UPDATE – 17.07.2015, ora 16.20: DIICOT a dat publicitatii un comunicat in care a anuntat ca va solicita Ministerului Justitiei adoptarea unei ordonante de urgenta care sa modifice dispozitiile art. 223. alin. (2) Cpp, in conformitate cu decizia CCR:

„Am luat act de decizia Curtii Constitutionale din data de 16.07.2015 care este definitiva si general obligatorie.

Remarcam ca este prima data cand se declara neconstitutionala o sintagma dintr-un articol de lege, respectiv sintagma 'o infractiune de trafic de stupefiante'.

Vom solicita Ministerului Justitiei adoptarea unei ordonante de urgenta care sa modifice dispozitiile articolului 223 alin.2 Cod de Procedura Penala in conformitate cu cele retinute de plen.

Decizia nu este de natura sa influenteze luarea masurilor preventive in cazul savarsirii infractiunii de trafic de droguri intrucat exista dispozitiile alternative ale aceluiasi articol referitoare la pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare prevazuta de lege pentru ca aceste masuri sa poata fi dispuse de catre judecatorul de drepturi si libertati”.

Alte doua dispozitii din noul Cod de procedura penala au cazut testul de constitutionalitate. Curtea Constitutionala, condusa de Augustin Zegrean (foto), a decis, joi 16 iulie 2015, neconstitutionalitatea art. 3 alin. (3) teza a doua Cpp, referitor la separarea functiilor judiciare, si a sintagmei 'o infractiune de trafic de stupefiante' din cuprinsul alin. (2) al art. 223 Cpp, privind conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive.

Astfel, Curtea Constitutionala a admis exceptia ridicata de Sectia penala a Judecatoriei Satu Mare si a stabilit ca functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata este incompatibila cu functia de judecata. Principala consecinta a deciziei CCR este aceea ca judecatorul de camera preliminara nu mai poate solutiona fondul dosarului.

In aceeasi sedinta, CCR a declarat neconstitutionalitatea sintagmei 'o infractiune de trafic de stupefiante' din cuprinsul art. 223 alin. (2) Cod procedura penala, astfel incat, odata cu publicarea in Monitorul Oficial a deciziei CCR, arestarea preventiva a persoanelor acuzate de trafic de droguri devine imposibila pe aceasta teza a art. 223 alin. (2) Cpp, in absenta unui cadru normativ clar si previzibil. Potrivit judecatorilor constitutionali, autorii noilor coduri, in enumerarea din cuprinsul art. 223 alin. (2) NCPP privind arestarea preventiva, au denumit gresit infractiunea de trafic de droguri, catalogand-o trafic de stupefiante: „In conditiile in care infractiunea de trafic de stupefiante nu este reglementata in legislatia penala romana, nici in cuprinsul Codului penal, nici in cuprinsul unei legi speciale, enumerarea sa printre infractiunile pentru care poate fi luata masura arestarii preventive este neconstitutionala”.

De la intrarea in vigoare a noilor coduri in materie penala si pana in prezent, au fost declarate neconstitutionale nu mai putin de 26 de dispozitii din Codul de procedura penala si 1 articol din Codul penal.

Prezentam comunicatul CCR:

„I. In ziua de 16 iulie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.3 alin.(3) teza a doua din Codul de procedura penala, conform carora 'in desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitarea unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata'.

