Conferinta aniversara "20 de ani de la ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului", desfasurata, joi 29 mai 2014, la Sala "Mihai Viteazu" a Palatului Parlamentului, a reunit personalitati marcante din sistemul judiciar si specialisti in materia drepturilor omului, in frunte cu profesorul Corneliu Birsan (foto 1) – fost judecator din partea Romaniei al Curtii de la Strasbourg. Alaturi de moderatorul evenimentului, Constantin Sima – presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania, la prezidiu (foto 2) s-au mai aflat Ioan Chelaru, vicepresedinte al Senatului, Bogdan Liviu Ciuca – presedinte al Comisiei juridice, de disciplina si imunitati a Camerei Deputatilor, Florin Iordache – seful Comisiei pentru munca si protectie sociala a Camerei Deputatilor, Dan Hazaparu – presedintele Fundatiei Romane de Democratie prin Drept, dar si Ion Iliescu, care, chiar daca a ajuns ceva mai tarziu la Conferinta, a captat atentia auditoriului cu o alocutiune despre Conventia Europeana a Drepturilor Omului ca etapa in evolutia statului de drept in Romania.

Au luat cuvantul avocatul Mihail Niemesch (Conditiile istorice care au favorizat adoptarea Conventiei Europene a Drepturilor Omului), prof. dr. Nicolae Voiculescu (Contextul politico-juridic al aderarii Romaniei la Consiliul Europei si al ratificarii CEDO), prof. dr. Verginia Vedinas (Semnificatia Conventiei Europene a Drepturilor Omului in evolutia dreptului romanesc), prof. dr. Ioan Muraru (Contributia Conventiei Europene a Drepturilor Omului la consolidarea drepturilor si libertatilor cetatenesti), dar si europarlamentarul Adrian Severin.

Lucrarile Conferintei au fost incheiate de profesorul Corneliu Birsan, cu o prelegere de 20 de minute despre influenta jurisprudentei CEDO asupra dreptului romanesc in cei 20 de ani de la ratificare. Expunerea fostului judecator roman la CEDO a fost precedata de cuvantarea lui Razvan Horatiu Radu, agent guvernamental la Curtea de Justitie a Uniunii Europene si fost agent din partea Guvernului Romaniei la CEDO, care, de asemenea, a vorbit despre modul in care si-a pus amprenta Conventia asupra legislatiei nationale.

La eveniment au mai participat, printre altii, judecatoarea Gabriela Baltag - presedintele Asociatiei Magistratilor din Romania, procurorul Gheorghe Muscalu – vicepresedinte al Consiliului superior al Magistraturii, Catrinel Brumar – lector la Facultatea de Drept a Universtatii Nicolae Titulescu, Ionel Olteanu – avocat in Baroul Bucuresti, Daniel Florea, deputat PSD.

Prezentam discursul profesorului Corneliu Birsan la Conferinta aniversara "20 de ani de la ratificarea de catre Romania a Conventiei Europene a Drepturilor Omului:

"Doamnelor si domnilor, sigur ca sunt ultimul care vorbeste, iar misiunea mea este mai dificila. O sa incerc totusi sa va spun cateva cuvinte despre tema acestei conferinte. Ea marcheaza 20 de ani de la ratificarea Conventiei, care, totusi, a intrat in vigoare pentru Romania la 20 iunie 1994, data depunerii instrumentelor de ratificare la Consiliul Europei. Aceasta Conventie Europeana a Drepturilor Omului este un tratat international. Sigur, vorbesc in fata unor specialisti in materie, care au toata competenta necesara, dar nici nu pot sa nu observ esentialul pentru Conventie, si anume, faptul ca este un tratat international, care este instituit prin vointa statelor contractante, si atunci trebuie sa intelegem si reactia statelor contractante, partilor contractante, la unele decizii ale Curtii Europene a Drepturilor Omului. M-am corectat si am spus "partile contractante", pentru ca iata o dificultate: de regula, statele suverane sunt parti la tratatele internationale, de aceasta data, o alta organizatie internationala aspira, doreste, sa intre in sistemul de valori creat de Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

As vrea sa subliniez un lucru, care a fost amintit in treacat pe aici, si anume, ceea ce este esential pentru aceasta Conventie este recursul individual pe care il amintea profesorul Muraru, adica posibilitatea pentru orice persoana fizica sau juridica neguvernamentala, care considera ca i-a fost incalcat un drept prevazut de Conventie sau de protocoalele aditionale, de a se putea adresa unei jurisdictii internationale in fata careia este pe picior de egalitate juridica procesuala cu statul caruia ii apartine acea persoana sau cu statul care i-a incalcat dreptul invocat, in masura in care este un stat pe teritoriul caruia se aplica Conventia sau este vorba despre o adevarata aplicatie extrateritoriala a Conventiei - numai asa va puteti explica faptul ca instanta europeana a considerat ca se angajeaza raspunderea Marii Britanii pentru excesele produse pe teritoriul din Irak ocupat de trupele acestui stat.

