22 June 2024

"In mintea stramba si lucrul drept se stramba"
- parintele Arsenie BOCA

ICCJ A IGNORAT ASOCIATIILE – Cititi sesizarile amicus curiae trimise de AMR, AJADO, APR, ANMPR si ROJUST in dosarele RIL-urilor pe salariile si pensiile magistratilor. Asociatiile au somat Inalta Curte sa tina seama de drepturile salariale castigate prin hotarari definitive: „Hotararile n-au fost anulate prin alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ. Cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit prin hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferare expresa”

Scris de: Valentin BUSUIOC | pdf | print

13 March 2024 19:43
Vizualizari: 4888

Inalta Curte de Casatie si Justitie a ignorat somatiile primite de la asociatiile magistraturii, pronuntand doua recursuri in interesul legii prin care a eliminat drepturile salariale castigate prin hotarari judecatoresti definitive din calculul indemnizatiilor si al pensiilor pentru judecatori si procurori (click aici pentru a citi).



Lumea Justitiei prezinta cele doua sesizari „amicus curiae” pe care ICCJ le-a primit atat de la Asociatia Magistratilor din Romania, Asociatia Judecatorilor pentru Apararea Drepturilor Omului, Asociatia Procurorilor din Romania si Asociatia Nationala a Magistratilor Pensionari din Romania (conduse de judecatoarele Andreea Ciuca, Florica Roman, respectiv procuroarele pensionare Elena Iordache si Katalin Kibedi – foto 1 de la stanga la dreapta), cat si de la Asociatia Personalului din justitie ROJUST (in frunte cu judecatoarea pensionara Iolanda Grecu – foto 2). Cele cinci ONG-uri i-au atras atentia presedintei ICCJ Corina Corbu ca hotararile judecatoresti definitive privind acordarea drepturilor salariale (castigate de peste 1.000 de magistrati din intreaga tara) nu pot fi anulate decat prin alte hotarari judecatoresti definitive sau de catre legiuitor (Parlament ori Guvern), prin legiferare expresa – adica prin emiterea unui act normativ care sa prevada in mod explicit anularea respectivelor hotarari. Or, niciunul dintre cele doua scenarii nu s-a concretizat, subliniaza AMR, AJADO, APR, ANMPR si ROJUST.


Iata sesizarea ROJUST:


Amicus curiae prezinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie analiza subiectului controversat intr-un context extins, argumentand in favoarea unei solutii care sa serveasca coerentei si predictibilitatii in interpretarea si aplicarea dreptului si respectarii hotararilor judecatoresti.

Situatia-premisa a sesizarii cu recurs in interesul legii are in vedere hotararile judecatoresti prin care magistratilor le-a fost recunoscut dreptul de a beneficia de salarizarea la nivel maxim, rezultat din aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006, cu stabilirea corelativa a obligatiei ordonatorilor de credite, de a reconfigura elementele indemnizatiei de incadrare brute lunare a fiecaruia dintre reclamanti, retroactiv, dar si in continuare, pentru viitor.

In acest sens, este de subliniat calificarea corecta pe care insasi sesizarea de recurs in interesul legii a procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie o da drepturilor recunoscute prin hotararile judecatoresti invocate, ca fiind drepturi de natura salariala (ce se sustine ca ar trebui plafonate), iar nu de despagubiri pentru discriminare.

Pe de o parte, aceasta calificare ca drepturi salariale este concordanta cu distinctia efectuata prin Decizia nr. 11/04.05.2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, decizie detaliata chiar in sesizarea de recurs in interesul legii si care a retinut cauza actiunilor pentru valorificarea coeficientului de multiplicare ca fiind complexa, si nu intemeiata doar pe dispozitiile art. 11 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 27/2006.

Totodata, calificarea recunoasterii coeficientului de multiplicare, ca drept de natura salariala, deci ca o componenta a salarizarii, se regaseste constant in cuprinsul sumarului actualizat de hotarari judecatoresti definitive anexate prezentei sustineri amicus curiae – argumentul nediscriminarii fiind avut in vedere exclusiv pentru asigurarea egalizarii salariale in interiorul profesiei, prin raportare la aceeasi functie din cadrul aceleiasi categorii profesionale.

Sub acest aspect, remarcam ca prin Decizia nr. 80 din 11 decembrie 2023 pronuntata in dosarul nr. 2435/1/2023 de Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost admisa sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov – Sectia civila, in dosarul nr. 2710/62/2022, in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile si, in consecinta s-a statuat ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca principiile nediscriminarii si egalitatii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de baza, cu luarea in considerare inclusiv a majorarilor recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, sub rezerva ca ele sa aiba aplicabilitate generala la nivelul aceleiasi categorii profesionale din cadrul aceleiasi familii ocupationale”.

Va rugam sa remarcati ca starea de fapt rezultand din hotararile prezentate in sesizarea de recurs in interesul legii a procurorului general, dar si sumarul de practica judiciara atasat, au suferit modificari importante, in prezent fiind inlaturat plafonul veniturilor salariale rezultand din aplicarea prevederilor art.38 alin. 6 din Legea nr. 153/2017, cu ocazia emiterii ordinelor de recalculare prin raportare la valoarea de referinta sectoriala 605,225 lei, respectiv Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 al Presedintelui ICCJ, Ordinul nr. 551/12.04.2023 al Parchetului de pe langa ICCJ, Ordinului Parchetului de pe langa ICCJ – DIICOT nr. 190/13.04.2023, Decizia nr. 100/12.04.2023 a Presedintelui CSM etc.

Principiile de salarizare existente si in prezent la nivelul tuturor categoriilor profesionale din cadrul sistemului de justitie (astfel cum vom demonstra in cele ce urmeaza) presupun inmultirea coeficientilor prevazuti de OUG nr.27/2006 cu o valoare de referinta sectoriala de 605,225 lei, indemnizatia rezultata nefiind plafonata conform art.38 alin. 6 din Legea nr. 153/2017.

In acest context, nu se poate aprecia ca limitele investirii se refera exclusiv la componenta salariala reprezentata de coeficientii de multiplicare prevazuti la lit. A nr. crt. 6 – 13 din anexa nr. 1 la OUG nr. 27/2006 pentru procurorii DNA si DIICOT, iar nu si la componenta reprezentata de valoarea de referinta sectoriala (VRS), cele doua notiuni neputand fi tratate separat, cata vreme deja s-a statuat, prin hotarari judecatoresti definitive si Ordine administrative care isi produc efectele juridice, ca rezultatul inmultirii celor doua componente, adica indemnizatia de incadrare, nu poate fi plafonata.

Cei doi termeni ai inmultirii (VRS x coeficient de incadrare) sunt parti componente ale indemnizatiei de incadare, care in intregul ei este neplafonata, astfel incat cele doua criterii de stabilire ale acesteia nu pot fi tratate diferentiat, plafonarea raportandu-se la nivelul rezultat al indemnizatiei de incadrare, si nu la termenii matematici de stabilire a acesteia.

Astfel, conform Ordinului presedintelui ICCJ nr. 959/12.04.2023, act administrativ care isi produce efectele, nefiind anulat si intrand in circuitul civil, drepturile salariale ale judecatorilor din cadrul judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se calculeaza avand in vedere valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei, fara a fi afectati de aplicarea prevederilor art. 38 alin. 6 cu respectarea grilelor cuprinse in anexele 1-13, parti integrante ale acelui ordin.

Mai mult, valoarea neplafonata a fost acordata colegilor judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie incepand cu 1 ianuarie 2018, conform Ordinului nr. 105/2023 astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr.114/2023 al presedintelui ICCJ, iar pentru colegii procurori din toata tara, conform Ordinului nr. 551/2023 al Procurorului General al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ordinului Parchetului de pe langa ICCJ – DIICOT nr. 190/13.04.2023, astfel incat, facand aplicarea dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 71/2015 si ale Deciziei nr. 794/2016 a Curtii Constitutionale, se impune ca si drepturile calculate prin aplicarea VRS 605 sa se aplice neplafonat inclusiv prin inmultirea acesteia cu coeficientii de multiplicare acordati prin hotarari judecatoresti definitive. In plus, tot de data recenta, stabilirea drepturilor salariale prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare 19, a fost recunoscuta colegilor judecatori de la Curtea de Apel Pitesti, incepand cu 23.10.2015, conform Ordinului nr. 56/01.02.2023 al presedintelui ICCJ (anexat).

Trebuie precizat ca potrivit acestor acte administrative, se consfinteste faptul ca inclusiv in anul 2023 sunt aplicabile regulile de salarizare rezultate din inmultirea coeficientilor de multiplicare cu valoarea de referinta sectoriala, si nu cele prevazute de Legea nr. 153/2017, care fac trimitere la grilele de salarizare si coeficientii de ierarhizare a salariilor de baza.

Aceasta intrucat, asa cum vom demonstra in continuare, determinarea drepturilor salariale continua sa fie influentata de coeficientii de multiplicare specificati in anexa la OUG nr. 27/2006, iar discriminarea salariala persista, semnificand faptul ca mecanismul de salarizare nu a fost corectat pentru a garanta un tratament echitabil.

Prin Decizia nr. 201/2016, Curtea Constitutionala a statuat ca, la acel moment (2016), calculul drepturilor salariale se facea pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010.

Astfel, in cadrul considerentelor acesteia s-a retinut:

29. (…) desi dupa anul 2010 legiuitorul si-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care sa aduca transparenta si previzibilitate in materia salarizarii, in fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare, in fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice facand trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, in prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intentiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci cand a conceput sistemul unic de salarizare si care face greu de inteles principiile avute in vedere in reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. (...)

31. Pentru motivele aratate mai sus, ce tin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, in prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010”.

Acelasi argumente au fost retinute de Curtea Constitutionala si in Decizia nr. 295/2017, pct. 20.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, de asemenea, ca in anul 2017, valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare erau cei prevazuti de cadrul normativ in vigoare la nivelul anului 2009, ce mentinea in plata cuantumul salarial din anii anteriori, respectiv cei prevazuti de OUG 27/2006.

Astfel prin Decizia HP nr.10/2017 s-a statuat ca:

47. Toate actele normative anuale de salarizare, fara exceptie din 2010 si pana in prezent, nu au facut decat sa reia dispozitiile referitoare la valoarea de referinta si la coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodata aplicate.

48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plati salariale potrivit acestei legi, pentru ca, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuandu-se starea de tranzitie. Asadar, s-a procedat doar la o "reincadrare scriptica" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor in plata din decembrie 2009.

49. Asadar, este de retinut faptul ca, desi personalul bugetar a fost reincadrat in conformitate cu dispozitiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat in baza acestora, intrucat, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare, care, trimitand la cadrul normativ in vigoare la nivelul anului 2009, mentineau in plata cuantumul salarial din anii anteriori”.

