Directorul SRI, Eduard Hellvig (foto dreapta, alaturi de fosta ministresa a Justitiei Raluca Pruna si fosta sefa DNA Laura Kovesi), a avut vineri, 24 august 2018, o iesire publica dupa dezvaluirile privind protocolul semnat in decembrie 2016 cu PICCJ. Partea proasta este ca Hellvig a avut o prestatie neconvingatoare, in opinia noastra, invocand dupa ureche un articol de lege care nu avea nici cea mai mica legatura cu protocolul clasificat care a transformat practic procurorii in colaboratori ai SRI si i-a obligat sa dea date din dosare Serviciului Roman de Informatii (click aici pentru a citi).

Astfel, incredibil, seful SRI a recunoscut ca protocoalele secrete nu erau necesare, ele fiind incheiate desi SRI putea aplica legea chiar si fara ele. Hellvig a oferit totusi o explicatie pentru incheierea protocoalelor. Mai exact, acesta a precizat ca ele au fost semnate in baza traditiei existente.

In alta ordine de idei, directorul SRI a pretextat ca protocolul clasificat le-a fost impus celor din Serviciu de art.8 din Legea 14/1992 privind organizarea si functionarea SRI. Acelasi Hellvig a sustinut ca OUG 6/2016 (cunoscuta ca Ordonanta Pruna) a obligat SRI sa semneze protocoale cu diverse institutii ale statului. Intr-adevar, amintita ordonanta de urgenta completeaza art. 8 din Legea 14/1992, dar se refera la chestiuni strict tehnice (cum sunt cele tratate in celalalt protocol, nesecret, legat de Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din SRI), fara a avea vreo legatura cu protocolul incheiat cu PICCJ prin care procurorii deveneau colaboratori ai serviciului.  Asa cum nu are vreo legatura cu respectivul protocol nici art. 8 din Legea 14/1992.

Iata ce prevede art. 8 din Legea 14/1992:

"Serviciul Roman de Informatii este autorizat sa detina si sa foloseasca mijloace adecvate pentru obtinerea, verificarea, prelucrarea si stocarea informatiilor privitoare la siguranta nationala, in conditiile legii".

Iata ce prevede art. IV din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 6/2016 care a completat art. 8 din Legea 14/1992:

“Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 33 din 3 martie 1992, cu modificarile si completarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

1. La articolul 8, dupa alineatul 1 se introduc doua noi alineate, alineatele 2 si 3, cu urmatorul cuprins:

'Pentru relatia cu furnizorii de comunicatii electronice destinate publicului, Centrul National de Interceptare a Comunicatiilor din cadrul Serviciului Roman de Informatii este desemnat cu rolul de a obtine, prelucra si stoca informatii in domeniul securitatii nationale. La cererea organelor de urmarire penala, Centrul asigura accesul nemijlocit si independent al acestora la sistemele tehnice in scopul executarii supravegherii tehnice prevazute la art. 138 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penala. Verificarea modului de punere in aplicare in cadrul Centrului National de Interceptare a Comunicatiilor a executarii acestor supravegheri tehnice se realizeaza potrivit art. 301 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare.

Conditiile concrete de acces la sistemele tehnice al organelor judiciare se stabilesc prin protocoale de cooperare incheiate de Serviciul Roman de Informatii cu Ministerul Public, Ministerul Afacerilor Interne, precum si cu alte institutii in cadrul carora isi desfasoara activitatea, in conditiile art. 57 alin. (2) din Codul de procedura penala, organe de cercetare penala speciale'”.

Asadar, nicaieri in Legea 14/1992 si OUG 6/2016 nu exista prevederi care sa justifice sau sa oblige SRI sa incheie protocoale de genul celor care au transformat procurorii in colaboratori ai Serviciului.

Prezentam declaratiile directorului SRI Eduard Hellvig:

“De peste un an si jumatate, in spatiul public se discuta despre protocoale incheiate de Serviciul Roman de Informatii si alte institutii ale statului. In aceasta perioada, au existat mai multe iesiri publice dinspre SRI (prin declaratii de presa, communicate sau interviuri), in care am incercat sa explicam care este situatia referitoare la acest subiect, dar cred ca este insa necesar sa fac cateva precizari, pentru ca personal nu am nimic de ascuns.

