Actiunile Rompetrol Rafinare pe bursa au crescut brusc, cu 15 la suta, dupa castigul obtinut de avocatii consortiului ”Tuca, Zbarcea si Asociatii„ si „Nestor & Nestor, Diculescu, Kingston, Petersen”, pe fondul cauzei, la Tribunalul Constanta, in procesul cu Statul roman reprezentat prin Ministerul Finantelor condus de ministrul Gheorghe Ialomitianu (foto). Aceasta cauza este una de mare complexitate, mai ales ca speta care, deocamdata, are o tenta de unicat in spectrul economiei nationale. Dovada, Tribunalul Constanta i-a dat castig de cauza. Sentinta este pe fond, dar este executorie.

Istoricul situatiei in care s-a ajuns la acest proces are ca punct de plecare data de 30 septembrie 2003, cand Rompetrol a efectuat o emisiune de obligatiuni, in valoare de 2.177.699.871,86 lei suma constituind echivalentul valorii obligatiilor bugetare inregistrate de statul roman la acea data. Statul, prin Ministerul Finantelor, a subscris si varsat integral obligatiunile emise de Rompetrol prin anularea creantelor bugetare impotriva acesteia.

Intreaga operatiune a avut ca suport juridic doua documente de importanta majora: Ordonanta de Urgenta nr. 118/2003 si Conventia de Emisiune incheiata intre Rompetrol Rafinare si Statul Roman la data de 5 decembrie 2003. Conform celor stipulate in aceste documente, Rompetrol ”poate opta pentru rascumpararea obligatiunilor inainte de scadenta”, precum si faptul ca ”obligatiunilor nerascumparate conform art. 5 sunt convertibile la data scadentei, la optiunea emitentului (...) in actiuni ordinare avand un rang pari passu cu actiunile ordinare existente la data emisiunii”.

In aceeasi ordine de idei, aceasta operatiune a fost supusa controlului de legalitate efectuat de Consiliul Concurentei care a decis ca ”sprijinul financiar ce se acorda S.C. Rompetrol Rafinare S.A. Constanta sub forma conversiei in obligatiuni a datoriilor cate bugetul statului nu constituie ajutor de stat deoarece statul actioneaza ca un creditor privat, care urmareste recuperarea creantei detinute”. Ca sa ajunga la o asemenea concluzie, Consiliul Concurentei a analizat toate ipotezele si a rezultat faptul ca, in cazul cel mai optimist, in care statul ar fi recurs la executarea silit a creantelor bugetare si ar fi lichidat societatea, ar fi obtinut cel mult 26% din totalul creantei sale. In cea de-a doua ipoteza, a conversiei datoriilor in obligatiuni convertibile, Statul urma sa obtina cel putin acoperirea a 29 % din totalul creantei si cel mult 129 % din creanta sa. Consiliul Concurentei a retinut, printre altele ca ”obligatiunile nerascumparate de cate societate vor fi transformate in actiuni care se preconizeaza a inregistra o evolutie pozitiva continua”.

La data de 30 iunie 2010, Adunarea extraordinara a Actionarilor Rompetrol a aprobat majorarea capitalului social, printr-un nou aport in numerar. Consiliul de Administratie al Rompetrol e emis, apoi, Decizia nr.1/9.08.2010 prin care a luat act de subscrierile si platile facute in contul majorarii, a anulat actiunile emise nesubscrise si neplatite. In 14.09.2010, actionarii Rompetrol au aprobat, intr-o alta Adunare Generala extraordinara, confirmarea exercitarii optiunii subscrisei de a converti in actiuni obligatiunile nerascumparate la data scadentei si a aprobat de principiu majorarea capitalului sociale al subscrisei.

In timpul procesului, aparatorii Rompetrol Rafinare au adus argumente extrem de serioase care au demonstrat instantei ca asa-numita creanta a Statului Roman s-a stins ca urmare a conversiei obligatiunilor nerascumparate in actiuni.

Aparatorii Rompetrol au desfiintat, punct cu punct, argumentatia Ministerului Finantelor

In acest proces, Statul Roman, prin Ministerul Finantelor, a adus argumente extrem de subtiri, neputand sa faca dovada ca toate actele societare ar avea o cauza ilicita, desi asta a sustinut in precizarile depuse la dosar in data de 17 ianuarie 2011. Mai mult, Ministerul Finantelor, reprezentant al Statului Roman in acest proces, n-a inteles prea bine cum sta treaba cu asa-zisa frauda la lege pe care o reclamase. Avocatii Rompetrol au desfiintat argumentele MF printr-un rationament juridic cat se poate de simplu:”Rompetrol Rafinare nu a urmarit afectarea calitatii Statului Roman de a deveni actionar majoritar. De altfel, Statul Roman nu a avut niciodata un drept garantat de a deveni actionar majoritar in cadrul Rompetrol Rafinare, nici in baza OUG 118/2003 si nici in baza Conventiei de emisiune, ci doar o vocatie de a deveni actionar al Rompetrol Rafinare ca urmare a modului in care RRC urma sa isi exercite dreptul de optiune cu privire la stingerea obligatiilor rezultate din emiterea de Obligatiuni„.

Avocatii de la cele doua mari case de avocatura au subliniat in fata instantei ca normele legale aplicabile in cauza permit rascumpararea unei parti a obligatiunilor si conversia in actiuni a obligatiunilor nerascumparate pana la data de 30.09.2010. Nicio prevedere a OUG 118/2003 ori a Conventiei de emisiunie nu interzice societatii Rompetrol sa efectueze o majorare de capital ori sa rascumpere partial obigatiunile.

Mai ramane de mentionat faptul ca Ministerul Finantelor a solicitat in acest dosar proba cu expertiza, care a fost respinsa de instanta ca nefiind utila solutionarii cauzei. Cu toate acestea, MF s-a inversunat sa depuna la dosar o expertiza extrajudiciara, fara acordarea dreptului la aparare a Rompetrol, fara sistenta din partea unui expert-parte s.a.m.d. Cine credeti ca a fost expertul care a efectual aceasta expertiza extrajudiciara? Radu Bufan, urmarit penal pentru infractiuni de coruptie in procedura de lichidare a Comtim!