In privinta modului de stabilire a indemnizatiilor de incadrare, ulterior datei de 1 iulie 2017, prin art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, se statueaza ca: „Salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie, soldele de grad / salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda / salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare si indemnizatiile lunare, sporurile si alte drepturi salariale specifice fiecarui domeniu de activitate corespunzator celor 7 familii ocupationale de functii bugetare, pentru personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, precum si pentru functiile de demnitate publica, sunt prevazute in anexele nr. I-IX”.

Astfel, prin anexa V la Legea 153/2017 ce avea termen de intrare in vigoare data de 01.01.2023, legiuitorul a stabilit un nou sistem de salarizare si pentru personalul din cadrul familiei ocupationale „justitie”, care insa nu a fost aplicat imediat, prin art. 38 alin. 1 dispunandu-se aplicarea etapizata a legii.

Incepand cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie si indemnizatiile de incadrare se stabilesc prin inmultirea coeficientilor prevazuti in anexele nr. I-VIII cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata in vigoare.

Prin urmare, data de la care legiuitorul a inteles sa stabileasca un nou sistem de salarizare este 01.01.2023, de la aceasta data indemnizatia de incadrare fiind rezultatul inmultirii coeficientilor prevazuti in anexele nr. I-VIII cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata in vigoare.

Insa prin OUG 168/2022, art.1 alin (5), s-a prorogat intrarea in vigoare a noului algoritm de calcul, fiind perpetuat sistemul de referinta aplicabil si pentru anul 2023, stabilindu-se ca: „In anul 2023, incepand cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, in masura in care personalul ocupa aceeasi functie si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

De asemenea, sistemul de referinta aplicabil in anul 2023 in materie de salarizare continua si in 2024 in baza OUG 115/2023, care contine aceleasi dispozitii de mentinere a drepturilor stabilite deja.

Or, potrivit dispozitivului hotararilor anexate sesizarii cu recurs in interesul legii, aplicarea dispozitiilor privind plata diferentelor se face si pe viitor, pana la intervenirea unei situatii de fapt ce duce la incetarea drepturilor sau a unei dispozitii legale contrare.

Dispozitiile art. 38 alin. 6 din Legea cadru nr. 153/2017 nu pot constitui un temei suficient pentru ca paratul sa ignore opozabilitatea hotararilor judecatoresti sus aratate, intrucat aceste norme legale nu pot fi desprinse de contextul in care au fost adoptate, de celelalte prevederi ale art. 38 si de interpretarea data de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 794/2016.

De altfel, ordinele administrative prin care s-a stabilit ca in anul 2023 drepturile salariale calculate prin inmultirea coeficientilor de multiplicare cu Valoarea de referinta sectoriala 605 fac trimitere la sentinta civila nr. 1508 din data de 28.10.2020 a Tribunalului Dambovita, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 930/15.04.2021 a Curtii de Apel Ploiesti, lamurita prin incheierea din data de 28.12.2022, definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti.

Or, in cadrul acestor hotarari s-au statuat, cu autoritate de lucru judecat, mai multe argumente care sunt aplicabile, mutatis mutandis, si coeficientilor de ierarhizare cu care se inmulteste valoarea de referinta sectoriala, cata vreme drepturile salariale finale (indemnizatiile de incadrare asupra carora deja s-a statuat ca nu este incidenta plafonarea) sunt rezultate prin inmultirea acestor doua criterii.

Astfel, s-a aratat ca stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de baza, soldelor de functie / salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare care sunt mai mari decat cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevazut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fara a dispune cu privire la reducerea salariilor de baza ale personalului platit din fonduri publice.

Un alt aspect ce trebuie avut in vedere este faptul ca in materia salarizarii, odata introdus in baza de calcul un element salarial, nu se poate proceda la eliminarea acestuia, deoarece s-ar ajunge la o diminuare a dreptului salarial, ce ar incalca principiul drepturilor castigate, in contextul in care judecatorii au un raport de munca sui generis, iar un drept salarial majorat devine parte integranta a acestui raport juridic si doar in mod exceptional poate face obiectul unei limitari.

Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 vizeaza numai drepturile salariale stabilite prin aceasta lege, iar nu si drepturi care sunt recunoscute in temeiul unor prevederi anterioare sau acordate prin hotarari judecatoresti.

In acest context, se retine ca ipoteza de aplicare a normei priveste situatia in care, „incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorarilor salariale reglementate”.

O atare situatie nu poate interveni decat in procesul de aplicare etapizata a legii, care presupune acordarea de cresteri salariale ori de alte majorari salariale, conform art. 38 alin. 3-5, fara ca legiuitorul sa fi urmarit plafonarea la nivelul stabilit pentru anul 2022 a salariilor de baza, soldelor de functie / salariile de functie, indemnizatiilor de incadrare aflate / mentinute in plata la nivelul pentru luna iunie 2017.

Daca legiuitorul ar fi procedat altfel, in sensul stabilirii cu valoare de principiu a plafonului maxim al drepturilor salariale, atunci norma de la art. 38 alin. 6 nu ar fi fost limitata la data de 1 ianuarie 2018 si nu ar fi fost plasata in cadrul art. 38, dupa norme legale care prevedeau majorari anuale ale drepturilor salariale. Ca atare, limita impusa de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 vizeaza cresterile salariale ce decurg din aplicarea etapizata a legii, conform distinctiilor de la art. 38 alin. 2-alin. 5, iar nu reducerea drepturilor salariale ori neacordarea in totalitate a unor drepturi salariale, stabilite prin hotarari judecatoresti definitive.

Un alt argument pentru care nu poate fi retinuta incidenta dispozitiilor art.38 alin.6 din Legea nr.53/2017 este reprezentat de faptul ca prin hotararile judecatoresti invocate nu s-a prevazut stabilirea indemnizatiei cu luarea in considerare a acestor dispozitii, motiv pentru care nici instantele investite ulterior cu astfel de cerere nu pot retine incidenta art.38 alin.6 din legea nr.153/2017, deoarece in aceasta situatie ar incalca autoritatea de lucru judecat a acestora, discriminarea existand in continuare.

Rezulta, deci, ca nu este incidenta plafonarea / limitarea prevazuta de art.38 alin.6 din Legea nr.153/12017, iar o interpretare contrara ar conduce la lipsirea unei hotarari judecatoresti de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

Imbratisarea de catre ICCJ a argumentelor din sentinta civila nr. 1508 din data de 28.10.2020 a Tribunalului Dambovita, ramasa definitiva prin decizia civila nr. 930/15.04.2021 a Curtii de Apel Ploiesti, lamurita prin incheierea din data de 28.12.2022, definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti, concretizata prin emiterea Ordinului nr. 959/2023 si generalizarea VRS 605 neplafonat in intreg sistemul judiciar, exprima increderea deplina a instantei supreme in legalitatea interpretarii, iar preluarea unei eventuale opinii contrare ar determina confuzie in sistemul judiciar si ar submina rationamentul juridic care a stat la baza emiterii ordinelor administrative prin care a fost acordata neplafonat indemnizatia de incadrare calculata prin raportare la VRS 605, conducand la lipsirea de efecte a unor hotarari judecatoresti definitive.

De altfel, eficacitatea juridica a acestor hotarari judecatoresti in configurarea indemnizatiei de baza a magistratilor nu consta doar in corectarea individuala a prejudiciilor (prin plata diferentelor de drepturi salariale, emiterea de ordinelor de incadrare si a adeverintelor de pensionare), ci si in promovarea unei schimbari sistemice in ceea ce priveste salarizarea magistratilor in conditii de egalitate la situatii similare.

In circumstantele in care se constata inca o incalcare a egalizarii salariale in interiorul profesiei si raportare la nivelul indemnizatiei de baza a procurorilor DNA-DIICOT, indemnizatie care este la valoarea stabilita din anexele la Ordinul PICCJ – DIICOT nr. 190/13.04.2023, nefiind afectata de plafonarea prevazuta de art. 38 (6) din Legea 153/2017, se impune a se statua punerea in executare a hotararilor judecatoresti ce constituie titluri executorii, in integralitate, fara plafonarea prevazuta de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 153/2017, care, asa cum am aratat anterior, nu este aplicabil.

Principiul egalitatii de tratament pe care instanta l-a restabilit prin hotararile judecatoresti privesc substanta dreptului pe care acesta urmareste sa il protejeze – si anume: dreptul la conditii de incadrare egale, prin salarizare si incadrare administrativa identica cu a grupului comparator retinut, in raport de prevederile generale si abstracte ale art. 6 din Legea nr. 153/2017.

Aceleasi coordonate salariale constituie si baza de calcul pentru pensia de serviciu a magistratilor, coeficientii de la nr.crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006 incluzandu-se in sintagma de „indemnizatie avuta” la data pensionarii.

Va rugam sa constatati ca in cauza este aplicabila mutandis mutadis Decizia HP nr. 23/2015 pronuntata de ICCJ, decizie prin care a fost admisa sesizarea formulata de Curtea de Apel Alba Iulia – Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale – in Dosarul nr. 7.340/97/2013 si, in consecinta, s-a stabilit ca:

In interpretarea dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 7 alin. (1), (2) si (3) din Hotararea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, referitoare la pensiile de serviciu si la acordarea indemnizatiilor pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, drepturile acordate prin hotarari judecatoresti irevocabile privind cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, se incadreaza in sintagma de "indemnizatie avuta" si vor fi luate in considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistratilor”.

In cadrul acestei decizii, s-a statuat ca hotararile judecatoresti prin care au fost acordate drepturile salariale in discutie nu au fost anulate printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa, iar pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare expresa.

Pe cale de consecinta, va rugam a admite sesizarea si a stabili ca indemnizatia de incadrare bruta lunara avuta (la care se refera art. 82 alin.1 din Legea 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, modificata si completata), in care sunt incluse drepturile acordate prin hotarari judecatoresti definitive privind recalcularea drepturilor salariale prin utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti in nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa 1 la OUG 27/2006 pentru procurorii DNA DIICOT, nu este limitata la nivelul indemnizatiei lunare pentru anul 2022, potrivit dispozitiilor art. 38 (6) din Legea-cadru 153/2017 (privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, modificata si completata) si este nejustificat refuzul angajatorilor de eliberare a adeverintelor-tip prevazute de art.13 din Normele metodologice aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1275/2005 atunci cand, prin reconfigurarea veniturilor brute, in considerarea hotararilor judecatoresti definitive prin care s-a recunoscut acest drept salarial, se depaseste plafonul impus de art.38 alin.(6) din Legea- cadru nr.153/2017”.


