Baroul Alba si Baroul Hunedoara, in colaboarare cu Editura Hamangiu, au organizat la finalul saptamanii, in zilele de 26-27 aprilie 2014, conferinta "Probleme de drept civil si de procedura civila in reglementarea noilor coduri", manifestare in cadrul careia profesori de renume, avocati si fosti cursanti au rostit cuvinte de suflet in memoria regretatului profesor universitar doctor Gheorghe Beleiu. Initiativa organizarii evenimentului a apartinut decanului Baroului Alba, avocatul Ioan Rus, demers care s-a bucurat de sustinerea co-organizatorilor, dar si a participantilor la conferinta. In cadrul celor doua zile de eveniment au fost relatate istorisiri din viata lui Gheorghe Beleiu, repere din viata si opera acestuia, apreciate la nivel national si la 17 ani de la trecerea in nefiinta a profesorului.

Astfel, in data de 26 aprilie 2014, s-au desfasurat in sala "Select" a complexului "Mercur" din Alba Iulia lucrarile conferintei "Probleme de drept civil si de procedura civila in reglementarea noilor coduri", in care au tinut prelegeri prof. univ. dr., dr.h.c. Corneliu Birsan, fost judecator CEDO, (Procedura in fata Curtii Europene a Drepturilor Omului. Practica CEDO cu privire la Romania), Viorel Mihai Ciobanu, Prof. univ. dr. Fost Decan al Facultatii de Drept, Universitatea Bucuresti (Consideratii privind apelul si recursul in procesul civil), Liviu Pop Prof. univ. dr. - Seful Catedrei de Drept Privat – Facultatea de Drept – Universitatea „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca (Tabloul general al raspunderii civile in textele noului Cod civil) si prof. univ. dr. Marian Nicolae (Conventiile privitoare la prescriptia extinctiva. Aspecte privind uzucapiunea tabulara).

Duminica, 27 aprilie 2014, a avut loc un eveniment plin de incarcatura emotionala, prilejuit de festivitatea de acordare a denumirii “Prof.univ.dr. Gheorghe Beleiu” Scolii gimnaziale din comuna Poiana Vadului – localitatea natala a Profesorului.

Prezentam in continuare discursurile profesorilor Corneliu Birsan, Viorel Mihai Ciobanu, Liviu Pop si Marian Nicolae in memoria lui Ghoeorghe Beleiu:

Cuvant de suflet pentru Gheorghe Beleiu

Prof. univ. dr. Corneliu Birsan, fost judecator al Curtii Europene a Drepturilor Omului:

"Mi‐e greu, deosebit de greu, sa scriu chiar si cateva randuri despre un coleg de generatie si un prieten care a plecat dintre noi de aproape 17 ani, intr‐o noapte de octombrie a anului 1997… Da, aproape de necrezut, au trecut toti acesti ani de cand, intr‐o dimineata ploioasa, apasatoare, deosebit de trista plecam impreuna cu profesorii Ioan Muraru si Emil Molcut la Alba Iulia, la ceva ce nu ne venea sa credem, nu realizam nicidecum: inmormantarea colegului nostru, Profesorul Gheorghe Beleiu, trecut cumplit de nedrept in nefiinta in plina forta creatoare, la numai 54 de ani!

Si totusi, la acea varsta profesorul Gheorghe Beleiu numara peste 29 de ani de activitate numai in facultatea noastra, la care aveau a se adauga cei 5 ani de studentie! Toti acestia sunt ani in care am fost atat colegi de facultate, cat si colegi de catedra, eu fiind numit ca preparator II la catedra de Drept civil a facultatii in ianuarie 1967, iar – pentru noi toti cei apropiati de varsta si nu numai – Gica Beleiu, in ianuarie 1968. Deschid aici o paranteza: ma intreb cati universitari mai stiu ori, dintre cei mai tineri, isi inchipuie ca in acei ani, primul grad didactic in invatamantul superior era cel de… preparator II care, in caz de activitate buna, iti permitea ca in anul universitar urmator sa fii avansat… preparator I! Abia prin intaiul Statut al cadrelor didactice 6 din Romania adoptat in toamna anului 1968 primul grad didactic a fost stabilit ca fiind cel de asistent‐stagiar.

