Sentinta istorica pronuntata de judecatoarea Victoria Cerasela Popescu de la Tribunalul Mehedinti. Statul roman a fost condamnat la plata unor daune morale si materiale dupa ce a instanta a constatat ca fostul viceprimar din Drobeta Turnu Severin, Grosu Mircea Sevastian (foto), a fost tinut nelegal in inchisoare timp de aproape doi ani, dupa dezincriminarea partiala a abuzului in serviciu.

Daca sentinta va ramane definitiva, in prezent dosarul fiind in faza de apel la Curtea de Apel Craiova (pe masa judecatoarelor Florenta Carmen Cojocaru si Alexandrina Marica, aceasta din urma urmand sa fie inlocuita cu un alt judecator), statul roman va fi obligat sa-i plateasca lui Grosu Mircea Sevastian 30.000 lei reprezentand despagubiri materiale si 5.000 euro cu titlu de daune morale.

Pe scurt: Grosu a fost condamnat pentru abuz in serviciu intr-un dosar facut de DNA. Dupa decizia CCR privind dezincriminarea partiala a acestei infractiuni, a facut contestatie la executare la Curtea de Apel Craiova, acesta fiind respinsa. A atacat hotararea cu apel la Inalta Curte, iar sentinta de la fond a fost desfiintata. ICCJ a constatat dezincriminarea faptelor pentru care a fost condamnat Grosu si a dispus incetarea executarii pedepsei. Dupa care, fostul edil a dat statul in judecata si a castigat.

Sa o luam cu inceputul:

-Prin sentinta 96 din 3 iunie 2015 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul 558/54/2014, ramasa definitiva prin decizia 89 din 10 martie 2016 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, fostul viceprimar din Drobeta Turnu Severin a fost condamnat pentru instigare la abuz in serviciu la 3 ani inchisoare. In 17 ianuarie 2018, Grosu a fost eliberat conditionat.

-Dupa inceperea executarii pedepsei cu inchisoarea, Curtea Constitutionala a pronuntat in iunie 2016 Decizia 405 prin care a constatat ca dispozitiile art. 246 din Codul Penal sunt constitutionale in masura in care prin sintagma „indeplineste in mod defectuos” din cuprinsul acestora se intelege „indeplineste prin incalcarea legii”.

-In contextul in care, din considerentele celor doua hotarari penale (sentinta CA Craiova si decizia Inaltei Curti de condamnare a fostului edil) rezulta ca cele doua instante nu au constatat incalcarea vreunei legi, ci numai a unor atributii de serviciu reglementate prin acte cu putere juridica inferioara legii, Grosu Mircea Sevastian a formulat in 9 martie 2018 contestatie la executare impotriva Sentintei 96/2015 a Curtii de Apel Craiova, solicitand constatarea dezincriminarii infractiunii pentru care a fost condamnat si a incetarii de drept a executarii pedepselor principale, accesorii si complementare la care a fost supus. La acea data se afla in libertate, fiind eliberat conditionat.

-Prin Hotararea 58 din 26 martie 2018, Curtea de Apel Craiova a respins contestatiei la executare, solutie pe care fostul viceprimar din Severin a atacat-o cu apel la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

-Prin decizia penala 868 din 31 octombrie 2018, judecatorii Daniel Gradinaru, Florentina Dragomir si Alexandra Iuliana Rus de la Inalta Curte de Casatie si Justitie, urmare admiterii apelului, au desfiintat sentinta 58 a Curtii de Apel Craiova si au constatat dezincriminate faptele de instigare la abuz in serviciu pentru savarsirea carora Grosu a fost condamnat la 3 ani de inchisoare. Inalta Curte a dispus si incetarea executarii pedepsei.

Rezumand:

- Grosu Mircea Sevastian este condamnat definitiv in martie 2016 la 3 ani de inchisoare pentru abuz in serviciu.

-Ulterior, CCR pronunta Decizia 405/2016 privind dezincriminarea partiala a abuzului in serviciu.

-Urmare a acestei decizii, Grosu Mircea Sevastian formuleaza contestatie la executare. Cere Curtii de Apel Craiova sa constate dezincriminarii infractiunii pentru care a fost condamnat, dar si incetarea executarii pedepsei.

-Curtea de Apel Craiova respinge contestatia la executare, iar Grosu face apel la ICCJ.

