Judecatoarea Anca-Corina Zamfirescu de la Tribunalul Prahova a facut zob prezumtia de nevinovatie a unui inculpat cand l-a condamnat in prima instanta la 6 ani si 11 luni de inchisoare cu executare pentru presupuse fapte de fraude cu fonduri europene, fals, spalare de bani si grup infractional organizat, pe baza unui rechizitoriu semnat de procurorii Mircea Negulescu „Portocala” si Alfred Savu de la DNA Ploiesti si confirmat de seful din 2015 al serviciului teritorial, procurorul Mircea Negulescu (click aici pentru a citi).

Este unul dintre motivele de apel pe baza carora omul de afaceri Mihai Matei din Prahova (foto 1) – aparat de avocata Stefana Anghel (foto 2) – a obtinut rejudecarea fondului din partea magistratilor Cristina Georgescu si Lucian-Constantin Craciunoiu de la Curtea de Apel Ploiesti, completul de judecata constatand faptul ca la fond inculpatii nu au avut parte de un proces echitabil, asa cum impune articolul 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Mai precis, avocata Stefana Anghel reclama ca judecatoarea Zamfirescu, in toata motivarea sentintei, a pornit de la ideea ca inculpatul este vinovat. Totodata, motivarea contine numeroase afirmatii ambigue, sustine avocata. De altfel, per ansamblu, sentinta poate fi considerata ca fiind nemotivata – fapt ce incalca dreptul la un proces echitabil, ocrotit atat de Constitutia Romaniei (art. 21 alin. 3), cat si de Conventia EDO (art. 6).

Tot in legatura cu motivarea, avocata o acuza pe judecatoare ca a aplicat gresit principiul legii penale mai favorabile si ca a individualizat eronat pedeapsa.

In plus, dosarul i-a fost repartizat nelegal judecatoarei Anca Zamfirescu, sustine avocata, adaugand ca a fost incalcat principiul repartizarii ciclice a dosarelor unui magistrat catre colegii de sectie.

Nici DNA Ploiesti nu este ocolita de nemultumirile avocatei, Stefana Anghel aratand – in motivul suplimentar de apel – felul in care „unitatea de elita” a intocmit un rechizitoriu plin de „neclaritati si lacune”.

Inainte de a va lasa sa cititi principalele motive de apel, amintim ca dosarul DNA vizeaza presupuse fraude cu fonduri europene necesare pentru o fabrica de betoane si alta de asfalturi, cu un presupus prejudiciu de 9,67 milioane de lei. Un dosar cu atat mai spectaculos, cu cat la fond a produs doar condamnari – si toate cu executare. Dupa cum vedeti in facsimilul de mai jos, rechizitoriul cauzei nr. 259/P/2014 a fost semnat de catre procurorii Alfred Virgiliu Savu si Mircea Negulescu – poreclit „Portocala” si „Zdreanta” (foto 3) –, primind confirmarea din partea lui Lucian Onea (foto 4), seful din acel moment al DNA Ploiesti.

Cititi cele mai importante motive de apel invocate de aparatoarea omului de afaceri Mihai Matei:

„Motive de apel

1. Nulitatea absoluta a urmaririi penale; nulitatea absoluta a Rechizitoriului 259/P/2014 al DNA - Serviciul Teritorial Ploiesti; nulitatea absoluta subsecventa a Sentintei;

2. Solutionarea cauzei de catre un complet nelegal constituit, respectiv cu incalcarea dreptului meu ‘la o instanta constituita in prealabil prin lege’, consacrat de art. 47 alin. 2 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE’.

