Judecatoarea Camelia Bogdan (foto centru) si colegul ei de complet, Daniel Dontete, au fost pur si simplu desfiintati pentru mizeria din dosarul „RAFO”, unde au incercat o executie precum cea din „Telepatia”. Judecatoarele Luminita Ninu Cristiu si Codruta Strimb de la Sectia a II-a penala a Curtii de Apel Bucuresti au motivat incheierea de admitere a cererii de recuzare formulate de avocatii lui Ovidiu Tender, in dosarul „RAFO-Carom”, impotriva completului format din judecatorii Daniel Dontete si Camelia Bogdan.

Asa cum Lumeajustitiei.ro a dezvaluit, modul in care s-a derulat apelul in dosarul „RAFO-Carom”, atat timp cat Camelia Bogdan si Daniel Donetete au fost judecatori, a fost tras la indigo cu ceea ce s-a intamplat in dosarul „Telepatia”, acolo unde 12 oameni au fost condamnati la inchisoare, cei doi magistrati respingand pe banda rulanta cererile de probatorii ale apararii, impunand sechestre abuzive si calcand in picioare orice norma si procedura de drept. In consecinta, avocatii lui Ovidiu Tender, inculpat in dosarul „RAFO”, i-au recuzat pe cei doi judecatori si, spre deosebire de cazul „Telepatia”, cererea de recuzare a ajuns, asa cum era si normal, la un alt complet (format din judecatorii Luminita Ninu Cristiu si Dan Lupascu, ultimul formuland cerere de abtinere), fiind ulterior admisa. Evident, asta dupa ce Camelia Bogdan a incercat sa respinga ca inadmisibila recuzarea care o privea chiar pe ea.

Astfel, judecatoarele Luminita Ninu Cristiu, presedinta Sectiei a II-a penale, si Codruta Strimb au decis ca cei doi magistrati din dosarul „RAFO”, Camelia Bogdan si Daniel Dontete, s-au indepartat de la aparenta de impartialitate si au dat nastere unei temeri justificate, din partea inculpatilor, ca procesul nu va fi unul echitabil. In aceeasi incheiere se precizeaza ca intre motivele de apel ale parchetului se regasesc opiniile judecatoarei Camelia Bogdan, publicate pe site-ul organizatiei Freedom House, organizatie apropiata de fosta ministresa Monica Macovei.

In ceea ce priveste masurile asiguratorii, care au fost dispuse chiar la primul termen al apelului, exact ca in dosarul „Telepatia”, judecatoarele Luminita Ninu Cristiu si Codruta Strimb au aratat ca sustinerea completului format din Camelia Bogdan si Daniel Dontete, cum ca nu este necesara identificarea prealabila a bunurilor care vor fi sechestrate si nici a persoanelor carora le apartin aceste bunuri, este in mod evident o anticipare a vinovatiei inculpatilor. In opinia judecatoarelor Ninu Cristiu si Strimb, magistratii Camelia Bogdan si Daniel Dontete au admis ca au suspiciunea ca bunurile inculpatilor si ale familiilor acestora provin din comiterea unor fapte penale, aspect care pune sub semnul intrebarii impartialitatea celor doi.

Prezentam pasaje din Incheierea din 20 mai 2015 a judecatorilor Luminita Ninu Cristiu si Codruta Strimb, de admitere a cererii de recuzare a completului C6 Apel (format din judecatorii Damian Dontete si Camelia Bogdan) formulate de Ovidiu Tender:

„Examinand cererea de recuzare, pentru motivele invocate, instanta apreciaza ca este intemeiata, ca ambii judecatori ai completului C6 apel, investit aleatoriu in cauza, au devenit incompatibili sa solutioneze cauza pe fond, in conditiile in care s-au indepartat de la aparenta de impartialitate si chiar de la impartialitatea insasi, obligatorie pentru asigurarea unui proces echitabil. (...)

Din reglementarile interne si internationale mai sus-mentionate, dar si din jurisprudenta CEDO, rezulta ca ideea echitatii, a neutralitatii, este de esenta justitiei, insa, pentru ca procesul sa fie unul echitabil, in egala masura sunt importante atat impartialitatea, cat si aparenta de impartialitate.

