Procurorul Claudiu Sandu (foto) din CSM are doza de ipocrize necesară pentru a deveni un foarte bun politician, așa cum de altfel și-ar dori să se întâmple în viitor, dacă ar fi să dăm crezare bârfelor din sistem. Evident un politician USR, având în vedere că este apropiat în idei de formațiunea neomarxistă, ba chiar are de multe ori același discurs precum liderii useriști. Claudiu Sandu acuză magistrații care își cer și insistă să își primească drepturile și restanțele salariale, în timp ce chiar el solicită în instanță recalcularea drepturilor sale salariale.

Sandu și-a dovedit stofa de politician cu ocazia celei mai recente postări de pe pagina sa de Facebook, de joi seară, 16 octombrie 2026. O postare plină de ipocrizie și de populism, în care Sandu pune la zid magistrații care își cer drepturile și restanțele salariale, postare făcută după ce ICCJ a obligat Guvernul să pună aloce fondurile pentru plata restanțelor salariale ale judecătorilor și grefierilor. Cu clișee de genul „magistrații” iau de la gura copiilor, aruncat pe piață de vicepremierul Oana Gheorghiu, devenită lider în PNL userizat condus de premierul Ilie Bolojan (căruia, să ne amintim, Sandu i-a ridicat o odă în CSM – click aici pentru a citi), procurorul susține că:

- „Vrem bani, indiferent de consecințe”

- „Nu contează, magistrații trebuie sa își încaseze banii”.

- „Sau daca Romania este in dificultate fiscala si are nevoie de resurse pentru servicii de baza cum ar fi asigurarea agentului termic iarna sau a energiei electrice sau asigurarea unor servicii medicale de urgenta?

Nu contează. Cetățenii sa stea in frig pentru ca magistrații trebuie sa își primească banii”.

- „Dar daca ar fi necesari banii pentru finanțarea unor programe care salveaza vieți, cum ar fi efectuarea unor operații urgente sau tratamentul unor boli deosebit de grave? Nu contează, banii câștigați prin hotarari judecătorești trebuie plătiți cu prioritate”.

- „Pentru munca prestată magistratul își primește salariul. Acest salariu nu a fost redus. In schimb salariile profesorilor au fost reduse in ultimul an. Si nu numai ale profesorilor”.

-„Cum justificam noi 1 miliard de euro cand antreprenorii își închid afacerile iar multinationalele concediază sute de angajați?

Oare nu ar trebui sa ne pese de alte categorii sociale?”.

Sandu își infierează colegii care își cer drepturile salariale, dar se luptă pentru bani în instanță

Acestea sunt ideile împrăștiate de Sandu într-o postare în care face o adevărată ciorbă, amestecând problema restanțelor salariale, cu decizia CJUE Lin Ii, cu prescripția, cu achitările și cu strămutările.

Ei bine, în timp ce scrie aceste lucruri, Sandu este parte într-un dosar aflat pe rolul Tribunalului Prahova (dosarul 370/105/2024), în care alături cu alți colegi a dat în judecată PICCJ, CSM, Parchetul Tribunalului Brașov (unde Sandu își desfășura activitatea înainte de ajunge în CSM) și alte unități de parchet, cerând recalcularea drepturilor salariale (vezi facsimil). Evident, un calcul care să îi aducă procurorului Sandu mai mulți bani, că doar nu s-ar judeca pentru a primi mai puțini bani.

În continuare publicăm postarea de pe Facebook a procurorului Claudiu Sandu din CSM, în care acesta pune la zid magistrații care cer plata restanțelor salariale:

„VREM BANII, INDIFERENT DE CONSECINȚE

Am citit azi comunicatul Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care se justifica, intr-un fel, pronunțarea unei hotarari de obligare a Guvernului la plata unor sume de bani obținute de magistrati, de-a lungul timpului, prin hotarari judecătorești.

Trebuie sa spun de la început faptul ca eu consider o parte a acestor sume de bani justificate pentru ca sunt rezultatul unor erori legislative specifice statului roman.

Cu toate acestea, fiind niste drepturi câștigate, nu am înțeles niciodată aceasta atitudine de forță prin care se incearca obligarea Guvernului, oricare ar fi acesta, la plată.