3. Incalcarea ‘dreptului la un proces echitabil’ - prin incalcarea ‘dreptului la o decizie motivata’;

4. Nelegala aplicare a pedepselor accesorii si complementare, respectiv fara judecata, cu incalcarea dispozitiilor legale si a ‘dreptului meu la un proces echitabil’;

5. Aplicarea gresita/neaplicarea ‘principiului legii penale mai favorabile’;

6. Gresita mea condamnare pentru infractiunea de ‘instigare la fals in declaratii’ prev. de art. 47 rap. la art. 326 Cod penal (autori Vladila Catalin, Avram Anghel si Secu Ovidiu), intrucat: a) fapta nu exista, fiind absorbita de infractiunea de ‘instigare’ la art.18/1 alin.(1) si (3) din legea 78/2000, modificata; b) fapta nu prezinta elementele de tipicitate din norma de incriminare;

7. Gresita mea condamnare pentru infractiunea de ‘instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata’ (autor inc. Secu Ovidiu), prin incalcarea principiului ‘in dubio pro reo’

8. Gresita mea condamnare pentru infractiunea de instigare la fapta prev. de art. 18/1 alin.(1) si (3) din Legea 78/2000, modificata, intrucat : a) Fapta nu prezinta elementele de tipicitate, lipsindu-i latura obiectiva si latura subiectiva; b) Fapta nu exista;

9. Gresita mea condamnare pentru comiterea infractiunilor de spalarea banilor si constituirea unui grup infractional organizat, intrucat faptele nu exista

10. Gresita individualizare judiciara a pedepsei (...)

Dezvoltarea motivelor de apel

Motivul nr. 1

Nulitatea absoluta a intregii urmaririi penale; nulitatea absoluta a rechizitoriului conform art. 281 alin.1 lit b Cod pr. penala; nulitatea absoluta susbsecventa a Sentintei penale nr. 280/2020 a Tribunalului Prahova conform art. 280 alin.2 Cod pr. penala.

Urmarirea penala in prezenta cauza a demarat in cadrul dosarului 465/P/2013 ce s-a aflat pe rolul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti.

Astfel, prin Ordonanta nr.465/P/2013 din data de 18.11.2013 a Parchetului de pe langa Curtea de Appel Ploiesti, s-a dispus extinderea cercetarilor inceperea urmaririi penale fata de MATERO AMA SRL sub aspectul savrsirii infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit.c si alin.2 din Legea 241/2005 si complicitatea la spalarea banilor, prev. de art. 26 rap. la art. 29 alin.1 lit.a din legea 656/2002.

Prin rechizitoriul 465/P/2013 emis de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti s-a dispus printre altele si disjungerea cauzei fata de MATERO AMA SRL pentru aceleasi infractiuni, formandu-se dosarul nr.156/P/2014, pe rolul aceluiasi Parchet.

Prin Ordonanta cu nr. 156/P/2014 din 18.03.2014 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti s-a dispus disjungerea cecetarilor fata de MATERO AMA SRL sub aspectul savarsirii infractiunilor de evaziune fiscala prev. de art. 9 alin.1 lit.c si alin.2 din Legea 241/2005 si complicitatea la spalarea banilor, prev. de art. 48 rap. la art. 29 alin.1 lit.a din legea 656/2002, cu aplic art. 35 Cod penal si art. 38 alin.1 Cod penal, noul dosar format primind numarul 186/P/2014.(Vol.I.u.p.filele 28-35)

Prin Ordonanta 186/P/2014 din 27.10.2014 din data de 27.10.2014 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti s-a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei cu acelasi numar in favoarea Directiei Nationale Anticoruptie-Serviciul Teritorial Ploiesti, cauza fiind inregistrata la acesta noua unitate de Parchet sub nr. 259/ P/2014.(Vol.I. u.p filele 2-9)

Prin Ordonanta nr.259/P/2014 din 30.12.2014 s-a dispus inceperea urmaririi penale in rem cu privire la savarsirea infractiunii de ‘folosire sau prezentare de documente sau declaratii false, inexacte sau incomplete, care are ca obiect obtinerea pe nedrept de fonduri din Bugetul General al Uniunii Europene’-prev. de art. 18/1 alin.1 si 3 din legea 78/2000.(Vol.I.u.p-filele 20-21)

Succesiunea acestor Ordonante este redata si in rechizitoriul cauzei la filele113-114.

