Inca o decizie de neconstitutionalitate ii loveste pe autorii Codului de procedura penala. Curtea Constitutionala a descoperit, marti 3 noiembrie 2015, o noua problema in Codul adoptat in timpul ministeriatului Catalin Predoiu si adoptat de Guvernul Boc-Basescu prin asumarea raspunderii in Parlament.

Astfel, CCR a declarat neconstitutionale dispozitiile art 222. alin. (10) din Codul de procedura penala care prevede ca „durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale”. Cu majoritate de voturi, judecatorii CCR au retinut ca masura arestului la domiciliu este similara masurii arestului preventiv, atat sub aspectul includerii sale de catre legiuitor in categoria masurilor preventive, cat si sub aspectul naturii sale privative de libertate.

Iata comunicatul CCR:

„In ziua de 3 noiembrie 2015, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si al art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.222 alin.(10) din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: 'Durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive a inculpatului in cursul urmaririi penale'.

In urma deliberarilor, cu majoritate de voturi, Curtea a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.222 alin.(10) din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca masura arestului la domiciliu este similara masurii arestului preventiv, atat sub aspectul includerii sale de catre legiuitor in categoria masurilor preventive, cat si sub aspectul naturii sale privative de libertate. De asemenea, Curtea a constatat regimul juridic identic aplicabil celor doua masuri preventive cu privire la cauzele si conditiile in care acestea pot fi dispuse sau prelungite. Asadar, avand in vedere ca masura arestului la domiciliu a fost reglementata, prin dispozitiile Legii nr.135/2010, la o data ulterioara revizuirii Constitutiei si ca la data revizuirii Legii fundamentale singura masura preventiva privativa de liberate, in afara retinerii, era arestarea preventiva, Curtea a conchis ca dispozitiile art.23 alin.(5) din Legea fundamentala, care fac referire doar la arestarea preventiva, atunci cand stabilesc o durata maxima a acestei privari de libertate (180 de zile), vizeaza toate masurile preventive privative de libertate prevazute de normele procesual penale in vigoare. Prin urmare, dispozitia criticata care prevede ca durata privarii de libertate dispusa prin masura arestului la domiciliu nu se ia in considerare pentru calculul duratei maxime a masurii arestarii preventive contravine normei constitutionale mentionate.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Tribunalul Dolj – Sectia penala”.