 3 ori starea de arest preventiv, insa acest lucru nu a impiedicat-o sa pronunte pe fond o solutie de achitare, asa cum din nefericire s-a intamplat in cazul pensionarei Mariana Rarinca, pe care judecatorul Andi Malaliu de la TMB a condamnat-o la 3 ani inchisoare cu suspendare, pentru a nu o contrazice pe sefa ICCJ Livia Stanciu, autoarea plangerii nefondate de santaj. Desi Codul de procedura penala face distinctie intre eroare judiciara si privare nelegala de libertate, cele 9 luni de puscarie executate degeaba de Alexandru Riti constituie, indiscutabil, o noua grava eroare a unui sistem judiciar tot mai deficitar.

In cele doua hotarari – pe care Lumeajustitiei.ro le prezinta integral – judecatorii au demontat rechizitoriul intocmit de procurorul de caz Flavius Cristea de la Parchetul Tribunalului Timis si confirmat de prim-procurorul Vasile Bac (vezi facsimil), aratand ca Alexandru Riti a fost acuzat de omor si trimis in judecata doar pe baza declaratiilor unui martor, care a avut o pozitie oscilanta in cele 6 depozitii date la urmarire penala (4) si in cursul judecatii (2), declaratii care nu s-au coroborat cu nicio alta proba. Alexandru Riti a cerut despagubiri de la statul roman, insa aceleasi instante care l-au achitat - Tribunalul Timis si Curtea de Apel Timisoara - au considerat ca omul nu merita daune morale pentru cele 9 luni petrecute degeaba dupa gratii. Cu toate acestea, este cert ca Romania va incasa in urma acestui abuz o noua condamnare la CEDO, caci victima erorii judiciare a anuntat ca se va adresa Curtii de la Strasbourg.

Ramane de vazut acum daca membrii CSM vor fi miscati de acest caz sau vor inchide ochii asa cum au facut mereu cand a fost vorba despre erori judiciare. Este foarte posibil ca si de data aceasta procurorii si judecatorii care l-au inchis si apoi l-au tinut in arest preventiv pe Alexandru Riti, fara ca acesta sa fie vinovat si fara ca impotriva omului sa existe vreo proba, sa scape basma curata si, de ce nu, in viitor sa ii vedem promovati in functii superioare.

Prezentam in continuare pasaje din hotararea de achitare pronuntata de instanta de fond (Tribunalul Timis), cu precizarea ca, in mare masura, motivarea sentintei se regaseste si in Decizia penala nr.561/A din 24 iunie 2014 a judecatorilor Gheorghe Bugarsky si Codrina Iosana Martin de la Curtea de Apel Timisoara, atasata la finalul articolului.

Iata motivarea Sentintei nr.196/P.I din 14 martie 2014 a judecatoarei Ana Petruta de la Sectia penala a Tribunalului Timis:

„Instanta constata ca singurele probe in care se sustine ca inculpatul ar fi fost cel care a omorat pe victima sunt unele dintre declaratiile martorului CN facute la urmarirea penala si declaratia acestui martor data in faza de cercetare judecatoreasca, insa doar aceste declaratii singulare nu sunt de natura a forma convingerea certa a instantei ca inculpatul este in mod sigur autorul faptei, in conditiile in care pozitia acestui martor a fost una deosebit de oscilanta intrucat initial martorul a sustinut in primele declaratii ca nu stie cine a comis fapta si doar ulterior a revenit la declaratiile initiale si a aratat ca inculpatul este autorul faptei, descriind imprejurarile in care se presupune si se sustine in rechizitoriu comiterea faptei. Pe de alta parte, declaratiile acestui martor in sensul ca inculpatul este autorul faptei nu se coroboreaza in mod direct cu vreo alta proba aflata la dosar din care sa rezulte implicarea inculpatului in moartea victimei.

In raport de aceasta situatie instanta apreciaza ca declaratiile acestui martor in care indica ca inculpatul ar fi autorul faptei nu pot fi retinute fara rezerve mai ales ca la dosarul de urmarire penala sunt date din care rezulta ca martorul este o persoana bolnava (…) prezinta o stare de sanatate alterata (conform constatarilor facute in cuprinsul procesului verbal din 18.10.2013 (fila 167 dosar u.p.) intocmit de I.P.J.T-SC, prin care martorul a fost declarat inapt pentru a fi examinat cu tehnica poligraf. De altfel, starea de sanatate fizica a martorului a putut fi observata si de instanta cu ocazia audierii acestuia in faza de cercetare judecatoreasca, audiere care s-a desfasurat mai anevoios tocmai datorita starii de sanatate a martorului (…).

