Lumea Justitiei prezinta in exclusivitate incheierea care l-a facut pe ministrul PNL al Finantelor Publice, Marcel Bolos (foto 1), sa ia foc si sa rupa usa Consiliului Superior al Magistraturii, infierand-o pe judecatoarea a indraznit sa emita acea hotarare definitiva.

Ne referim la incheierea din 25 martie 2024 pronuntata in dosarul nr. 18257/302/2023, prin care judecatoarea Alina-Nicoleta Ungureanu de la Judecatoria Sectorului 5 a obligat Ministerul Finantelor Publice sa-i plateasca magistratului Ioan-Radu Tenter (foto 2) – fost presedinte al Judecatoriei Carei intre 1 ianuarie 2002 si 15 iulie 2014, pensionat in 2020 – penalitati de 0,5% pentru fiecare zi in care statul (reprezentat de MFP) intarzie sa-i acorde drepturile salariale castigate definitiv in 2010, in alt proces. Penalitatile au inceput sa curga la 25 martie 2024.

Amintim ca la solicitarea Luju, CSM a dezvaluit ca ministerul lui Bolos s-a aratat indignat de faptul ca incheierea JS5 „ar putea constitui un element jurisprudential ce ar avea un impact major asupra bugetului de stat” (vezi facsimil 1).

Iata minuta incheierii JS5:

„Respinge exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului, invocata de parat prin intampinare, ca neintemeiata.

Admite, in parte, cererea, astfel cum a fost modificata si precizata, formulata de reclamant, in contradictoriu cu paratul. Obliga paratul la plata in favoarea reclamantului a unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere calculata la valoarea obligatiei puse in executare in dosarul executional nr. 248/2022, incepand cu data de 25.03.2024 si pana la executarea obligatiei de a face cuprinsa in titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 105/P/08.12.2008 pronuntata in dosarul nr. 981/35/2008 al Curtii de Apel Oradea, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 740/2010/R din 27.04.2010 a Curtii de Apel Oradea din dosarul nr. 401/35/2009, respectiv de a aloca fondurile necesare platii diferentelor salariale in discutie, cu mentionarea in actul de virare a sumei ca aceasta este destinata special creditorului Tenter Ioan Radu, neputand fi folosita de Ministerul Justitiei cu alta destinatie.

Obliga paratul la plata in favoarea reclamantului a sumei de 1370 lei, reprezentand cheltuieli de judecata – onorariu avocatial si taxa judiciara de timbru.

Definitiva. Pronuntata prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei astazi, 25.03.2024”.

Tenter a castigat inca din 2010. MFP, executat silit inca din 2022

Nu este prima data cand Ministerul Finantelor Publice nu intelege de vorba buna sa-i plateasca judecatorului Radu Tenter drepturile salariale pe care acesta si le-a castigat definitiv in 2010, la Curtea de Apel Oradea. In 17 iunie 2022, judecatorul Ionut Niculescu de la Judecatoria Sectorului 5 a incuviintat cererea de executare silita impotriva MFP formulata atat de catre Tenter, cat si de alti cinci magistrati de la Judecatoria Carei: Simona-Minodora Costasi (fosta presedinta a instantei intre 2014 si 2022, an in care s-a pensionat), Cornelia-Maria Blideran (pensionata in 2008), Ana Bara (pensionata in 2013), Anghel-Gheorghe Ardelean (pensionat in 2017) si Ioan Nagy (pensionat in 2007).

Precizam ca JS5 a aprobat executarea silita atat impotriva Ministerului Finantelor (pentru asigurarea fondurilor necesare platii diferentelor salariale), cat si contra Ministerului Justitiei (pentru plata efectiva a acestor diferente). Atat MFP, cat si MJ au facut contestatii la executare, dar au pierdut definitiv. (Vom reveni cu detalii in alt articol, in care veti vedea si de ce executarea silita a fost ceruta abia in 2022, desi CA Oradea se pronuntase definitiv inca din 2010.)

