Atacul terorist din Franta comis de islamisti impotriva saptamanalului satiric Charlie Hebdo, in urma caruia 12 persoane, dintre care zece jurnalisti si doi politisti, au fost ucise si alte 11 grav ranite, a creat noi oportunitati pentru politicieni, dar si pentru magistratii din Romania. Inca de la primele ore ale diminetii de joi, 8 ianuarie 2014, s-a adus in discutie necesitatea introducerii unei noi legi care sa prevada supravegherea comunicatiilor si corespondentei oricarei persoane pentru a se putea impedica posibilele atacuri teroriste asupra terioriului tarii. Unul dintre cei care a sustinut aceasta idee este chiar Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu (foto), care regreta ca Legea “Big Brother” privind cartele preplatite si retentia datelor nu pote fi aplicata in prezent intrucat aceasta ar reprezenta, in opinia sa, instrumentul imperios necesar pentru prevenirea actele de terorism. Carevasazica, necesitatea implementarii unei noi Legi “Big Brother”!

Practica romaneasca: Orice atentat terorist din Europa reprezinta prilej pentru invocarea Legii “Big Brother”

Ar fi practic al treilea proiect legislativ “Big Brother” care sa prevada stocarea convorbirilor telefonice, a mesajelor, a convorbirilor de pe retelele sociale si a e-mailurilor care ar aparea in Romania. Dupa cum se stie, primele doua Legi “Big Brother”care prevedeau acest au fost declarate neconstitutionale de Curtea Constitutionala a Romaniei pe motiv ca incalca dreptul la viata privata a persoanelor. De precizat, ca Legea Big Brother I si Legea Big Brother II au fost pritocite in contextul unor atacuri teroriste savarsite in Europa. Prima lege Big Brother a aparut in 2009, dupa atacurile teoriste din Londra si Madrid si prevedea ascultarea tuturor convorbirilor telefonice si a e-mailurilor si pastrarea lor de catre operatorii de telefonie timp de 6 luni pentru a fi puse la dispozitia autoritatilor cand vor fi solicitate. Legea a fost declarata neconstitutionala, insa la doi ani un nou proiect asemenator si-a facut aparitia. In 2011, ministrul Comunicatiilor din Guvernul PDL, Valerian Vreme, a depus o noua Lege Big Brother, sustinand ca daca actul normativ nu va fi adoptat, Romania va fi sanctionata de UE. La acea data Valerian Vreme a invocat atacurile teroriste din Norvegia comise de teroristul ultranationalist Anders Behring Breivik in urma carora 85 de tineri au fost ucisi in insula Utoya.

Trebuie precizat ca nici Directiva UE cunoscuta sub numele de “Big Brother”, care prevedea stocarea datelor de trafic al tuturor utilizatorilor de telefonie si internet nu a avut o soarta mai fericita, dat fiind ca, in aprilie 2014, insasi Curtea de Justitie Europeana a apreciat ca prevederile acestei legi reprezinta o imixtiune deosebit de grava in drepturile fundamentale ale omului, aducand atingere dreptului la viata privata si la protectia datelor cu caracter personal.

In aceste conditi, politicienii, dar si magistratii, trebuie sa tina cont de faptul ca Romania este un stat european care, in iunie 1994, a ratificat, asumandu-si obligatia de a respecta jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Cu toate ca Romania a fost condamnata in mai multe randuri pentru ca nu a modificat Legea nr.51/1991 privind siguranta nationala in domeniul comunicatiilor si corespondentei, aceasta lege nu a fost remediata, SRI si parchetele continuand sa asculte in mod ilegal. In acelasi context, trebuie amintit ca Romania a fost condamnata in mai multe randuri de CEDO pentru incalcarea de catre Statul roman a articolului 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului privind dreptul la respectarea vietii private si de familie, in care a fost reclamat faptul ca au fost interceptati sau supravegheati fara mandat.

Tiberiu Nitu: “Astfel de acte normative, care sa ne poata permite sa anticipam, sa cunoastem ce fac astfel de oameni, sunt nu extrem de binevenite, sunt imperios necesare”