Cum „traditia” instaurata in acea vreme in facultate era ca „noul venit” sa preia sarcina nu tocmai lesnicioasa de secretar al catedrei, eu preluand‐o de la deja asistentul Dumitru Florescu, i‐am predat‐o – de ce sa nu marturisesc si acum, dupa atata amar de vreme! – cu bucurie lui Gica Beleiu, care a indeplinit‐o mult mai constiincios ca mine ani buni, pana a „predat‐o”, la randu‐i, daca memoria nu ma insala, in anul 1974, noului asistent stagiar venit la catedra, cel ce este azi marele nostru profesor de procedura civila, Viorel Mihai Ciobanu! Dar, si dupa acea data, Gica Beleiu a continuat a desfasura activitati de secretariat dintre cele mai dificile, cum erau intocmirea statului de functii al catedrei si a orarului intregii facultati.

Revenind la inceputurile noastre comune in activitatea didactica si de cercetare stiintifica, trebuie sa spun ca am „crescut” impreuna, sub indrumarea inteleapta si plina de solicitudine a marilor nostri profesori care ilustrau pe atunci disciplinele catedrei: Ilie Stoenescu, Savelly Zilberstein, Constantin Statescu, Francisc Deak, Ion P. Filipescu, Stanciu Carpenaru, Aurel Pop, Sanda Ghimpu…

Dotat cu o inteligenta sclipitoare, deosebit de vie, cu o memorie prodigioasa si cu o extraordinara putere de munca, tanarul asistent Gheorghe Beleiu s‐a impus imediat ca o personalitate de prima marime a facultatii noastre, indiferent de gradul didactic pe care l‐a avut si pe care puteam sa‐l avem – cel de lector! – pana in anul 1990, cand s‐au „redeschis” concursurile didactice in invatamantul superior. Dezbaterile stiintifice din catedra, la care intotdeauna Gica Beleiu participa activ, erau o incantare intelectuala si un excelent prilej de a invata continuu. Acumuland imens si „prelucrand” cu mintea‐i deosebit de iscoditoare, formandu‐si o logica juridica impecabila, Gica Beleiu a inceput sa scrie comentarii de practica judiciara, articole si studii in diversele materii ale dreptului civil, pentru ca apoi sa elaboreze, mai intai impreuna cu profesorul Aurel Pop, un curs exhaustiv de drept civil – partea generala –, de peste 610 pagini, editat in 4 editii succesive, si apoi singur, un alt curs, de peste 640 de pagini, consacrat materiei persoanelor fizice si juridice ca subiecte de drept civil. Pornind de la imensul material bibliografic pe baza caruia au fost scrise aceste doua carti‐caramida – cum le „alintau” pe atunci studentii facultatii noastre –, profesorul Gheorghe Beleiu a scris o carte fundamentala a stiintei dreptului civil roman, anume Drept civil roman. Introducere in drept civil. Subiectele dreptului civil, reeditata in mai multe editii, incepand cu anul 1991 si pana in anul disparitiei sale, 1997. Pe deplin constienti de valoarea deosebita a acestei carti si spre onoarea lor, fostii sai asistenti, astazi profesorii Marian Nicolae si Petrica Trusca, au asigurat reeditarea in anii succesivi, pana in 2007, a acestei carti, intotdeauna revizuita si adusa la zi cu dispozitiile noilor acte normative in materie adoptate intre timp. Chiar si dupa adoptarea si intrarea in vigoare a Noului Cod civil roman in anul 2011, aceasta carte ramane in panoplia marilor lucrari ale juristilor romani contemporani. Ei i se adauga alte peste 20 de carti scrise singur sau in colaborare, numeroase si stralucite studii si articole scrise de Gheorghe Beleiu. Toate acestea constituie OPERA stiintifica a marelui civilist care ramane in constiinta noastra si a atator generatii de juristi cel caruia ii sunt inchinate aceste randuri.

