Asa cum am promis, continuam materialul despre admiterea de catre CSM a cererii de aparare a independentei profesionale a procurorului Rares Ciausu (foto) de la Parchetul Judecatoriei Cluj, care s-a plans ca seful lui, prim-procurorul Eugen Crisan i-a cerut sa nu emita un rechizitoriu, intrucat i-l va infirma. Desi materialul probatoriu pe care l-a cantarit CSM in decizia de aparare a independentei profesionale a procurorului Rares Ciausu a fost extrem de subtire – practic prim-procurorul a admis doar ca a existat o discutie pe dosar, nu si o incercare de influentare a solutiei – Sectia de procurori a CSM a admis cererea lui Ciausu, constatand ca a avut loc o influentare, de natura sa afecteze independenta procurorului de caz. Daca in primul material, Lumeajustitiei.ro a pus in dezbatere limitele independentei procurorului de executie in raport de seful ierarhic - in conditiile in care procurorii activeaza conform Constitutiei sub control ierarhic, iar independenta procurorului nu poate fi egala cu cea a judecatorului – azi va prezentam in premiera cererea de aparare a independentei profesionale a procurorului Rares Ciausu, cerere admisa de CSM. Precizam ca ambii procurori implicati in acest conflict sunt cunoscuti in sistem ca profesionisti veritabili, cu personalitati aparte si apreciati de colegi.

Departe de a clarifica lucrurile in sistem, si atentie – independent de partea cui este adevarul in acest caz – credem ca hotararea CSM este de natura sa limiteze si mai mult prerogativele procurorilor cu functii de conducere, care se plang ca sunt lipsiti de parghiile necesare, in conditiile unei legislatii contradictorii care, pe de o parte sustine ca procurorii activeaza sub control ierarhic si sub autoritatea ministrului Justitiei, dar pe de alta parte se invoca independenta acestora fata de sefi. In alta ordine de idei, surprinde si faptul ca mutarea procurorului Ciausu de la urmarirea penala, pe judiciar (ca procuror de sedinta in instante) ca urmare a conflictului dintre cei doi nu a fost considerat de CSM ca un act punitiv: „masura repartizarii domnului procuror Ciausu Rares la compartimentul judiciar este de ordin organizatoric, conforma cu Regulamentul de ordine interioara al parchetelor, iar aceasta masura nu a fost de natura sa influenteze procurorul in rezolvarea unui caz, astfel ca independenta profesionala nu este afectata”. Ei bine, opinia noastra e ca tocmai aici e marea hiba a acestui caz intrucat CSM, daca a retinut ca a existat un act de influentare, urmat de aceasta masura, trebuia sa verifice daca exista si legatura de cauzalitate, si respectiv daca masura dispusa nu a fost calea mascata prin care s-a luat dosarul de la procurorul de executie, si nu sa se rezume sa arate ce are voie un sef de parchet sa faca potrivit legii. Aceasta cu atat mai mult cu cat Rares Ciausu a atacat in instanta ordinul nr. 1246/15 aprilie 2012 al prim-procurorului de mutare pe judiciar, si a obtinut in instanta anularea lui. CSM a avut aceasta decizie la dosar si totusi a ignorat-o, iar procurorul Ciausu, din cate stim, a ramas si azi pe judiciar, intrucat prim-procurorul Crisan ar fi emis imediat un alt ordin similar. Procedand la aceasta maniera, CSM nu doar ca a emis o hotarare care evita aspectele esentiale ale cazului si care mai mult incurca, dar ea poate deschide pe viitor calea abuzurilor.