Din examinarea incheierilor de sedinta din 11 si 15 mai 2015, a masurilor dispuse de completul de judecata, instanta a ajuns la concluzia ca membrii acestui complet s-au indepartat de la aparenta de impartialitate, dand nastere unei temeri justificate, din partea inculpatilor, ca procesul acestora nu va fi unul echitabil.

Constatarea aparentei lipsei de impartialitate s-a intemeiat pe modul concret in care s-a derulat procedura judiciara la cele doua termene de judecata, dar si pe alte imprejurari care justifica aceasta constatare.

Astfel, se cuvine a se mentiona in primul rand faptul ca apelul PICCJ-DIICOT nu a fost motivat la data declararii sale (probabil pentru ca a intarziat dosarul la redactare la judecatorul fondului), ci numai cu 6 zile inaintea termenului de judecata din 11 mai 2015. Motivarea apelului s-a facut dupa desemnarea completului de judecata, iar faptul ca intre motivele de apel ale parchetului se regasesc pe larg opiniile doamnei judecator Camelia Bogdan, facute cunoscute prin intermediul site-ului organizatiei Freedom House, dar si in lucrarile publicate, cu referire la confiscarea in procesul penal, a fost de natura sa starneasca temerea justificata din partea inculpatilor ca, in ceea ce ii priveste, procesul ar putea sa nu fie unul drept. In mediul judiciar, 'insusirea unei opinii', expunerea argumentelor care au stat la baza acelei opinii, nu este, de plano, un fapt interzis, dar atunci cand una dintre partile procesului penal face trimitere la opinia judecatorului cauzei, chiar daca nu in mod expres, este un fapt de natura a provoca temerea celeilalte parti ca, in ceea ce o priveste, judecatorul va fi partinic.

In al doilea rand, instanta constata ca se confirma, din chiar cuprinsul incheierii din data de 11 mai 2015 si din inregistrarea sedintei de la acelasi termen, faptul ca, in conditiile lipsei de procedura cu cetateanul turc Basaran Cadri Mazhar, in conditiile in care la acest termen de judecata – prim termen de judecata, inculpatii au solicitat amanarea cauzei, fie pentru a-si angaja aparatori, fie pentru a pregati apararea (in conditiile in care, asa cum s-a arat, motivele de apel ale parchetului au fost depuse cu 6 zile inainte de termen), pe de alta parte reprezentantul PICCJ-DIICOT a aratat ca 'dosarul a fost inregistrat de foarte mult timp, astfel ca inculpatii aveau posibilitatea sa-si angajeze avocati; ca inculpatii incearca sa tergiverseze solutionarea cauzei; ca termenul ce se va acorda sa fie unul foarte scurt, iar orice incercare din partea inculpatilor sa fie catalogata ca tergiversare in solutionarea cauzei si un abuz de drept si care sa aiba ca sanctiune lipsa dreptului si amenda judiciara', pe de alta parte, presedintele completului de judecata a afirmat 'va anuntam de la inceput, intrucat este vorba despre un dosar foarte vechi si este vorba despre fapte care s-au prescris sau stau sa se prescrie dupa cum a retinut tribunalul, vom acorda termene foarte scurte in speranta ca vom putea sa il solutionam cat mai repede...', astfel incat a acordat termen de judecata de numai 3 zile.

In aceste conditii, este fireasca indoiala inculpatilor cu privire la impartialitatea completului de judecata, vazandu-se in mod evident lipsiti nu doar de dreptul de a-si formula aparari, dar si de dreptul de a mai putea propune eventuale probe, de a obtine noi audieri, ca o componenta a dreptului la un proces echitabil. Solicitarea inculpatilor de a-si pregati apararea, catalogata de reprezentantul parchetului ca un abuz de drept, si acordarea de catre completul de judecata a unui termen in apel, ca prima si ultima cale de atac, de numai 3 zile, in mod indiscutabil este de natura sa spulbere orice speranta la un proces echitabil. Dosarul cauzei este intr-adevar unul vechi, dar acest fapt impune observarea aspectului ca in perioada 2003-2015 dosarul s-a aflat la organul de urmarire penala si, respectiv, prima instanta de judecata; in apel, cauza s-a aflat la data de 11 mai 2015 la primul termen de judecata.

