Autorii noilor coduri in materie penala au primit inca o lovitura de la Curtea Constitutionala, condusa de Augustin Zegrean (foto). Judecatorii CCR au declarat neconstitutionale alte doua articole din noul Cod de procedura penala. Cele doua decizii – luate in sedinta de miercuri, 20 ianuarie 2016, cu majoritate de voturi – vizeaza art. 318, intitulat Renuntarea la urmarirea penala, si art. 250 alin. (6), privind contestarea masurilor asiguratorii.

CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 din noul Cod de procedura penala, retinand, in esenta, ca acestea incalca principiul legalitatii, definit de art. 1 alin. (5) din Constitutie, si contravin prevederilor art. 124 alin. (1) coroborate cu art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.

In ceea ce priveste neconstitutionalitatea solutiei legislative care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, din cuprinsul art. 250 alin. (6), instanta de contencios constitutional a apreciat ca dispozitiile criticate nesocotesc mai multe prevederi din Constitutie, precum cele referitoare la accesul liber la justitie, exercitarea cailor de atac si dreptul de proprietate privata.

Altfel, trebuie sa precizam ca de la intrarea in vigoare a noilor coduri in materie penala (1 februarie 2014) si pana in prezent, CCR a declarat neconstitutionale nu mai putin de 33 de dispozitii din Codul de procedura penala: art. 3 alin. (3) teza II, art. 211, art. 212, art. 213, art. 214, art. 215, art. 216, art. 217, art. 222, art. 222 alin. (10), art. 223 alin. (2) – sintagma „o infractiune de trafic de stupefiante”, art. 250 alin. (6) – „solutia legislativa care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata”, art. 318, art. 335 alin. (4), art. 341 alin. (5), art. 341 alin. (6) lit. c), art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. d), art. 341 alin. (10), art. 344 alin. (4), art. 345 alin. (1), art. 346 alin. (1), art. 347 alin. (1), art. 347 alin. (3), art. 374 alin. (7) teza II, art. 431 alin. (1), art. 440 alin. (2) – sintagma „daca cererea este vadit nefondata”, art. 459 alin. (2), art. 484 alin. (2), art. 488, art. 488/4 alin. (5), art. 549/1 alin. (2), art. 549/1 alin. (3), art. 549/1 alin. (5). Acestea se adauga altor 3 dispozitii din Codul penal, neconstitutionale: art. 301 alin. (1) – sintagma „raporturi comerciale”, art. 308 alin. (1) – sintagma „ori in cadrul oricarei persoane juridice”, art. 336 alin. (1) – sintagma „la momentul prelevarii mostrelor biologice”.

Prezentam in continuare comunicatul CCR:

"I. In ziua de 20 ianuarie 2016, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.318 din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut:

'(1) In cazul infractiunilor pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii de cel mult 7 ani, procurorul poate renunta la urmarirea penala cand, in raport cu continutul faptei, cu modul si mijloacele de savarsire, cu scopul urmarit si cu imprejurarile concrete de savarsire, cu urmarile produse sau care s-ar fi putut produce prin savarsirea infractiunii, constata ca nu exista un interes public in urmarirea acesteia.

(2) Cand autorul faptei este cunoscut, la aprecierea interesului public sunt avute in vedere si persoana suspectului sau a inculpatului, conduita avuta anterior savarsirii infractiunii si eforturile depuse pentru inlaturarea sau diminuarea consecintelor infractiunii.

(3) Procurorul poate dispune, dupa consultarea suspectului sau a inculpatului, ca acesta sa indeplineasca una sau mai multe dintre urmatoarele obligatii:

a) sa inlature consecintele faptei penale sau sa repare paguba produsa ori sa convina cu partea civila o modalitate de reparare a acesteia;

b) sa ceara public scuze persoanei vatamate;

c) sa presteze o munca neremunerata in folosul comunitatii, pe o perioada cuprinsa intre 30 si 60 de zile, in afara de cazul in care, din cauza starii de sanatate, persoana nu poate presta aceasta munca;

d) sa frecventeze un program de consiliere.

(4) In cazul in care procurorul dispune ca suspectul sau inculpatul sa indeplineasca obligatiile prevazute la alin. (3), stabileste prin ordonanta termenul pana la care acestea urmeaza a fi indeplinite, care nu poate fi mai mare de 6 luni sau de 9 luni pentru obligatii asumate prin acord de mediere incheiat cu partea civila si care curge de la comunicarea ordonantei.

(5) Ordonanta de renuntare la urmarire cuprinde, dupa caz, mentiunile prevazute la art. 286 alin. (2), precum si dispozitii privind masurile dispuse conform alin. (3) din prezentul articol si art. 315 alin. (2)-(4) termenul pana la care trebuie indeplinite obligatiile prevazute la alin. (3) din prezentul articol si sanctiunea nedepunerii dovezilor la procuror, precum si cheltuielile judiciare.

(6) In cazul neindeplinirii cu rea-credinta a obligatiilor in termenul prevazut la alin. (4), procurorul revoca ordonanta. Sarcina de a face dovada indeplinirii obligatiilor sau prezentarea motivelor de neindeplinire a acestora revine suspectului ori inculpatului. O noua renuntare la urmarirea penala in aceeasi cauza nu mai este posibila.

(7) Ordonanta prin care s-a dispus renuntarea la urmarirea penala se comunica in copie persoanei care a facut sesizarea, suspectului, inculpatului sau, dupa caz, altor persoane interesate.'

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.318 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale. Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin principiului legalitatii, prevazut de art.1 alin.(5) din Constitutie, precum si prevederilor art.124 alin.(1) coroborate cu art.126 alin.(1), potrivit carora justitia se infaptuieste in numele legii si se realizeaza prin instantele judecatoresti stabilite de lege.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si instantei care a sesizat Curtea Constitutionala, respectiv Judecatoria Drobeta Turnu Severin.

II. De asemenea, Plenul Curtii Constitutionale, investit in temeiul art.146 lit.d) din Constitutia Romaniei si a art.29 din Legea nr.47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, a luat in dezbatere exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala, conform carora:

'(6) Impotriva modului de aducere la indeplinire a masurii asiguratorii luate de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, procurorul, suspectul ori inculpatul sau orice alta persoana interesata poate face contestatie la acest judecator ori la aceasta instanta, in termen de 3 zile de la data punerii in executare a masurii'.

In urma deliberarilor, Curtea Constitutionala, cu majoritate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata direct de Avocatul Poporului si a constatat ca solutia legislativa cuprinsa in art.250 alin.(6) din Codul de procedura penala care nu permite si contestarea luarii masurii asiguratorii de catre judecatorul de camera preliminara ori de catre instanta de judecata, este neconstitutionala. Curtea a retinut ca dispozitiile criticate contravin prevederilor constitutionale ale art.21 coroborate cu cele ale art.129, referitoare la accesul liber la justitie si exercitarea cailor de atac, precum si prevederilor art.44 din Legea fundamentala, care consacra dreptul de proprietate privata.

Decizia este definitiva si general obligatorie si se comunica celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului.

Argumentele retinute in motivarea solutiilor pronuntate de Plenul Curtii Constitutionale vor fi prezentate in cuprinsul deciziilor, care se vor publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I".