Iata cererea adresata de magistratul Ciausu si admisa de CSM:

„Subsemnatul RARES CIAUSU, procuror la Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, in temeiul art. 75 din Legea nr. 303/2004, art. 64 al. (2) din Legea nr. 304/2004 si art. 30 din Legea nr. 317/2004, formulez prezenta

CERERE DE APARARE A INDEPENDENTEI PROFESIONALE

AFECTATE, IN OPINIA MEA, DE MODUL NEPRINCIPIAL SI CONTRAR LEGII, IN CARE PRIM-PROCURORUL PARCHETULUI DE PE LANGA JUDECATORIA CLUJ-NAPOCA A INTELES SA MA DETERMINE SA ADOPT O SOLUTIE DE SCOATERE DE SUB URMARIRE PENALA IN DOSARUL PENAL NR. 9890/P/2011, DUPA CARE A SANCTIONAT ADUCEREA ACESTUI ASPECT LA CUNOSTINTA COLEGILOR, ACTIONAND IN CONTRA LEGII SI INTERESELOR PARCHETULUI

In perioada 14-16 martie 2012, am fost intrebat de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca, Eugen Crisan, daca este adevarat ca am confirmat inceperea urmaririi penale fata de o anumita institutie publica din Cluj-Napoca, raspunsul meu fiind afirmativ. si-a exprimat mirarea si mi-a cerut detalii despre infractiunea retinuta in sarcina acesteia, pe care i le-am oferit. Alte discutii nu au existat la acest moment.

In perioada 19-22 martie 2012, subsemnatul am participat la un curs de pregatire profesionala in materia combaterii discriminarii in administrarea justitiei, organizat la Paraul Rece, jud. Brasov.

Mi-am reluat activitatea la data de 26 martie 2012. in cursul diminetii, in timp ce redactam un rechizitoriu, in biroul meu (in care, la acel moment eram singur), a intrat prim-procurorul parchetului, care, intre altele, mi-a spus ca „in dosarul ala, nu e ok” si ca „trebuie sa dau o solutie de scoatere de sub urmarire penala saptamana asta.” I-am raspuns ca voi decide ce solutie voi da in dosar dupa ce va fi completa urmarirea penala, in functie de ceea ce va rezulta din probele administrate, precizand ca cercetarile erau abia demarate. Mi-a replicat din nou ca „nu e ok”, dand dezaprobator din cap, dupa care a plecat. M-a mirat discutia, intrucat, niciodata, anterior, de cand sunt procuror, nu mi se spusese ce solutie trebuie sa adopt intr-un anumit dosar penal.

A doua zi, 27.02.2012, m-am deplasat, ca de obicei, la unitatile de politie a caror activitate o supraveghez (in acea zi fiind programate Biroul de Investigatii Criminale si Serviciul Arme, Explozivi si Substante Periculoase). Am fost foarte surprins cand lucratorul de cercetare penala Sorin Trif mi-a prezentat dosarul cu pricina spre verificare (cum procedeaza cu toate dosarele in care considera cercetarile efectuate), afirmand ca a finalizat cercetarile, intrucat, astfel cum am mentionat, urmarirea penala fusese inceputa de putin timp (22.02.2012) iar, in lucru, se aflau si dosare mai vechi. L-am intrebat cum de a fost atat de operativ, acesta spunandu-mi ca primise dispozitie (probabil de la superiorii ierarhici) ca dosarul sa fie inaintat in acea zi la parchet si ca dl. prim-procuror i-a solicitat sa-l incunostinteze imediat ce dosarul va fi inaintat parchetului. Din nou am fost foarte surprins pentru ca nu stiam ca prim-procurorul sa mai fi procedat vreodata in acest mod. Am studiat dosarul pentru a vedea daca, intr-adevar cercetarile sunt complete, ocazie cu care am constatat efectuarea tuturor actelor necesare in acel timp scurt, dar si audierea neprocedurala a persoanei juridice invinuite, motiv pentru care i-am cerut lucratorului de politie sa procedeze la reaudierea invinuitei cu respectarea dispozitiilor legale. Acesta si-a exprimat dezacordul, aratand ca „asa a primit dispozitie, ca dosarul sa ajunga astazi la parchet” si, daca este necesar, mai bine sa i-l restitui pentru refacerea actelor procedurale. Am apreciat si acest aspect ca bizar, intrucat organele de politie nu sunt niciodata incantate de restituirea cauzei de catre procuror. Cu toate acestea, i-am cerut o coala de hartie, si i-am dat dispozitie scrisa olograf (aspect extrem de rar, in general actele fiind tehnoredactate, dar care subliniaza cele expuse) sa procedeze la reaudierea invinuitei in conditii procedurale, spunandu-i ca, in caz contrar, il voi amenda si ca orice persoana care are ceva de obiectat sa mi se adreseze.