Cu toate acestea, Legea “Big Brother”, fie ca sta sub aceasta denumire sau ia forma unei noi legi, este regretata pentru neaplicare. La intrarea in sediul CSM unde a avut loc Sedinta Plenului CSM din data de 8 ianuarie 2014, Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu, a fost intrebat de jurnalistii de la fata locului ce masuri se impun dupa atacul terorist din Paris, pentru prevenirea unor astfel de atentate si in Romania. Tiberiu Nitu a evidentiat necesitatea posibilitatii prevenirii unor astfel de atacuri, fiind de parere ca Legile privind cartelele preplatite si retentia datelor ar putea fi instrumente potrivite, “daca le-am avea”. In acest sens, Nitu considera ca “nicio masura nu poate parea ca fiind disproportionata”: "Este foarte important sa le putem preveni. Ati mentionat ce se intampla la Paris, uitati-va ce inseamna sa incerci sa combati. Este groaznic ceea ce se intampla. Important este sa putem preveni si, ca sa putem preveni, avem nevoie de instrumente potrivite. Astfel de acte normative, care sa ne poata permite sa anticipam, sa cunoastem ce fac astfel de oameni, sunt nu extrem de binevenite, sunt imperios necesare. (...) Legile privind cartelele preplatite si retentia datelor ar putea fi astfel de instrumente potrivite daca le-am avea. (…) Noi am luate toate masurile, ne-am implicat, alaturi de alte institutii, pentru a adopta astfel de legi. Va rog sa observati ca, pentru a actiona ferm impotriva teroristilor si pentru a putea preveni actele de terorism, nicio masura nu poate parea ca fiind disproportionata. (…) Cred ca, in actualul context, si celelalte institutii implicate in elaborarea actelor normative, in promulgare, in controlul asupra constitutionalitatii vor avea o opinie putin schimbata. Daca un titular de abonament este identificat, dreptul lui nu a fost in niciun fel incalca. Atunci de ce cel care ia o cartela preplatita ar fi ilegal sa fie identificat?"

Tiberiu Nitu: “Intre dreptul la viata si dreptul la secretul corespondentei, bineinteles alegem dreptul la viata, chiar cu diminuare sau cu ingradirea, in limite legale bineinteles si cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenta si comunicare”

A precizat insa ca trebuie pastrat un echilibru intre dreptul la viata si dreptul la corespondenta, completand ca daca ar fi sa aleaga intre cele doua, ar alege dreptul la viata, “chiar cu diminuare sau cu ingradirea, in limite legale bineinteles si cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenta si comunicare”: “Cu siguranta trebuie pastrat un echilibru intre drepturile omului, dreptul la corespondenta, la comunicare, de a nu te imixtiona, autoritate a statului, si de a nu ingradi astfel de drepturile. Dar, pe de alta parte, haideti sa spunem ca si dreptul la viata este tot dreptul persoanelor, este dreptul nostru, al tuturor, si atunci, intre dreptul la viata si dreptul la secretul corespondentei, bineinteles alegem dreptul la viata, chiar cu diminuare sau cu ingradirea, in limite legale bineinteles si cu respectarea procedurilor legale, a dreptului la corespondenta si comunicare.”

Amintim ca in 8 iulie 2014, judecatorii constitutionali au decis, cu unanimitate de voturi ca Legea “Big Brother” este neconstitutionala, ajungand la conculuzia ca aplicarea prevederilor Legii nr.82/2012 nu se face in acord cu Constitutia Romaniei si se incalca dreptul la viata privata al persoanelor.

Potrivit Legii, care incalca grav drepturile omului, furnizorii de telefonie fixa si mobila si de internet erau obligati sa retina timp de 6 luni anumite date ale abonatilor care sa fie trimise, la cerere, autoritatilor din domeniul sigurantei nationale pentru actiunile de prevenire, cercetare, descoperire si urmarire a infractiunilor grave. Iata ce prevedea legea: "Furnizorii de telefonie fixa, mobila si internet sunt obligati sa stocheze timp de sase luni toate datele legate de convorbirile telefonice si schimbul de email-uri, cu exceptia continutului corespondentei electronice sau al convorbirii telefonice. In cazul retelelor de telefonie fixa si mobila trebuie sa se retina numarul celui care formeaza, numarul destinatarului, numarul celui spre care a fost redirectionat apelul, precum si numele acestora. In cazul serviciilor de internet, se vor retine utilizatorul, serviciul de telefonie folosit, numarul de telefon al apelantului si al destinatarului, numele si adresa abonatilor, identitatea echipamentului folosit".

Furnizorii de telefonie si internet erau obligati ca in termen de 48 de ore sa transmita la cererea organelor de urmarire datele solicitate, iar daca acest lucru nu era posibil in 48 de ore, datele trebuiau transmise in cel mult cinci zile. Legea privind stocarea datelor de trafic de telefonie si internet mai prevedea ca organele de urmarire penala au obligatia de a informa persoana ale carei date sunt retinute in termen de 48 de ore de la momentul transmiterii solicitarii, cu exceptia cazurilor in care persoana este implicata in actiuni care pericliteaza siguranta nationala.