Am scris in repetate randuri despre cazul judecatorului Stan Mustata. L-am vazut depreciindu-se zi de zi. Am discutat cu el indelung si i-am ascultat teribilele confesiuni. Mi-a aratat fericit scrisoarea prin care CEDO il anunta ca dupa evaluarea preliminara preluase judecarea cazului sau (acum, in urma decesului, ramas fara obiect).

Nu era inger, dar nu a vrut sa fie diavol. A ajuns detinut politic pentru ca a refuzat sa faca parte din plutoanele de executie ale mafiei basiste.

Cand a fost data publicitatii inregistrarea, necontestata, in care Traian Basescu povestea cum i s-a raportat eliminarea sa, sub pretextul unor acte de coruptie, din completul care urma sa il execute pe profesorul Dan Voiculescu, pentru a se asigura condamnarea acestuia din urma de catre judecatoarea Camelia Bogdan, Stan Mustata a sperat ca are proba care sa permita revizuirea deciziei in baza careia el insusi fusese incarcerat pentru ani multi. Actiunea in revizuire, in mod normal admisibila fara probleme, a fost respinsa fara ezitari de judecatoarea Cristina Arghir, de la ICCJ, pe care candva o ajutase in cariera.

Era vorba despre acel tip de revizuire pe care ministrul Tudorel Toader, neavand curajul sa propuna amnistia, intentioneaza sa o foloseasca pentru a face dreptate celor condamnati politic pe baza de informatii secrete furnizate de SRI si ascunse apararii. Moartea lui Stan Mustata, dupa esecul actiunii sale in revizuire, dovedeste nerealismul acestui proiect. Cum sa judece drept cei care au judecat stramb cu buna stiinta; nu din lipsa de probe, ci din ordin politic?! Cum sa judece drept judecatorul care stie ca procedand astfel va ajunge el insusi in inchisoare?!

Pana cand justitia sa indrepte efectele propriilor crime judiciare, ea trebuie supusa unui amplu proces de lustratie, toti cei implicati in acte de incalcare a drepturilor omului trebuind indepartati din magistratura. Intre timp, amnistia generala a tuturor celor condamnati dupa 2009 ca urmare a rechizitoriilor DNA si DIICOT ramane unica solutie pentru anularea condamnarilor politice.

Judecatorul Stan Mustata putea fi eliberat de mult. Macar si printr-o gratiere individuala. Mai mult decat un act de dreptate, ar fi fost un act de omenie. Nu s-a dorit. El intelesese ca, de fapt, nu fusese condamnat la inchisoare, ci la moarte. Mi-a marturisit-o. stia prea multe.

Avem de a face cu o crima judiciara calificata. O crima avand drept complici lasitatea guvernantilor de dupa 2016, care pentru linistea lor au preferat moartea unui nevinovat, opozitia parlamentara si boicotul prezidential indreptate impotriva oricarei reforme a justitiei selective, precum si instigatorii si organizatorii Miscarii#rezist.

“Industria anticoruptiei ucide!” “Justitia selectiva ucide!” Nu la figurat, ci la propriu.

Intr-o lume normala partasii la aceasta crima trebuie judecati si condamnati. Pentru moment conditiile ca o asemenea judecata sa aiba loc nu sunt coapte. Sunt convins insa ca va veni vremea dreptatii si criminalii in robe, ca si patronii lor, vor ajunge in boxa acuzatilor.

Atunci vor da vina unul pe altul; vor pretinde ca nu au stiut; vor sustine ca ei insisi au fost supusi presiunilor si s-au temut pentru familiile lor; vor insista ca omul a fost un pacatos; vor striga ca moartea a avut cauze naturale si ca mortul este vinovat pentru a nu fi putut rezista inca putin. Nici o astfel de aparare nu va sterge insa adevarul crimei de pe aceasta tragica pagina de istorie romaneasca.

Vineri 10 august 2007, ziua inmormantarii dupa traditie a judecatorului Stan Mustata, mitingul diasporei (ce aberatie!) va fi, in urma mortii acestuia, un miting in sustinerea crimei politice. Un alt act criminal, deci.

Vad aici mai mult decat o coincidenta: un semn dumnezeiesc.

Intrebarea este cati va trebui sa mai murim pana cand valul dreptatii populare sa se ridice si sa mature aceasta alcatuire mafiota care numai stat national, stat democrat si stat de drept nu se mai poate numi?

Astazi toate instantele judecatoresti din Romania ar trebui sa arboreze drapelul national in berna si sa pastreze un moment de reculegere. Nu numai in amintirea celui care a fost judecatorul Stan Mustata, ci si a ceea ce ar fi putut fi si ar fi trebuit sa fie justitia romana.

Dumnezeu sa odihneasca sufletul framantat al sarmanului judecator Stan Mustata! Fie ca moartea lui sa contribuie la redesteptarea neamului romanesc!