Nu este lipsita de importanta nici imprejurarea ca, odata cu intrarea in vigoare a NCPP, apelul a devenit singura cale de atac, in cadrul careia devolutiunea cauzei este una totala, instanta de apel avand obligatia si posibilitatea legala totodata de a-si forma in mod nemijlocit propria opinie asupra cauzei, in urma unui proces desfasurat in conditii de contradictorialitate, oralitate si publicitate si in mod nemijlocit. Solutionara cauzei in termen rezonabil este, fara indoiala, ideala, insa sub nicio forma nu trebuie sa se situeze inaintea aflarii adevarului, care este primordiala, fiind scopul procesului, al actului de justitie.

Nu este lipsita de importanta nici iminenta prescrierii uneia dintre fapte, insa, asupra acestui aspect, exista, dupa cum rezulta din incheierea de la termenul din 19 mai 2015, controverse, iar completul de judecata a lasat sa se inteleaga faptul ca nu a efectuat personal un examen asupra acestui termen de prescriptie, ci a preluat constatarea, sub acest aspect, a judecatorului fondului. In aceste conditii, a existat un plus de indoiala, justificata, a inculpatilor asupra impartialitatii instantei. Chiar si asa stand lucrurile, aflarea adevarului ramane prioritara.

In al treilea rand, la termenul de judecata din 11 mai 2015, primul termen de judecata din apel, in conditiile in care inculpatii au solicitat amanarea cauzei pentru a-si angaja avocati, in conditiile in care reprezentantul parchetului a solicitat instituirea unui sechestru asigurator asupra bunurilor mobile si imobile ale societatilor Petrochemical, Verwaltungs AG, cu motivarea ca au primit creante de la RAFO si Petrochemical Holding GmbH si, totodata, efectuara unei adrese la ONRC pentru comunciarea situatiei si istoricului societatilor la care apelantii-inculpati figureaza ca imputerniciti, beneficiari, asociati, administratori, ale sotiilor si rudelor de gradul I, instanta, prin incheierea de la acel termen, a extins masurile de indisponibilizare a sechestrului asigurator dispus prin ordonantele parchetului asupra conturilor, actiunilor si activelor societatilor la care inculpatii figureaza ca imputerniciti, beneficiari reali, administratori, situate in tara sau in strainatate, ale sotiilor acestora, ale fostelor sotii, ale rudelor de gradul I si ale altor persoane in posesia carora se afla bunuri cu privire la care exista presupunerea rezonabila ca provin din faptele penale deduse judecatii. In baza art.250 Cpp, s-a dispus luarea masurii asiguratorii a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu inculpatilor sau partilor responsabile civilmente de catre o a treia persoana ori de persoanele pagubite. A dispus, totodata, intocmirea unui raport privind actele de dispozitie/ transfer a fondurilor ce constituie produs al infractiunilor.

Aceste masuri au fost luate fara a fi puse in discutia contradictorie a partilor, fara a fi solicitate la termenul cand au fost dispuse, fara sa se prezinte vreo justificare a urgentei luarii masurii, in conditiile in care procedura penala in prezenta cauza dureaza de 12 ani. Oralitatea, nemijlocirea si contradictorialitatea sunt principii fundamentale ale procesului penal, iar nesocotirea acestora este in masura sa justifice temerea partilor ca procesul, in ceea ce ii priveste, nu va fi unul drept.

Totodata, se constata ca, desi instanta a justificat extinderea sechestrului asiguratoriu asupra conturilor societatilor la care sunt actionari/ administratori/ asociati inculpatii, ale sotiilor acestora si ale rudelor de gradul I, pe considerentul ca aceste masuri sunt necesare in vederea confiscarii speciale, din examinarea dispozitiilor art.112 Cod penal se constata ca sunt supuse confiscarii speciale bunurile care au fost dobandite prin savarsirea faptei prevazute de legea penala, in masura in care nu servesc la despagubirea persoanei vatamate. Sustinerea instantei de judecata ca nu este necesara identificarea prealabila a bunurilor care vor fi sechestrate si nici a persoanelor carora aceste bunuri le apartin, cu motivarea ca dispozitiile procedurale nu obliga in acest sens, este in mod evident o anticipare a vinovatiei inculpatilor, o privare anticipata de bunuri a acestora si a familiilor lor, chiar si in conditiile in care nu s-a reclamat o majorare a prejudiciului in prezenta cauza.