Ultimele doua Ordonante(prin care s-a declinat competenta in favoarea DNA – Serviciul teritorial Ploiesti si prin care DNA- Serviciul Teritorial Ploiesti a inceput urmarirea penala pentru infractiunea prev. de art. 18/1 din legea 78/2000 au fost pronuntate cu incalcarea competentei lor materiale, fiind lovite de nulitate absoluta, determinand nulitatea absoluta a tuturor actelor subsecvente respectiv intreaga urmarire penala, rechizitoriul si sentinta primei instante.

Situatia de fapt

Dosarul penal 465/P/2013 a fost initial inregistrat pe rolul Tribunalului Prahova, fiind de competenta acestuia, insa a fost preluat de Parchetul superior – Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti – prin Rezolutie, conform prerogativelor legale ale acestuia (art. 209 alin.4/1 Cod pr. penala din 1969). Pe toata perioada cat s-a aflat in competenta Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti, in cauza de fata nu a avut loc nicio schimbare de incadrare juridica, conform art. 311 Cod pr. penala, care sa atraga necompetenta materiala a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti in solutionarea cauzei.

Cu toate acestea, prin Ordonanta 186/P/2014 din data de 27.10.2014, Parchetul de pe langa Curtea de Apel Ploiesti a dispus declinarea competentei materiale de solutionare a cauzei in favoarea DNA – Serviciul Teritorial Ploiesti, primul organ de Parchet nesocotindu-si propria competenta materiala, desemnand un organ de urmarire penala necompetent sa continue cercetarile in cauza.

Practic, prin Ordonanta de declinare, pronuntata de acelasi procuror care urma sa fie desemnat de DNA – Serviciul teritorial Ploiesti sa continue urmarirea penala si in prezenta cauza, Parchetul de pe langa Curtea de Appel Ploiesti a dispus declinarea cauzei in favoarea unui organ de parchet necompetent material, fara sa fi extins urmarirea penala sau sa fi schimbat incadrarea juridica intr-o fapta care atragea necompetenta sa materiala, conform art.311 Cod pr. penala, respectiv doar pe baza faptului ca, din continutul unui proces-verbal (Procesul-verbal nr.5149/20 10.2014, intocmit de inspectorii ANAF la solicitarea Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti), reiesea ca ‘MATERO AMA SRL a beneficiat de contractele de finantare nr.43/21M/22.12.2010 si 6EE/06.01.2012’ si ca organele fiscale au constatat nedeductibilitatea cheltuielilor generate de cele doua contracte, context in care ‘in cauza sunt incidente prev. art. 18/1 din legea 78/2000, elmente ce execed competentei materiale a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Ploiesti’ (Ordonanta de declinare a competentei nr. 186/P/2014/27.10.2014, fila 7, Vol.I u.p. filele 2-9). Prin urmare, fara a interveni necompetenta sa materiala, doar pe baza unor banuieli ale organului de urmarire penala, s-a pronuntat o Ordonanta de declinare a competentei materiale de la un organ de urmarire penala competent material la unul necompetent material, fara ca persoana in cauza sa fi luat la cunostinta si sa se fi putut apara, cum s-ar fi intamplat in cazul respectarii dispozitiilor art.311 alin.(1)-(3) Cod pr. penala. Astfel, potrivit art. 311 alin.(1) Cod pr. Penala, ‘In cazul in care, dupa inceperea urmaririi penale, organul de urmarire penala constata fapte noi, date cu privire la participarea altor persoane sau imprejurari care pot duce la schimbarea incadrarii juridice a faptei, dispune extinderea urmarrii penale ori schimbarea incadrarii juridice’, procedura obligatorie ce nu poate fi incalcata de procuror. De asemenea, potrivit art.311 alin.(3) Cod pr. Penala, procurorul are obligatia de ‘a informa suspectul despre faptele noi cu privire la care s-a dispus extinderea’, respectandu-se astfel dreptul acestuia la o aparare efectiva, inclusiv pe timpul anchetei.

