Curtea Constitutionala a Romaniei a facut publica motivarea deciziei 196 din 4 aprilie 2013 prin care s-a admis exceptia de neconstitutionalitate a art. 55, alineatele 4 si 9 din Legea 317 din 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, exceptie ridicata de judecatorul Cristi Vasilica Danilet (foto). Decizia de admitere a exceptiei de neconstitutionalitate a fost luata cu un vot de 6 la 2. Practic, sase judecatori de la Curtea Constitutionala, numiti politic in functii, au calcat in picioare 1.200 de judecatori independenti din tara care au decis revocarea lui Cristi Vasilica Danilet.

Cei sase judecatori de la CCR au constatat, asa cum reiese din motivarea deciziei, ca adunarile generale ale instantelor nu i-au incredintat lui Danilet indeplinirea vreunei atributii, in momentul in care l-au ales ca membru al CSM, astfel ca este neclara modalitatea in care ar putea fi imputata unui membru al Consiliului neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a unor atributii. De asemenea, CCR a stabilit ca atributiile incredintate prin alegerea ca membru al CSM nu sunt definite expres si nici nu rezulta implicit din dispozitiile Legii nr. 317/2004. Cei sase judecatori CCR care au admis exceptia lui Vasilica Danilet sustin ca legea CSM nu reglementeaza atributiile incredintate de adunarile generale unui membru ales al Consiliului, astfel ca “formularea atributii incredintate excedeaza cadrului legal atat timp cat atributiile date in sarcina membrilor Consiliului trebuie stabilite prin legea sa organica. Or, adunarile generale ale instantelor reprezentate de membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu pot pretinde acestuia indeplinirea altor atributii decat cele stabilite prin lege”. In opinia CCR, “este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o indeplinire defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, in intregul sau”.

Potrivit CCR, “in activitatea individuala, membrul Consiliului trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient. Din aceasta perspectiva, sintagma neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului este neclara, aceasta fiind de natura a expune membrul Consiliului unor eventuale presiuni, afectand independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care ii revin potrivit Constitutiei si legilor”.

Nu in ultimul rand, Curtea Constitutionala a retinut ca “analiza textelor criticate cuprinse in art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 conduce la concluzia incalcarii prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la aparare”.

Prezentam in continuare cateva fragmente din motivarea Deciziei prin care CCR a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de judecatorul Cristi Vasilica Danilet:

“Insa, in ceea ce priveste motivele revocarii: „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor in Consiliu“, respectiv „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului“, distinctia operata de legiuitor este susceptibila de interpretari diferite. In primul caz, atributiile reprezinta, asa cum s-a aratat mai sus, sarcinile administrative si jurisdictionale care incumba calitatii de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, a caror neindeplinire sau indeplinire necorespunzatoare atrage sanctiunea revocarii in conditiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.in al doilea caz, neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor atrage sanctiunea revocarii potrivit dispozitiilor art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, insa atributiile incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului nu sunt definite expres si nici nu rezulta implicit din dispozitiile Legii nr. 317/2004. In asemenea conditii, ramane neclara modalitatea in care ar putea fi imputata unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a unor atributii care nu i-au fost incredintate de catre adunarile generale ale instantelor care l-au ales in Consiliu si care nu puteau fi incredintate de acestea. Prin urmare, sintagma prevazuta de lege poate fi, in absenta unei definitii legale si regulamentare precise, interpretata si aplicata in moduri diferite. Curtea retine ca sintagma din cadrul art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 este echivoca, avand in vedere si art. 134 alin. (4) din Constitutie potrivit caruia Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste „si alte atributii stabilite prin legea sa organica“. Legea organica de organizare si functionare a Consiliului Superior al Magistraturii prevede atributiile acestuia si, implicit, acele sarcini administrative si jurisdictionale mentionate mai sus, insa nu reglementeaza atributiile incredintate de adunarile generale unui membru ales al Consiliului. Formularea „atributii incredintate“ excedeaza, astfel, cadrului legal atat timp cat atributiile date in sarcina membrilor Consiliului trebuie stabilite prin legea sa organica. Or, adunarile generale ale instantelor reprezentate de membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu pot pretinde acestuia indeplinirea altor atributii decat cele stabilite prin lege. Totodata, Curtea retine ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt alesi pe durata unui mandat, avand o serie de drepturi si indatoriri stabilite atat prin Constitutie, cat si prin legea organica. Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, „Consiliul Superior al Magistraturii functioneaza ca organ cu activitate permanenta. Hotararile Consiliului Superior al Magistraturii se iau in plen sau in sectii, potrivit atributiilor care revin acestora“. Conform rolului si atributiilor conferite de art. 133 si 134 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii in care se iau hotararile, atat in plen, cat si in sectii, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv. Indeplinirea tuturor atributiilor prevazute de capitolul IV din Legea nr. 317/2004 presupune intrunirea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii sau a sectiilor acestuia, deci nu o activitate separata a membrilor Consiliului. In acest context, este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o indeplinire defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, in intregul sau. Or, potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 „hotararile Consiliului Superior al Magistraturii, in plen si in sectii, se iau prin vot direct si secret si se motiveaza“. Astfel, prin votul deschis si obligatia de motivare a hotararii, norma asigura transparenta activitatii Consiliului, constituind o garantie a respectarii drepturilor constitutionale impotriva abuzurilor si arbitrariului”.