In acelasi timp, Gheorghe Beleiu a fost un adevarat profesor admirat si iubit de studentii sai. Dotat cu un deosebit simt pedagogic, Profesorul Beleiu avea seminarii si cursuri de o mare tinuta intelectuala, deosebit de riguroase, dar nu lipsite de momente pline de umor subtil si intelept. La randu‐i, si‐a iubit studentii cu intelegerea celui dedicat pe deplin meseriei sale de adevarat dascal. Stau marturie in acest sens nu numai activitatea didactica deosebita, dar si prezenta sa la simpaticele seri ale grupelor si anilor de studiu din facultate, precum si participarea sa tonica la „celebrele” munci patriotice de toamna, oriunde au fost acestea, in acele vremuri demult apuse.

Adaug si faptul ca profesorul Gheorghe Beleiu a fost un om bun in adevaratul inteles al cuvantului; ajuta si intelegea pe toti cei care i se adresau; impartasea in juru‐i acea nota calda de bunavointa si optimism, fiind intotdeauna o prezenta tonica pentru toti cei care l‐au cunoscut si l‐au pretuit.

Pentru toate acestea si pentru inca multe altele pe care nu le‐am cuprins in aceste cateva randuri ne amintim multi cu multa bucurie, dar si cu imensa tristete de cel care a fost savantul civilist, profesorul eminent si adevaratul om Gheorghe Beleiu.

Pentru aceleasi „motive”, salutam cu multa satisfactie initiativa autoritatilor diriguitoare ale judetului Alba de a atribui numele marelui profesor scolii din satul sau natal cu nume de poveste adevarata: Poiana Vadului. De acolo a pornit si s‐a impus lumii juridice romanesti „puiul de mot” Gheorghe Beleiu; fie ca din acelasi loc minunat multi alti „pui” sa porneasca pe urmele sale!

Ganduri despre Gheorghe Beleiu

Prof. univ. dr. Viorel Mihai Ciobanu - Fost Decan al Facultatii de Drept, Universitatea Bucuresti:

"Gheorghe Beleiu. Nea Gica. L-am cunoscut in anul 1969, cand intram „boboc” la Facultatea de Drept din Bucuresti. Ne-a cucerit de la primul seminar de Drept civil. Era cald, apropiat, foarte clar in exprimare, avea simtul umorului. Am inteles ce inseamna sa fii student la Facultatea de Drept din Bucuresti, ce important este sa intelegi si sa stapanesti Teoria generala a Dreptului civil.

Am aflat curand dupa aceea ca este si indrumatorul nostru de grupa. A fost primul care ne-a dezvaluit si ce inseamna viata de student in facultate si in afara ei, ce ne ofera capitala pentru intregirea personalitatii noastre, mai ales ca majoritatea veneam din provincie. Pentru mine bucuria a fost si mai mare afland ca este ardelean din Poiana Vadului, jud. Alba, relativ aproape de locul de unde eu veneam, Huedin, jud. Cluj. Acest lucru ne-a apropiat si pentru mine a ramas „indrumator”, chiar dupa ce am absolvit anul I, pana la terminarea facultatii si dupa aceea.

Seminariile pe care le conducea erau o incantare. Ne explica, ne provoca, ne punea in fata situatii practice, astfel incat sa nu trecem de la un seminar la altul fara sa intelegem materia. Ne admonesta prieteneste atunci cand nu raspundeam pe masura eforturilor lui, dar toti il indrageam si doream sa nu-l dezamagim.

