FENECHIU ACUZA „CIRCUL IEFTIN” DE LA ICCJ – Fostul ministru Relu Fenechiu reclama modul in care s-a judecat recursul din dosarul „Transformatorul” de catre Completul de 5 condus de Livia Stanciu: „Nu s-a admis nicio proba, niciun martor... Fac apel la toti cei care cred ca trebuie sa avem o Justitie care sa faca dreptate si nu care sa prezinte trofee, sa analizeze acest caz”. La aproape 6 luni de la condamnare, ICCJ inca nu a redactat decizia (Scrisoarea)
La exact un an de la verdictul pronuntat in prima instanta in dosarul „Transformatorul”, fostul ministru al Transporturilor Relu Fenechiu (foto) a trimis o scrisoare publicatiei Lumeajustitiei.ro, prin intermediul familiei, in care acuza ca recursul in urma caruia a primit 5 ani de inchisoare pentru complicitate la abuz in serviciu a fost „un circ ieftin” si anunta ca este dispus sa puna la dispozitia celor interesati documente care demonstreaza nevinovatia sa. Este vorba despre probele care nu i-au fost admise, sustine Relu Fenechiu, de completul de judecata care l-a condamnat definitiv, format din presedinta ICCJ, Livia Stanciu, si din judecatoarele supreme Florentina Dragomir, Sofica Dumitrascu, Simona Encean si Ioana Alina Ilie. Fostul ministru liberal face un apel la adeptii Justitiei independente sa analizeze si sa reconsidere intregul dosar: „Fac pe aceasta cale un apel, la opinia publica, la mass-media, la Parlament si la toti cei care cred ca in Romania trebuie sa avem o Justitie care sa faca dreptate si nu care sa prezinte trofee, sa analizeze acest caz nemaiintalnit”.
Relu Fenechiu mai reclama in scrisoare si intarzierea de aproape 6 luni a redactarii deciziei definitive de condamnare pronuntate, la 30 ianuarie 2014, de Completul de 5 judecatori al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Amintim ca una dintre conditiile de admisibilitate a unei cereri adresate Curtii Europene a Drepturilor Omului este depunerea hotarararii definitive in maximum 6 luni de la pronuntare. Ultima zi in care cei 6 condamnati din dosarul „Transformatorul” se pot adresa Curtii de la Strasbourg este 30 iulie 2014.
La 12 iulie 2014 s-a implinit un an de la hotararea pronuntata pe fond de completul de 3 judecatori al ICCJ in dosarul „Transformatorul”. Relu Fenechiu a fost condamnat la 5 ani de inchisoare pentru complicitate la abuz in serviciu, aceeasi pedeapsa primind fratele sau Lucian Fenechiu si Mihai Bogdan Damian. Alti trei inculpati in dosar au luat 6 ani de inchisoare (Ioan Turbatu), respectiv, 7 ani de inchisoare (Ion Marghidan si Petru Andronache). Decizia de la fond a fost mentinuta de completul de 5 judecatori al instantei supreme, care i-a obligat pe Relu Fenechiu si pe ceilalti cinci inculpati in dosar si la plata in solidar a sumei de 5.672.081 lei, reprezentand prejudiciul cauzat, in perioada 2002-2005, societatii Servicii Energetice Moldova.
Prezentam scrisoarea lui Relu Fenechiu:
„Pe data de 12 iulie s-a implinit un an de cand s-a intamplat cel mai cumplit dezastru al vietii mele. Una din instantele de a carei 'competenta' si 'verticalitate' va veti convinge cu siguranta in viitor m-a condamnat la cinci ani de inchisoare.
Amintirile sunt proaspete pentru multi. Am fost acuzat ca am vandut transformatoare si piese de schimb vechi la pret de noi, de provenienta incerta, care ar fi ramas pe stocul Electrica, nefiind folosite niciodata. Si acum, dupa un an de la aceasta sentinta, opinia publica si mass-media au ramas cu impresia ca acestea sunt faptele pe care le-am facut si, din acest motiv, imi merit soarta. Nimeni nu stie insa ca nu a existat nicio proba in sustinerea acestor acuzatii. Mai mult, atunci cand am prezentat probe certe care demontau toate acuzatiile, mi-au fost respinse pe banda rulanta pe motiv ca ele nu sunt utile cauzei. Pentru a putea justifica sentinta de condamnare, instanta a renuntat la toate aceste acuzatii si a retinut doar incalcarea procedurilor de achizitie. La fel ca si in cazul acuzatiei initiale, instanta a ajuns la aceasta concluzie fara nicio proba si fara nicio marturie. S-a limitat in a afirma cu nonsalanta ca, in 32 de situatii, nu s-a facut niciun fel de procedura de achizitie, cu toate ca in dosar existau numeroase documente, marturii si chiar afirmatii ale procurorilor cum ca acestea au existat.