-ICCJ constata dezincriminarea faptelor pentru care a fost condamnat Grosu si dispune incetarea executarii pedepsei.

-Urmare a acestei decizii a Inaltei Curti, fostul viceprimar din Severin introduce in 24 aprilie 2019 o actiune la Tribunalul Mehedinti, parat fiind Statul Roman, actiune care este admisa.

Iata minuta judecatoarei Victoria Cerasela Popescu de la Tribunalul Mehedinti din 25 septembrie 2019 in dosarul 888/101/2019:

“Respinge exceptiile prescriptiei dreptului la actiune si inadmisibilitatii actiunii invocate de parat prin intampinare. Admite in parte actiunea. Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 30.000 lei reprezentand despagubiri materiale de care a fost privat in perioada 08.07.2016-17.01.2018, perioada care, conform art.540 alin.4 C.pr.penala urmeaza a se calcula la vechimea in munca stabilita conform legii. Obliga paratul sa plateasca reclamantului suma de 5000 Euro cu titlu de daune morale. Cu apel in 30 de zile de la comunicare”.

Privare nelegala de libertate

Motivarea sentintei din 25 septembrie 2019, din dosarul 888/101/2019, prin care Tribunalul Mehedinti a condamnat Statul Roman la plata de daune catre Grosu Mircea Sevastian este nimicitoare. Instanta arata ca se considera privare nelegala de libertate inclusiv situatia in care o persoana executa o pedeapsa privativa de libertate pentru o fapta penala care a fost dezincriminata, facand referire la decizia Inaltei Curti prin care s-a constatat acest lucru.

Tribunalul Mehedinti a mai constatat si existenta unei hotarari definitive care sa stabileasca privarea nelegala de libertate in acest caz: decizia Inaltei Curti prin care s-au constatat dezincriminate faptele pentru care a fost condamnat Grosu.

Si acum vine cireasa de pe tort. Tribunalul Mehedinti arata cu degetul spre Curtea de Apel Craiova, si precizeaza ca aceasta instanta avea obligatia sa se sesizeze din oficiu si sa dispuna incetarea executarii pedepsei in ceea ce-l priveste pe Grosu Mircea Sevastian, urmare a deciziei CCR privind dezincriminarea abuzului in serviciu.

Nu numai ca CA Craiova nu s-a sesizat din oficiu, dar i-a mai si respins lui Grosu contestatia la executare:

“Tribunalul constata si retine ca, de la data publicarii Deciziei CCR nr. 405/2016 in Monitorul Oficial - 8 iulie 2016 si pana la data eliberarii sale conditionate, respectiv 17.01.2018, reclamantul a executat o pedeapsa privativa de libertate in mod nelegal, dat fiind faptul ca fapta pentru care fusese condamnat a fost dezincriminata chiar in timpul executarii pedepsei, cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor art. 595 alin.1 C.pr.pen, instanta de executare trebuia sa ia masuri, din oficiu, pentru a dispune, de indata, incetarea executarii pedepsei, facand aplicabilitatea dispozitiilor art. 4 C.pen.

Faptul ca reclamantul, care se afla in executarea pedepsei la momentul publicarii Deciziei Curtii Constitutionale, nu a sesizat instanta de executare in temeiul aceluiasi text (acesta sesizand ulterior cand a constatat ca statul, prin institutiile sale nu ia nici un fel de masuri), nu inlatura obligatia instantei de executare ca, din oficiu, sa dispuna masurile pe care legiuitorul le-a stabilit”.

Trebuie precizat ca sentinta Tribunalul Mehedinti, daca va ramane definitiva, va putea fi invocata de toti inculpatii care au fost tinuti in inchisoare dupa Decizia CCR 405/2016 privind dezincriminarea partiala a abuzului in serviciu, si care nu au fost insa condamnati pentru incalcarea legislatiei primare.

Iata pasaje din sentinta Tribunalului Mehedinti, publicata de Rolii, pe care o atasam integral la finalul articolului:

“Reclamantul a executat o pedeapsa in mod nelegal, dat fiind ca fapta pentru care fusese condamnat a fost dezincriminata chiar in timpul executarii pedepsei.

(...)

Intimata sustine ca, prin decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie prin care a fost solutionata contestatia la executare, instanta, desi a constatat dezincriminate faptele, nu a stabilit caracterul nelegal al masurii detentiei, situatie fata de care, este evident ca reclamantul nu se incadreaza in categoria persoanelor care au dreptul la repararea pagubei pentru privare sau restrangere de libertate, dispozitiile art. 539 C.pr.pen. negasindu-si aplicabilitatea in speta.