La absolvirea facultatii am fost repartizat ca asistent stagiar la Catedra de Drept civil. Deveneam colegi. Nea Gica a devenit, la cererea lui, Gica. Fiind cel mai tanar din catedra am preluat de la el responsabilitatea de secretar de catedra, desigur sub indrumarea lui. Nici nu se putea altfel, deoarece in catedra erau personalitati care te „striveau” prin prestigiu si prestanta, precum profesorii Ilie Stoenescu, Tudor R. Popescu, Constantin Tomulescu, Constantin Statescu, Francisc Deak, Savelly Zilberstein, Ion P. Filipescu, Sanda Ghimpu, Aurel Pop, Stanciu D. Carpenaru. In acest cadru am descoperit alte laturi ale profesorului Beleiu.

In primul rand m-a impresionat atitudinea lui in dezbaterile stiintifice din catedra. in prezenta „corifeilor”, desi mai tanar, isi exprima cu mult curaj si documentat punctul de vedere in legatura cu orice problema de drept, chiar daca depasea sfera disciplinelor la care era titular, Drept civil si, mai tarziu, Drept economic, si mai mult, era ascultat cu mare atentie si apreciat pentru interventiile sale.

M-a impresionat, in al doilea rand, rigoarea sa in tot ceea ce facea pe plan didactic si stiintific: prelegerile, ca si cursurile ori studiile tiparite, erau structurate fara repros; aparatul critic era exhaustiv si evidentia o munca enorma impletita cu probitatea stiintifica a unui mare autor; solutiile la care se oprea, adeseori noi, erau temeinic argumentate.

Pentru a oferi o imagine completa asupra activitatii sale in catedra o sa remarc si seriozitatea cu care si-a indeplinit ani de zile atributiile administrative de secretar al catedrei, dintre care retin doar intocmirea statelor de functii, operatiune mult mai dificila in acea perioada in care ministerul le aproba. La fel a procedat si in ultimii ani de viata cand a fost ales, cu entuziasm si in unanimitate, seful Catedrei de Drept Privat. A introdus pentru prima oara regula ca la fiecare sedinta de catedra sa se examineze actele normative importante si sa se analizeze impactul lor asupra disciplinelor din catedra, ceea ce reprezenta de fiecare data o densa dezbatere stiintifica.

Desi a absolvit Facultatea de Drept din Bucuresti in anul 1967, ca sef de promotie, iar ca asistent universitar s-a impus foarte rapid prin studiile publicate in revistele de specialitate, a fost promovat lector universitar de-abia in anul 1977, iar conferentiar si profesor numai dupa anul 1990, cand a fost si seful Catedrei de Drept privat. Odata cu dezvoltarea invatamantului juridic, de stat si privat, datorita calitatilor sale didactice si stiintifice, precum si a capacitatii de munca extraordinare a fost solicitat sa predea la foarte multe facultati de drept din Bucuresti si din tara, lucru benefic pentru comunitatile academice, dar stresant si obositor pentru colegul nostru, care a trecut in nefiinta cu mult prea devreme. Ma gandesc ce contributii extraordinare putea sa aduca la redactarea proiectului Codului civil si a altor acte normative, la modernizarea invatamantului juridic si la evolutia jurisprudentei, deoarece a fost si arbitru la Curtea de Arbitraj Comercial International si avocat in Baroul Bucuresti.

Opera pe care a lasat-o Profesorul Gheorghe Beleiu - peste 20 de tratate, cursuri, monografii si peste 90 de studii, articole si note de practica judiciara - demonstreaza valoarea sa deosebita de cadru didactic, cercetator stiintific si practician. Nu sunt eu cel chemat sa analizeze opera sa, dar cu siguranta pot afirma ca paginile sale dense sunt si astazi de mare folos. „Caramizile”, cum le spuneau studentii din anii 80, consacrate Teoriei generale a Dreptului civil si Persoanelor au o bogatie de informatii si o profunzime care pentru un cercetator atent al fenomenului juridic nu pot fi ignorate nici in prezent. Pe de alta parte, este laudabil ca ultimii sai colaboratori, Marian Nicolae si Petrica Trusca, au continuat dupa decesul Profesorului sa actualizeze ultimul sau curs din anul 1997 in editii succesive din 1998 si pana in 2007.