Pana la urma, separatia puterilor in stat lasa oricarui guvern posibilitatea de a aprecia modul in care își executa aceasta obligație, in funcție de disponibilitatile bugetare si de situatia economică a țării.

Comunicatul de astazi al ICCJ lămurește demersul juridic.

Astfel, in cuprinsul acestui comunicat se arata ca respectarea hotărârilor judecătorești definitive nu este condiționată de voința politica a Guvernului, de prioritățile conjuncturale ale puterii executive, sau de opțiunile sale privind distribuirea resurselor publice.

Așadar, un guvern trebuie sa execute prioritar o hotarare judecătorească iar dupa acest moment sa împartă resursele bugetare ramase către ministere.

Ce se întâmplă daca nu mai raman resurse sau daca aceste resurse devin insuficiente pentru plata salariilor medicilor sau ale profesorilor spre exemplu?

Nu contează, magistrații trebuie sa își încaseze banii.

Sau daca Romania este in dificultate fiscala si are nevoie de resurse pentru servicii de baza cum ar fi asigurarea agentului termic iarna sau a energiei electrice sau asigurarea unor servicii medicale de urgenta?

Nu contează. Cetățenii sa stea in frig pentru ca magistrații trebuie sa își primească banii.

Dar daca ar fi necesari banii pentru finanțarea unor programe care salveaza vieți, cum ar fi efectuarea unor operații urgente sau tratamentul unor boli deosebit de grave?

Nu contează, banii câștigați prin hotarari judecătorești trebuie plătiți cu prioritate.

Lăsând la o parte sarcasmul, cred ca aceasta logica juridica este complet ruptă de realitate.

Tocmai separatia puterilor in stat impiedica justitia sa guverneze. Pentru ca asta inseamna sa împarti banii de la bugetul de stat.

Guvernul este acea autoritate care are atributia de a decide cum aloca resursele bugetare.

Guvernul stie, sau ar trebui sa stie, care sunt prioritățile, care este situatia fiscala a țării si cum trebuie plătite aceste datorii istorice; iar atunci cand constata ca exista probleme grave care trebuie rezolvate, sa direcționeze sume de bani si sa amane plata altor drepturi.

Pana la urma, colaborarea dintre puterile statului ar trebui sa rezolve asemenea situații.

Stiu, unii dintre colegii mei vor fi nemulțumiți de aceasta abordare.

Eu le spun sa se uite in oglinda atunci cand sunt revoltați si sa își puna următoarea intrebare: cum justificam noi, in fata cetățeanului plătitor de taxe, plata unui miliard de euro, cu prioritate fata de alte cheltuieli bugetare?

Ce am mai livrat noi societății in afara de achitări si stramutari?

Este adevarat ca cei mai mulți dintre magistrati își fac treaba in fiecare zi, fara sa aiba vreo legătură cu crearea unor situații generale de impunitate asa cum se precizează in hotărârea LIN II.

Problema este ca aceste situații create in anumite centre de reflectie impacteaza grav bugetul de stat, același de unde noi vrem sa extragem rente de 1 miliard de euro.

Iar cetățenii plătitori de taxe vad. Înțeleg.

In plus, pentru munca prestată magistratul își primește salariul. Acest salariu nu a fost redus.

In schimb salariile profesorilor au fost reduse in ultimul an. Si nu numai ale profesorilor.

Cum justificam noi 1 miliard de euro cand antreprenorii își închid afacerile iar multinationalele concediază sute de angajați?

Oare nu ar trebui sa ne pese de alte categorii sociale?

Ce câștigăm prin acest demers finalizat in fata ICCJ?

O ură si mai mare din partea societății, din partea tuturor acelor oameni care își fac treaba zi de zi si își plătesc taxele la bugetul de atat.

Un dispret din partea cetățeanului cinstit care ar trebui sa fie partenerul nostru in infaptuirea justitiei dar care acum ne vede ca pe niste imbuibati care nu ne mai saturam de bani.

Pierderea oricărei farame de respect care mai rămăsese pentru munca magistratului, de altfel deosebit de importanta pentru o societate civilizata si un stat de drept.

Oare asta ne dorim?

Bani indiferent de consecințe?”.