La randul sau, DNA – Serviciul teritorial Ploiesti nu si-a verificat competenta materiala, desi era obligat , conform art. 58 Cod pr. penala, asa incat sirul de incalcari ale competentei materiale a culminat cu pronuntarea Ordonantei nr.259/P/2014 din 30.10.2014, prin care DNA Serviciul Teritorial Ploiesti a dispus, desi era necompetent material, inceperea urmaririi penale in rem pentru infractiunea prev. de art. 18/1 alin.1 si 3 din legea 78/2000, si ulterior instrumentarea intregii cauze de fata si emiterea rechizitoriului. Fiind pronuntata de un organ de urmarire penala necompetent material, Ordonanta nr.259/P/2014 din 30.10.2014 privind inceperea urmaririi penale in rem este lovita de nulitate absoluta, conform art. 281 alin.lit.b Cod pr. Penala, astfel cum a fost interpretata de C.C.R. prin Decizia 302/2017, potrivit careia : ‘(…) solutia legislativa cuprinsa in dispozitia art.281 alin.(1) lit.b din Codul de procedura penala care nu reglementeaza in categoria nulitatilor absolute incalcarea dispozitiilor referitoare la competenta materiala si dupa calitatea persoanei a organului de urmarire penala,este neconstitutionala’.

Conform art. 281 alin.(3) Cod pr. Penala, “Incalcarea dispozitiilor prevazute in alin.(1) lit.a)-d), poate fi invocata in orice stare a procesului”, iar potrivit art. 280 alin.(2) Cod pr. Penala,”Actele ideplinite ulterior actului care a fost declarat nul sunt la randul lor lovite de nulitate atunci cand exista o legatura directa intre acestea si actul declarat nul ”, conditie ideplinita in prezenta cauza, intrucat pornind de la Ordonanta nr.259/P/2014 din 30.10.2014 emisa de DNA – Serviciul teritorial Ploiesti,lovita de nulitate absoluta, s-a dispus continuarea urmaririi penale impotriva noastra IN PERSONAM pentru aceasta si apoi efectuarea tuturor celorlate acte de procedura si de urmarire penala iar in final emiterea rechizitoriului, toate aceste acte procesuale fiind lovite la randul lor de nulitate absoluta, inceperea urmaririi penale IN REM reprezintand debutul intregii activitati de urmarire penala si actul procesual in lipsa caruia nicun act de urmarire penala nu isi poate pastra valabilitatea.In aceeasi situatie se afla si Sentinta penala pronuntata de instanta de fond, care valorifica in mod evident rechizitoriul lovit de nulitate absoluta, astfel incat, in mod subsecvent, potribvit legii, si acesta este lovita de nulitate absoluta.

Ca urmare a acestui fapt, se impune constatarea nulitatii absolute a tuturor actelor procedurale inclusiv a sentintei si anularea tuturor condamnarilor penale si civile din prezenta cauza.

Motivul nr. 2

Solutionarea cauzei de catre un complet nelegal constituit, respectiv cu incalcarea dreptului meu ‘la o instanta alcatuita in prealabil prin lege’, consacrat de art.47 alin.2 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE’.

Prezenta cauza a fost repartizata aleatoriu (in sistem informatic) spre solutionare Completului 11 CPF+EC, constituit din judecator Opariuc Virginia, insa ulterior a ajuns la judecatorul care a soltionat cauza, prin Hotararea nr. 5 din 15 februarie 2019 a Colegiului de Conducere a Tribunalului Prahova, un organ administrativ care a decis, in baza art.11 alin.(13) din Regulamentul de Ordine interioara al instantelor, preluarea incepand cu 18.02.2019 a tuturor cauzelor Completului11 CPF+EC de catre doamna judecator Zamfirescu Anca Corina, urmare transferului fostului sau membru component la o alta instanta.

Potrivit art. 11 alin.(13) din Regulamentul mentionat, ‘Prin hotarare a Colegiului de Conducere se poate stabili preluarea cauzelor unui complet daca membrul sau, dupa caz, niciunul din membrii acestuia nu isi mai desfasoara activitatea in cadrul Sectiei ori, dupa caz, al instantei, de catre alti judecatori, dupa caz. In aceasta situatie, vor fi preluate toate cauzele completului respectiv, inclusiv cele suspendate’.