Prezentam argumentele AMR-AJADO-APR-ANMPR:


1. Principiul egalitatii de tratament. Incalcarea principiului prin diferentierea nejustificata, aplicata doar in cazul procurorilor DNA si DIICOT


Principiul egalitatii de tratament si al diferentierii salariilor numai in raport de nivelul studiilor, treptelor sau gradelor profesionale, calitatea si cantitatea muncii, respectiv in raport de conditiile de munca constituie fundamente ale sistemului de salarizare. Principiul egalitatii de tratament este definit de art. 6 lit. c) din Legea-cadru nr. 153/2017 ca insemnand „asigurarea de salarii de baza egale pentru munca cu valoare egala”. Deci aplicarea principiului implica, in mod necesar, recunoasterea acelorasi elemente salariale tuturor persoanelor aflate intr-o situatie comparabila.

In reglementarea anterioara, salarizarea judecatorilor si procurorilor era dispusa conform art. 3 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, trebuind respectate prevederile art. 73 si art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicata, remunerarea facandu-se, deci, in raport cu nivelul instantei sau al parchetului, functia detinuta, vechimea in magistratura si alte criterii stabilite, tinandu-se seama de locul si rolul justitiei in statul de drept, de raspunderea si complexitatea functiei de judecator si procuror, de interdictiile si incompatibilitatile prevazute de lege pentru aceste functii si urmareste garantarea independentei si impartialitatii acestora.

In prezent, dispozitii privind salarizarea judecatorilor si procurorilor sunt cuprinse in art. 204 si art. 205 din Legea nr. 303/2022. Principiul potrivit caruia stabilirea drepturilor salariale ale judecatorilor si procurorilor se face tinandu-se seama de locul si rolul justitiei in statul de drept, de raspunderea si complexitatea functiei de judecator si procuror, de interdictiile si incompatibilitatii prevazute de lege, in vederea garantarii independentei si impartialitatii acestora este expres prevazut, in continuare. (A se vedea art. 204 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecatorilor si procurorilor.)

Aceste elemente unitare si interdependente au fost si sunt insa disociate atunci cand s-a stabilit / se stabileste modalitatea de salarizare a procurorilor din cadrul DNA si DIICOT, in sensul ca, in privinta acestora, s-a dat eficienta numai criteriului referitor la nivelul parchetului in cadrul caruia functioneaza. La fel, aceste elemente au fost disociate si in situatia judecatorilor si procurorilor carora, prin hotarari judecatoresti, li s-a recunoscut un coeficient de multiplicare de 19,000, pornindu-se de la modalitatea de salarizare a procurorilor din structurile mentionate mai inainte.

Ca urmare a acestei situatii, potrivit art. 11 alin. (1) din OUG nr. 27/2006, procurorii din cadrul DNA si DIICOT au fost salarizati numai in raport cu functiile pe care le detineau sau cu care erau asimilati potrivit legii, indiferent de gradul profesional detinut, iar judecatorii si procurorii (din celelalte unitati de parchet) care au obtinut hotarari judecatoresti ce constituie titluri executorii, desi au acelasi grad profesional, aceeasi vechime in munca si profesie, acelasi nivel al instantei, au obtinut o reincadrare diferita.

Diferentele salariale au rezultat din aplicarea art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 27/2006 si a art. II din Legea nr. 45/2007, potrivit carora procurorilor din cadrul DNA si DIICOT li se acorda o salarizare corespunzatoare Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si toate celelalte drepturi de salarizare stabilite numai pentru acestia, prin alte acte normative. Astfel, s-a stabilit un coeficient de ierarhizare superior in favoarea procurorilor din structurile mentionate.

Astfel, prin Decizia nr. VI/2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Sectiile Unite a statuat, cu forta obligatorie, ca indeplinirea cerintei de imbunatatire substantiala a actului de infaptuire a justitiei, care impune criterii noi de competenta si performanta pentru toate categoriile de magistrati, nu ar putea fi asigurata in conditii de inegalitate de tratament salarial in cadrul aceleiasi categorii profesionale, determinate de o apreciere diferita a implicarii magistratilor si a responsabilitatii lor in infaptuirea actului de justitie.

In acest sens, instanta suprema a subliniat urmatoarele: „Folosirea drept criteriu de diferentiere a tratamentului salarial pentru magistrati doar apartenenta la anumite segmente restranse de realizare a justitiei, pe considerentul ca domeniile in care ar activa ar reclama o specializare particularizata si un risc deosebit, nu se poate justifica atat timp cat varietatea infinita a situatiilor de coliziune cu legea ce se pot ivi si a timpului de reactie necesara pentru asigurarea ordinii de drept presupune eforturi chiar mai importante si riscuri profesionale mai accentuate in multe alte cazuri decat cele pentru care s-a instituit tratamentul salarial preferential”.

In consecinta, prin Decizia nr. VI/2007 s-a stabilit ca: „Drepturile salariale prevazute de aceste texte de lege [art. 11 alin. (1) din OUG nr. 177/2002, art. 28 alin. (4) din OUG nr. 43/2002, modificata prin OUG nr. 24/2004 si aprobata prin Legea nr. 601/2004] se cuvin tuturor magistratilor.


2. Valoarea de referinta sectoriala si indicele (coeficientul) de multiplicare – componente legale obligatorii ale sistemului de salarizare


La datele intrarii in vigoare a legilor unitare de salarizare (e.g., Legea nr. 330/2009, Legea-unitara nr. 284/2010), precum si ulterior (Legea-cadru nr. 153/2017), in nivelul consolidat al indemnizatiilor de incadrare cuvenite magistratilor s-au retinut, ca fiind componente obligatorii, atat valoarea de referinta sectoriala, cat si indicele de multiplicare, acestea fiind mentinute in mod constant, prin legislatia anuala de salarizare a personalului din justitie, si anume:

- prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010, incepand cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de baza, astfel cum au fost acordate personalului platit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, s-a majorat cu 15%;

- prin art. 1 alin. (1) al art. II din OUG nr. 80/2010 aprobata prin Legea nr. 283/2011, s-a stabilit ca, in anul 2012, cuantumul brut al salariilor de baza / soldelor functiei de baza / salariilor functiei de baza / indemnizatiilor de incadrare se mentine la acelasi nivel cu cel ce se acorda personalului platit din fonduri publice pentru luna decembrie 2011;

- prin art. 1 din OUG nr. 84/2012 s-a prevazut ca, in anul 2013, se mentin in plata, la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012, drepturile prevazute la art. 1 si art. 3-5 din OUG nr. 19/2012, aprobata cu modificari prin Legea nr. 182/2012;

- potrivit art. 1 alin. (1) din OUG nr. 103/2013, in anul 2014, cuantumul brut al salariilor de baza de care a beneficiat personalul platit din fonduri publice s-a mentinut la acelasi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2013;

- conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 83/2014, in anul 2015, cuantumul brut al salariilor de baza de care a beneficiat personalul platit din fonduri publice s-a mentinut la acelasi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2014;

- prin art. 1 alin. (1) din OUG nr. 57/2015, in anul 2016, cuantumul brut al salariilor de baza de care a beneficiat personalul platit din fonduri publice s-a mentinut la acelasi nivel cu cel ce acordat pentru luna decembrie 2015;

- art. 1 alin. (1) din OUG nr. 99/2016 a prevazut ca, in perioada 1.01.2017 – 28.02.2017, cuantumul brut al salariilor de baza de care a beneficiat personalul platit din fonduri publice s-a mentinut la acelasi nivel cu cel acordat pentru luna decembrie 2016.

Prin urmare, indemnizatiile de incadrare brute lunare la 1.01.2010 erau cele stabilite la 31 decembrie 2009, respectiv cele rezultate din aplicarea valorii de referinta la coeficientii de ierarhizare prevazuti pentru procurorii din cadrul Directiei Nationale de Anticoruptie si celor din cadrul Directiei de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, cu adaugarea sporurilor prevazute de lege.

In acest sens, art. 5 alin. (1) din Legea nr. 330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice a statuat: „Prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (1) cap. VI al partii a II-a din prezenta lege, incepand cu 1 ianuarie 2010, indemnizatiile de incadrare brute lunare, respectiv salariile de baza ale personalului prevazut la art. 4 alin. (1) se stabilesc astfel: la indemnizatiile de incadrare lunare, respectiv salariile stabilite potrivit reglementarilor in vigoare la 31 decembrie 2009, se adauga sporurile si majorarile prevazute in notele la anexele corespunzatoare, precum si adaosurile prevazute la art. 4 alin. (3) lit. a)”.


3. Obligatia respectarii hotararilor judecatoresti, cu consecinta includerii in salariul de baza a coeficientilor de multiplicare prevazuti la lit. A pct. 6-13 din Anexa la OUG nr. 27/2006, in raport cu functia detinuta


Asadar, la data intrarii in vigoare a Legii nr. 330/2009 trebuiau sa fie avute in vedere drepturile salariale recunoscute anterior, inclusiv cele stabilite prin hotararile judecatoresti pronuntate in favoarea mai multor colegi judecatori si procurori, care trebuiau incluse in indemnizatiile de incadrare brute lunare.

Ca atare, o consecinta a respectarii principiului egalizarii drepturilor salariale impune un „nivel de salarizare maxim in plata pentru functiile similare”, respectiv „nivelul maxim al indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective”.

Inclusiv prin Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice s-a mentinut in plata cuantumul brut al indemnizatiilor de incadrare la nivelul lunii iunie 2017, pana la 31 decembrie 2017, iar incepand cu 1 ianuarie 2018, cresterile salariale prevazute de lege s-au calculat la nivelul indemnizatiei de baza acordate pentru luna decembrie 2017.

Toate aceste acte normative s-au raportat, deci, la indemnizatia de incadrare acordata in anul anterior, respectiv in luna decembrie 2009 pentru anul 2010, in luna octombrie 2010 pentru anul 2011, decembrie 2011 pentru anul 2012, decembrie 2012 pentru anul 2013, decembrie 2013 pentru anul 2014, decembrie 2014 pentru anul 2015 si decembrie 2015 pentru anul 2016, decembrie 2016 pentru ianuarie-iunie 2017, iunie 2017 pentru iulie-decembrie 2017, decembrie 2017 pentru anul 2018, deci la o indemnizatie de incadrare bruta lunara care trebuia sa se calculeze prin raportare la coeficientii de multiplicare stabiliti prin raportare la procurorii din structurile specializate, DNA si DIICOT.

Judecatorii si procurorii fac parte din familia ocupationala „Justitie”, astfel cum a fost denumit sistemul judiciar din perspectiva legislatiei muncii, potrivit reglementarilor legislative in materie de salarizare adoptate in ultimii ani, iar salarizarea lor a fost reglementata prin intermediul diferitelor acte normative amintite mai inainte.

Elementul de comparabilitate avut in vedere este existenta, pentru categoria profesionala a judecatorilor si procurorilor, a mai multor hotarari judecatoresti definitive prin care au fost recunoscute deja indemnizatii mai mari, prin aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la lit. A pct. 6-13 din Anexa la OUG nr. 27/2006, in raport cu functia detinuta.