Redam minuta incheierii JS5 din cauza nr. 12998/302/2022 (vezi facsimil 2):

„Admite cererea formulata de BEJ Naglici Mihai Serban, pentru creditorii Costasi Simona-Minodora, Tenter Ioan-Radu, Blideran Cornelia-Maria, Bara Ana, Ardelean Anghel-Gheorghe si Nagy Ioan si privind pe debitorii Ministerul Finantelor Publice si Ministerul Justitiei.

Incuviinteaza executarea silita in toate modalitatile prevazute de lege, pentru plata diferentei de salariu (Ministerul Justitiei) si asigurarea fondurilor necesare (Ministerul Finantelor), in temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 105/P/08.12.2008 a Curtii de Apel Oradea, modificata in parte prin Decizia civila nr. 740/R/27.04.2010 a Curtii de Apel Oradea, la care se adauga cheltuielile de executare.

Fara cale de atac. Pronuntata astazi, 17.06.2022, in conditiile art. 402 C. proc. civ, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instante”.

MJ a dat vina pe MFP. Instanta n-a fost impresionata de manevra

Revenind la incheierea care l-a inflamat pe ministrul Marcel Bolos: dupa cum veti vedea, Ministerul Finantelor Publice s-a aparat in instanta, pretextand ca principalul vinovat este Ministerul Justitiei, avand in vedere ca MJ a fost obligat, prin incheierea de executare silita, sa le plateasca efectiv diferentele salariale celor cinci judecatori-petenti. Tactica insa n-a tinut: judecatoarea Alina Ungureanu de la Judecatoria Sectorului 5 le-a explicat oamenilor lui Bolos ca MFP, nu MJ, este cel care, prin incheierea de executare silita, a fost cel obligat efectiv sa asigure banii pentru plata diferentelor salariale. Magistrata JS5 nu s-a lasat impresionata nici de argumentul MFP, potrivit careia Ministerul Finantelor a corespondat cu Ministerul Justitiei pentru rezolvarea problemei.

Redam motivarea JS5 atat din incheierea propriu-zisa, cat si din incheierea amanarii de pronuntare (vezi facsimil 3):

„Aparatorul debitorului (n.r. MFP) solicita respingerea cererii de chemare in judecata, arata ca obligatia Ministerului Finantelor este de a aloca sume reprezentand drepturi salariale din titlurile executorii iar raportul juridic se desfasoara intre Ministerul Finantelor si Ministerul Justitiei, in prezenta ICCJ, care are dreptul de a pretinde suplimentarea fondului bugetar. Apreciaza ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art 906 Cpc (n.r. privind aplicarea de penalitati). Nu solicita cheltuieli de judecata. (...)

Cu privire la fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:

In drept, conform art. 906 alin. 1 C.pr.civ., daca in termen de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, debitorul nu executa obligatia de a face sau de a nu face, care nu poate fi indeplinita prin alta persoana, acesta poate fi constrans la indeplinirea ei, prin aplicarea unor penalitati, de catre instanta de executare.

Alin. 3 al aceluiasi articol stabileste ca, atunci cand obligatia are un obiect evaluabil in bani, instanta sesizata de creditor il poate obliga pe debitor, prin incheiere definitiva data cu citarea partilor, sa plateasca in favoarea creditorului o penalitate stabilita intre 0,1% si 1% pe zi de intarziere, procentaj calculat la valoarea obiectului obligatiei prevazute in titlul executoriu, pana la executarea ei.

In aplicarea acestui text de lege, instanta constata ca au trecut mai mult de 10 zile de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii (24.08.2022), iar debitorul nu a facut dovada faptului ca si-a executat obligatia de a aloca fonduri Ministerului Justitiei pentru plata sumelor datorate creditorului.

De asemenea, instanta observa ca in sarcina paratului Ministerul Finantelor a fost instituita – prin sentinta pusa in executare – o obligatie de a face evaluabila in bani, respectiv obligatia de a aloca fondurile necesare platii in favoarea, printre altii, a reclamantului creditor, a drepturilor salariale aratate in cuprinsul sentintei.