Chiar si fata de aceasta prevedere, sau tocmai raportat la aceasta, modalitatea concreta a preluarii cauzei de catre doamna judecator Corina-Anca Zamfirescu este gresita, intrucat imi incalca ‘dreptul la o instanta judecatoreasca constituita in prealabil prin lege’, consacrat de art. 47 parag. 2 din Carta Drepturilor fundamentale ale UE (in continuare, ‘Carta’).

Carta reprezinta un instrument juridic care serveste la trasarea limitelor dintre domeniul de aplicare al Cartei si cel al Constitutiilor nationale si al Conventiei Europene a Drepturilor Omului, aceasta devenind, de la 1 decembrie 2009, un izvor de drept primar cu caracter obligatoriu.

In Cauza C-357/19 constituita la CJUE la sesizarea mai multor instante din Romania, Avocatul General Bobek a sustinut recent in Concluziile sale( cu referire la modalitatea constituirii completelor de 5 judecatori de la ICCJ de catre Colegiul de conducere al ICCJ) ca, chiar si in cauze care protejeaza interesele finaciare ale UE( cum este si cauza de fata), ‘Garantia unei instante instituite ‘prin lege’ urmareste sa evite ca organizarea sistemului judiciar sa fie lasata la discutia executivului. Aceasta nu trebuie sa depinda in realitate nici de cea a puterii judecatoresti, chiar daca exista o anumita marja pentru autoorganizare.Normele aplicabile ar trebui sa fie reglementate de o lege adoptata de o putere legislativa (pct. 135) si ca, ‘Expresia instituita de lege’priveste nu doar temeiul juridic al existentei instantei judecatoresti ci si compunerea completului in fiecare cauza’( pct.138).

Or, sub un prim aspect, in cauza de fata normele privind compunerea completului care m-a judecat pe mine nu au fost adoptate de o putere legislativa, ci printr-un Regulament adoptat de Consiliul Superior al Magistraturii (organ fara putere legislativa).

Astfel, prinr-o norma edictata de un organa fara putere legislativa, s-a ajuns in fapt la anihilarea dispozitiilor privind repartizarea aleatorie a cauzei mele, hotarata prin lege, neavand importanta ca Regulamentul elaborat de Consiiul Superior al Magistraturii se aplica in toate situatiile asemanatoare, in cadrul instantei (Tribunalul Prahova,pe raza Curtii de Apel Ploiesti) sau chiar in toate instantele din tara!

In acest sens, insasi sintagma folosita de Avocatul General al CJUE, dl Bobek, in cauza C-357/19, ‘o anumita marja de autoorganizare’ de care ar dispune puterea judecatoreasca in ceea ce priveste organizarea activitatii sale, conduce la concluzia ca, potrivit art. 47 paragraful al doilea al Cartei, acest drept al puterii judecatoresti nu se poate situa deasupra principiului consacrat de Carta in art.47 paragraful al doilea, respectiv ‘dreptul la o instanta alcatuita in prealabil prin lege’, ceea ce, in ceea ce ne priveste inseamna ca, preluarea globala a cauzelor unui complet(stabilit aleatoriu), de catre un singur judecator stabilit de Colegiul de conducere al instantei, conform unor reguli de auutoorganizare ale puterii judecatoresti stabilite de Consiliul Superior al Magistraturii, nu raspunde exigentelor art.47 paragraful al doilea al Cartei!

Astfel, tocmai pentru a fi afectat cat mai putin dreptul unei persoane la repartizarea aleatorie a cauzelor, in alte situatii , acelasi Regulament prevede ‘repartizarea in sistem ciclic‘ a cauzelor (art.104 alin.(3)), conform unor reguli bine determinate, care exclud interventia in repartizarea cauzelor in mod preferential, intruziunea Colegiului de Conducere in solutionarea unei cauze de catre un anumit complet fiind mult mai mica, spre deosebire de situatia de fata, in care toate cauzele au fost repartizate, in mod global, unei singure persoane, stabilite de Colegiul de Conducere al Tribunalului Prahova.