Ne amintim cu emotie cum vara, dupa un efort de un an pe planul activitatii didactice si stiintifice, se retragea in satul lui natal si facea un efort fizic extraordinar la coasa, de unde revenea intarit si cu o buna dispozitie molipsitoare.

Nu pot incheia aceste randuri dedicate memoriei profesorului si prietenului meu Gica Beleiu, fara sa relev calitatile sale de om deosebit. Cald in relatiile sale cu studentii si colegii, el era apropiat si de nevoile lor, sarea de indata in ajutorul celui care avea o trebuinta, era un om devotat misiunii pe care o avea. Nu intamplator a fost atat de iubit si de catre studenti si de catre cadrele didactice, iar numele sau este pomenit si in prezent de cei care l-au cunoscut.

Ne amintim cu emotie de cursurile si seminariile sale, dar si de serile grupelor sau anilor ori de banchetele studentesti unde era la fel de fermecator ca si la catedra.

Acesta a fost pentru mine Gheorghe Beleiu. Este onorant pentru Directia Revistei Romane de Drept Privat ca s-a gandit sa consacre anul 2008 drept anul Gheorghe Beleiu.

Dumnezeu sa il odihneasca in pace!"

Omagiu lui Gheorghe Beleiu

Liviu Pop - Prof. univ. dr. - seful Catedrei de Drept Privat – Facultatea de Drept – Universitatea „Babes-Bolyai", Cluj-Napoca:

"Noi oamenii suntem ca stelele cazatoare. In urma cu peste un deceniu, din constelatia academica a mai cazut o stea. Era intr-o dimineata, cand o voce draga si cunoscuta mi-a adus vestea trista ca trecerea dintr-o noapte alba intr-o noapte albastra se faptuise si ca bunul meu prieten, profesorul universitar Gheorghe Beleiu, a pornit pe un drum al carui sfarsit nimeni n-a putut pana in prezent si nu va putea nici in viitor sa-l cuprinda. Se spune adesea ca inima a incetat sa-i mai bata. Numai ca inima magistrului nu a urmat numai cadentele care dau viata trupului si mintii. Atat de mult se framanta cu fiecare gand, cu fiecare cuvant, ce nu putea fi rostit, ci parea smuls ca un copac batran din sufletul sau bun, generos, cald, drept si adeseori intelept.

In fata paginii albe de hartie am ezitat si atunci si acum, asa cum se zaboveste inaintea oricarei marturisiri care ne implica intreaga fiinta, dar mai ales inima si sufletul nostru. Adeseori rememorez episoadele si evenimentele, trairile si simtirile pe care le-am avut in cei 25 de ani in care am fost legat de profesorul Gheorghe Beleiu printr-o calda si placuta prietenie.

Nascut si venit de pe plaiurile de legenda, impadurite si inverzite ale Muntilor Apuseni, la inceput student al Facultatii de Drept din Bucuresti si apoi, vreme de trei decenii, unul dintre cei mai proeminenti slujitori ai cetatii academice din capitala tarii, a facut parte din pleiada de intelectuali, descalecatori de spiritualitate romaneasca, proveniti din aceasta generoasa zona a Tarii Ardealului, care cu simtire inalta, devotament si dragoste, cu nostalgia cunoasterii cat mai depline a celor stiute si nestiute, si-au inchinat viata cu modestie, inteligenta, creativitate si pricepere propasirii neamului, atat de incercat de istorie.