In lipsa unor astfel de hotarari, nu se putea vorbi despre egalizarea salariului de baza la nivelul maxim in plata.

Existenta unor hotarari judecatoresti de acordare a unor majorari salariale doar in favoarea unora dintre membrii unei familii ocupationale a fost suficienta pentru a atrage aplicabilitatea art. 1 alin. (51) din OUG nr. 83/2014, in modalitatea stabilirii pentru intreg personalul din justitie a unei valori de referinta sectoriala majorate. Textul incident si beneficiul lui a fost reclamat si pentru situatia inexistentei in plata, la data de 9 aprilie 2015, a unor salarii calculate cu includerea majorarilor, reflectate intr-o valoare de referinta sectoriala, care a fost acordata, initial, in valoare superioara, numai unora dintre membrii familiei ocupationale, in timp ce fata de altii, aceste drepturi nu erau acordate, desi se aflau intr-o situatie profesionala identica, din punct de vedere al criteriilor legii.

Incepand cu data de 9 aprilie 2015, a fost exprimata categoric intentia legislativa de egalizare a indemnizatiilor la nivel maxim, acestea urmand sa includa si toate drepturile acordate prin hotarari judecatoresti, indiferent daca, la acel moment, faceau sau nu parte din indemnizatia cuiva din aceeasi familie ocupationala. Mai mult decat atat, instantele au retinut ca egalizarea indemnizatiilor la nivel maxim trebuie sa aiba in vedere toate majorarile si indexarile recunoscute prin hotarari judecatoresti unor magistrati sau membri ai personalului auxiliar, indiferent daca pentru acestea ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare.

Interpretarea textelor art. 5 alin. (1/1) din OUG nr. 83/2014, modificata si completata prin Legea nr. 71/2015 si art. 3/1 alin. (1) din OUG nr. 20/2016, respectiv aceea ca magistratii si personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor vor fi salarizati la „nivel de salarizare maxim in plata pentru functiile similare”, respectiv la „nivelul maxim al indemnizatiei de incadrare din cadrul institutiei sau autoritatii publice respective”, nu au distins intre cele doua categorii de magistrati si personalul de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor, respectiv cei ale caror indemnizatii au fost stabilite cu retinerea unor drepturi banesti cuvenite in baza unor hotarari judecatoresti (e.g., includerea unui procent de aproximativ 18%, conform OUG nr. 10/2007) si cei ale caror indemnizatii nu au avut la baza astfel de hotarari.

De aceea, conform regulii de interpretare logica „unde legea nu distinge, nici cel care o interpreteaza nu trebuie sa distinga” (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), aceste dispozitii se aplica judecatorilor, procurorilor si personalului de specialitate juridica asimilat judecatorilor si procurorilor.

Activitatea de egalizare a veniturilor presupune stabilirea celei mai ridicate indemnizatii pentru fiecare grad profesional, categorie de vechime in munca si in functie, la nivelul ordonatorilor de credite, inclusiv prin raportare la indemnizatiile existente sau puse in plata la nivelul aceluiasi ordonator de credite. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.

Prin adoptarea OUG nr. 43/2016 pentru modificarea si completarea OUG nr. 57/2015, s-a urmarit eliminarea, din procesul de egalizare a indemnizatiilor, a raportarii la indemnizatiile stabilite in baza unei hotarari judecatoresti. Astfel, egalizarea indemnizatiilor, potrivit OUG nr. 43/2016, nu trebuia sa se mai realizeze prin raportare la indemnizatiile maxime in plata, ci doar prin raportare la indemnizatiile stabilite in actele normative privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, fara a include drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti.

Acest act normativ a fost sanctionat de instanta de contencios constitutional, care, prin pronuntarea Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/2016, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 3/1 alin. (1/1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2016, prorogarea unor termene, precum si unele masuri fiscal bugetare sunt neconstitutionale.

Prin aceeasi decizie, cu efecte interpretative, care opereaza, prin urmare, si asupra situatiei anterioare pronuntarii sale, Curtea Constitutionala a statuat ca pentru respectarea principiului constitutional al egalitatii in fata legii, nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare, prevazut de OUG nr. 57/2015, corespunzator fiecarei functii, grad / treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, trebuie sa includa majorarile (indexarile) stabilite prin hotarari judecatoresti si sa fie acelasi pentru tot personalul salarizat potrivit dispozitiilor de lege aplicabile in cadrul / aceleiasi categorii profesionale, respectiv familii ocupationale prevazute de Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice.

In cuprinsul deciziei, Curtea a retinut ca prin OUG nr. 20/2016, care se aplica intregului personal bugetar, inclusiv magistratilor, s-au eliminat si diferentele provenite din faptul ca o parte dintre magistratii si personalul asimilat, incadrati in aceeasi functie, grad / treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, au obtinut hotarari judecatoresti definitive si irevocabile (in temeiul Codului de procedura civila din 1865) sau definitive (in temeiul Codului de procedura civila), prin care le au fost recunoscute majorari salariale, in timp ce altii nu au obtinut asemenea hotarari judecatoresti. Astfel, consecinta directa a intrarii in vigoare a OUG nr. 20/2016 a fost aceea ca, pentru fiecare functie, grad / treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, indemnizatia de incadrare a magistratilor si a personalului asimilat era aceeasi, stabilita la nivel maxim.

Curtea Constitutionala a conchis in sensul ca efectul neconstitutionalitatii art. 3/1 alin. (1/2) din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr. 43/2016), este acela ca nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare”, la care se face egalizarea prevazuta de art. 31 alin. (1) din OUG nr. 57/2015 (introdus prin OUG nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.

„In consecinta, ca efect al neconstitutionalitatii art. 3^1 alin. (1^2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2016), 'nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare', la care se face egalizarea prevazuta de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti. Asadar, personalul care beneficiaza de aceleasi conditii trebuie sa fie salarizat la nivelul maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare din cadrul aceleiasi categorii profesionale si familii ocupationale, indiferent de institutie sau autoritate publica.

Astfel cum s-a retinut prin Decizia nr. 8/8 februarie 2021, a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, „chiar daca prin aceasta decizie (Decizia Curtii Constitutionale nr. 794/2016 – n.n.) s-a verificat constitutionalitatea unui text de lege in prezent abrogat, totusi trebuie observat ca instanta de contencios constitutional a analizat aceeasi solutie legislativa a egalizarii veniturilor salariale pentru situatii profesionale identice, astfel ca toate considerentele expuse de aceasta trebuie valorificate in procesul de interpretare si punere in aplicare a textelor de lege ce fac obiectul prezentei sesizari. In acest sens, trebuie avut in vedere ca, potrivit Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 17 ianuarie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 16 din 26 ianuarie 1995, nu numai dispozitivul, ci si considerentele deciziilor instantei de contencios constitutional sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept”.

Retinand puterea general obligatorie a Deciziei Curtii Constitutionale nr. 794/2016, atat in ceea ce priveste dispozitivul cat si considerentele, se justifica ca un drept recunoscut in mod definitiv in favoarea unor judecatori si procurori care au desfasurat activitatea in conditii identice sa fie recunoscut in favoarea celorlalti.


4. Existenta unui numar mare de hotarari judecatoresti definitive prin care judecatorilor si procurorilor li s-a recunoscut, ca drept salarial, recalcularea si plata salariului de baza prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare prevazut pentru procurorii DNA si DIICOT. Obligatia legala a ordonatorului de credite de a lua in considerare aceste drepturi salariale


Existenta hotararilor judecatoresti prin care s-a dispus recalcularea si plata cuantumului indemnizatiei de baza lunare, cuvenite reclamantilor (judecatori si procurori), prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare de 19,00, prevazut in Anexa la OUG nr. 27/2006, pentru procurorii DNA si DIICOT, nu poate fi negata. In acest sens, facem trimitere, cu titlu exemplificativ, la hotararile judecatoresti enumerate in recursul in interesul legii (pct. I, a doua opinie)7 care formeaza obiectul dosarului nr. 2393/1/2023 al ICCJ, cu termen de judecata tot la data de 11 marti 2024.

In cazul in care diferentele de salarizare dintre magistrati provin din drepturi acordate prin hotarari judecatoresti, ordonatorul de credite este obligat ca, la stabilirea nivelului maxim al salariului de baza/indemnizatiei de incadrare, din cadrul institutiei sau autoritatii publice, sa ia in considerare si drepturile salariate stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti pronuntate doar in favoarea unor judecatori sau procurori, deoarece hotararea judecatoreasca, chiar daca are efecte intre parti, interpreteaza norme de lege cu aplicabilitate generala.

In acest context, precizam ca astfel de hotarari judecatoresti definitive nu au fost pronuntate in mod izolat, ci aceste drepturi salariale au fost castigate pe cale judiciara de aproximativ 1.000 de judecatori, asa cum s-a mentionat expres in Sentinta nr. 2538/18.12.2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a (veche) contencios administrativ si fiscal, in dosarul nr. 8228/CAF/2018 (hotarare definitiva anexata). La aceasta cifra se adauga si numarul procurorilor carora le-au fost recunoscute aceste drepturi salariale prin hotarari judecatoresti definitive.

Mai mult, nu poate fi ignorata existenta in plata a salariilor in care sunt incluse cresteri salariale (in salariul de baza), ca urmare a acestor hotararilor judecatoresti, prin aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la lit. A pct. 6-13 din Anexa la OUG nr. 27/2006, in raport cu functia detinuta.

In situatii similare, ordonatorul principal de credite a emis ulterior ordine de salarizare si pentru persoanele aflate in situatii profesionale identice, care nu aveau obtinute hotarari judecatoresti prin care sa li se fi recunoscut majorari salariale si care, astfel, aveau indemnizatii de incadrare diferite (mai mici) fata de cei carora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariate, prin hotarari judecatoresti.

Prin Decizia nr. 23/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat: in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la aceiasi nivel" are in vedere personalul din cadrul aparatului de lucru al Parlamentului, personalul din cadrul Consiliului Concurentei, al Curtii de Conturi, precum si din cadrul celorlalte autoritati si institutii publice enumerate de art. 2. alin. (1) lit. a) din Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare; nivelul de salarizare ce va fi avut in vedere in interpretarea si aplicarea aceleiasi norme este cel determinat prin aplicarea prevederilor art. 1 alin. (1) si (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014, aprobata modificata si completata prin Legea nr, 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, in cadrul aceleiasi, autoritati sau institutii publice.