La data de 30.03.2012, am participat alaturi de colegii mei la sedinta saptamanala de analiza. La aceeasi sedinta a participat si dl. procuror general adjunct Viorel Gazdac. Dupa prezentarea solutiilor, inainte de a pleca, acesta a subliniat unele aspecte de ordin general, dupa care a amintit ca o anume institutie publica este urmarita penal, fara a-si exprima vreun punct de vedere pozitiv sau negativ cu privire la aceasta imprejurare. I-am adus la cunostinta faptul ca, de cand imi desfasor activitatea de procuror, este primul dosar in care mi s-a spus ce solutie trebuie sa adopt, ceea ce mi se pare foarte grav. Mi-a replicat ca nu il pot acuza pe dumnealui de asa ceva, ceea ce, fara indoiala, am confirmat.

Dupa plecarea d-lui procuror general adjunct, dl. prim-procuror Eugen Crisan a simtit nevoia sa faca unele precizari, spunand ca nu mi-a impus nicio solutie, ci doar si-a exprimat un punct de vedere. Am sustinut ca in punctele de vedere nu se justifica folosirea unor termeni ca „trebuie” si „saptamana asta” si nici nu se explica de ce politistii au primit dispozitie de a incunostinta, de indata dupa inaintarea dosarului la parchet, prim-procurorul, aspect care, fara indoiala este ceva iesit din comun. A urmat o discutie destul de aprinsa, in care dl. prim-procuror mi-a spus fatis ca, daca voi face rechizitoriu, il va infirma. Am invederat faptul ca nu contest aceasta posibilitate legala, dar infirmarea unui rechizitoriu trebuie motivata, raspunsul dumnealui fiind acela ca va gasi o motivare procedurala (nu inteleg de ce era necesara aceasta mentiune, daca era o discutie pur juridica).

In continuare, m-a intrebat daca textul legal incrimineaza fapta si atunci cand e comisa din culpa, ocazie cu care i-am spus ca este o infractiune omisiva (astfel ca se pedepseste indiferent de forma de vinovatie, in lipsa unei prevederi legale exprese in sens contrar), dupa care i-am pus in vedere ca sunt indoielnice cunoasterea, de catre domnia sa, a textului de lege, si a probelor de la dosar, doar solutia de neurmarire fiindu-i evidenta. Conducatorul unitatii a mai afirmat ca nu va lasa ca vreun ban sa iasa din patrimoniul institutiei publice invinuite. Am spus si eu ca situatia este ingrata, dar daca sunt probe de vinovatie, solutia este cea de trimitere in judecata, urmand ca instanta sa individualizeze pedeapsa in caz de condamnare. La randul sau, d-na prim-procuror adjunct Iuliana Colceriu a afirmat ca se simte legata de acea institutie si ca n-ar putea vreodata sa o cerceteze penal, propunand ca dosarul sa fie preluat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Cluj, pentru solutionare. Sustinut de colega mea Anda Murgoi, am spus ca aceasta este o solutie de natura a aduce atingere independentei in adoptarea solutiilor, asigurata prin dispozitiile art. 64 din Legea nr. 304/2004 si ca, daca solutia de trimitere in judecata va fi apreciata ca netemeinica, exista posibilitatea infirmarii motivate a rechizitoriului.

La data de 04.04.2012, am fost chemat in biroul prim-procurorului, ocazie cu care mi s-a adus la cunostinta faptul ca „am fost trecut pe judiciar”.

I-am spus sefului meu ca nu exista nicio justificare pentru aceasta (rezultatele mele fiind foarte bune pe sectoarele de supraveghere pe care de 3 ani, m-am specializat, neexistand dosare vechi) si ca aceasta este un mijloc de razbunare, in detrimentul intereselor parchetului pe care il conduce. Mi-a raspuns ca s-a simtit jignit de faptul ca l-am „acuzat” public de interventii in dosare. I-am spus ca asa am simtit atitudinea sa, ca o presiune de adoptare a unei anumite solutii favorabile invinuitilor din dosar (in special institutia publica si conducatorul acesteia, mai putin cealalta persoana urmarita penal, care nu parea sa deranjeze asa de tare) si ca nu am avut nimic de ascuns, astfel ca am putut amandoi spune deschis, colegilor, punctul fiecaruia de vedere, urmand ca acestia sa traga concluziile necesare.

