„Ziua Justitiei” de duminica, 1 iulie 2012, a fost o parada de discursuri ale magistratilor cu functii alese, care mai de care mai interesante, insa doua dintre au atras atentia in mod deosebit, datorita stilurilor inconfundabile de formulare: discurs-anecdota si discurs-eseu. Distinsii judecatori ale celor doua speech-uri au fost: presedintele Curtii de Apel Bucuresti, Dan Lupascu, si vicepresedintele ICCJ, Rodica Aida Popa (foto). Cele doua alocutiuni au conferit o destindere, o apropiere si o caldura prieteneasca fata de publicul ascultator care a fost format din magistrati, jurnalsiti, avocati si restul invitatilor la festivitatea „Ziua Justitiei”.

Presedintele CAB, Dan Lupascu: „Cand un distins maestru avocat, intr-o sedinta supraincarcata, a fost invitat sa prezinte chintesenta a cateva zeci de pagini de critici in recurs ... A rostit doar atat: „Oaie, furt, pedeapsa, mult!”. Cum sa ating in vorbe aceasta performanta?”

Judecatorul Dan Lupascu si-a inceput speech-ul cu gluma legata de desfasurarea separata a celor doua evenimente ale Zilei Justitiei: prima manifestare a avut loc in „Sala pasilor pierduti”, la Curtea de Apel Bucuresti si a doua reuniune a magistratilor, organizata de catre CSM, s-a tinut la Casa Nationala a Armatei:

„Distinsi invitati, Onorata asistenta,”

„Imi este deosebit de placut ca, in numele Curtii de apel Bucuresti, sa va adresez urarea de „Bun venit” la Ziua Justitiei 2012 – Faza municipala. Spun aceasta pentru ca, peste cateva ore, urmeaza faza nationala, la Cercul Militar, locatie care a nascut nedumeriri de genul: „trebuie sa venim in uniforma?”; „dar cei care nu avem grade?”. Noi am ales, ca si anul trecut, acest lacas al dreptatii, unde, alaturi de dumneavoastra, ne propunem sa marcam evenimentul, analizand trecutul si privind spre viitor. In anul care s-a scurs, justitia si-a continuat mersul ei pe calea reformei, care poate fi asemuit cu traseul urmat de pasarea – lira, care zboara si inainte si inapoi. Intre timp: volumul de activitate a sporit cu cateva sute de mii de dosare; schemele de personal au ramas aceleasi; bugetele au fost reduse; am mai acumulat zeci de condamnari la C.E.D.O.; s-a perfectionat mecanismul disciplinar in credinta „sanctionand vei reusi!”. A intrat in vigoare noul Cod civil, in curand si noua procedura civila, avem si un studiu care calculeaza impactul si care stabileste stiintific ca, pe masura ce avanseaza in varsta, judecatorul are nevoie de tot mai putin spatiu (la judecatorie cca. 15 mp, la tribunal 14 mp si la curtea de apel 12 mp). Sunt doar cateva repere ale ultimei perioade. In rest, e bine! Armonie in societate, concordie deplina si numai fete zambitoare.