Prin Decizia nr. 23/2016, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut urmatoarele aspecte relevante si in prezenta cauza:

- inscrisul care atesta majorarile drepturilor salariale este hotararea judecatoreasca;

- proba dreptului salarial, sub forma cresterii salariale cuvenite, o face hotararea judecatoreasca constitutiva de drepturi;

- hotararea judecatoreasca trebuie sa se bucure, in continuare, de atributele conferite de lege unui titlu executoriu, acest drept existand efectiv si permanent, luna de luna;

- hotararile judecatoresti prin care au fost acordate cresterile salariale nu au fost anulate printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa; pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare expresa;

- instanta suprema si-a reconfigurat practica judiciara anterioara (Decizia nr. 11/2012 pronuntata pe calea recursului in interesul legii), in conditiile nuantarii aduse prin distingerea si garantarea salariul in plata, operata prin Decizia nr. 32/ 2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Argumentele prezentate de instanta suprema in aceasta decizie sunt aplicabile si cauzei de fata, dreptul la plata indemnizatiei de incadrare stabilita prin raportare la coeficientul de multiplicare pentru procurorii din cadrul DNA si DIICOT existand efectiv si permanent, luna de luna.

Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut, prin Decizia nr. 10/2017 privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi – Sectia litigii de munca si asigurari sociale in vederea dezlegarii unor chestiuni de drept, ca:

„47. Toate actele normative anuale de salarizare, fara exceptie din 2010 si pana in prezent, nu au facut decat sa reia dispozitiile referitoare la valoarea de referinta si la coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodata aplicate.

48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plati salariale potrivit acestei legi, pentru ca, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuandu-se starea de tranzitie. Asadar, s-a procedat doar la o "reincadrare scriptica" a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a "realizat faptic" la nivelul salariilor in plata din decembrie 2009.

49. Asadar, este de retinut faptul ca, desi personalul bugetar a fost reincadrat in conformitate cu dispozitiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat in baza acestora, intrucat, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare, care, trimitand la cadrul normativ in vigoare la nivelul anului 2009, mentineau in plata cuantumul salarial din anii anteriori”.

Or, pentru identitate de ratiune, asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 23/2015 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, indemnizatia avuta de drept, deci potrivit reglementarilor in vigoare la 31 decembrie 2009, se datoreaza si in prezent prin raportare la coeficientii de multiplicare stabiliti in raport cu magistratii procurori din cele doua structuri specializate DNA si DIICOT.

Totodata, prin Decizia nr. 54/2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit ca:

„In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin. 51 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice la anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, sintagma "salarizat la aceiasi nivel" are in vedere si personalul din cadrul autoritatilor si institutiilor publice prevazute la art. 2 alin. (1) lit. b) din. Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare.

Un aspect important in constituie faptul ca Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata de Curtea de Apel Bucuresti9, pentru dezlegarea unei chestiuni de drept referitoare la „Interpretarea dispozitiilor art. 1 (5 ind. 1) din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, introdus prin legea de aprobare nr. 71/2015, in sensul de a stabili daca solutia egalizarii indemnizatiilor la nivel maxim are in vedere si majorarile (indexarile) recunoscute prin hotarari judecatoresti unora dintre magistrati sau membri ai personalului auxiliar, indiferent daca pentru acestea ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzatoare”.

Prin Decizia nr. 36/2018, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti, stabilind urmatoarele:

„In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 alin (5 ) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice in anul 2015, precum si alte masuri in domeniul cheltuielilor publice, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, cu modificarile si completarile ulterioare, solutia egalizarii indemnizatiilor la nivel maxim are in vedere si majorarile si indexarile recunoscute prin hotarari judecatoresti unor magistrati sau membri ai personalului auxiliar, indiferent daca ordonatorul de credite a emis sau nu ordine de salarizare corespunzatoare”.

In consecinta, sustinerea potrivit careia nivelul maxim al salariului nu poate include drepturile obtinute prin hotarari judecatoresti definitive, decat daca au fost emise ordine de salarizare, ar insemna sa fie lasata la latitudinea ordonatorilor de credite consecinta aplicarii sau neaplicarii prevederilor legale. Cu alte cuvinte, ar insemna ca neexecutarea unei hotarari judecatoresti definitive sa produca consecinte juridice in sensul privarii unor titulari de drepturile lor specifice.


5. Drepturile salariale vizate au fost recunoscute prin hotarari judecatoresti cu aplicabilitate generala. Principiul legalitatii actului de justitie, consacrat prin Constitutie. Principiul dreptului la un proces echitabil


Cu toate ca hotararile judecatoresti pronuntate pentru obtinerea unor drepturi salariale au efecte doar intre partile ce au luat parte la judecata, trebuie observat faptul ca hotararile prin care s-a recunoscut majorarea indemnizatiei de incadrare, raportat la nivelul de salarizare al procurorilor din cadrul DIICOT si DNA, nu vizeaza situatii de fapt particulare, ci aplicarea unor prevederi legale cuprinse in acte normative, care au aplicabilitate generala, astfel cum a retinut Inalta Curte de Casatie si Justitie in Decizia nr. 36/2018, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, iar numarul magistratilor care beneficiaza deja de aceste drepturi este considerabil, asa cum am precizat anterior.

Faptul ca aceste hotarari isi produc efectele si in prezent este confirmat si de existenta unor hotarari care lamuresc dispozitivele sentintelor si a deciziilor privind aceste drepturi salariale, in sensul ca efectele lor se intind si in viitor. Este relevanta, in acest sens, si Decizia nr. 7/2019, pronuntata Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru solutionarea recursului in interesul legii.

Prin Decizia nr. 460/2013, Curtea Constitutionala a stabilit ca „sensul art. 124 alin. (1) din Constitutie este acela ca organele care infaptuiesc justitia si care, potrivit art. 126 alin. (1) din Constitutie, sunt instante judecatoresti trebuie sa respecte legea, de drept material sau procesual, aceasta fiind cea care determina comportamentul persoanelor fizice si juridice in sfera publica si in circuitul civil. Dispozitia constitutionala consacra principiul legalitatii actului de justitie”.

Prin Decizia nr. 201/2016, Curtea Constitutionala a retinut: „Desi dupa anul 2010 legiuitorul si-a propus instituirea unui sistem de salarizare unic, care sa aduca transparenta si previzibilitate in materia salarizarii, in fapt, drepturile salariale s-au calculat pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare, in fiecare an actele normative care au reglementat salarizarea personalului bugetar din fonduri publice facand trimitere la cuantumul drepturilor salariale din anul precedent. Astfel, in prezent, stabilirea acestor drepturi este un proces dificil, care nu corespunde intentiilor pe care legiuitorul le-a avut atunci cand a conceput sistemul unic de salarizare si care face greu de inteles principiile avute in vedere in reglementarea drepturilor anumitor categorii socioprofesionale. (…) Pentru motivele aratate mai sus, ce tin de istoricul legislativ, calculul drepturilor salariale se face, in prezent, pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010”. Acelasi argumente au fost retinute de Curtea Constitutionala in Decizia nr. 295/201711 pct. 20.

Drepturile salariale calculate prin raportare la coeficientului de multiplicare de 19,00, prevazut in Anexa la OUG nr. 27/2006, pentru procurorii DNA si DIICOT, se cuvin judecatorilor si procurorilor tinand seama si de dispozitiile Conventiei pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale care, prin art. 6 pct. 1, consacra si garanteaza dreptul oricarei persoane la un proces echitabil. Romania a ratificat Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului (CEDO) precum si Protocoalele aditionale la aceasta nr. 1, 4, 6, 7, 9, 10, prin Legea nr. 30/1994.

Respectarea intocmai si neconditionata a hotararii judecatoresti irevocabile / definitive constituie nu doar o obligatie procesuala, ci si o garantie a dreptului la un proces echitabil, salvgardat de dispozitiile art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale. Conventia nu instaureaza o protectie pur teoretica a dreptului omului la un proces echitabil, ci dispune imperativ realizarea concreta a pretentiei, inclusiv de ordin pecuniar.

Respectarea intocmai a hotararilor judecatoresti reprezinta si un imperativ al statului de drept, potrivit art. 11 alin. (3) raportat la art. 124 alin. (1) din Constitutie.

Art. 6 pct.1 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, in maniera in care a fost interpretat acesta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, impune statului (si institutiilor publice) obligatia pozitiva de a respecta intocmai hotararile judecatoresti definitive si obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani. In acest sens, amintim cauza Hornsby c. Greciei, in care Curtea EDO a statuat ca dreptul fiecarei persoane „la o instanta” ar fi iluzoriu daca ordinea juridica interna a unui stat contractant ar permite ca o hotarare judecatoreasca definitiva si obligatorie sa ramana inoperanta (fara efect) in detrimentul uneia dintre parti.

De altfel, nici nu s-ar putea concepe ca art. 6 pct. 1 sa descrie in detaliu garantiile de procedura – echitate, publicitate, celeritate – acordate partilor si sa nu protejeze executarea hotararilor judecatoresti, intrucat s-ar ajunge la situatii incompatibile cu principiul preeminentei dreptului pe care statele contractante s-au angajat sa-l respecte ratificand Conventia.

Executarea unei hotarari, de la orice instanta ar proveni, trebuie sa fie considerata ca facand parte integranta din „proces”, in sensul art. 6 CEDO. Curtea a consolidat deja acest aspect in hotararile care privesc durata procedurii.

Potrivit Opiniei Consiliului Consultativ al Judecatorilor Europeni nr. 13 (2010), insasi notiunea de instanta „independenta” instituita in art. 6 din CEDO releva faptul ca puterea acesteia de a emite o decizie obligatorie nu poate face obiectul aprobarii, ratificarii sau schimbarii in esenta ei de catre vreo autoritate nejudiciara, inclusiv Seful Statului. Toate organele statelor trebuie, prin urmare, sa asigure ca toate prevederile legale privind independenta instantelor, care exista in constitutii sau la cel mai inalt nivel legislativ, sunt interpretate in asa fel incat hotararile judecatoresti sa fie executate prompt, fara interventii din partea altor puteri ale Statului, cu exceptia amnistiei si a gratierii in cauzele penale.

CCJE considera ca, intr-un stat guvernat de suprematia legii, institutiile publice, mai presus de toate celelalte, sunt obligate sa respecte hotararile judecatoresti si sa le execute intr-o maniera rapida „ex officio”. Insasi ideea ca un organ al statului refuza supunerea in fata unei hotarari judecatoresti submineaza conceptul intaietatii legii.

Cu privire la efectele hotararii judecatoresti – si cu referire expresa la cele pronuntate in materie salariala, pentru personalul din sistemul judiciar –, Curtea Constitutionala a statuat, in mod clar, cu valoare de principiu, in Decizia nr. 794/2016:

„26. Curtea retine ca hotararea judecatoreasca, chiar daca are efecte inter partes, interpreteaza norme de lege cu aplicabilitate generala. In procesul de aplicare a legii, scopul interpretarii unei norme juridice consta in a stabili care este sfera situatiilor de fapt concrete, la care norma juridica respectiva se refera, si in a se asigura astfel corecta aplicare a acelei norme, interpretarea fiind necesara pentru a clarifica si a limpezi sensul exact al normei, si pentru a defini, cu toata precizia, vointa legiuitorului. Or, Curtea constata ca hotararile judecatoresti prin care s-a recunoscut majorarea indemnizatiei de incadrare (...) acordate magistratilor si personalului asimilat, au aplicabilitate generala si se deosebesc de ipotezele in care, tot prin hotarare judecatoreasca, ar fi fost recunoscute anumite drepturi in baza unor situatii de fapt particulare, fara aplicabilitate generala (cum ar fi, spre exemplu, ipoteza in care o persoana a avut recunoscut sporul de doctorat).