Acum, acest recurs individual a cunoscut o anumita evolutie in a fi adoptat si acceptat de state, si chiar sistemul Conventiei reflecta aceasta evolutie - amintiti-va ca, initial, statele voiau sa faca declaratii de acceptare a aplicarii dispozitiilor Conventiei si protocoalelor aditionale, care se reinnoiau; ca persoanele fizice nu puteau sa se adreseze Curtii in sistemul de pana la Proctocolul nr. 9, care acum a fost abrogat prin Protocolul nr. 11, dar asta este o alta problema; ca abia prin Protocolul 11, in mod efectiv, recursul individual a devenit acest instrument de drept international public care permite persoanelor fizice si juridice neguvernamentale sa se poata adresa acestei instante internationale.

Legat de aplicarea acestei Conventii, sunt cel putin doua idei, si anume, ca, totusi, Conventia este dominata de principiul subsidiaritatii, ca statele insesi sunt cele care si-au luat angajamentul de a asigura in ordinea lor interna elementele de ordine europeana ale Conventiei juridice a Drepturilor Omului, pe de o parte. Pe de alta parte, este vorba despre aplicarea directa a Conventiei si a jurisprudentei Curtii prin instituirea acelui bloc de conventionalitate, principiul blocului de conventionalitate, care face ca judecatorul national sa fie tinut si de dispozitiile Conventiei, si de jurisprudenta Curtii. Si, din acest punct de vedere, ma rog, a plecat domnul profesor Olteanu (n.r. - avocatul Ionel Olteanu), dar i-as raspunde ca eu sunt mult mai optimist in privinta aplicarii directe a Conventiei Europene a Drepturilor Omului de catre judecatorul national. Si am cel putin trei exemple in care am vazut aplicabilitatea directa a dispozitiilor Conventiei si a jurisprudentei Curtii de catre judecator, fara sa se astepte modificarea legislatiei nationale. Acum, sigur, daca tot m-ati provocat sa va spun si impresii personale, unele din hotararile interne pe care le citeam, le citeam cu multa placere, pentru ca vedeam ca sunt redactate de fosti studenti de-ai mei si bineinteles ca ma bucuram pentru ceea ce incercau ei sa faca, avand in vedere, totusi, ca meseria mea esentiala a fost si ramane aceea de profesor. Ei bine, in privinta dreptului la vot, urmare a Hotararii Hirst impotriva Marii Britanii (n.r. - din 30 martie 2004), cand Marea Britanie – si s-a suparat foc Marea Britanie – a fost condamnata pentru faptul ca legislatia nationala interzice dreptul la vot pentru detinuti – si sa stiti ca detinutul in cauza era un detinut condamnat pe viata – urmare a acestei Hotarari, am avut placerea sa citesc in Buletinul jurisprudentei Curtii, o hotarare a Curtii de Apel Timisoara in care judecatorul motivase faptul ca nu aplica fostul art. 64 din Codul penal otova, ci facea diferentierea raportat la ceea ce spusese Curtea in Hotararea sa. De asemenea, amintiti-va de incidenta legii cu privire la executarea creantelor impotriva statului. Am avut in fata hotarari ale instantelor nationale in care erau indepartate prevederile acestei legi la vremea respectiva, justificandu-se ca ele contravin dreptului la acces in justitie, raportat la Articolul 6 din Conventie. De asemenea, exista o hotarare a Curtii de Apel Constanta in care curtea de apel face aplicatia Articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului referitor la necesitatea respectarii termenului rezonabil al procedurii si stabileste despagubiri. Sigur ca nu intotdeauna lucrurile s-au intamplat asa. Si, pentru ca a fost pomenita cauza Pantea impotriva Romaniei (n.r. - din 3 iunie 2003), la vremea respectiva, imi amintesc foarte bine ca am avut nenumarate discutii cu colegi de-ai mei de la facultate - deputati in Parlamentul Romaniei, si chiar cu ministrul Justitiei, si chiar cu Procurorul General, si vazusem o condamnare a Poloniei pentru faptul ca, potrivit legislatiei, procurorul putea sa aresteze pentru un numar de zile si spuneam "Aveti grija...". Si a intervenit cauza Pantea, din 2003, era Rodica Stanoiu ministru al Justitiei, la 3 septembrie intervine cauza Pantea, Codul de procedura penala a fost modificat in sensul exigentelor Conventiei. Las la o parte imprejurarea ca, in parte, in Constitutia din 2001 nu trebuiau introduse normele de procedura penala, dar asta este o alta problema.

Ce as dori de asemenea sa va mai spun. Sigur ca Horatiu (n.r. - Razvan Horatiu Radu, fost agent guvernamental la CEDO) a vorbit foarte frumos despre influenta jurisprudentei Curtii asupra sistemului nostru de drept si unde s-au produs modificari substantiale privitoare la punerea de acord a normelor nationale cu exigentele Conventiei.