Va reamintesc ca in februarie anul trecut, am denuntat oficial toate acele protocoale controversate, oprind o practica existenta in trecut. Ce sunt aceste protocoale? Asa cum am explicat si la Comisia de control a Serviciului Roman de Informatii pe 28 februarie 2017, inca de la inceput am intrebat institutia daca aceste protocoale erau necesare. Nu puteam sa punem in practica legea fara protocoale? Mi s-a raspuns ca da, se putea, conform legii, dar acesta a fost instrumentul traditional si acesta a fost cadrul prin care am pus in practica ceea ce scrie in lege.

Am dispus un audit intern referitor la toate aceste protocoale de colaborare cu alte institutii. Am hotarat denuntarea tuturor protocoalelor care nu sunt impuse de lege sau de hotarari ale CSAT. Imediat, in februarie 2017, am demarat un proces de denuntare a protocoalelor cu parchetele si institutiile din justitie. Nu mai exista in vigoare niciun protocol care sa aiba legatura cu infaptuirea justitiei in Romania.

Referitor la cele doua protocoale aflate in discutie: ambele au fost semnate in decembrie 2016. Primul este un document neclasificat care reglementeaza accesul organelor de urmarire penala la infrastructura Serviciului Roman de Informatii. Acesta este in vigoare, dar el nu presupune nicio forma de implicare a Serviciului Roman de Informatii in activitatea Parchetului. Toate aceste lucruri le-am adus la cunostinta Comisiei de control din Parlamentul Romaniei.

De asemenea, si presedinta Inaltei Curti de Casatie si Justitie – care are atributii de verificare a modalitatii de punere in executare a acestui protocol – a fost notificata cu privire la existenta sa.

Al doilea protocol – cel clasificat – reglementa modalitatea prin care SRI coopera cu Ministerul Public, exclusiv pe infractiunile privind securitatea nationala (prevazute in Titlul X din Codul de procedura penala) si infractiunile de terorism.

Ca sa fim foarte clari: acest protocol clasificat ne-a fost impus de Legea de organizare si functionare a SRI, la articolul 8. Legalitatea acestui protocol nu poate fi pusa la indoiala si sper ca prin aceste precizari am lamurit aceasta discutie din spatiul public.

De ce l-am semnat? Pentru ca Ordonanta 6 din 2016 ne-a impus sa semnam protocoale cu institutiile statului, pentru exercitarea atributiilor noastre. De ce l-am denuntat? Cum v-am mai spus mai devreme: auditul intern ne-a aratat ca putem sa ne exercitam atributiile in baza legii si fara aceste protocoale, asigurand securitatea nationala a Romaniei.

Personal nu am nimic de ascuns. Este un proces de transparenta si de normalitate, pe care l-am initiat chiar daca legea nu ne obliga la acest lucru. Vreau sa va asigur ca demersul meu de denuntare a tuturor protocoalelor la care s-a facut referire in spatiul public vine din determinarea de a elimina toate suspiciunile legate de implicarea Serviciului Roman de Informatii in actul de justitie.

In incheiere, as vrea sa spun trei lucruri. Inteleg ca in spatiul public se vehiculeaza ca as fi semnat ceva ilegal. Sper ca explicatiile de astazi au fost suficient de clare pentru orice om de buna-credinta. Trebuie sa fii total rupt de realitate sa ma acuzi ca am ceva de ascuns in legatura cu protocoalele, in conditiile in care de cand sunt director al Serviciului Roman de Informatii, am ordonat auditul cu privire la existenta protocoalelor inainte ca subiectul sa fie in dezbaterea publica, am denuntat protocoalele care aveau legatura cu infaptuirea justitiei din Romania si totodata am inceput procesul de desecretizare a acestora.

S-a prezumat in spatiul public ca acest protocol semnat de mine ar fi un abuz al SRI. Eu personal inteleg foarte bine ce inseamna statului impotriva cetatenilor sai si personal sunt determinat sa lupt pana la ultima zi, in calitate de director al Serviciului Roman de Informatii, impotriva tuturor abuzurilor, indiferent de cine le face”.