Cu toate acestea, la data de 05.04.2012, prim-procurorul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca a emis ordinul nr. 1246/II/7/05.04.2012, intr-un mod intempestiv si brutal, fara vreo necesitate de rerepartizare a sectoarelor de activitate (in conditiile in care validarea examenului de promovare in functii de executie a colegei Andreea Sotelecan nu intrase pe ordinea de zi a CSM, nefiind stabilita data efectiva a promovarii, iar colegul Florin Toloarga avea sa-si inceapa activitatea abia la data de 17.04.2012, urmare a transferului de la Parchetului de pe langa Judecatoria Dej) si fara vreo legatura cu activitatea profesionala a subsemnatului, prin care am fost „sanctionat” cu schimbarea sectorului de activitate, in ciuda muncii depuse, intereselor parchetului si a dispozitiilor legale.

Astfel, potrivit art. 92 al. (5) lit. c) din ordinul nr. 529/C/21.02.2007 privind aprobarea Regulamentului de ordine interioara al parchetelor, emis de Procurorul General al Parchetului de pe langa inalta Curte de Casatie si Justitie, prim-procurorul parchetului repartizeaza procurorii pe activitati in cadrul parchetului, in functie de pregatirea, specializarea si aptitudinile acestora si de necesitatea bunei functionari a parchetului.

Subsemnatul mi-am desfasurat activitatea in sectorul supravegherea cercetarilor penale inca de la sosirea mea in acest parchet, mai exact de la data de 15.05.2009, exercitand supravegherea cercetarilor penale efectuate de organele de politie din Biroul de Investigatii Criminale (liniile de munca violenta, inclusiv minori moravuri si furturi din buzunare), Serviciul de Investigare a Fraudelor – Criminalitatea Financiara – Banci (pana in luna ianuarie 2012), de aproximativ 2 ani, a celor desfasurate de Serviciul Arme, Explozivi si Substante Periculoase si de aproximativ 8 luni, a celor desfasurate de catre Sectia 4 Politie Cluj-Napoca. Este vorba de o continuitate de 2-3 ani in supravegherea cercetarilor penale efectuate de structuri importante de politie ce rar se intalneste, in general Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca confruntandu-se cu o fluctuatie continua de personal, aspect evidentiat in raportul de bilant al activitatii pe anul 2011 (pct 3.10). Consecinta fluctuatiei de personal este lipsa specializarii procurorului pentru activitatea desfasurata pe o anumita linie de munca si scaderea indicilor de calitate cu consecinte negative pentru optimizarea si eficientizarea activitatii specifice fiecarui sector in parte. Or, asa cum s-a aratat in cap. 6 al aceluiasi raport de bilant, conducerea parchetului manifesta (sau ar trebui sa manifeste) o preocupare constanta pentru imbunatatirea acestor indicatori si, consecutiv, pentru solutionarea dosarelor cu celeritate si cu un grad ridicat de calitate. Or, asa cum se arata la pct 2.3 in raportul de bilant, printre masurile de remediere propuse pentru inlaturarea vulnerabilitatilor identificate se inscrie si asigurarea continuitatii procurorului pe sectorul de supraveghere.