“Mai mult, in virtutea calitatii sale de garant al independentei justitiei, Consiliul Superior al Magistraturii trebuie sa se supuna exigentelor constitutionale in ceea ce priveste actele sale decizionale, asupra carora pot plana suspiciuni in conditiile in care acestea nu contin argumentele pe care se fundamenteaza hotararea adoptata. Insa, in activitatea individuala, membrul Consiliului trebuie sa se bucure de o reala libertate de gandire, expresie si actiune, astfel incat sa-si exercite mandatul in mod eficient. Din aceasta perspectiva, sintagma „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului“ este neclara, aceasta fiind de natura a expune membrul Consiliului unor eventuale presiuni, afectand independenta, libertatea si siguranta in exercitarea drepturilor si a obligatiilor care ii revin potrivit Constitutiei si legilor. Astfel, mandatul de membru ales se exercita in Consiliu - in plen, in sectii, precum si in indeplinirea activitatilor incredintate de acestea, in conformitate cu legea. Revocarea trebuie analizata in stransa legatura cu continutul mandatului la care se refera, respectiv cu caracterul imperativ sau reprezentativ al acestuia. In cadrul mandatului imperativ, organul reprezentativ actioneaza numai potrivit obligatiilor stabilite de alegatorii sai, el nu va putea actiona nici in afara, nici impotriva acestora, depunand toate eforturile necesare indeplinirii lor. Alegatorii pot retrage imputernicirea acordata fara vreo motivare. In baza mandatului reprezentativ, insa, membrul Consiliului Superior al Magistraturii este alesul si reprezentantul intregii categorii ale carei interese sunt reprezentate de organul colegial din care acesta face parte si nu poate fi revocat decat in conditiile nerespectarii atributiilor in cadrul acestuia, iar nu a mandatului incredintat de alegatorii sai. Cat priveste posibilitatea revocarii, Curtea constata ca membrii alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii isi exercita atributiile constitutionale in baza unui mandat reprezentativ, si nu a unui mandat imperativ, acesta din urma fiind incompatibil curolul si atributiile conferite de art. 133 si 134 coroborate cu art. 124 si 125 din Constitutie, dar si din perspectiva modalitatii in care se iau hotararile, atat de catre Plen, cat si de catre sectii in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii. Astfel, in acest caz, alegatorii nu stabilesc dinainte sarcinile membrului ales al Consiliului, dimpotriva acesta este autorizat de catre judecatori sa ii reprezinte. De asemenea, in vederea exercitarii dreptului de vot in cadrul Plenului sau sectiilor, membrul ales al Consiliului Superior al Magistraturii nu primeste un mandat expres, ci se pronunta in baza propriilor convingeri, in limitele legii. De asemenea, conform dispozitiilor constitutionale, Consiliul Superior al Magistraturii face parte din cadrul autoritatilor judecatoresti. In acest context, autoritatii judecatoresti nu ii poate fi conferit un alt statut fata de organele reprezentative ale celorlalte puteri in stat”.