Sub un al doilea aspect, tocmai in considerarea dispozitiilor art.47 alin.2 din Carta, preluarea globala a cauzelor Completului 11 CPF+EC de catre doamna judecator Zamfirescu Anca Corina este gresita, cat timp dispozitiile art. 111 alin.(13) din Regulament nu instituie o regula obligatorie in acest sens, ci doar o posibilitate (’Colegiul…poate’), iar pe de alta parte prevad posibilitatea repartizarii cauzelor mai multor judecatori (de ex., in regimul ciclic deja prevazut de acelasi Regulament), considerente raportat la care Colegiul de Conducere al Tribunalului Prahova trebuia sa recurga la o alta modalitate de repartizare a cauzelor, astfel incat sa nu se ajunga la anihilarea totala a repartizarii aleatorii. De altfel, dupa cum se poate observa, prin aceeasi Hotarare a Colegiului de Conducere a Tribunalului Prahova, cauzele fostului complet 27 F-judecator Zamfirescu Anca Corina, din cadrul Sectiei a II-a Civile de Contencios Administrativ, in care acesta isi desfasurase activitatea pana la preluarea globala a cauzelor Completului 11 CPF+EC din cadrul Sectiei penale, au fost repartizate ciclic celorlalte complete de judecata in materie, si nu in sistem global, preferandu-se solutia desfiintarii completului, urmata de repartizarea ciclica a dosarelor, in loc de o preluare globala a cauzelor de catre un alt judecator. Astfel, sub pretextul unei necesitati de autoorganizare a activitatii Sectiei penale a Tribunalului Prahova si fara existenta unor norme de preluare globala a cauzelor unui complet de catre un singur judecator, prevazute printr-o lege, a avut loc o incalcare a ‘dreptului meu fundamental la o instanta stabilita prin lege’, prevazut de art. 47 alin. 2 din Carta, hotarea de condamnare pronuntata de noul judecator (doamna jud. Zamfirescu Anca Corina), investita in acest mod cu cauza mea, fiind lovita de nulitatea absoluta.

Prin urmare, se impune desfiintarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, pentru a fi judecata de un complet constituit in prealabil prin lege (prin repartizare aleatorie sau ciclica), si a se da astfel eficienta dispozitiilor Cartei prevazute de art.47 alin.2 al acestui document international.

Motivul nr. 3

Nulitatea sentintei atrasa de incalcarea ‘dreptului la un proces echitabil’ – prin incalcarea ‘dreptului meu la o decizie motivata’

‘Dreptul la o decizie motivata’ isi are sorgintea in dreptul mai larg consacrat de Conventia Euopeana a Drepturilor Omului (Curtea EDO), care protejeaza un individ impotriva arbitrariului.

Astfel, fara a avea obligatia sa motiveze in amanunt fiecare argument / critica, Curtea EDO a consacrat faptul ca, instantele interne sunt obligate sa se pronunte asupra cererilor / argumentelor de care depinde solutionarea fondului cauzei. (...)

In cazul de fata, instanta de fond nu a raspuns ABSOLUT DELOC urmatoarelor ‘argumente’si ‘teze de aparare’, desi de ele depindea solutia pe fondul cauzei pentru toate infractiunile:

- Infractiunea prev. de art. 18/1 alin.1 si 3 din Legea 78/2000 din prezenta cauza, priveste cheltuielile, situatie in care lipseste latura obiectiva a acesteia (care in cazul infractiunii privind cheltuielile, presupune utilizarea sau folosirea efectiva a unor inscrisuri sau declaratii false, inexacte sau incomplete in cadrul procedurilor de accesare efectiva a fondurilor alocate de UE – in cazul nostru, chitante, facturi fiscale, contracte, alte documente, inscrisuri sau declaratii privind justificarea cheltuielor efectuate, depuse in cadrul cererilor de rambursare, pentru justificarea cheltuielor deja facute, sens in care am invocat Decizia penala 23/A/25 ianuarie 2016, pronuntata de ICCJ).