Tribunalul retine ca, o astfel de afirmatie este neintemeiata intrucat, in situatia admiterii unei contestatii la executare, fie pentru motivul intervenirii prescriptiei executarii pedepsei, fie ca urmare a dezincriminarii faptei, hotararea data in astfel de cadru procesual poate face dovada privarii nelegale de libertate.

Astfel, in situatia admiterii unei contestatii la executare pentru motivul ca a intervenit prescriptia executarii pedepsei ori dezincriminarea faptei, hotararea definitiva prin care s-a constatat intervenirea unor asemenea imprejurari poate face dovada privarii nelegale de libertate (Noul Cod de Procedura Penala comentat, Editia a 2-a revizuita si adaugita , Ed. Hamangiu, f. 1371, 1372).

Asadar, rezulta ca, se considera privare nelegala de libertate inclusiv situatia in care o persoana executa o pedeapsa privativa de libertate pentru o fapta penala care a fost dezincriminata.

Pentru a fi vorba despre o privare nelegala de libertate, in sensul articolului 539 Cod procedurii penala, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe o privare de libertate; privarea de libertate sa fie desfasurata cu nerespectarea conditiilor legale ; sa existe o ordonanta/incheiere definitiva/ hotarare definitiva care sa stabileasca privarea nelegala de libertate.

In speta, tribunalul analizand aceste conditii in raport de actele dosarului, constata ca sunt indeplinite.

Astfel, reclamantul a fost privat de libertate din momentul cand sentinta de condamnare nr. 96/2015 a ramas definitiva, respectiv de la data de 11.03.2016 - cand a inceput executarea pedepsei si pana la data eliberarii conditionate dispusa definitiv prin d .p. nr. 96/17.01.2018.

Referitor la cea de-a doua conditie - privarea de libertate sa fie desfasurata cu nerespectarea conditiilor legale, tribunalul retine urmatoarele:

Tribunalul constata ca reclamantul detine o astfel de hotarare care este reprezentata de decizia nr. 868/31.10.2018 a I.C.C. J. prin care s-au constatat dezincriminate faptele pentru care a fost condamnat la pedeapsa principala, accesorie si complementara.

(…)

“Tribunalul constata si retine ca, de la data publicarii Deciziei CCR nr. 405/2016 in Monitorul Oficial - 8 iulie 2016 si pana la data eliberarii sale conditionate, respectiv 17.01.2018, reclamantul a executat o pedeapsa privativa de libertate in mod nelegal, dat fiind faptul ca fapta pentru care fusese condamnat a fost dezincriminata chiar in timpul executarii pedepsei, cu atat mai mult cu cat, potrivit dispozitiilor art. 595 alin.1 C.pr.pen, instanta de executare trebuia sa ia masuri, din oficiu, pentru a dispune, de indata, incetarea executarii pedepsei, facand aplicabilitatea dispozitiilor art. 4 C.pen.

Faptul ca reclamantul, care se afla in executarea pedepsei la momentul publicarii Deciziei Curtii Constitutionale, nu a sesizat instanta de executare in temeiul aceluiasi text (acesta sesizand ulterior cand a constatat ca statul, prin institutiile sale nu ia nici un fel de masuri), nu inlatura obligatia instantei de executare ca, din oficiu, sa dispuna masurile pe care legiuitorul le-a stabilit”.

In raport de actele dosarului, tribunalul apreciaza ca, prin privarea nelegala de libertate a reclamantului, acesta a fost supus unei traume psihice prin faptul ca nu si-a petrecut aceasta perioada in libertate, alaturi de familie, ci intr-un mediu nefavorabil, nu a dispus de o alimentatie precum si-ar fi dorit ci in regim de detentie, intalnirile, legaturile cu familia au fost restrictionate, toate acestea pentru faptul ca statul nu dispune de un mecanism rapid care sa permita aplicarea cu celeritate a noilor dispozitii privind dezincriminarea, astfel ca, intarzierea in punerea in libertate a persoanei condamnate si incarcerate pentru o fapta care a fost ulterior dezincriminata, poate fi analizata si din perspectiva incalcarii dispozitiilor europene”.

* Cititi aici integral sentinta Tribunalului Mehedinti

foto: realitateademehedinti