Nu a fost un om dintre aceia care traiesc in sera. Dimpotriva, a trait ca marea majoritate. A pasit cu incredere pe caile, cand drepte si line, cand pline de greseli, urcusuri, gropi si suferinte, alaturi de noi ceilalti, pe strazile aceluiasi frumos si, in acelasi timp, dureros si exploziv secol. Viata sa, raportata la timpul cosmic, a insemnat o raza de lumina stralucitoare a carei energie s-a transpus risipitor, dar cu folos, asupra mai multor generatii de studenti, contribuind din plin la infaptuirea fotosintezei intelectuale, irigand, fertilizand si cultivand, fara zgarcenie, cu nedisimulat altruism, mintile si sufletele invataceilor sai.

Fiind prieteni adevarati, l-am cunoscut indeajuns de bine. Temperament vulcanic, spirit agitat, un neastamparat al gandului si al faptei. Cumpatarea i-a fost mai grea decat abstinenta. Rautatea si chiar invidia unora nu le-a cunoscut in primul rand din carti. Viata i le-a oferit uneori. Cu toate acestea, a fost un om pentru care bunatatea era un semn al superioritatii. A inteles ca oameni perfecti nu exista nici in romane. Binele si raul sunt laolalta in firea noastra; caracterele cele mai ferme au slabiciunile lor; afectivitatile noastre cele mai alese nu sunt scutite de egoism; indoielile si banuielile mai mult sau mai putin intemeiate tulbura uneori prieteniile cele mai trainice. Adeseori imi spunea ca omul bun este omul puternic, capabil si harnic si ca toti estropiatii sunt rai, meschini, egoisti si clevetitori. Asta m-a facut sa inteleg si eu ca omul puternic este generos, darnic si ingaduitor cu semenii sai.

Spirit elevat, profesor de talent, nascut si in acelasi timp facut, productiv si profund in idei si fapte, sobru in cercetarile lui stiintifice, exigent cu sine si exigent cu altii, apropiat si deschis spre dialog, a cucerit cu stiinta sa de carte, cu talentul sau, cu claritatea discursului si caldura sufletului zeci de promotii de absolventi ai Facultatii de Drept din Bucuresti, precum si ai altor facultati de profil din tara, care s-au infiintat dupa momentul decembrie 1989.

In tot ce a intreprins si realizat, didactic si stiintific, a inteles pe deplin sensul propozitiei ca „a nu actiona acum” nu este echivalent cu „a actiona mai tarziu”, ci in cele mai frecvente cazuri cu „a nu actiona niciodata”. La originea infaptuirilor sale a stat mereu flacara pasiunii creatoare, nelinistita suferinta a cautarii, alergand continuu dupa licuricii luminosi ai gandului. Am spus si repetam ca a fost un om cuprins de suferinta cautarii, deoarece numai suferinta transfigureaza, lumineaza si poate pune in miscare potentele creatoare ale omului. Asa cum spunea Thomas Mann, multi dintre oameni „n-au inteles ca impotriva mediocritatii nu se poate lupta decat cu suferinta. Orice suferinta durabila afecteaza fondul intim al fiintei, ceea ce implica si o schimbare a raportului acesteia cu lumea; este o schimbare de perspectiva si de intelegere”. Nu exista bucurie fara durere; pretul bucuriei si al implinirii este durerea; marile bucurii sunt dureri transfigurate.

Profesorul si cercetatorul, omul Gheorghe Beleiu a inteles insa ca pasiunea trebuie sa fie productiva; pasiunea sterila nu poate fi si nu este decat o inflacarare gratuita, goala si ineficienta. Aceasta pasiune s-a obiectivat in importantele lucrari stiintifice pe care le-a realizat – 4 cursuri universitare, unul in trei volume, aparute in mai multe editii; coautor la doua monografii; peste 90 de studii si articole publicate in reviste de specialitate prestigioase - lucrari ce constituie contributii cunoscute si recunoscute ale profesorului in spatiul stiintei juridice romanesti. Ca orice om de stiinta productiv si creator, si-a dat seama ca in eforturile proprii sta ascunsa promisiunea rasplatitoarelor succese, scopul existentei oamenilor adevarati. In acest fel a fost posibila transformarea promisiunii in certitudine, in realitate simtita si traita cu intensitate. Asa se explica faptul ca la fel ca orice spirit inflacarat si pasionat, fiinta si sufletul sau au ars intr-o dinamica deosebit de intensa, sfarsind prin a se stinge atat de repede.