- ’Declaratiile’ pretins false date de inculpatii Vladila Catalin, Avram Anghel si Secu Ovidiu, incriminate in prezenta cauza, nu privesc si nu tind sa justifice cheltuieli efectuate de Maktub SRL, Leasimat SRL, Powertek Bulgaria Ltd. sau Matero Ama SRL, asa incat modelul normei juridice dat de legiuitor infractiunii prev. de art. 18/1 alin.(1) din legea 78/2000, astfel cum a fost explicat chiar de ICCJ, nu corespunde unor fapte concrete, lipsind elementele de tipicitate ale acesteia (latura obiectiva);

- Achizitia printr-o procedura separata a softului Statiei de preparare a betoanelor si mortarelor era obligatorie conform „Contractului de finantare”, nefiind menita sa-l cointereseze pe inculpatul Secu Ovidiu in depunerea unei oferte supraevaluate pentru Statia de preparare a betoanelor si mortarelor.

- Continutul faptei mele de ’instigare la art.18/1 alin.1 si 3 din legea 78/2000’ nu se suprapune faptei autorului (inc. Matei Aurelia), intrucat, in timp ce fapta mea de instigare are 4 acte materiale ce constau in ’prezentarea celor patru cereri de rambursare’, fapta autorului(inc. Matei Aurelia) are DOAR trei acte materiale, constand in cele trei proceduri de ’achizitie publica’.

- Diferentele constand in pretinsele sume incasate pe nedrept de MATERO AMA SRL din fondul UE reprezinta in realitate contravaloarea unor prestatii efective si reale, pe care Maktub SRL si Leasimat SRL le-au efectuat sau la care s-au anagajat in calitate de „furnizori” ai instalatiilor de asfalt si de betoane „la cheie” (ex.: amenajarea terenului pentru amplasarea statiilor, turnarea fundatiilor, efectuarea instalatiilor electrice, transportul componentelor statiilor de la producator la locul de amplasare, montarea si punera lor in functiune, garantiile extinse, interventiile in termen scurt etc.) sau a unor „autocamioane cu termen extins de garantie”, pe care furnizorii componentelor instalatiilor (Powertek Bulgaria si Benninghoven Germania) sau producatorii autocamioanelor nu si le-au asumat, in cazul statiilor ei livrand doar niste colete!

- Infractiunea de „instigare la fals in declaratii” este absorbita de infractiunea prev. de „art.18/1 alin.(1) si (3) din legea 78/2000” (infractiune complexa!), astfel incat fapta separata NU EXISTA (argumente: doctrina(prof Valerian Cioclei) si jurisprudenta (ICCJ – Decizia obligatorie 3/2020, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala);

- Faptele din prezenta cauza nu exista, rechizitoriul prezentand doar derularea unor proceduri de „achizitie publica” ce nu au iesit din dispozitiile „Contractelor de Finantare”, „Normelor Interne” (ce fac parte integranta din acestea) si „Ghidului Solicitantului”.

- Probele atesta ca Matero Ama SRL nu a incalcat niciuna din obligatiile ce ii reveneau din „Contractele de finantare” si nici principiile ce guverneaza procedurile de „achizitie” publica in general, respectiv: nu s-au incalcat regulile privind ‘publicitatea’; prin asocierea Maktub SRL si Leasimat SRL cu furnizorii instalatiilor si autocamioanelor nicio firma nu a fost obstructionata sa participe la licitatie, cu produse similare ofertei, nicio firma nu a fost respinsa si nici nu a pierdut „selectia de oferte” desi ar fi trebuit sa castige(de altfel la niciuna din licitatiile Matero Ama SRL nu au existat contestatii!); nu au fost incalcate de catre ofertele castigatoare „Caietele de sarcini”; nu au fost prezentate de catre Matero Ama SRL deconturi de cheltuieli false, inexacte sau incomplete in baza carora sa se fi primit pe nedrept fonduri UE; „declaratiile” depuse de beneficiarul MATERO AMA SRL (singurele obligatorii potrivit Normelor Interne din Contractele de finantare!) NU au fost false, incomplete sau inexacte.