(...)

29. Cu privire la critica de neconstitutionalitate raportata la art. 16 din Constitutie, Curtea retine ca, asa cum a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, principiul constitutional al egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite (a se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994).

Prin urmare, Curtea a constatat ca dispozitiile legale a caror neconstitutionalitate a fost invocata contraveneau principiului egalitatii in fata legii, consacrat prin art. 16 din Constitutie, deoarece stabileau ca persoanele aflate in situatii profesionale identice, dar care nu au obtinut hotarari judecatoresti prin care sa li se fi recunoscut majorari salariale, au indemnizatii de incadrare diferite (mai mici) fata de cei carora li s-au recunoscut astfel de drepturi salariale, prin hotarari judecatoresti, generand diferente in stabilirea salariului de baza/indemnizatiei de incadrare. Or, tratamentul juridic diferit instituit de legiuitor nu are nicio justificare obiectiva si rezonabila. De altfel, dispozitiile de lege criticate lipseau de sens si, practic, anulau vointa legiuitorului si ratiunea esentiala a edictarii actului normativ respectiv (...), anume acelea de a egaliza veniturile personalului bugetar cu aceeasi functie, grad/treapta, gradatie, vechime in functie sau in specialitate, prin raportate la nivelul maxim, si de a elimina inechitatile existente. Asadar, dispozitiile a caror constitutionalitate a fost contestata generau inegalitati in ceea ce priveste calculul indemnizatiei/salariului de baza al magistratilor, respectiv personalului asimilat, cu acelasi grad, gradatie, conditii de vechime si de studii, si, prin urmare, contravin art. 16 din Constitutie.

In consecinta, ca efect al neconstitutionalitatii, „nivelul maxim al salariului de baza / indemnizatiei de incadrare”, la care se face egalizarea prevazuta de art. 3^1 alin. (1) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 20/2016), trebuie sa includa si drepturile stabilite sau recunoscute prin hotarari judecatoresti.


6. Respectarea hotararilor judecatoresti – principiu imperativ al statului de drept. Similitudinea cu drepturile salariale pentru care s-au emis acte administrative. Justificarea inlaturarii aplicarii art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 in cazul drepturilor salariale in discutie


6.1. Intr-o situatie similara din perspectiva mai inainte argumentata, a fost emis Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 al Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in calitate de ordonator principal de credite.

Scopul emiterii actului administrativ a fost unul legitim si obligatoriu: punerea in aplicare a hotararii / hotararilor judecatoresti definitive, adica respectarea unui principiu esential al statului de drept guvernat de suprematia legii.

In conditiile relevate, emiterea actului administrativ nu a fost o optiune, ci o necesitate intr-un stat de drept in care autoritatile publice sunt obligate sa respecte hotararile judecatoresti definitive si nu isi permit sa conteste principii ce guverneaza procesul civil – consacrate si garantate atat de documentele europene la care Romania este parte, cat si de legislatia nationala.

In acelasi fel, se justifica rationamentul juridic cuprins in hotararile enumerate de Curtea de Apel Alba Iulia, in recursul in interesul legii care formeaza obiectul dosarului nr. 2393/1/2023 al ICCJ, cu termen de judecata tot la data de 11 martie 2024 (pct. I, a doua orientare jurisprudentiala).

In mod concret, cu privire la drepturile salariale recunoscute prin hotarari judecatoresti, vizand calcularea si plata acestora prin raportare la coeficientii de multiplicare prevazuti in Anexa la OUG nr. 27/2006, pentru procurorii DNA si DIICOT, nu este incidenta plafonarea / limitarea prevazuta de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/12017, iar o interpretare contrara ar conduce la lipsirea unei hotarari judecatoresti de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

6.2. Calificarea acestor drepturi ca fiind „drepturi salariale” este confirmata de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, in recursul in interesul legii care formeaza obiectul prezentului dosar.

In acest sens, este de subliniat calificarea corecta data de procurorul general, ca fiind drepturi de natura salariala, iar nu de despagubiri pentru discriminare.

Aceeasi calificare este data si de Curtea de Apel Alba Iulia in recursul in interesul legii care formeaza obiectul dosarului nr. 2393/1/2023 al ICCJ. In acest sens, elocventa este chiar formularea problemei de drept cu privire la care s-a relevat practica neunitara, si anume: „aplicarea dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea 153/2017, in situatia acordarii diferentelor de drepturi salariale dintre cele efectiv incasate de magistrati (judecatori si procurori) si cele de care beneficiaza procurorii din cadrul DNA / DIICOT”.

La pct. I (alin. 1) din recursul in interesul legii, Curtea de Apel Alba Iulia a facut referire expresa actiuni avand ca obiect drepturi salariale ale personalului din justitie prin care magistrati, judecatori sau procurori, au solicitat sa fie salarizati la nivel maxim prin raportare la colegi care ocupa functii similare si carora li s-a recunoscut, prin hotarari judecatoresti, dreptul la o indemnizatie similara cu cea a procurorilor din cadrul DNA/DIICOT.

In ambele opinii redate in recursul in interesul legii, aceste drepturi sunt afirmate si tratate, in mod repetat, ca drepturi salariale.

Aceasta calificare este concordanta cu distinctia efectuata prin Decizia nr. 11/2020 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii, hotarare detaliata chiar in sesizarea de recurs in interesul legii si care a retinut cauza actiunilor pentru valorificarea coeficientului de multiplicare, ca fiind complexa, si nu intemeiata doar pe dispozitiile art. 11 alin. (1) din OUG nr. 27/2006.

Totodata, calificarea recunoasterii coeficientului de multiplicare, ca drept de natura salariala, deci ca o componenta a salarizarii, se regaseste constant in cuprinsul sumarului actualizat de hotarari judecatoresti definitive anexate Memoriului amicus curiae formulat de „ROJUST – Asociatia personalului din justitie” – argumentul nediscriminarii fiind avut in vedere exclusiv pentru asigurarea egalizarii salariale in interiorul profesiei, prin raportare la aceeasi functie din cadrul aceleiasi categorii profesionale.

Prin Decizia nr. 80/2023 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unr chestiuni de drept s-a statuat: „In interpretarea si aplicarea unitara a prevederilor art. 6 lit. b) si c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, cu modificarile si completarile ulterioare, stabileste ca principiile nediscriminarii si egalitatii pot fi invocate pentru egalizarea la nivel maxim a salariilor de baza, cu luarea in considerare inclusiv a majorarilor recunoscute prin hotarari judecatoresti definitive, sub rezerva ca ele sa aiba aplicabilitate generala la nivelul aceleiasi categorii profesionale din cadrul aceleiasi familii ocupationale”.

6.3. Starea de fapt rezultand din hotararile prezentate in sesizarea de recurs in interesul legii a procurorului general a suferit modificari importante, in prezent fiind inlaturat plafonul veniturilor salariale rezultand din aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Acest plafon a fost inlaturat prin emiterea ordinelor de recalculare prin raportare la valoarea de referinta sectoriala 605,225 lei, respectiv:

- Ordinul nr. 959/I/12.04.2023 al Presedintelui Inaltei Curti de Casatie si Justitie;

- Ordinul nr. 551/12.04.2023 al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie;

- Ordinului procurorului-sef al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de investigare a infractiunilor de criminalitate organizata si terorism nr. 190/13.04.2023;

- Decizia nr. 100/12.04.2023 a Presedintelui Consiliului Superior al Magistraturii.

- Principiile de salarizare existente si in prezent la nivelul tuturor categoriilor profesionale din cadrul sistemului de justitie presupun inmultirea coeficientilor prevazuti de OUG nr. 27/2006 cu o valoare de referinta sectoriala de 605,225 lei, indemnizatia rezultata nefiind plafonata conform art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.

In consecinta, nu se poate aprecia ca limitele investirii se refera exclusiv la componenta salariala reprezentata de coeficientii de multiplicare prevazuti la lit. A nr. crt. 6 – 13 din Anexa nr. 1 la OUG nr. 27/2006 pentru procurorii DNA si DIICOT, iar nu si la componenta reprezentata de valoarea de referinta sectoriala (VRS).

Cele doua notiuni nu pot fi tratate separat, cata vreme deja s-a statuat prin hotarari judecatoresti definitive si ordine administrative care isi produc efectele juridice, ca, fata de rezultatul inmultirii celor doua componente, indemnizatia de incadrare nu poate fi plafonata. Cei doi termeni ai inmultirii (VRS x coeficient de incadrare) sunt parti componente ale indemnizatiei de incadare, care in intregul ei este neplafonata, astfel incat cele doua criterii de stabilire a acesteia nu pot fi tratate diferentiat, plafonarea raportandu-se la nivelul rezultat al indemnizatiei de incadrare, si nu la termenii matematici de stabilire a acesteia.

In acelasi sens, prin hotararile judecatoresti enumerate in recursul in interesul legii formulat de Curtea de Apel Alba Iulia in dosarul nr. 2393/1/2023 (pct. I, a doua orientare jurisprudentiala), s-a argumentat, in mod clar, in privinta sumelor datorate (rezultate din aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la lit. A nr. crt. 6 – 13 din Anexa nr. 1 la OUG nr. 27/2006 pentru procurorii DNA si DIICOT), ca nu este incidenta plafonarea/limitarea prevazuta de art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/12017, iar o interpretare contrara ar conduce la lipsirea unei hotarari judecatoresti de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

Conform Ordinului presedintelui ICCJ nr. 959/I/12.04.2023, act administrativ care isi produce efectele, nefiind anulat si intrand in circuitul civil, drepturile salariale ale judecatorilor din cadrul judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se calculeaza avand in vedere valoarea de referinta sectoriala de 605,225 lei, fara a fi afectate de aplicarea prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, cu respectarea grilelor cuprinse in anexele 1-13, parti integrante ale acelui ordin.

Mai mult, valoarea neplafonata a fost acordata colegilor judecatori de la Inalta Curte de Casatie si Justitie incepand cu 1 ianuarie 2018, conform Ordinului nr. 105/2023, astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 114/2023 al presedintelui ICCJ, iar pentru colegii procurori din toata tara, conform Ordinului nr. 551/2023 al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si Ordinului procurorului-sef al Parchetului de pe langa ICCJ – DIICOT nr. 190/13.04.2023.