In fapt, instanta de judecata, la pagina 7 a incheierii din data de 11 mai 2015, alineat penultim, a aratat ca luarea masurilor asiguratorii in cazul savarsirii unor infractiuni de spalare de bani este obligatorie si are ca efect indisponibilizarea bunurilor, valorilor, despre care exista suspiciunea ca provin din fapte prevazute de legea penala, pana la solutionarea definitiva a cauzei. Prin urmare, instanta de judecata a admis ca are suspiciunea ca, in fapt, toate bunurile inculpatilor si ale familiilor lor provin din comiterea unor fapte penale, ceea ce plaseaza sub semnul indoielii impartialitatea sau cel putin aparanta acesteia in prezenta cauza.

Chiar PICCJ-DIICOT, in motivarea scrisa a apelului, a aratat ca aceste masuri asiguratorii trebuie luate cu privire la fiecare inculpat pana la concurenta sumelor de bani provenite din infractiuni. Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc asupra cererii de recuzare, reprezentantul parchetului a aratat ca nu s-a realizat inca o estimare a cuantumului sumelor de bani ce provin din comiterea infractiunii de spalare de bani, aceasta estimare fiind in curs de realizare, trecandu-se peste aspectul ca judecata nu se poate margini decat la actele materiale cu care instanta a fost sesizata, orice extindere in acest sens fiind in afara legii. Prin urmare, se admite ca exista o necunoscuta cu privire la sumele de bani suspectate ca provin din comiterea de infractiuni si, cu toate acestea, instanta de judecata a dispus sechestrarea tuturor bunurilor inculpatilor, ale societatilor la care acestia sunt administratori, ale familiilor lor.

Instanta de judecata, la termenul din 11 mai 2015, a dispus atasarea dosarului 36794/3/2005 in vederea discutarii relevantei, pentru solutionarea prezentei cauze, a probatoriilor administrate in acel dosar. Asa cum au invocat si aparatorii, doamna judecator Camelia Bogdan a participat si la solutionarea cauzei 36794/3/2005, ambele cauze avand ca punct de plecare rechizitoriul 171/P/2003. Admitand ca probele din dosarul 36794/3/2005, solutionat tot de doamna judecator, sunt necesare pentru solutionarea dosarului de fata, in mod implicit a admis ca intre cele doua dosare exista o stransa legatura, avand deja opinia formata asupra cauzei. Legatura dintre cele doua cauze – cauza de fata si cea care a format obiectul dosarului nr.36794/3/2005 – a fost mentionata si de instanta care a solutionat recursul in dosarul nr.10068/3/2006 aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti. Cauza a avut ca obiect recursul declarat de Iancu Alexandru Marian impotriva incheierii din 04.04.2006 prin care s-a dispus arestarea sa preventiva, in dosarul 692/D/P/2005. Completul care a solutionat recursul a constatat ca este fondat deoarece la data de 03.03.2006 TMB a dispus arestarea preventiva a inculpatului Tender Ovidiu; faptele pentru care s-a dispus arestarea lui Tender Ovidiu sunt strans legate de cele pentru care s-a solicitat ulterior arestarea lui Iancu Marian; din acest motiv, judecatorul care a fost desemnat sa solutioneze propunerea de arestare a inculpatului Iancu a formulat cerere de abtinere, cerere respinsa insa; urmare a respingerii cererii de abtinere, acelasi judecator a dispus arestarea preventiva a inculpatului Tender. In aceste conditii, Curtea a constatat ca in cauza au fost incalcate dispozitiile legale privind incompatibilitatea, cu motivarea ca solutionarea unei cauze presupune impartialitatea judecatorului, absenta oricarei suspiciuni asupra obiectivitatii sale in legatura cu modul de solutionare a cauzei; impartialitatea reprezinta garantia dreptului la un proces echitabil si presupune absenta oricarei prejudecati cu privire la solutia unui proces; Curtea a constatat ca in speta respectiva propunerea de arestare a inculpatului Iancu a vizat in esenta aceleasi fapte cu cele pentru care anterior s-a solicitat arestarea inculpatului Tender iar doctrina admis ca 'judecatorul care a solutionat intr-un anumit mod o cauza va admite destul de greu sa-si schimbe pararea deja exprimata printr-o hotarare definitiva chiar in prezenta unor elemente noi'”.

*Cititi aici integral Incheierea din 20.05.2015 a judecatoarelor Luminita Ninu Cristiu si Codruta Strimb