Unii se cred sfinti, nu pentru ca nu au pacate, ci, mai degraba, mizand pe lipsa dovezilor de nesfintenie. Cu toate acestea, nimeni nu este perfect. Eu, de pilda, cu multi ani in urma, am facut parte din A.M.R. Recunosc si regret... ca nu mai fac parte din aceasta asociatie. Si C.S.M.-ul s-a dezvoltat intre timp. Daca in 2011 erau doar doua tabere: conservatorii si reformistii, acum – zic unii – s-a adaugat si tabara procurorilor, din care fac parte si judecatori. Atributiile sale au fost – si probabil vor fi – ciuntite dramatic, astfel incat va elibera certficate privind independenta justitiei cu durata din ce in ce mai redusa. Criza profunda a societatii romanesti este prezenta si in justitie, care, la randul ei, trece prin propria sa criza. Numai ca nu trebuie sa disperam; Suntem in plin proces de regasire a identitatii. Sa nu uitam ca se fac sapaturi. S-a inceput cu deshumarea unor domnitori. In curand va fi dezgropat Decebal si, in functie de rezultatul finalei din aceasta seara, cu aprobarea Italiei, poate si Traian. Apoi vor urma sapaturi pe domenii de activitate. La noi se spera identificarea lui „HOMO JURIDICUS”, cel care a scris prima carte de drept si – zic unii – singura cu adevarat originala. Dupa el a aparut expresia „Cartile din carti se fac”. Lucrurile sunt din ce in ce mai clare. Teoretic sunt trei alternative: ori predicativa, ori subiectiva, ori atributiva – si nu ma refer aici la Curtea Constitutionala. Acum ca avem doi reprezentanti la fel de legitimi la Bruxelles, este posibil sa se ridice monitorizarea. Personal, nu stiu daca sa ma bucur sau nu. Cert este ca probleme esentiale ale justitiei inca nu au fost rezolvate. Toata lumea trebuie sa inteleaga ca „Unde justitie nu este, nimic nu este!” (si mai cu seama ca justitia sa fie pe deplin independenta, chiar si in fata asa-ziselor „recomandari”, fie ele din interior sau exterior). Festivitatea noastra este marcata, in primul rand, de lansari de carte. Aici, domnul judecator Similean ofera publicului excelenta sa lucrare „Magistrat la sfarsit de mileniu”. In calitate de presedinte al acestei instante din mileniul trecut, ma rezum sa v-o recomand calduros. Inainte de a stabili programul de astazi, am avut o discutie cu domnul Similean, la inceputul careia am vrut sa lamuresc o chestiune prealabila si l-am intrebat direct: „aveti decret?”. Dansul mi-a spus ca a fost si judecator, si procuror, si avocat, si notar etc., astfel ca are mai multe decrete. Este la moda acest subiect si aproape ca a devenit o formula de salut si recunoastere intre judecatori: „aveti decret?” – „am decret!” sau, dupa caz, „nu am decret!” si atunci expresia fetei este alta. Exista si variatiuni de genul: „aveti subsoluri?” – „am subsoluri!” si ghilotina „dar ghilimele ati pus?”. Tot la capitolul lansare de carte, sunt onorat sa semnalez finalizarea primelor doua volume din lucrarea „Comentarii la noul Cod civil”, elaborata de un colectiv de judecatori ai Curtii de apel Bucuresti si procurorul Sima, sub coordonarea domnului dr. Schlafen, fost judecator la Curtea de apel din Köln, cel mai cunoscut si apreciat judecator in Romania. Cele doua volume se ocupa doar de primele 16 articole din noul cod, prin raportare la reglementarile Uniunii Europene. Ele vor fi puse la dispozitie gratuit pentru toti circa 900 de judecatori de la instantele noastre. Urmeaza o expozitie cu impresionante opere de sculptura ale aceluiasi autor – domnul judecator Similean. Mi-a retinut atentia, in mod deosebit, sculptura intitulata „O cauza pierduta”. De asemenea, cu acest prilej, vor fi dezvelite primele busturi din Palatul de Justitie dupa renovare. Este vorba de Titu Maiorescu si Constantin Naumescu. Primul bust a fost donat de Uniunea Juristilor si Societatea „Titu Maiorescu”, prin bunavointa domnului ministru Chiuzbaian. Pe unele afise, in loc de „Titu Maiorescu”, cei de la tipografie au trecut „Nicolae Titulescu”, probabil la gandul ca a fost invitat aici si primul ministru. Demn de retinut este ca, printre multiple alte calitati oficiale, Maiorescu a fost si judecator la Tribunalul Ilfov. si astazi am putea face statui pentru unii judecatori ilfoveni din Cornetu, care au cea mai dramatica situatie din tara. Numai ca astazi sunt mijloace mai moderne de conservare a memoriei pentru viitorime.In acelasi timp, instanta noastra va propune, in premiera, un plus de transparenta, prin afisarea numelui judecatorilor in salile de sedinta si mentionarea pozitiei procurorului si avocatului, conform principiului egalitatii armelor. Tot de astazi se redeschide si bufetul Palatului de Justitie, iar marturii ale priceperii acestui personal vor fi infatisate la finalul evenimentului. Cat priveste titlul dezbaterii propuse, aceasta suna tendentios: „Justitia romana – Justitie europeana”. Suntem invitati insa la o dezbatere sintetica. Cred ca expresia suprema a sintetizarii s-a consumat in acest Palat, cand un distins maestru avocat, intr-o sedinta supraincarcata, a fost invitat sa prezinte chintesenta a cateva zeci de pagini de critici in recurs cu privire la situatia de fapt, incadrarea juridica si individualizarea pedepsei. A rostit doar atat: „Oaie, furt, pedeapsa, mult!”. Cum sa ating in vorbe aceasta performanta? Asa ca va rog sa ma exprim punand semnul egalitatii in titlul temei propuse spre dezbatere. Felicitari tuturor colegilor pentru Ziua Justitiei si multumiri pentru excelenta colaborare!.”