Prin urmare, facand aplicarea dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 71/2015 si a Deciziei nr. 794/2016 a Curtii Constitutionale, se impune ca si drepturile calculate prin aplicarea VRS 605,225 sa se aplice neplafonat, inclusiv prin inmultirea acesteia cu coeficientii de multiplicare acordati prin hotarari judecatoresti definitive.

6.4. In plus, tot de data recenta, stabilirea drepturilor salariale prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare 19 a fost recunoscuta colegilor judecatori de la Curtea de Apel Pitesti, incepand cu 23.10.2015, conform Ordinului nr. 56/1.02.2023 al presedintelui ICCJ. Trebuie precizat ca potrivit acestor acte administrative se consfinteste faptul ca inclusiv in anul 2023 sunt aplicabile regulile de salarizare rezultate din inmultirea coeficientilor de multiplicare cu valoarea de referinta sectoriala si nu cele prevazute de Legea-cadru nr. 153/2017, care fac trimitere la grilele de salarizare si coeficientii de ierarhizare a salariilor de baza.

De subliniat faptul ca astfel de ordine au fost emise si anterior (in perioada de timp in care ordonator principal de credite pentru cheltuielile de personal din Justitie era Ministerul Justitiei), ca urmare a punerii in aplicare a unor hotarari judecatoresti.

Cu titlu de exemplu, ne referim la Sentinta civila nr. 2538/18.11.2018, pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia a VIII-a (veche) contencios administrativ si fiscal, hotarare definitiva pe care o anexam, prin care s-a dispus: „Obliga paratul Ministerul Justitiei sa emita, pentru judecatorii reclamanti, ordine de incadrare salariale, producatoare de efecte juridice, incepand cu data de 09.04.2015 si in cotinuare, cu aplicarea art. 1 alin. 5 din OUG nr. 83/2014, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 71/2015, respectiv incepand cu data de 01.08.2016 si in continuare, cu aplicarea art. 1 rap. La art. 2 ind. 1 din OUG nr. 57/2015, astfel cum a fost modificata si completata, cu mentiunea ca nivelul de salarizare de avut in vedere se raporteaza inclusiv la un nivel determinat prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare stabilit de lit. A pct. 13 din Anexa n1 la OUG nr. 27/2016”.

Unul dintre argumentele esentiale, pe care s-a fundamentat rationamentul instantei a fost urmatorul: Or, art. 124 din Constitutie prevedere ca 'Justitia se infaptuieste in numele legii', ceea ce implica o actiune de aplicare a acesteia.

Faptul ca drepturile in discutie sunt de natura salariala este confirmat si prin Minuta intalnirii presedintilor sectiilor specializate ale Inaltei Curti de Casatie si Justitie si curtilor de apel dedicate unificarii practicii judiciare in domeniul contencios administrativ si fiscal, Bucuresti, 22 – 23 mai 2023.

La sectiunea C.IV. pct. 11 a fost cuprinsa analiza privind „competenta materiala de solutionare a litigiilor promovate de reclamanti – magistrati - avand ca obiect solicitarea de obligarea a paratilor, ordonatori de credite – angajatori, la reincadrarea si recalcularea drepturilor salariale, respectiv emiterea ordinelor de salarizare si plata sumelor constand in drepturi salariale nerecunoscute (de ex. VRS 605,25 lei; indemnizatii procurori D.N.A. si D.I.I.C.O.T., prin luarea in considerare a coeficientului de multiplicare 19,00)”.

Dupa cum reiese din titlul problemei juridice, sustinut de continutul acesteia, drepturile de mai sus sunt tratate ca „drepturi salariale”, sintagma fiind utilizata de mai multe ori la pct. 11.

6.5. Astfel cum am argumentat inainte, Prin Decizia nr. 201/2016, Curtea Constitutionala a statuat ca, la acel moment, calculul drepturilor salariale se facea pornind de la cuantumul stabilit potrivit legislatiei anterioare anului 2010.

De asemenea, asa cum am evidentiat anterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca, in anul 2017, valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare erau cei prevazuti de cadrul normativ in vigoare la nivelul anului 2009, ce mentinea in plata cuantumul salarial din anii anteriori, respectiv cei prevazuti de OUG 27/2006.

Prin Decizia nr. 10/2017, Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat:

„47. Toate actele normative anuale de salarizare, fara exceptie din 2010 si pana in prezent, nu au facut decat sa reia dispozitiile referitoare la valoarea de referinta si la coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare prevazuti in anexele Legii-cadru nr. 284/2010, prevederi care nu au fost niciodata aplicate.

48. Practic, niciun angajat bugetar nu a primit plati salariale potrivit acestei legi, pentru ca, prin acte normative anuale de salarizare, s-a derogat permanent, perpetuandu-se starea de tranzitie. Asadar, s-a procedat doar la o 'reincadrare scriptica' a personalului potrivit noilor grile, dar plata salariilor s-a 'realizat faptic' la nivelul salariilor in plata din decembrie 2009. 49. Asadar, este de retinut faptul ca, desi personalul bugetar a fost reincadrat in conformitate cu dispozitiile legilor-cadru, el nu a fost salarizat in baza acestora, intrucat, la stabilirea salariului, nu au fost aplicate valoarea de referinta si coeficientii de ierarhizare corespunzatori claselor de salarizare, care, trimitand la cadrul normativ in vigoare la nivelul anului 2009, mentineau in plata cuantumul salarial din anii anteriori.

In privinta modului de stabilire a indemnizatiilor de incadrare, ulterior datei de 1 iulie 2017 prin art. 9 din Legea-cadru nr. 153/2017, se statueaza ca Salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie, soldele de grad / salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda / salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare si indemnizatiile lunare, sporurile si alte drepturi salariale specifice fiecarui domeniu de activitate corespunzator celor 7 familii ocupationale de functii bugetare, pentru personalul din autoritatile si institutiile publice finantate integral din venituri proprii, precum si pentru functiile de demnitate publica, sunt prevazute in anexele nr. I-IX.

Astfel, prin anexa V la Legea-cadru nr. 153/2017 ce avea termen de intrare in vigoare data de 01.01.2023, legiuitorul a stabilit un nou sistem de salarizare si pentru personalul din cadrul familiei ocupationale Justitie”, care insa nu a fost aplicat imediat, prin art. 38 alin. (1) dispunandu-se aplicarea etapizata a legii. Incepand cu anul 2023, potrivit prevederilor art. 12 alin. (2) din lege, salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie si indemnizatiile de incadrare se stabilesc prin inmultirea coeficientilor prevazuti in anexele nr. I-VIII cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata in vigoare.

Prin urmare, data de la care legiuitorul a inteles sa stabileasca un nou sistem de salarizare este 1.01.2023, de la aceasta data indemnizatia de incadrare fiind rezultatul inmultirii coeficientilor prevazuti in anexele nr. I-VIII cu salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata in vigoare. Insa prin OUG 168/2022, art.1 alin (5) s-a prorogat intrarea in vigoare a noului algoritm de calcul, fiind perpetuat sistemul de referinta aplicabil si pentru anul 2023, stabilindu-se ca: „In anul 2023, incepand cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizatiilor, compensatiilor, primelor si al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunara de care beneficiaza personalul platit din fonduri publice se mentine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, in masura in care personalul ocupa aceeasi functie si isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii”.

De asemenea, sistemul de referinta aplicabil in anul 2023 in materie de salarizare continua si in 2024, in baza OUG nr. 115/2023, care contine aceleasi dispozitii de mentinere a drepturilor stabilite deja.

Or, potrivit dispozitivului hotararilor anexate sesizarii cu recurs in interesul legii, aplicarea dispozitiilor privind plata diferentelor se face si pe viitor, pana la intervenirea unei situatii de fapt ce duce la incetarea drepturilor sau a unei dispozitii legale contrare. Dispozitiile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 nu pot constitui un temei suficient pentru ca paratul sa ignore opozabilitatea hotararilor judecatoresti, intrucat aceste norme legale nu pot fi desprinse de contextul in care au fost adoptate, de celelalte prevederi ale art. 38 si de interpretarea data de Curtea Constitutionala prin Decizia nr. 794/2016.

De altfel, ordinele administrative prin care s-a stabilit ca in anul 2023 drepturile salariale calculate prin inmultirea coeficientilor de multiplicare cu valoarea de referinta sectoriala 605,225 fac trimitere la Sentinta civila nr. 1508/28.10.2020 a Tribunalului Dambovita, ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 930/15.04.2021 a Curtii de Apel Ploiesti, lamurita prin Incheierea din data de 28.12.2022, definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti. Or, in cadrul acestor hotarari s-au statuat, cu autoritate de lucru judecat, mai multe argumente care sunt aplicabile, mutatis mutandis si coeficientilor de ierarhizare cu care se inmulteste valoarea de referinta sectoriala, cata vreme drepturile salariale finale (indemnizatiile de incadrare asupra carora deja s-a statuat ca nu este incidenta plafonarea) sunt rezultate prin inmultirea acestor doua criterii.

Astfel, s-a aratat ca stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de baza, soldelor de functie / salariilor de functie, indemnizatiilor de incadrare care sunt mai mari decat cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevazut de lege pentru anul 2022, are un caracter tehnic, fara a dispune cu privire la reducerea salariilor de baza ale personalului platit din fonduri publice.

6.6. Un alt aspect ce trebuie avut in vedere, este faptul ca in materia salarizarii, odata introdus in baza de calcul un element salarial, nu se poate proceda la eliminarea acestuia pentru ca, in sens contrar, s-ar ajunge la o diminuare a dreptului salarial, ce ar incalca principiul drepturilor castigate, in contextul in care judecatorii au un raport de munca sui generis, iar un drept salarial majorat devine parte integranta a acestui raport juridic si doar in mod exceptional poate face obiectul unei limitari.

Prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 vizeaza numai drepturile salariale stabilite prin aceasta lege, iar nu si drepturi care sunt recunoscute in temeiul unor prevederi anterioare sau acordate prin hotarari judecatoresti. In acest context, se retine ca ipoteza de aplicare a normei priveste situatia in care, „incepand cu 1 ianuarie 2018, salariile de baza, soldele de functie / salariile de functie, indemnizatiile de incadrare sunt mai mari decat cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorarilor salariale reglementate”.

O atare situatie nu poate interveni decat in procesul de aplicare etapizata a legii, care presupune acordarea de cresteri salariale ori de alte majorari salariale, conform art. 38 alin. (3)-(5), fara ca legiuitorul sa fi urmarit plafonarea la nivelul stabilit pentru anul 2022 a salariilor de baza, soldelor de functie / salariile de functie, indemnizatiilor de incadrare aflate / mentinute in plata la nivelul pentru luna iunie 2017.