“Aşadar, art. 55 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 prezintă o deficienţă gravă de conţinut, respectiv de reglementare a motivelor pe care se întemeiază iniţierea procedurii de revocare, care îi conferă un caracter neconstituţional. Curtea observa ca, in ceea ce priveste tehnica legislativa, textul ar fi trebuit elaborat ca o norma speciala, cu reglementari distincte, care sa creeze un regim sanctionator specific. Or, art. 55 alin. (4) instituie un regim mixt si confuz, neclar atat pentru persoana care se poate afla in ipoteza normei, cat si pentru instanta chemata sa aprecieze cu privire la temeinicia si legalitatea revocarii. Solutiile preconizate de un act normativ nu trebuie aplicate in mod aleatoriu, legiuitorul fiind obligat sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si precise. Or, in cazul revocarii unui membru ales al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este stabilit modul in care se poate constata „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului“. Astfel, procedura de revocare, in ceea ce priveste motivele pe care aceasta se intemeiaza, nu este suficient de clar si explicit stabilita la nivel legislativ, cu consecinte directe atat asupra activitatii Consiliului Superior al Magistraturii, cat si in ceea ce priveste cariera profesionala a membrilor sai alesi, judecatori sau procurori. Textul este confuz in ceea ce priveste sintagma „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului“, in sensul ca nu stabileste natura si felul atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului, modul prin care se poate constata neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a acestora si autoritatea competenta sa constate un astfel de deficit in activitatea de membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Exercitarea atributiilor ce decurg din calitatea de membru al Consiliului se circumscrie rolului constitutional al Consiliului Superior al Magistraturii de garant al independentei justitiei, consacrat de art. 133 alin. (1) din Constitutie. Prin urmare, sintagma criticata nu poate fi inteleasa decat din perspectiva acestui rol, deci ca orice actiune ori inactiune a unui membru al Consiliului care ar aduce atingere acestui rol constitutional, iar nu vointei individuale a judecatorilor pe care membrul respectiv ii reprezinta. Asadar, Curtea constata ca textul de lege criticat este neclar si imprecis, prin urmare lipsit de previzibilitate, ceea ce contravine dispozitiilor art. 1 alin. (5) din Constitutie. Mai mult, Curtea retine ca nu trebuie negat dreptul adunarilor generale ale instantelor care desemneaza un membru in Consiliului Superior al Magistraturii de a-l revoca pe acesta, insa revocarea trebuie sa opereze in conditii clar stabilite prin lege, atat sub aspectul motivelor, cat si al procedurii. Sanctionarea comportamentului membrilor Consiliului Superior al Magistraturii este fara indoiala necesara, revocarea reprezentand o sanctiune pe care o poate aplica Consiliul pentru o conduita profesionala necorespunzatoare, respectiv nerespectarea atributiilor stabilite prin lege. Norma de sanctionare trebuie sa intruneasca insa, asa cum s-a aratat, exigentele de precizie, claritate si, implicit, previzibilitate, impuse, cu valoare de principiu, de jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Analiza textelor criticate cuprinse in art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004 conduce la concluzia incalcarii prevederilor constitutionale si conventionale referitoare la dreptul la aparare, ca urmare a lipsei de claritate si previzibilitate a normei, respectiv a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale raportat la art. 20 din Constitutie. Indiferent de cine initiaza procedura de revocare, initiatorul nu poate ignora cerintele legale privind aplicarea unei sanctiuni care impune indicarea faptelor (comisive sau omisive) ce se imputa membrului ales al Consiliului Superior al Magistraturii si analizarea acestora, intr-un cadru care sa permita membrului Consiliului sa-si expuna punctul de vedere si sa formuleze aparari. In consecinta, Curtea apreciaza ca dreptul la aparare, drept garantat prin Constitutie, nu se limiteaza in mod exclusiv la procedurile judiciare, ci, prin natura si finalitatea sa, trebuie sa cuprinda si procedura din fata Consiliului Superior al Magistraturii. Cu atat mai mult, se impune o atare interpretare, cu cat acesta este chiar garantul independentei justitiei”.