DISCURSUL DOMNISOAREI AIDA POPA

Vicepresedinta ICCJ, Rodica Aida Popa: Magistratii romani, pe langa faptul ca isi indeplinesc atributiile conferite de lege, sunt ceea ce spunea si scriitorul: „judecatorii de constiinta”.”

Al doilea discurs conceput sub forma unui eseu a fost tinut de vicepresedintele instantei supreme, judecatoarea Rodica Aida Popa. Distinsa domnisoara magistrat si-a inceput speech-ul cu trimitere la un citat din textul „Academia Datoriei” al uneia dintre personalitatile marcante ale literaturii universale – Gabriel Garcia Marquez: „N-am venit sa tin un discurs”. Judecatoarea Rodica Aida Popa intr-adevar nu a tinut o alocutiune, ci si-a consemnat si conexat ideile, si-a expus o parere personala, intr-o maniera eleganta, despre ce a adus nou acest an Justitiei din Romania, precum si faptul ca activitatea justitiei a fost pe buzele tuturor ziaristilor. Magistratul a dat ca exemple ”editorialele unor jurnalisti, care in tonuri graduale, de la moderat la incisiv, au analizat prestatiile profesionale ale magistratilor”. Iata discursul sau integral:

„Doamna Presedinta, Doamnelor si domnilor, Dragi colegi”,

„De obicei, in toate activitatile sociale ca aceasta cineva este desemnat sa tina un discurs. Acest cineva cauta intotdeauna tema cea mai potrivita si o expune in fata celor prezenti. Eu n-am venit sa tin un discurs… Analizati-va fiecare propriile sentimente, cercetati unul cate unul motivele pentru care simtiti o preferinta nedezmintita pentru fiinta careia i-ati marturisit toate intimitatile voastre si atunci veti putea deslusi ratiunea acestei festivitati. Dar repet, „n-am venit sa tin un discurs, vreau numai sa va numesc judecatorii de constiinta…”. Aceste cuvinte nu-mi apartin, ele reprezinta un citat din textul „Academia Datoriei” al uneia dintre personalitatile marcante ale literaturii universale – Gabriel Garcia Marquez – care, asa isi incepea ultima sa carte aparuta si intitulata „N-am venit sa tin un discurs”. Asa ca la randul meu, daca „n-am venit sa tin un discurs” atunci, cu siguranta va intrebati ce urmeaza sa va adresez. Am sa va spun simplu doar ceea ce cred ca ne uneste astazi aici. In primul rand, dorinta de a comunica intre noi, de a ne spune implinirile, poate si neîmplinirile, fie ele institutionale, fie personale. Fara a avea o ordine prestabilita, as vrea doar sa remarc ca anul judecatoresc ce se incheie a fost marcat de cateva repere importante si anume: -Intrarea in vigoare a unui nou Cod civil, care a avut o dubla semnificatie: finalizarea unei epoci doctrinare si jurisprudentiale seculare si deschiderea uneia noi, care va marca viitoarele generatii de magistrati. Noul Cod de procedura civila, ce a fost adoptat de Parlamentul Romaniei si care va intra in vigoare, constituie o a doua provocare semnificativa ce va reprezenta o noua viziune asupra actului de justitie, dar si a celei manageriale, sistemul judiciar confruntandu-se cu dificultati logistice si umane, carora existenta studiilor de impact reprezinta doar o modalitate de rezolvare, insa insuficienta, in conditiile lipsei de finantare, fiind necesara interventia efectiva a Executivului in a da concretete acestui aspect. Legea „micii reforme”, ale carei dispozitii au fost efectiv evaluate, atat