In privinta restituirii proprietatilor, in privinta acestei probleme deosebit de delicate, mi-as permite sa observ ca inconsecventa politica a dus, in doua puncte, la situatia in care ne aflam astazi. Si profesorul Muraru (n.r. - foto 4, dreapta) avea perfecta dreptate sa sublinieze ceea ce au facut nemtii in privinta aceasta si as dori sa adaug si simplul fapt ca legiuitorul roman nu s-a aplecat niciodata, nici dupa cauza Atanasiu (n.r. - cauza Maria Atanasiu si altii contra Romaniei, din 12 octombrie 2010), cu atentie, la ceea ce inseamna totusi rezolvarea unor probleme sociale, pentru ca daca veti citi ultima cauza in materie, prin care se valideaza dispozitiile Legii 165 pe 2013 (n.r. - privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania) – cauza Preda, din aprilie, veti vedea ca acolo Curtea spune din nou "Legiuitorul roman a ales solutia despagubirii integrale". Este optiunea legiuitorului roman. Dupa ce, in cauza Atanasiu, Curtea spusese ca legiuitorul roman este liber sa adopte, potrivit principiului subsidiaritatii, potrivit principiului marjei de apreciere, o solutie care sa fie echitabila prin apararea intereselor atat ale celor deposedati de bunul lor, cat si ale societatii in general. (...)

Din cele 6.500 de cauze, 3.400 privesc restituirea proprietatii. Urmare a adoptarii Hotararii Preda, la sfarsitul lui aprilie, majoritatea acestor cauze vor fi repatriate, in sensul ca se va lua act de noile proceduri instituite de Legea 165.

Cam 60 si ceva la suta din cauzele impotriva Romaniei sunt afectate unei Camere sau unui Comitet de 3 judecatori, ceea ce inseamna ca pun probleme deosebite. Probleme deosebite pune si durata procedurilor de judecata – sunt vreo 480 de cauze pe rolul Curtii avand acest obiect. Solutiile legislative adoptate inca nu sunt de natura sa raspunda exigentelor Conventiei. Curtea spune, in jurisprudenta sa, ca cel care sufera din cauza duratei excesive a procedurii trebuie sa aiba posibilitatea nu numai sa ajunga la a putea pretinde in fata instantei nationale accelerarea procedurii, ci trebuie sa poata sa obtina si o dezbagubire corespunzatoare.

O ultima observatie. Suntem si vom fi inca deficitari, cred eu, la unificarea practicii judecatoresti. Solutiile legislative de competenta adoptate atat de Codul de procedura civila, cat si de Codul de procedura penala, avand in vedere reactiile, care am inteles ca s-au produs, nu vor fi de natura sa inlature aceste dificultati, pentru ca sunt foarte multe cauze importante care se finalizeaza la nivelul celor 15 curti de apel, iar Curtea Europeana a spus ca Recursul in Interesul Legii, oricat de important ar fi el, nu reprezinta instrumentul juridic procedural cel mai adecvat pentru a se asigura unitatea de practica judiciara. Si aici am un exemplu care, cred eu, va poate da ideea asupra ceea ce inseamna rolul instantei supreme in unificarea practicii judecatoresti. Si sistemul francez este foarte complicat si foarte aglomerat si tot cu competente deosebit de diverse, numai ca el este organizat in asa fel incat avem un prim grad de jurisdictie, avem un al doilea grad de jurisdictie si apoi avem recursul in casatie. Las la o parte ca in Noul cod de procedura penala, neaplicarea corecta a legii nu e motiv de casatie, dar asta este altceva, va las pe dumneavoastra sa discutati. Pentru degrevarea instantelor inferioare franceze, au adoptat francezii o lege prin care au organizat o asa-numita justitie de proximitate (...) o jurisdictie prin care se cauta facilitarea accesului la justitie pentru anumite categorii de litigii. Acestor jurisdictii, sau, daca vreti, beneficiarilor, intre ghilimele, ai acestor jurisdictii, le este deschis recursul in casatie. Hotararile sunt definitive – ca la hotararile oricarei curti de apel – numai ca este deschis recursul in casatie".

Foto - Fostul agent guvernamental la CEDO Razvan Horatiu Radu si profesorul Corneliu Birsan

Foto - Deputatul PSD Daniel Florea si presedintele Asociatiei Magistratilor din Romania, judecatoarea Gabriela Baltag

Foto - Vicepresedintele Consiliului Superior al Magistraturii, procurorul Gheorghe Muscalu (dreapta)

Foto - Ion Iliescu, presedinte al Romaniei la data ratificarii CEDO, alaturi de moderatorul Conferintei, Constantin Sima - presedintele Asociatiei Procurorilor din Romania 

Foto - Profesorul Corneliu Birsan