Motivele invocate de judecatorul Danilet pentru exceptia de neconstitutionalitate a art. 55 din Legea nr. 317/2004

In motivarea CCR sunt prezentate si argumentele judecatorului Cristi Vasilica Danilet pentru care a invocat exceptia de neconstitutionalitate a art. 55 din Legea nr. 317/2004, privind Consiliul Superior al Magistraturii. Printre altele, magistratul sustine ca art. 55 incalca principiul previzibilitatii normei juridice si prezinta neclaritati, prin aceea ca nu stabileste modul prin care se poate constata o neindeplinire defectuoasa a atributiilor unui membru CSM. Danilet a aratat ca in cazul in care membrii alesi ar consulta de fiecare data adunarile generale cu privire la exprimarea votului asupra unor chestiuni, in vedere evitarii revocarii lor din CSM, Consiliul ar intra intr-un blocaj institutional:

"In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul sustine, in esenta, ca art. 55 din Legea nr. 317/2004 este neconstitutional, intrucat incalca principiul previzibilitatii normei juridice, procedura de revocare prevazuta de norma criticata nefiind suficient si concis stabilita. Textul prezinta neclaritati in ceea ce priveste sintagma „neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a atributiilor incredintate prin alegerea ca membru al Consiliului“, deoarece nu lamureste cu ce ar fi aceasta raspundere diferita de cea penala, civila sau disciplinara, si nu stabileste modul prin care se poate constata neindeplinirea sau indeplinirea defectuoasa a atributiilor si nu se specifica cum se verifica acest lucru, nici in cat timp de la comiterea faptelor sau actiunilor poate fi declansata procedura, nici cum se poate apara cel vizat sau care este procedura de urmat in cadrul Consiliului Superior al Magistraturii pentru a se dispune revocarea. Mai mult, Consiliul Superior al Magistraturii este un organ colectiv, deciziile luandu-se in plen si sectii, prin vot direct si secret, astfel ca este dificil de cuantificat, la nivelul fiecaruia dintre membri, o indeplinire defectuoasa sau neindeplinirea atributiilor ce revin de fapt Consiliului, in intregul sau. Arata ca exigenta previzibilitatii legii priveste modul de receptare a continutului actelor normative de catre corpul social, in sensul de intelegere a acestora, norma juridica trebuind sa fie clara, inteligibila, intrucat cei carora li se adreseaza trebuie nudoar sa fie informati in avans asupra consecintelor actelor si faptelor lor, ci sa si inteleaga consecintele legale ale acestora. In acest sens, autorul exceptiei de neconstitutionalitate invoca jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv hotararile din 26 aprilie 1979, 20 mai 1999, 4 mai 2000 si 25 aprilie 2006, pronuntate in cauzele Sunday Times impotriva Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord, Rekvenyi impotriva Ungariei, Rotaru impotriva Romaniei si, respectiv, Dammann impotriva Elvetiei, prin care Curtea de la Strasbourg a retinut ca o lege reprezinta o norma enuntata cu suficienta precizie, astfel incat orice persoana sa prevada consecintele ce pot decurge dintr-un act determinat; asadar, norma este previzibila atunci cand ofera o anume garantie contra atingerilor arbitrare ale puterii publice.