Dar, trecand peste acest aspect, cel mai grav este ca am prezentat documente prin care am aratat urmatoarele:
-Componentele livrate de noi au fost cele mai ieftine din toate produsele similare cumparate de beneficiar;
-Multe din probele acuzarii sunt false sau cel putin incorecte;
-Marea majoritate a produselor a fost valorificata, iar beneficiarul a obtinut venituri si profit in urma acestor valorificari.
Cu toate acestea, beneficiarul solicita inca o data de la inculpati contravaloarea acestor produse.
Am solicitat, asa cum era si logic, returnarea produselor existente pe stoc pentru a putea fi platita contravaloarea lor. Dar, bineinteles, acestea nu mai exista. Societatea 'Servicii Energetice Moldova' va intra in lichidare si, chiar daca as obtine la un moment dat o hotarare de indreptare a erorii, nu voi mai avea cui sa ma adresez.
Fac pe aceasta cale un apel, la opinia publica, la mass-media, la Parlament si la toti cei care cred ca in Romania trebuie sa avem o Justitie care sa faca dreptate si nu care sa prezinte trofee, sa analizeze acest caz nemaiintalnit.
Nu am fost niciodata un politician care sa se bucure de mare simpatie nici din partea reprezentantilor mass-media, nici a opiniei publice. Dar, aici nu este vorba numai despre persoana mea. Alaturi de mine, sunt condamnati si obligati la plata acestor despagubiri inca cinci oameni nevinovati. Stiu ca este greu de crezut, dar chiar nu au gresit atat incat sa stea cate 6-7 ani in inchisoare si sa fie obligati sa plateasca sute de mii de euro. In cazul a doi dintre ei, a inceput deja sa li se opreasca o treime din pensie.
Cel mai grav lucru este, insa, acest precedent foarte periculos, care, in cateva cuvinte, inseamna urmatoarele:
-O societate achizitioneaza produse cu scopul de a le utiliza in activitatea de reparatii sau a le vinde. Ea valorifica aceste produse si obtine profit din aceasta valorificare;
-Justitia romana, avand ca obiectiv distrugerea unui om, identifica furnizorul ca tinta;
-Speculeaza niste animozitati din interiorul societatii si foloseste declaratiile contradictorii ale unor oameni pentru ticluirea unui dosar;
-Nu accepta in timpul procesului niciun fel de expertiza si niciun document care ar fi demonstrat ca toate acuzatiile sunt neintemeiate;
-Chiar daca este evident ca produsele au fost corespunzatoare din punct de vedere calitativ, la preturi corecte si, mai mult, ca in cea mai mare parte aceste produse au fost valorificate, obliga inculpatii sa mai plateasca o data acelei societati contravaloarea bunurilor;
-In acest fel, societatea incaseaza de fapt de doua ori banii pe aceste produse;
-Dar niste oameni nevinovati sunt obligati sa le plateasca de unde nu au.
*Pentru toti cei interesati, va stau la dispozitie cu toate documentele care pot demonstra adevarul din prezentarea mea. Nu pot decat sa sper ca adevarul va invinge!
P.S. In recurs, procesul a fost un circ ieftin. Nu s-a admis nicio proba, nu s-a acceptat niciun martor, iar la toate cererile avocatilor raspunsul a fost 'se respinge'.
Sa intelegem ca noi trebuie sa respectam principiul 'nu comentam decizia instantei', iar acestea pot face absolut ce vor?! Mi-e teama ca da… De exemplu, chiar daca legea impune ca motivarea sentintei sa se dea in maximum 30 de zile, in cazul meu au trecut doar vreo 170.
Dar, ce mai conteaza? Obiectivul a fost indeplinit. Tinta a ajuns la puscarie si i s-a pus in carca un prejudiciu pe care oricum nu il poate plati…”
Adauga comentariu
DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii
Comentarii
# ion
16 July 2014 13:24
+7
# DOREL
16 July 2014 14:00
+10
# Andreea
16 July 2014 17:02
+4
# santinela
17 July 2014 09:03
+4
# hai sictir
17 July 2014 09:27
+1
# ion
17 July 2014 11:39
0
# Slim
17 July 2014 18:05
+4