Aceasta activitate continua a condus la o specializare pe linia supravegherii cercetarilor penale pe liniile de munca „violente”, „furturi din buzunare” si „arme, explozivi si substante periculoase”, la aprofundarea legislatiei in domeniu (pe linia de munca „arme, explozivi si substante periculoase” existand numeroase acte normative speciale aplicabile, in continua schimbare), la anumite linii de actiune pentru prevenirea infractiunilor (combaterea fenomenului infractional) si pentru solutionarea dosarelor penale cu celeritate si finalitate (obiective pe termen mediu si lung). in acest timp, mi-am dezvoltat aptitudini specifice, care au condus la o relatie profesionala stransa cu organele de politie, in cadrul careia am imprimat principalele directii de actiune si am impus respectarea exigentelor procedurale, cu asigurarea concomitenta a eficientei si operativitatii. Dovada in sprijinul acestei concluzii, stau, pe de-o parte, rezultate obtinute pe parcursul anului 2011 (cand subsemnatul am intocmit 153 de rechizitorii (niciunul infirmat de catre prim-procurorul parchetului) din totalul de 777 solutionate de cei 11 procurori care au exercitat supravegherea cercetarilor penale pe parcursul anului 2011 – pct. 4.1.1 din raportul de bilant (ceea ce reprezinta un procent de 19,69%). Dintre achitarile pronuntate de instanta (intr-un procent foarte mic), niciuna nu a fost apreciata ca imputabila subsemnatului. Colegii de pe sectorul judiciar, dar si judecatorii au apreciat calitatea muncii de cercetare penala in dosarele inaintate instantei, care, in afara, poate, a unor mici scapari, sunt complete (inclusiv in privinta cuantumului prejudiciilor cauzate prin comiterea infractiunilor contra patrimoniului, intotdeauna existand la dosar acte doveditoare, ceea ce nu se poate spune despre toate dosarele inaintate instantei). Totodata, am luat masuri ca pricinile sa nu sufere amanare in fata instantei, solicitand invinuitilor comunicarea adresei de citare.

Mai mult, in aceasta perioada am reusit schimbarea jurisprudentei instantei in anumite pricini, cu consecinte benefice pentru activitatea ulterioara a parchetului. Datorita rechizitoriilor intocmite, Parchetul de pe langa Judecatoria Cluj-Napoca a ajuns sa aiba cel mai mare numar de persoane juridice trimise in judecata si, ulterior condamnate penal, din intreaga tara si a obtinut premiere in peisajul juridic romanesc (prima masura preventiva dispusa fata de o persoana juridica).

Pentru inlaturarea deficientelor constatate in activitatea de efectuare a actelor de cercetare penala de catre organele de politie (pct. 2.3 din raportul de bilant), am pus la dispozitia acestora modele de proces-verbal de aducere la cunostinta a invinuirii (care nici macar nu se intocmea anterior sosiri mele la acest parchet) si ordonanta de retinere, folosite de cvasitotalitatea politistilor, am organizat intalniri periodice de lucru, am intocmit testari pentru verificarea cunostintelor si m-am deplasat periodic la unitatile de politie (strategie preluata apoi de majoritatea colegilor, in conditiile in care, anterior lunii mai 2009, aceasta nu era o practica raspandita printre procurori). Toate acestea au condus la o imbunatatire a calitatii, la o aliniere a intereselor muncii de politie si parchet, pentru atingerea aceleiasi finalitati: prevenirea infractiunilor, imbunatatirea calitatii si eficientei actului de justitie ca serviciu pus in slujba cetatenilor.

In conditiile reducerii numarului de politisti si salariului primit, corelativ cu cresterea numarului de cauze de solutionat, am cautat sa le ofer acestora o motivatie in calitatea muncii, finalitatea acesteia si transmiterea mesajului catre persoanele cu potential infractional ca politia si parchetul sunt cele care detin controlul, spre binele cetatenilor. Aceasta strategie a functionat, interlopii clujeni fiind tinuti sub control, constienti de iminenta masurilor ferme si eficiente luate si care au servit anterior ca exemplu. in lipsa unor evidente computerizate, am dispus ca organele de politie sa intocmeasca liste ale persoanelor aflate in evidente cu o activitate infractionala care impune prezentarea lor spre arestare preventiva.

Mai mult, am cautat sa conving auditorii de justitie si procurorii stagiari sa opteze pentru acest parchet, pentru asigurarea unei echipe profesioniste si motivate care sa lupte cu fenomenul infractional. Mai mult, am incercat sa insuflu studentilor de la facultatea de drept, veniti in practica, dragostea pentru munca de parchet, cu evidentierea satisfactiilor profesionale si sublinierea corectitudinii si lipsei de orice influente care trebuie sa stea la baza muncii noastre.