Totodata, dispozitiile art. 55 din Legea nr. 317/2004 sunt in contradictie cu prevederile constitutionale ale art. 133 si 134 raportate la art. 124 alin. (3) si art. 125 alin. (1), dispozitiile legale privitoare la revocare pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a atributiilor de membru al Consiliului Superior al Magistraturii reprezentand un factor de presiune asupra persoanei vizate, care ar urma sa-si exercite functia astfel cum o cere o anumita majoritate, si nu in mod independent. Astfel, mandatul de membru al Consiliului Superior al Magistraturii devine un mandat imperativ. Autorul exceptiei mai arata ca membrii Consiliului Superior al Magistraturii nu sunt in afara oricarei forme de raspundere, ci raspund potrivit art. 56 din lege. Insa, existenta raspunderii cu aplicarea sanctiunii retragerii increderii/mandatului din partea alegatorilor transforma institutia raspunderii unui membru al Consiliului Superior al Magistraturii in ceva arbitrar, care ar genera o activitate dependenta de vointa alegatorilor. Totodata, apreciaza ca neconstitutionala procedura revocarii daca aceasta intervine ca urmare a exprimarii voturilor in calitate de membru al Consiliului Superior al Magistraturii, avand in vedere ca mandatul nu este unul imperativ, ci reprezentativ. Mai mult, arata ca Consiliul Superior al Magistraturii ar intra intr-un blocaj institutional daca membrii alesi, in vederea evitarii revocarii lor, ar trebui sa consulte in permanenta adunarile generale cu privire la exprimarea votului asupra chestiunilor de hotarat in cadrul Consiliului, ceea ce ar insemna ca adunarile generale se substituie atributiilor Consiliului Superior al Magistraturii, aspect care ar contraveni art. 133 si 134 din Constitutie.

Din analiza motivelor de neconstitutionalitate invocate de autorul exceptiei, precum si a sustinerilor reprezentantilor sai in fata Curtii Constitutionale, Curtea retine ca, in realitate, critica vizeaza modul de reglementare a motivelor care pot constitui temei al revocarii membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii de catre adunarile generale ale instantelor, precum si a procedurii de revocare a acestora de catre Plenul Consiliului. In consecinta, Curtea constata ca obiect al exceptiei il reprezinta dispozitiile art. 55 alin. (4) si (9) din Legea nr. 317/2004, cu privire la care se va pronunta prin prezenta decizie. In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, prevederile legale criticate contravin dispozitiilor constitutionale ale art. 20 privind tratatele internationale privind drepturile omului, art. 24 privind dreptul la aparare, art. 124 alin. (3) privind independenta judecatorilor, art. 125 alin. (1) privind statutul judecatorilor, art. 133 privind rolul si structura Consiliului Superior al Magistraturii, precum si ale art. 134 privind atributiile Consiliului Superior al Magistraturii".

Amintim ca Adunarea Generala a judecatorilor din cadrul Judecatoriei Ramnicu-Valcea, condusa de judecatorul Bogdan Mateescu, a declansat in data de 7 ianuarie 2013 revocarea din functia de membru al CSM a judecatorului Cristi Vasilica Danilet, fiind urmata de alte 107 judecatorii care au votat pentru ca magistratul sa nu ii mai reprezinte in Consiliu. Ca urmare a acestui demers, in data de 26 februarie 2013 Plenul CSM a luat act de solicitarea Judecatoriei Ramnicu-Valcea, dispunand revocarea lui Danilet din Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotararea nr. 163 din 26 februarie 2013. Acest act a fost atacat de Danilet in aceeasi zi la Sectia de Contencios Admisitrativ a Curtii de Apel Bucuresti, Danilet aratand ca hotararea prin care s-a dispus revocarea sa din CSM nu dispune nimic in legatura cu locul unde isi va desfasura activitatea, daca hotararea va fi pusa in executare. Ulterior, la 12 martie 2013, judecatorul Cristi Danilet a invocat la CCR exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 din Legea 317/2004, iar CAB, prin incheierea din 18 martie 2013 a dispus sesizarea CCR cu exceptia de neconstitutionalitate invocata de magistrat.

* Cititi aici motivarea Deciziei CCR