La Inalta Curte de Casatie si Justitie a avut loc, marti 18 aprilie 2017, un nou termen din recursul in casatie formulat de jurnalistul Sorin Rosca Stanescu (foto stanga) in cazul condamnarii pe care a suferit-o in dosarul Rompetrol. Nu s-a discutat insa fondul problemei, intrucat avocatii lui Rosca Stanescu, maestrii Dan Chitic, Lucian Dumitrascu si George Papu (foto dreapta), au recuzat-o din complet pe judecatoarea Rodica Aida Popa.

Motivul recuzarii are legatura cu suspiciunile privind impartialitatea Rodicai Aida Popa. Mai exact, avocatii lui Rosca au invocat o suspiciune rezonabila cu privire la impartialitatea Aidei Popa care, in calitate de vicepresedinte al ICCJ, a participat la sedinta in care Sectia penala a instantei supreme a hotarat, prin Nota din 4 iulie 2011, in unanimitate, ”ca perioada in care dosarele s-au aflat pe rolul Curtii Constitutionale nu intra in calculul termenului de prescriptie respectiv”. Or, arata avocatii, unul dintre motivele de recurs in casatie invocate de Sorin Rosca Stanescu, este tocmai modul in care instanta de apel a calculat implinirea termenului de prescriptie. Astfel, jurnalistul a fost condamnat la Curtea de Apel Bucuresti dupa ce magistratii au exclus din calculul prescriptiei, in baza deciziei ICCJ din iulie 2011, perioada 17 septembrie 2010 – 14 septembrie 2011, in care dosarul Rompetrol s-a aflat pe masa CCR ca urmare a invocarii unei exceptii de neconstitutionalitate de un alt inculpat.

De cealalta parte, judecatoarea Aida Popa (foto 2) refuzat sa se abtina si a negat, in sala de judecata, ca ar fi participat la sedinta de sectie a ICCJ din 4 iulie 2011, aratand ca ”eu, personal, eram in concediu”. Aida Popa a mai invocat faptul ca, desi numele sau este scris negru pe alb in documentul ICCJ, cu mentiunea ca decizia de suspendare a prescriptiei a fost luata cu unanimitate de voturi, in nota sedintei nu apare si semnatura sa olografa. ”Daca aveti dovada trebuie sa mergeti pana la capat”, i-a replicat judecatoarea avocatului Dan Chitic, lasand sa se inteleaga ca nu vede niciun motiv de abtinere si ca apararea va trebui sa faca cererea de recuzare.

Totusi, in solicitarea adresata instantei, aparatorii jurnalistului Sorin Rosca Stanescu arata ca fosta vicepresedinta a ICCJ nu a infirmat in mod public participarea sa la sedinta mentionata (timp de sase ani), desi, in calitate de magistrat putea si trebuia sa semnaleze existenta unui eventual fals intelectual savarsit cu prilejul intocmirii Notei care i-ar fi mentionat in mod nereal participarea la sedinta Sectiei Penale, respectiv adoptarea in unanimitate a concluziilor mentionate in Nota din 04.07.2011.

Judecatoarea Aida Popa a intrat in componenta completului 7 de la Sectia Penala a ICCJ, format initial din judecatoarele Luciana Mera (presedinte), Lavinia Lefterache si Tatiana Rog, dupa ce Rog a depus o cerere de abtinere.

Instanta suprema a ramas in pronuntare pe cererea de recuzare, care va fi solutionata marti, 2 mai 2017, intr-un alt complet de judecata.

Iata cererea de recuzare a judecatoarei ICCJ Rodica Aida Popa:

”In fapt, la pct. II 3 din motivele noastre de Recurs in casatie criticam modul in care instanta de apel a calculat implinirea termenului de prescriptie speciala a raspunderii penale in ceea ce ma priveste.

In cererea noastra de Recurs in casatie aratam 'Cu privire la calculul termenelor de prescriptie speciala si presuspusa existenta a unei cauze de incetare a procesului penal' ca 'Indiferent de legea sub incidenta careia s-ar fi calculat prescrierea speciala a raspunderii penale a subsemnatului, arat ca este neintemeiata solutia instantei de apel care a considerat ca la termenul prescriptiei speciale' (calculat fie potrivit. disp. art. 124 v.C.pen. fie in conf. cu. art. 155 al. 4 n.C.pen.) trebuie adaugat 'intervalul de timp de la 17.09.2010 la 14.09.2011, perioada in care cursul prescriptiei, potrivit art. 156 C.pen. a fost suspendat datorita imposibilitatii continuarii procesului penal urmare a judecatii cauzei pana la solutionarea cauzei pana la solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata Curtea', si asta pentru urmatoarele motive:

- suspendarea procesului penal pe perioada solutionarii unei exceptii de neconstitutionalitate nu se incadreaza intre cauzele de suspendare intrucat nu este o cauza care nu putea fi prevazuta si de neinlaturat;

- recurgerea la jurisdictia constitutionala nu trebuie sa creeze repercusiuni negative asupra celui care recurge la aceste proceduri, la fel cum nici exercitarea unor cai de atac ordinare sau extraordinare nu suspenda cursul de prescriptie speciala a rspunderii penale. Or, neluarea in calculul prescriptiei speciale a raspunderii penale a perioadei in care justitiabilul a parcurs aceasta procedura legala constitutionala apare ca o sanctiune a faptului ca subsemnatul am uzitat de un drept conferit de lege;

- nu subsemnatul am invocat exceptia de neconstitutionalitate care a dus la suspendarea cursului prescriptiei speciale in ceea ce ma priveste, subsemnatul fiind sanctionat pentru exercitarea unui drept procedural (legitim in opinia noastra) de catre o terta persoana, fapt care incalca principiului conform caruia raspunderea juridica in general si cea penala in special este o raspundere personala.

Desi solutia instantei se intemeiaza pe Circulara emisa de catre Sectia Penala a ICCJ in data de 04.07.2011 - Circulara semnata de o parte din judecatorii acestei sectii - aratam ca natura juridica a sus amintitulului document nu este similara cu cea a unei decizii de interpretare obligatorii urmare a admiterii unui recurs in interesul legii, si prin urmare nici efectele juridice nu sunt aceleasi, motiv pentru care instanta nu era tinuta si nu trebuia (in opinia noastra) sa prelungeasca termenul prescriptiei speciale cu intervalul cat dosarul s-a aflat in fata Curtii Constitutionale, si asta pentru urmatoarele motive:

Invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate in fata instantelor judecatoresti prezinta un interes general si nu unul particular doar pentru autorul exceptiei, situatie in care ar fi de neconceput ca autorul exceptiei sa nu mai beneficieze de prescriptia speciala doar pentru ca a uzat de un drept constitutional. (O. Radulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, Probleme controversate in legatura cu prescriptia speciala a raspunderii penale, in Revista Dreptul, nr. 3/2008, p. 165).

Analizand natura suspendarii prevazuta de art. 303 alin. 6 s-a apreciat pe buna dreptate ca aceasta nu reprezinta o suspendare efectiva a procesului penal, ci se dispune o suspendare formala (O. Radulescu, P. Rosenberg, A. Tudor, op. cit., p. 165) tocmai pentru a se evita pronuntarea unor solutii judecatoresti intemeiate pe texte legale ce contravin legii fundamentale. Mai mult, a fost avut in vedere faptul ca dispozitiile legale in vigoare anterior abrogarii permiteau ca pe perioada de suspendare a judecatii sa se realizeze o serie de acte cu caracter de continuitate in desfasurarea procesului – luarea sau mentinerea masurilor preventive, a masurilor asiguratorii sau de siguranta, precum si masurile de supraveghere speciala a inculpatului (I. Griga, O ipoteza de suspendare a prescriptiei raspunderii penale, in Revista de Drept Penal, Anul XVII, nr. 4/2011, p. 60).

In niciun caz nu se poate sustine ca invocarea unei exceptii de neconstitutionalitate, tocmai prin implicatiile pe care verificarea controlului de constitutionalitate le are, este in masura sa impiedice continuarea procesului penal. Apreciem ca nici din aceasta perspectiva nu se poate pune problema suspendarii cursului prescritiei speciale a raspunderii penale pe perioada solutinarii unei exceptii de neconstitutionalitate, atata timp cat insasi exigentele prevazute de art. 128 Cod penal nu sunt indeplinite.

Este de necontestat ca prescriptibilitatea raspunderii penale opereaza exclusiv in favoarea infractorului, legiuitorul intelegand ca prin aceasta cauza care inlatura raspunderea penala sa amendeze lipsa de reactie a statului in sanctionarea faptelor infractionale. De cele mai multe ori insa, aceasta lipsa de reactie poate fi imputata organelor judiciare, care din varii motive nu au avut capabilitatea de a stinge raportul juridic penal prin pronuntarea unei hotarari de condamnare definitive. Nu este mai putin adevarat si faptul ca o data declansate procedurile penale impotriva infractorului acesta incearca de cele mai multe ori tergiversarea solutionarii cauzei, fie pentru a fi supus cat mai tarziu rigorilor sanctiunilor de natura penala, fie pentru a beneficia de efectele prescriptiei. Cu toate acestea, atata vreme cat modalitatea de organizare a apararii nu contravine dispozitiilor procedurale, utilizarea tuturor mijloacelor de aparare prevazute de lege, inclusiv a formularii unor exceptii de neconstitutionalitate, nu poate fi imputata inculpatului, chiar daca prin aceasta s-a urmarit si dilatarea timpului in vederea implinirii termenului de prescriptie. A constata ca termenul de prescriptie inceteaza a mai curge in favoarea inculpatului care in mod intentionat tergiverseaza judecata cauzei inseamna a adauga la lege, intrucat prescriptia nu este conditionata in niciun fel de atitudinea procesuala, chiar culpabila, a infractorului.