In ceea ce priveste caracterul evaluabil in bani al obligatiei de alocare a fondurilor necesare, instanta apreciaza ca acesta reiese din finalitatea obligatiei, aceea de a asigura plata acestor drepturi, precum si din continutul economic al obligatiei in sine, ce reiese in mod neindoielnic din dreptul reclamat prin actiunea ce a stat la baza emiterii titlului executoriu.

Faptul ca debitorul Ministerul Finantelor a fost obligat sa aloce fondurile necesare platii drepturilor salariale nu schimba caracterul evaluabil in bani al obligatiei, avand in vedere ca finalitatea este aceeasi.

Asa cum am aratat deja, desi s-a inceput executarea silita impotriva debitorului si i s-a comunicat acestuia somatia si incheierea de incuviintare a executarii silite inca din data de 24.08.2022, acesta nici pana in prezent nu si-a executat in integralitate obligatia de a aloca fondurile respective, nefacand dovada in acest sens.

Instanta nu poate retine aparare debitorului in sensul ca pasivitatea acestuia a fost determinata de pasivitatea ordonatorului principal de credite, Ministerul Justitiei, care nu a solicitat fondurile necesare, intrucat paratul debitor cunostea obligatia sa, stabilita printr-o hotarare judecatoreasca definitiva, si trebuia sa asigure executarea acesteia din proprie initiativa, indiferent de demersurile ulterioare pe care le indeplinea sau nu Ministerul Justitiei. Procedura bugetara de alocare a fondurilor necesare care, in aprecierea paratului il impiedica sa isi execute obligatia stabilita prin titlu, este o chestiune ce tine de fondul litigiului in cadrul caruia a fost emis titlul executoriu si nu poate fi repusa in discutie in cursul executarii silite declansate in baza respectivului titlu.

De asemenea, apararea debitorului privind faptul ca nu ar fi ramas in pasivitate, ci a corespondat constant cu Ministerul Justitiei relativ la stadiul punerii in executare a hotararii judecatoresti pentru care s-a demarat executarea in dosarul de executare nr. 248/2022, este lipsita de orice suport probator, din moment ce obligatia 'intuitu personae' din titlul executoriu este aceea de a aloca fondurile necesare platii. De altfel, obligatia din titlu executoriu (de a aloca fondurile) este o obligatie de rezultat in sensul art. 1481 Cod civil, iar nu de mijloace, astfel ca, si in situatia in care paratul ar fi efectuat anumiti pasi din procedura la care a fost obligat, aceste aspecte nu au semnificatia indeplinirii obligatiei din sarcina sa.

In sfarsit, referitor la aspectele invocate de aparatorul paratului la termenul de judecata din 07.03.2024, cum ca s-ar fi achitat in integralitate sumele pretinse de reclamant, astfel cum reiese din cuprinsul adresei nr. 39/A/165/26.01.2024, instanta le gaseste, de asemenea, neintemeiate, observand, pe de o parte, faptul ca Tribunalul Satu Mare nu este parte in dosarul de executare nr. 248/2022, aspect pe care chiar acesta il invedereaza in cuprinsul adresei, iar pe de alta parte, ca acesta nu a fost singurul obligat prin titlul executoriu in baza caruia s-a demarat executarea silita. Oricum, in cauza nu s-a facut dovada ca reclamantul ar fi incasat sumele pretinse in dosarul de executare nr. 248/2022, iar simpla imprejurare ca Tribunalul Satu Mare a apreciat ca si-a executat in integralitate obligatiile fata de reclamant nu este, prin ea insasi, suficienta pentru a concluziona ca si obligatia paratului a fost stinsa, cu atat mai mult cu cat, aceasta institutie – Tribunalul Satu Mare – si-a exprimat, in cuprinsul adresei nr. 39/A/165/26.01.2024, opinia in sensul ca sumele stabilite de executorul judecatoresc nu ar fi corecte.