In declaratia data de acest martor CN in faza de cercetare judecatoreasca, martorul a relatat si in fata instantei imprejurarile aratate in aceste din urma declaratii date in faza de urmarire penala referitoare la momentele in care martorul, victima si inculpatul s-au intalnit (…) apoi s-au dus la coliba martorului (…) iar la un moment dat martorul a adormit. Martorul a facut referiri si la imprejurarea in care s-a trezit datorita tipetelor lui G si atunci l-a vazut pe R ca il strangea cu mana de gat pe G, ca era cu mana 'in beregata lui G si era calare pe el'. Martorul sustine ca l-a vazut pe R cand l-a legat pe G de maini cu o bucata de material si l-a tras la poarta. Martorul sustine ca s-a plimbat toata noaptea, ca a fost acasa la R ca sa-i spuna ce a facut insa acesta nu i-a deschis si ca nu a anuntat politia pentru ca i-a fost frica. Sustine martorul ca nu a trecut noaptea pe langa locul unde era G ci doar dimineata cand a deschis poarta si a plecat, iar cand a trecut pe langa G a observat ca este dezbracat si slapii ii erau la cap. Martorul sustine ca nu s-a oprit pentru ca i-a fost frica de R pentru ca nu stia unde se afla in acel moment si putea sa fie in vreun tufis si putea sa-l loveasca. Martorul sustine ca dimineata la ora 6 sau 7 si ceva s-a dus la vecina pe care a anuntat-o despre G ca e mort si i-a spus acelei vecine si fiului ei sa dea telefon la politie si le-a spus si cum a murit din cauza lui R, din cauza telefonului, iar copilul vecinei respective a dat telefon la politie.

Asadar, chiar si analiza declaratiilor in care martorul C il indica pe inculpatul RA ca fiind autorul faptei releva existenta unor inadverdente cu privire la relatarile martorului referitor la momentele ce au precedat fapta, momentele in care fapta a fost comisa si cele ulterioare comiterii faptei. In declaratiile de la urmarirea penala martorul sustine ca dupa ce toti trei (…) el a intrat in coliba, iar cei doi au ramas in fata colibei certandu-se pentru telefonul mobil, iar in declaratiile consemnate pe formular tipizat (filele 45, 46) martorul sustine ca (…) el (martorul) s-a culcat si cei doi (inculpatul si victima) au ramas in coliba (…). In unele declaratii de la urmarirea penala martorul sustine ca s-a trezit din somn datorita tipetelor lui G si cand a iesit afara l-a vazut pe R ca il strangea de gat cu ambele maini, l-a legat cu chinga de maini si l-a tarat pana la poarta gradinii dupa care inculpatul s-a reintors si i-a aruncat chinga si a plecat, martorul sustinand ca inculpatul l-a amenintat si pe el si i-a fost frica, si ca el (martorul) a ramas la coliba. In cuprinsul unora din aceste declaratii martorul sustine ca nu a anuntat politia ca i-a fost frica, dar ca in noaptea respectiva a fost acasa la R, ca acesta nu i-a raspuns, ca martorul s-a plimbat toata noaptea.

Totodata, instanta retine ca in cauza au fost audiati si martorii DE, DA, DS si HD la care s-a facut referire in declaratia martorului CN. Desi acest martor C a sustinut (in declaratia data in faza de cercetare judecatoreasca) ca atunci cand s-a dus la vecina pe care a anuntat-o despre faptul ca G este mort si sa dea telefon la politie si la fiul victimei, martorul a precizat si ca 'i-a spus si cum a murit din cauza lui R, din cauza telefonului', aceasta din urma sustinere a martorului nu este confirmata de martora careia i-ar fi facut aceasta relatare.

Astfel, in declaratiile martorilor DA, DS, acestia confirma ca in dimineata de 04.06.2013 in jurul orelor 7,00 a venit la ei acasa martorul CN, zis C, si le-a spus ca numitul GN este mort in gradina la el si martorii sa sune la politie. In declaratiile celor doi martori se precizeaza ca numitul C era speriat. Martora DA arata ca numitul C i-a cerut sa-l sune pe M – fiul lui GN, spunandu-i ca el (martorul C) l-a gasit mort pe GN. Martora DA s-a deplasat la o alta vecina, martora DE careia i-a cerut sa-l sune pe fiul victimei. Martorii DA si DS au precizat in declaratiile lor ca numitul C a spus ca dimineata s-a sculat sa mearga la doctor si l-a gasit pe GN mort langa gard. Martorii DA si DS au precizat ca nu au discutat cu C in dimineata respectiva despre imprejurarile in care a decedat GN.

Martora DE a confirmat sustinerile martorei DA si a facut relatari despre faptul ca s-a deplasat impreuna cu C in locul unde era victima si despre imprejurarea ca victima era partial dezbracat si avea hainele si incaltarile asezate alaturi. Martora mai precizeaza ca ea a anuntat telefonic serviciul 112.

Martorul HD arata ca dimineata a venit C la el, a strigat la poarta insa nu i-a deschis dar pentru ca i-a recunoscut vocea l-a sunat si in convorbirea telefonica numitul C i-a spus sa-l sune pe M (fiul victimei), ca G este mort in gradina la martor (la C). Martorul mai precizeaza ca dupa ce a iesit afara din casa si s-a intalnit cu C in locul in care era victima, nu au putut vorbi pentru ca in acel loc erau salvari si politia (…). Martorul H precizeaza ca in acele momente numitul C nu se simtea bine, era derutat si nu mai stia nici el ce spune. Martorul arata ca in aceeasi zi a fost la politie si a dat declaratie.