Pe versantul aducerilor aminte, acum dupa mai bine de un deceniu de la momentul in care a parasit aceasta lume trecatoare, constatam ca nimic nu este mai important decat contributia lui Gheorghe Beleiu la propasirea si prestigiul scolii de drept privat din capitala tarii; este de subliniat efortul sau tenace si perseverent, auster si exigent, intotdeauna cald si incurajator de a descoperi si indruma, alaturi de alti mari magistri, discipoli si invatacei, in care a investit spirit, speranta si selectiva dar nediscriminanta incredere. A avut satisfactii de cele mai multe ori, dar si dezamagiri. Primele l-au bucurat nespus; bucuria se putea citi adeseori pe chipul sau care radia satisfactie, blandete, intelegere, incurajare si caldura. Celelalte l-au mahnit si intristat.

Ma numar printre acei prieteni care l-au iubit cu sinceritate in afara de orice conjunctura, fericita sau nefericita. M-am bucurat intotdeauna de realizarile si bucuriile lui; l-am sprijinit cu fapta si cu gandul de aici de la Facultatea de Drept a Universitatii din Cluj-Napoca. Ne intalneam adesea la Bucuresti, la Cluj-Napoca sau in alte locuri, de cele mai multe ori la diverse manifestari stiintifice studentesti. Interventiile lui erau sclipitoare. Avea o minte ascutita si o logica impecabila; sa-l asculti era o incantare intelectuala. Eram aproape de aceeasi varsta; eu insa mi-am inceput cariera universitara mult mai tarziu datorita unui alt curriculum scolar. Cu toate acestea, m-am considerat ca facand parte din generatia lui universitara. Un lucru insa imi place sa-l recunosc si sa-l afirm cu admiratie: Gheorghe Beleiu a fost cel mai stralucit dintre noi, desi din aceasta generatie fac parte oameni de necontestata valoare, nume cunoscute in spatiul invatamantului superior juridic si al cercetarii stiintifice in acest domeniu. Anii 1967-1988 au constituit perioada cea mai fertila si mai plina de sperante si realizari din viata sa; dupa aceasta, eforturile pe care le-a facut, trairile intense trupesti si sufletesti, arderea grabnica a vietii i-au diminuat energiile si i-au tocit elanurile, pana la urma fiind rapus in apogeul maturitatii, la o varsta cand multi isi croiesc inca planuri indraznete de viitor.

Plecarea lui prea timpurie dintre noi ne-a intristat, aducandu-ne aminte de consecintele implacabile si mistuitoare ale trecerii ireversibile a timpului, deoarece, asa cum spunea poetul „toti ne nastem spre a muri”. In acelasi timp, nu putem uita ca profesorul Gheorghe Beleiu a fost unul dintre acei oameni care chiar dupa moarte intretin o viata atat de vie, care ne fertilizeaza spiritul, ideile si simtirea generoasa, care vegheaza si de dincolo asupra gesturilor si gandurilor noastre nobile. Realitatea lui este si va fi mereu o prezenta mai staruitoare, mai vie, mai grava, mai incurajatoare in noi, decat a multora dintre cei inca in viata cu care ni se intersecteaza intamplator sau voit pasii si carora le intindem dezamagiti o mana sau le aruncam cate o privire. Oameni ca Gheorghe Beleiu sunt nemuritori, tocmai prin faptul mortii lor. Cum se intreba cineva: „Frunzele toamnei care cad si mor pentru a reinvia, nu demonstreaza oare insasi nemurirea fiintei?”. Pentru ca a muri este soarta tuturor oamenilor. A muri insa pentru a ramane in admiratia celorlalti este privilegiul omului creator, iar rasplata este recunostinta posteritatii.