Am refuzat sa ma inscriu la examenul de promovare, vechime avand inca de acum 2 ani, tocmai pentru a continua munca si proiectele incepute alaturi de organele de politie, in special prevenirea infractionalitatii si solutionarea dosarelor vechi (descongestionarea unor sectoare si solutionarea dosarelor vechi trebuind sa reprezinte o preocupare la nivelul managementului parchetului (potrivit pct. 3.5 din raportul de bilant). Ca efect al eforturilor sustinute, la data emiterii ordinului, pe niciunul dintre sectoarele de supraveghere ale subsemnatului nu existau cauze cu autor cunoscut anterioare anului 2009, iar din acest din urma an existau aproximativ 6 (una la Sectia 4 Politie, si alte aproximativ 5 la Biroul de Investigatii Criminale). Este rodul muncii sustinute de supraveghere efectiva, continua si eficienta in dosarele penale si a unei colaborari fructuoase cu organele de politie, pentru interesele parchetului si, consecutiv, ale societatii.

Mi-am daruit, astfel, intreaga pricepere pentru asigurarea bunului mers al acestui parchet.

Spre deosebire de toate celelalte ordine emise avand acelasi obiect, ordinul amintit a fost emis anterior stabilirii datei promovarii efective a colegei Andreea Sotelecan (la data emiterii ordinului nici macar nu aparuse pe ordinea de zi a CSM validarea examenului) si anterior sosirii colegului Florin Toloarga, de la Parchetului de pe langa Judecatoria Dej, ceea ce lipseste practic, de supraveghere aceste sectoare de activitate pe o perioada de aproximativ 2 saptamani. Mai mult, recent, colegiul de conducere al Judecatoriei Cluj-Napoca a decis desfiintarea unuia dintre completele care judeca pricini penale, astfel ca, in prezent, exista doi procurori pe sectorul „Judiciar”, care nu au activitate specifica (participarea in sedintele de judecata). Nu astfel se asigura echilibrul intr-un parchet, sufocat de volumul de munca.

Cu alte cuvinte, ordinul emis nu serveste intereselor politiei sau ale parchetului privind activitatea de urmarire penala, este chiar contrar acestor interese si nu tine seama de criteriile stabilite prin ordinul comun pentru repartizarea sectoarelor de activitate sau de preocuparile conducerii parchetului astfel cu au fost acestea evidentiate in raportul de bilant pe anul 2011. Prerogativa prim-procurorului de repartizare a sectoarelor de activitate, a fost exercitata discretionar, transformata intr-un mijloc de sicana, de sanctiune disciplinara (domeniu rezervat CSM), de razbunare pentru ca am facut public demersul sau de a influenta solutia adoptata intr-un dosar penal, lucru interzis clar de Codul Deontologic al judecatorilor si procurorilor.

intre timp, dosarul a fost inaintat Parchetului Curtii de Apel Cluj, pentru “verificare” (desi nu exista niciun temei ca dosarul sa fie inaintat unor organe fara vreo calitate in dosar), dupa care a fost repartizat procurorului care a fost desemnat sa supravegheze activitatea organelor de politie supravegheata anterior de subsemnatul, ulterior datei de 05.04.2012 (desi fusese inaintat parchetului anterior cu o zi acestei date), amanarea repartizarii si emiterea ordinului de rerepartizare a sectoarelor de activitate fiind dirijate tocmai pentru a-mi inlatura orice posibilitate de a mai adopta solutie in acest dosar penal.

Un astfel de mod de actiune, contrar legii, interesului public si de natura a descuraja orice fel de incercari de a face publice imixtiunile in solutionarea unor dosare este extrem de periculos, trebuind sa fie sanctionat de catre Consiliu, singurul garant al independentei justitiei.

Pentru dovedirea celor expuse, atasez cererii o serie de inscrisuri si, in caz de necesitate, rog a fi audiati si martori (colegii care au asistat la sedinta din data de 30.03.2012 si organele de politie care au instrumentat dosarul sub supravegherea subsemnatului).”

* Cititi aici comunicatul CSM in legatura cu cererea de aparare a independentei profesionale a procurorului Rares Ciausu