Asadar, analiza declaratiilor acestor martori contrazice sustinerea martorului C ca in dimineata zilei de 04.06.2013 inainte de a fi anuntate organele de politie, martorul ar fi relatat altor persoane despre imprejurarile in care a decedat victima si despre faptul ca inculpatul este cel care a provocat decesul victimei.

Astfel, retinand si existenta unor contradictii intre unele aspecte (privind relatarile facute de martorul C altor martori despre faptul ca inculpatul este autorul omorului), sustinute de martorul CN si infirmate de martorii DA si DS, precum si unele aspecte de inconsecventa a martorului chiar in propriile declaratii, tinand cont si de constatarile cu privire la problemele de sanatate ale martorului CN (asa cum rezulta din datele aflate la dosar mai sus-mentionate), instanta apreciaza ca toate aceste elemente sunt de natura a pune la indoiala credibilitatea martorului in conditiile in care instanta constata ca toate aceste elemente prezinta importanta din punct de vede juridic pentru ca ar putea altera continutul informatiilor din declaratiile martorului. (...)

Potrivit art. 103 al. 1 C.p.p., probele nu au o valoare dinainte stabilita prin lege si sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare in urma evaluarii tuturor probelor administrate in cauza. In alineatul 2 al aceluiasi articol se mentioneaza ca in luarea deciziei asupra existentei infractiunii si a vinovatiei inculpatului instanta hotaraste motivat, cu trimitere la toate probele evaluate. Condamnarea se dispune doar atunci cand instanta are convingerea ca acuzatia a fost dovedita dincolo de orice indoiala rezonabila.

Or, tribunalul retine ca fata de acest principiu al liberei aprecieri a probelor, in speta nu este indeplinita cerinta legala in raport de care sa se poata dispune condamnarea inculpatului in conditiile in care probele dosarului nu sunt in sensul formarii convingerii ca a fost dovedita acuzarea inculpatului dincolo de orice indoiala rezonabila.

Dimpotriva, doar pe baza unora din declaratiile martorului C in care acesta il indica pe inculpat ca a comis fapta, nu poate fi justificata convingerea ca s-ar fi probat in dosar ca inculpatul este autorul faptei, mai ales ca declaratiile martorului in acest sens nu se coroboreaza si cu alte imprejurari - in acelasi sens care sa rezulte si din alte mijloace de proba.

In raport de aspectele contradictorii, de inadverdentele din declaratiile martorului C, instanta apreciaza ca doar aceste declaratii nu pot sa constituie o proba, certa, decisiva, sigura pe baza careia sa se poata retine vinovatia inculpatului intrucat instanta nu ar putea aprecia ca o asemenea proba nu lasa loc la indoiala cu privire la imprejurarea ca inculpatul ar fi vinovat de comiterea faptei de omor, in sensul ca ar fi autorul acestei fapte comisa fata de victima GN.

Instanta mai retine ca atunci cand exista dubii in retinerea situatiei de fapt cu care instanta a fost sesizata, aceste dubii se interpreteaza in favoarea inculpatului potrivit regulii 'in dubio pro reo'. Aceasta regula constituind un complement al prezumtiei de nevinovatie, impune ca in masura in care dovezile administrate pentru sustinerea vinovatiei celui acuzat contin informatii indoielnice, instanta nu isi poate forma o convingere care sa se constituie intr-o certitudine, astfel ca se justifica a se concluziona pentru lipsa vinovatiei inculpatului in sensul ca nu s-a dovedit comiterea faptei de catre acesta.

Intrucat probele mai sus-mentionate administrate in cauza nu sunt apte sa dovedeasca vinovatia inculpatului RAI, instanta constata ca prezumtia de nevinovatie prev. de art. 4 C.p.p. nu a fost inlaturata, dubiul in legatura cu declaratia martorului CN care indica vinovatia inculpatului profitandu-i inculpatului.

Avand in vedere motivele aratate, constatandu-se existenta dubiilor cu privire la faptul ca inculpatul este persoana care a savarsit fapta de omor fata de victima GN, tribunalul urmeaza ca in baza art. 396 al. 1,5 C.p.p., rap. la art. 16 al. 1 lit.c C.p.pen., sa achite inculpatul RAI, pentru infractiunea prev. de art. 188 al. 1 C.pen., cu aplic. art. 5 C.pen..

In baza art. 399 al. 2 C.p.p., se va dispune punerea de indata in libertate a inculpatului RAI, arestat preventiv in baza mandatului de arestare preventiva nr. 36/06.06.2013 emis de TT, daca nu este arestat in alta cauza.

In baza art. 404 al. 4 C.p.p., va constata ca inculpatul a fost retinut si arestat preventiv incepand cu data de 05.06.2013 pana la punerea in libertate”.

*Cititi aici Decizia penala nr.561/A din 24 iunie 2014 a judecatorilor Gheorghe Bugarsky si Codrina Iosana Martin de la Curtea de Apel Timisoara

*Cititi aici Sentinta penala nr.196/P.I din 14 martie 2014 a judecatoarei Ana Petruta de la Tribunalul Timis