Aducandu-i un omagiu acestui mare dascal si corifeu al dreptului, tinem sa exprimam intreaga noastra gratitudine Redactiei Revistei Romane de Drept Privat care a hotarat sa dedice memoriei sale toate numerele revistei din anul 2008. Meritul principal apartine fara indoiala domnului profesor Marian Nicolae, care in calitatea sa de demn si valoros urmas si discipol al profesorului, a inteles, spre deosebire de altii, ca atunci cand memoria este buna si inima dreapta „recunostinta nu se prescrie niciodata”.

Anul 2008, anul Gheorghe Beleiu

Prof univ. dr. Marian Nicolae:

"S-au implinit 10 ani de la fulgeratoarea trecere in nefiinta, intr-o nemiloasa noapte de octombrie a anului 1997, a prof. Gh. Beleiu, una din personalitatile proeminente ale stiintei si practicii juridice din tara noastra, plecat dintre noi in plina putere de munca si la o varsta cand altii incearca sa dea dovada adevaratei forte creatoare.

Despre cercetatorul si profesorul Gheorghe Beleiu vorbesc in primul rand lucrarile sale stiintifice, din care se detaseaza, prin amploare si profunzime, cele doua vaste lucrari, adevarate tratate de drept civil, inca inegalate in domeniu: Drept civil. Partea generala; Drept civil. Teoria generala a dreptului civil (editiile 1973,1975 si 1980 scrise impreuna cu prof. Aurel Pop) si Drept civil. Persoanele (1982), ambele insumand peste 1200 de pagini si care se disting prin acuratetea analizei, eleganta stilului si o extraordinara capacitate de sistematizare a continutului informational si a vastului aparat bibliografic (legislativ, doctrinar si jurisprudential), reusind astfel sa constituie – illo tempore – un tablou cvasi-complet al teoriei generale a dreptului civil si, mai ales, al dreptului persoanelor fizice si juridice din tara noastra.

Despre profesorul si juristul Gheorghe Beleiu vorbesc in al doilea rand, nenumaratele generatii de juristi care i-au fost studenti, colegi sau adversari de idei sau la bara, ca doctrinari sau avocati, dupa caz.

Despre omul Gheorghe Beleiu vorbesc, nu in ultimul rand, familia, prietenii si colegii sai, cei care i-au stat mereu alaturi bucurandu-se impreuna de neuitatele clipe de viata, de lumina si, uneori, de tristete si neimplinire.

Personal, datorez prof. Beleiu, ca ultim colaborator direct al Domniei sale, o vie recunostinta si nestearsa amintire! Din pacate, timpul nu a mai avut rabdare si scurta noastra colaborare inceputa in anul 1994, ca tanar asistent de drept civil, s-a terminat mult, mult prea devreme. Au ramas in urma multe idei, discutii si proiecte ... O imensa si grea pierdere!

La toate acestea, se adauga, credem, si un alt amanunt important, care pentru multi este inca necunoscut. Prof. Beleiu a fost primul presedinte al Comisiei pentru redactarea proiectului Codului civil roman, constituita la Ministerul Justitiei in anul 1996, din initiativa domnului ministru Valeriu Stoica. Si intrucat Revista romana de drept privat a lansat spre dezbatere publica Proiectul Noului Cod civil roman, adoptat de Senat in anul 2004 si aflat, in prezent, pe masa Camerei Deputatilor, declararea anului 2008 „Anul Gheorghe Beleiu” se alatura, simbolic, acestei initiative care, speram, sa se soldeze cu contributii stiintifice importante din partea colaboratorilor nostri, demne de stralucitul si inegalabilul nostru profesor.

Iata de ce Redactia a decis ca anul 2008 sa fie dedicat celui ce a fost si va ramane de-a pururea „PROFESORUL GHEORGHE BELEIU”

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!"

*Cititi aici Brosura Gheorghe Beleiu