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca solutia legislativa conform careia exercitarea functiei de verificare a legalitatii netrimiterii in judecata este compatibila cu exercitarea functiei de judecata este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca, potrivit art.64 alin.(5) si (6) din Codul de procedura penala, judecatorul care a participat la solutionarea plangerii impotriva solutiilor de neurmarire sau netrimitere in judecata nu poate participa in aceeasi cauza la judecata in fond sau in caile de atac. De aceea, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala in jurisprudenta sa (Decizia nr.599 din 21 octombrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.886 din 5 decembrie 2014, si Decizia nr. 663 din 11 noiembrie 2014, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.52 din 22 ianuarie 2015), spre deosebire de procedura prevazuta de art. 342 si urmatoarele din Codul de procedura penala, unde acuzatia in materie penala a fost realizata deja, in cazul plangerilor formulate impotriva solutiilor de netrimitere sau neurmarire penala dispuse de procuror, judecatorul de camera preliminara astfel competent nu poate sa exercite si functia de judecata pe fond, intrucat incheierea pronuntata in temeiul art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. c) din Codul de procedura penala are valentele unui rechizitoriu, deci a unei acuzatii in materie penala. Prin urmare, judecatorul care dispune inceperea judecatii, in baza art.341 alin.(7) pct.2 lit.c) din Codul de procedura penala, este incompatibil sa exercite si functia de judecata, in caz contrar incalcandu-se art.21 alin.(3) din Constitutie referitor la dreptul la un proces echitabil si art.124 alin.(2) din Legea fundamentala, potrivit caruia justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv, Judecatoria Satu-Mare – Sectia penala.

II. In aceeasi zi, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala, care au urmatorul cuprins: 'Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica'.

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca sintagma „o infractiune de trafic de stupefiante” din cuprinsul dispozitiilor art.223 alin.(2) din Codul de procedura penala este neconstitutionala.

Curtea a retinut ca masura arestarii preventive, prevazuta la art.223-240 din Codul de procedura penala, este o masura preventiva privativa de libertate, de a carei esenta este restrangerea libertatii individuale, prevazute la art.23 din Constitutie, si executarea ei intr-un centru de detentie. Reglementarea de catre legiuitor a acestei masuri nu se poate realiza decat cu asigurarea tuturor garantiilor specifice dreptului la un proces echitabil, prevazut la art.21 alin.(3) din Constitutie, precum si a standardelor de calitate a legii, respectiv claritatea si previzibilitatea, consacrate de art.1 alin.(5) din Constitutie, precum si de principiul legalitatii procesului penal, prevazut la art.2 din Codul de procedura penala. Or, in conditiile in care infractiunea de trafic de stupefiante nu este reglementata in legislatia penala romana, nici in cuprinsul Codului penal, nici in cuprinsul unei legi speciale, enumerarea sa printre infractiunile pentru care poate fi luata masura arestarii preventive este neconstitutionala.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv, Tribunalului Salaj – Sectia penala.

Argumentatiile retinute in motivarile solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I”.

Art. 3 CPP - Separarea functiilor judiciare

„(1) In procesul penal se exercita urmatoarele functii judiciare:

a) functia de urmarire penala;

b) functia de dispozitie asupra drepturilor si libertatilor fundamentale ale persoanei in faza de urmarire penala;

c) functia de verificare a legalitatii trimiterii ori netrimiterii in judecata;

d) functia de judecata.

(2) Functiile judiciare se exercita din oficiu, in afara de cazul cand, prin lege, se dispune altfel.

(3) In desfasurarea aceluiasi proces penal, exercitarea unei functii judiciare este incompatibila cu exercitare a unei alte functii judiciare, cu exceptia celei prevazute la alin. (1) lit. c), care este compatibila cu functia de judecata”.

Art. 223 CPP - Conditiile si cazurile de aplicare a masurii arestarii preventive

„(2) Masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata si daca din probe rezulta suspiciunea rezonabila ca acesta a savarsit o infractiune intentionata contra vietii, o infractiune prin care s-a cauzat vatamarea corporala sau moartea unei persoane, o infractiune contra securitatii nationale prevazuta de Codul penal si alte legi speciale, o infractiune de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spalare a banilor, falsificare de monede ori alte valori, santaj, viol, lipsire de libertate, evaziune fiscala, ultraj, ultraj judiciar, o infractiune de coruptie, o infractiune savarsita prin mijloace de comunicare electronica sau o alta infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de 5 ani ori mai mare si, pe baza evaluarii gravitatii faptei, a modului si a circumstantelor de comitere a acesteia, a anturajului si a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale si a altor imprejurari privitoare la persoana acestuia, se constata ca privarea sa de libertate este necesara pentru inlaturarea unei stari de pericol pentru ordinea publica”.