din punct de vedere statistic, cat si jurisprudential. De semnalat este faptul ca si unele prevederi ale acestei legi care au modificat Codul de procedura penala au fost declarate neconstitutionale, in limitele aratate de deciziile instantei de contencios constitutional, cum a fost cazul prevederilor art. 320¹, privind judecata in cazul recunoasterii vinovatiei. Legea raspunderii magistratilor a reprezentat o cotitura semnificativa in abordarea conceptului de raspundere materializat prin noi abateri, dar si viziunea asupra rolului Inspectiei Judiciare. Aici as dori sa subliniez calitatea rapoartelor de inspectie - nu pentru ca instanta suprema a beneficiat pentru prima data de un control de fond asupra activitatii manageriale si a cauzelor de coruptie finalizat pozitiv, ci pentru ca inspectorii, cu adevarat, isi desfasoara activitatea sub semnul responsabilitatii atributiilor ce le incumba. Nu as vrea sa uit sa mentionez o alta dimensiune a activitatii noastre si anume multidisciplinaritatea dialogului, concretizat in numeroase conferinte regionale, intalniri profesionale organizate de Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu implicarea nemijlocita a procurorului general, Consiliul Superior al Magistraturii si asociatiilor profesionale ale magistratilor, la care au participat procurori, judecatori, experti, reprezentanti ai altor institutii. Succesul acestor intalniri, cred eu, ca a fost dat nu numai de schimbul de cunostinte practice, ci mai ales de relatia interumana materializata in libertatea de a spune ce gandim, simtim, sinceritatea recunoasterii unde gresim, dar si cum putem indrepta. De asemenea, tot in acest an judecatoresc a avut loc o accelerare a solutionarii cauzelor de mare coruptie la nivelul sectiei penale a instantei supreme, a elaborarii a doua studii privind individualizarea judiciara a pedepselor in cazul infractiunilor de coruptie, a unui set de recomandari, cu caracter orientativ in aceeasi materie, a unui ghid privind circumstantele judiciare, ce reprezinta modalitati alternative in cadrul mecanismului complex de unificare a jurisprudentei. Doresc sa remarc ca in cadrul procesului de unificare a practicii au contribuit semnificativ toate instantele din sistemul judiciar, care au creat jurisprudenta si la randul lor au pus in aplicare in cauzele deduse judecatii, deciziile in interesul legii. Justitia, in general, a fost in acest an mai vie ca oricand in interesul opiniei publice si mass-mediei. Cu siguranta ca asa este, pentru ca stau marturie emisiunile de televiziune de la numeroase canale, stirile de pe agentiile de presa, comentariile, editorialele unor jurnalisti, care in tonuri graduale, de la moderat la incisiv, au analizat prestatiile profesionale ale magistratilor, carora corpul profesional le-a raspuns prin comunicate, aparari ale reputatiei sau deloc. Nu in ultimul rand, cred ca suntem aici pentru ca ne uneste prietenia, dragostea de adevar, dorinta de a discuta si a initia noi proiecte. Ma grabesc sa inchei pentru a nu da marturisirilor mele tenta unui discurs, reafirmand in credinta mea ca magistratii romani, pe langa faptul ca isi indeplinesc atributiile conferite de lege, sunt ceea ce spunea si scriitorul: „judecatorii de constiinta”.”