Toate aceste argumente ne creaza convingerea ca interpretarea potrivit careia la calcularea termenul de prescriptie speciala prevazut de art. 124 trebuie adaugata si perioada in care cauza a fost suspendata in temeiul art. 303 alin. 6 pe perioada solutionarii de catre Curtea Constitutionala a unei exceptii neconstitutionalitate, contravine principiilor de drept recunoscute de catre legislatia noastra penala, dar si vointei legiuitorului.'

Pe de alta parte, este de notorietate faptul ca d-na judecator Rodica Aida Popa, la acea data vicepresedinte al ICCJ, a participat la sedinta din 04.07.2011 a Sectiei Penale a ICCJ in care, conform celor consemnate sub semnatura domnului Anton Pandrea (Presedintele Sectiei Penale la acea data) si a d-nei Micaela Radulian (magistrat asistent sef), in unanimitate, a hotarat ca perioada in care dosarele s-au aflat pe rolul Curtii Constitutionale nu intra in calculul termenului de prescriptie respectiv, urmand sa fie adaugat la termenul de prescriptie prevazut de art. 122-124 din Codul de procedura penala.

Mai mult decat atat, aceasta nota de sedinta a fost comunicata inclusiv la Curtea de Apel Bucuresti, in adresa de inaintare fiind mentionata odata in plus unanimitatea Sectiei Penale a ICCJ in adoptarea hotararii adoptate (notei de sedinta) din 04.07.2011, aceasta fiind avuta in vedere si producandu-si efectele in Decizia recurata.

Fata de aceasta situatie consideram ca toate cele de mai sus sunt de natura a intari suspiciunea noastra rezonabila cu privire la impartialitatea d-nei judecator Rodica Aida Popa, atata vreme cat impartialitatea judecatorului este esentiala pentru un proces echitabil, fiind impusa atat de reglementari internationale, cat si de reglementari interne.

Astfel, Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale stipuleaza in art. 6 paragraful 1: 'Orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale in mod echitabil, in mod public si in termen rezonabil, de catre o instanta independenta si impartiala.'

Curtea de la Strasbourg a hotarat in cauza De Cubber c. Belgia (26 octombrie 1984) ca 'judecatorul nu trebuie doar sa fie impartial, ci, in egala masura, trebuie sa se vada ca este impartial'.

In cauza Altay c. Turcia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca potrivit art. 6 paragraful 1 din Conventie, dreptul la un proces echitabil contine drept garantie, inter alia, dreptul ca procesul sa fie judecat de o instanta judecatoreasca independenta si impartiala: 'In situatia in care aparentele in materie sunt de natura sa creeze acuzatului o teama legitima, justificata in mod obiectiv, referitoare la lipsa de independenta si de impartialitate, rezulta ca dreptul la un proces echitabil nu a fost respectat.'

Fata de cele invederate mai sus, de faptul ca d-na judecator nu a infirmat in mod public participarea sa la sedinta mentionata (timp de sase ani deja), tinand cont si de calitatea dansei de judecator cu atributii in domeniu disciplinar in cadrul ICCJ (ergo greutatea numelui si pozitiei dnei judecator), devine aplicabil deplin principiul qui tacit consimptere videtur.

Mai mult, domnia sa in calitate de magistrat putea si trebuia sa semnaleze existenta unui eventual fals intelectual savarsit cu prilejul intocmirii Notei care ar fi mentionat in mod nereal participarea dumneaei la sedinta Sectiei Penale si adoptarea in unanimitate a concluziilor mentionate in Nota din 04.07.2011.

Pentru toate aceste motive va solicitam admiterea cererii noastre de recuzare”.

* Cititi aici cererea de recuzare a judecatoarei Aida Popa

*Cititi aici Nota de Concluzii a Sectiei penale a ICCJ din 4 iulie 2011

*Cititi aici Circulara lui Pandrea din iulie 2011 transmisa curtilor de apel din tara, impreuna cu Nota de Concluzii din 4 iulie 2011