In continuare, se observa ca alocarea fondurilor necesare platii drepturilor salariale este o activitate pe care doar Ministerul Finantelor o poate realiza, neputand fi realizata de instanta de judecata ori de creditor pe cheltuiala debitorului. Prin urmare, suntem in prezenta unei obligatii neexecutate care nu poate fi adusa la indeplinire de catre alta persoana decat debitorul.

Ca atare, sunt indeplinite toate conditiile reglementate de art. 906 alin. (1) C.proc.civ., motiv pentru care debitorul-parat Ministerul Finantelor va fi obligat sa achite reclamantului penalitati pentru fiecare zi de intarziere.

Masura aplicarii de penalitati in baza art. 906 C.pr.civ. este necesara si justificata, in contextul in care hotararea judecatoreasca a devenit executorie inca din anul 2010, precum si fata de calitatea de persoana juridica de drept public a debitorului, calitate care impune un standard de conduita ridicat.

Cu privire la cuantumul penalitatilor, instanta apreciaza ca o penalitate de 0,5%/zi de intarziere este necesara si suficienta pentru constrangerea debitorului si respectarea drepturilor creditorului, avand in vedere circumstantele cauzei. Astfel, aplicarea de penalitati nu poate avea drept scop imbogatirea creditorului, iar penalitatile sunt datorate pe toata perioada in care debitorul nu executa obligatia (creditorul putand formula, conform art. 906 alin. 4 din Codul de procedura civila, cerere pentru fixarea sumei definitive), caracterul coercitiv fiind atins prin aceea ca, pe masura ce neexecutarea ar persista, cuantumul penalitatilor creste.

Functia preventiva si de constrangere a debitorului a fost retinuta si de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in Decizia nr. 30/2023, ale carei considerente sunt obligatorii pentru instanta (prezentand relevanta, cu precadere, paragrafele 116-120; 125, 127). In plus, penalitatea urmeaza a fi acordata de la data pronuntarii prezentei incheieri, anume de la data de 25.03.2024, la acest moment realizandu-se analiza cu privire la indeplinirea conditiilor prevazute de lege referitoare la aplicarea de penalitati.

Asadar, instanta va admite, in parte, cererea, astfel cum a fost modificata si precizata, si il va obliga pe parat la plata catre reclamant a unei penalitati de 0,5% pe zi de intarziere, calculata la valoarea obligatiei puse in executare in dosarul executional nr. 248/2022, incepand cu data de 25.03.2024 si pana la executarea obligatiei de a face cuprinse in titlul executoriu reprezentat de sentinta civila nr. 105/P/08.12.2008 pronuntata in dosarul nr. 981/35/2008 al Curtii de Apel Oradea, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 740/2010/R din 27.04.2010 a Curtii de Apel Oradea din dosarul nr. 401/35/2009, respectiv de a aloca fondurile necesare platii diferentelor salariale in discutie, cu mentionarea in actul de virare a sumei ca aceasta este destinata special creditorului Tenter loan Radu, neputand fi folosita de Ministerul Justitiei cu alta destinatie.

In ceea ce priveste cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 alin. 1 C.pr.civ. si tinand seama de faptul ca paratul este partea care a cazut in pretentii, instanta il va obliga pe acesta la plata catre reclamant a cheltuielilor de judecata de 1370 lei, din care: 1350 lei onorariu avocat, dovedit cu imprimata tranzactiei depuse la dosar la 07.03.2024, si 20 lei taxa judiciara de timbru – fila 3.

De asemenea, instanta apreciaza ca nu se impune aplicarea in cauza a prevederilor art. 453 alin 2 Cod procedura civila, referitoare la acodarea cheltuielilor de judecata in cazul admiterii in parte a cererii, intrucat admiterea partiala a actiunii a fost consecinta aprecierii de catre instanta a cuantumului penalitatilor la care este indreptatit reclamantul”.