Daca legiuitorul ar fi procedat altfel, in sensul stabilirii cu valoare de principiu a plafonului maxim al drepturilor salariale, atunci norma de la art. 38 alin. (6) nu ar fi fost limitata la data de 1 ianuarie 2018 si nu ar fi fost plasata in cadrul art. 38, dupa norme legale care prevedeau majorari anuale ale drepturilor salariale. Ca atare, limita impusa de prevederile art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 vizeaza cresterile salariale ce decurg din aplicarea etapizata a legii, conform distinctiilor de la art. 38 alin. (2)-(5), iar nu reducerea drepturilor salariale ori neacordarea in totalitate a unor drepturi salariale, stabilite prin hotarari judecatoresti definitive.

6.7. Un alt argument pentru care nu poate fi retinuta incidenta dispozitiilor art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017 este reprezentat de faptul ca, prin hotararile judecatoresti invocate, nu s-a prevazut stabilirea indemnizatiei cu luarea in considerare a acestor dispozitii, motiv pentru care nici instantele investite ulterior cu astfel de cereri nu pot retine incidenta art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, deoarece in aceasta situatie ar incalca autoritatea de lucru judeca, discriminarea existand in continuare. Rezulta, deci, ca nu este incidenta plafonarea / limitarea prevazuta de art. 38 alin. (6), iar o interpretare contrara ar conduce la lipsirea unei hotarari judecatoresti de caracterul ei executoriu, ceea ce reprezinta o incalcare a ordinii juridice a statului de drept si o obstructionare a bunei functionari a justitiei.

Concretizarea, de catre ICCJ, a argumentelor din Sentinta civila nr. 1508/28.10.2020 a Tribunalului Dambovita, ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 930/15.04.2021 a Curtii de Apel Ploiesti, lamurita prin Incheierea din data de 28.12.2022, definitiva prin Decizia nr. 600/23.03.2023 a Curtii de Apel Ploiesti, concretizare ce a avut loc prin emiterea Ordinului nr. 959/I/2023, cu consecinta generalizarii VRS 605,225 neplafonata, in intreg sistemul judiciar, a insemnat confirmarea, de catre instanta suprema a legalitatii interpretarii, iar preluarea unei eventuale opinii contrare ar determina confuzie in sistemul judiciar si ar submina rationamentul juridic care a stat la baza emiterii ordinelor administrative prin care a fost acordata neplafonat indemnizatia de incadrare calculata prin raportare la VRS 605.

Consecinta, la fel de grava, a unei astfel de abordari ar fi ca ar conduce la lipsirea de efecte a unor hotarari judecatoresti definitive.

In circumstantele in care se constata inca o incalcare a egalizarii salariale in interiorul profesiei si raportare la nivelul indemnizatiei de baza a procurorilor DNA, DIICOT, indemnizatie care este la valoarea stabilita prin anexele la Ordinul PICCJ – DIICOT nr. 190/13.04.2023, nefiind afectata de plafonarea prevazuta de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru 153/2017, se impune a se statua punerea in executare a hotararilor judecatoresti ce constituie titluri executorii, in integralitate, fara aceasta plafonare.

Principiul egalitatii de tratament pe care instanta l-a restabilit prin hotararile judecatoresti priveste substanta dreptului pe care urmaresc sa il protejeze, si anume dreptul la conditii de incadrare egale, prin salarizare si incadrare administrativa identica cu a grupului comparator retinut, in raport de prevederile generale si abstracte ale art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Aceleasi coordonate salariale constituie si baza de calcul pentru pensia de serviciu a magistratilor, coeficientii de la nr. crt. 6-13 de la lit. A din anexa la OUG 27/2006 incluzandu-se in sintagma de „indemnizatie avuta” la data pensionarii.

Asadar, este aplicabila, mutandis mutadis, Decizia nr. 23/2015 pronuntata de ICCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, mai inainte relevata20, prin care s-au stabilit urmatoarele:

„In interpretarea dispozitiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si art. 7 alin. (1), (2) si (3) din Hotararea Guvernului nr. 1.275/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, si ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, referitoare la pensiile de serviciu si la acordarea indemnizatiilor pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani, drepturile acordate prin hotarari judecatoresti irevocabile privind cresterile salariale de 2%, 5% si 11% prevazute de Ordonanta Guvernului nr. 10/2007 privind cresterile salariale ce se vor acorda in anul 2007 personalului bugetar salarizat potrivit Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 24/2000 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza pentru personalul contractual din sectorul bugetar si personalului salarizat potrivit anexelor nr. II si III la Legea nr. 154/1998 privind sistemul de stabilire a salariilor de baza in sectorul bugetar si a indemnizatiilor pentru persoane care ocupa functii de demnitate publica, aprobata cu modificari prin Legea nr. 231/2007, cu modificarile ulterioare, se incadreaza in sintagma de "indemnizatie avuta" si vor fi luate in considerare la stabilirea pensiei de serviciu a magistratilor.

Instanta suprema a subliniat ca hotararile judecatoresti prin care au fost acordate drepturile salariale in discutie nu au fost anulate printr-o alta hotarare judecatoreasca ori prin vreun act normativ ulterior, deoarece atunci cand s-a dorit suprimarea unui drept, chiar dobandit printr-o hotarare judecatoreasca, legiuitorul a facut-o prin legiferarea expresa, iar pierderea unui drept nu se poate deduce pe cale de interpretare, ci se impune prin legiferare expresa.

6.8. In privinta similitudinii cu drepturile salariale pentru care s-au emis acte administrative, pe care o invocam, astfel cum rezulta din titlul acestei sectiuni, cat si din intreaga argumentatie precedenta, avem in vedere si un alt aspect punctual si relevant.

Atat hotararile prin care s-au recunoscut drepturile salariale prin raportare la o valoare de referinta sectoriala de 605,225 lei, cat si hotararile prin care s-au recunoscut drepturile salariale prin raportare la coeficientii de multiplicare aplicati procurorilor DNA si DIICOT au analizat, initial, neacordarea acestor drepturi salariale, reclamata de judecatorii si procurorii care au formulat cererile de chemare in judecata, din perspectiva incalcarii legii si, in consecinta a inechitatilor in sistemul de salarizare.

Doar ulterior pronuntarii unor astfel de hotarari s-a putut pune problema si instantele au putut analiza chestiunea juridica a egalizarii salariului de baza la nivelul maxim in plata – recunoscut deja prin hotarari judecatoresti care au confirmat calculul si plata drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinta sectoriala de 605,225 lei, respectiv calculul si plata drepturilor salariale prin raportare prin raportare la coeficientii de multiplicare aplicati procurorilor DNA si DIICOT.

Astfel cum am subliniat anterior, elementul de comparabilitate avut in vedere a fost existenta, pentru categoria profesionala a judecatorilor si procurorilor, a mai multor hotarari judecatoresti definitive prin care au fost recunoscute deja indemnizatii mai mari, prin aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti la lit. A pct. 6-13 din Anexa la OUG nr. 27/2006, in raport cu functia detinuta. La fel, in cazul valorii de referinta sectoriale, elementul de comparabilitate a fost existenta mai multor hotarari judecatoresti definitive prin care au fost recunoscute deja indemnizatii mai mari, prin aplicarea valorii de referinta sectoriale de 605,225 lei.

In lipsa unor astfel de hotarari nu se putea vorbi despre egalizarea salariului de baza la nivelul maxim in plata.

Prin urmare, nu se poate sustine ca in cazul hotararilor privind valoarea de referinta sectoriala a fost valorificat un drept personal al fiecarui judecator si procuror reclamant, pe cand in cazul hotararilor privind aplicarea coeficientilor de multiplicare prevazuti pentru procurorii DNA si DIICOT s-a facut doar o egalizare la nivelul maxim in plata al salariului de baza.


In concluzie, va solicitam sa admiteti sesizarea si sa stabiliti ca indemnizatia de incadrare bruta lunara avuta, la care se refera art. 82 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, modificata si completata, in care sunt incluse drepturile acordate prin hotarari judecatoresti definitive privind recalcularea drepturilor salariale prin utilizarea coeficientilor de multiplicare prevazuti in nr. crt. 6-13 de la lit. A din Anexa 1 la OUG 27/2006 pentru procurorii DNA si DIICOT, nu este limitata la nivelul indemnizatiei lunare pentru anul 2022, art. 38 alin. (6) din Legea-cadru 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice, modificata si completata nefiind aplicabil, astfel ca este nejustificat refuzul angajatorilor de eliberare a adeverintelor–tip prevazute de art.13 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1275/2005 atunci cand, prin reconfigurarea veniturilor brute, in considerarea hotararilor judecatoresti definitive prin care s-a recunoscut acest drept salarial, se depaseste plafonul impus de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017.


* Cititi aici intregul amicus curiae redactat de ROJUST

* Cititi aici sesizarile amicus curiae elaborate de AMR-AJADO-APR-ANMPR (pentru ambele dosare de RIL)

Comentarii

# maxtor date 13 March 2024 22:08 0

asta intra la Art. 6 – Dreptul la identitate "(1) Statul recunoaşte şi garantează persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi la exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase." sau la Art. 44 – Dreptul de proprietate privată "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.",depinde de perspectiva.

# Indignat date 13 March 2024 22:56 +5

Pai tot o hotarare judecatoreasca, cea mai definitiva, a statuat ca mutul national si ravasitoarea se fac vinovati de fals si uz de fals, ca au de dat o spinare de bani statului. In privinta asta, nimic? Doar la malaiul vostru va ganditi?

# Iulius-Laurentiu date 14 March 2024 10:47 +3

Capacitatea de a distinge intre bine si rău, intre viciu si virtute, dreptate si nedreptate pare a fi la îndemâna tuturor. Desigur, sunt multe de spus despre nedreptatea din partea guvernului și despre modul în care lăcomia și ambiția oamenilor contribuie la tratarea incorect al altora. Cu toate acestea, adevărul este că nedreptatea este peste tot în fiecare zi.

# Un cetățean date 14 March 2024 11:48 0

Dacă susțin că au dreptate, de ce coeficientul de dna si diicot Tb sa fie aplicat si stagiarilor?! Au aceleași competențe?! Statutul magistraților privind promovarea in grad si obtinerea coeficientului maxim pentru ce e facut?! Daca toate salariile sunt egale , de la bucurești până la cucuietii din deal?!

# raspundere date 14 March 2024 13:29 +1

Magistratii care s-au grabit sa iasa, tineri, la pensie BAbana - mai pot fi trasi la raspundere pentru hotararile dezastruoase pronuntate- si prejudicierea unor cetateni ?

Adauga comentariu

:D :lol: :-) ;-) 8) :-| :-* :oops: :sad: :cry: :o :-? :-x :eek: :zzz :P :roll: :sigh:

DISCLAIMER

Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

EDITORIAL

Vorbe de fumoar

Vorbe de fumoar – 21.06.2024 – Pleaca o judecatoare care a desfiintat un abuz pandemic

+ DETALII

FACEBOOK

Utlimele comentarii
Cele mai citite
LUMEA JUSTITIEI
Arhiva