- Intrucat „declaratiile” inculpatilor Vladila Catalin, Avram Anghel si Secu Ovidiu`nu au avut efect direct in obtinerea efectiva a fondurilor europene, ci au constituit doar demersuri pentru participarea la licitatii, semnarea si depunerea acestora reprezenta cel mult o neregula.

Aceste teze si argumente ale apararii mele au fost pe larg sustinute in fata instantei si in „Concluziile scrise” cu trimitere concreta la probe, legislatie si jurisprudenta, cu explicatii, alte argumente in sustinere, inclusiv de logica juridica dar si de fapt!

Era firesc ca instanta sa analizeze aceste sustineri si sa raspunda de ce nu sunt intemeiate sustinerile mele, de ce trebuiau respinse de exemplu: teza absorbtiei infractiunii de „fals in declaratii” in infractiunea prev. de „art.18/1 alin.(1) si (3) din legea 78/2000”(infractiune complexa); teza potrivit careia sumele pretins incasate in plus de MATERO AMA SRL reprezentau in realitate c-valoarea unor lucrari reale efectuate si platite de Maktub SRL din banii ei (pentru amplasarea, transportul si punerea in functiune a instalatiilor de mixturi asfaltice sau betoane); teza potrivit careia respingerea apararii privind efectuarea si plata acestor lucrari reale de catre Maktub SRL, impunea stabilirea celui care le-a suportat, respectiv: Producatorul? Beneficiarul? Furnizorul utilajului? CINE ANUME LE-A EFECTUAT SI PE BANII CUI? Sau cine a suportat garantia extinsa si termenul de inerventie rapida pentru autocamioane daca nu LEASIMAT SRL?; teza ca achizitia separata a softului Statiei de producere a betoanelor si mortarelor era obligatorie pentru Matero Ama SRL fiind prevazuta in „Contractul de finantare”, dar si teza mea ca, declaratiile pretins false date de inculpatii Valdila Catalin, Avram Anghel si Secu Ovidiu nu erau menite sa contribuie la primirea efectiva a fondurilor din Bugetul UE si prin urmare nu puteau constitui latura obiectiva a infractiunii prev. de art. 18/1 din legea 78/2000.

Cu toate acestea, instanta de fond nu a analizat si nu a raspuns niciuneia, desi toate AVEAU O STRANSA LEGATURA CU FONDUL CAUZEI in cazul fiecarei infractiuni, asa incat, in loc sa constituie o analiza a apararilor si o judecata a argumentelor pro si contra, sentinta reprezinta o adevarata „pledoarie” in favoarea acuzatiilor!

Pe de alta parte, motivarea instantei de fond, desi pare „stufoasa” intinzandu-se pe 98 de pagini, este profund deficitara incalcandu-mi si sub alte aspecte „dreptul la un proces echitabil”, dupa cum urmeaza:

In debutul sentintei, aceasta prezinta doar probele administrate la urmarirea penala si care sustin acuzatiile dar nu aminteste absolut nimic despre probele administrate in fata instantei de catre cei trei judecatori fie in acuzare, fie in aparare, si nici nu stabileste care sunt probele ce urmeaza a fi retinute in sustinerea solutiei si care nu, si din ce motive! ( Sentinta filele 11-13)

De asemenea, motivarea se concentreaza exclusiv pe negarea sutinerilor mele dar si ale celorlalti inculpati, si imi incalca inca de la debut prezumtia de nevinovatie – o alta parte importanta a „dreptului meu la un proces echitabil”.

De asemenea, motivarea este lipsita de un fir epic care sa se plieze pe structura fireasca a unei hotarari judecatoresti, desi acesta avea posibilitatea sa-si structureze argumentele pe infractiuni, pe acuzatii, pe elemente de frauda, pe inculpati, oricare din aceste criterii ar fi facut mult mai usor de urmarit rationamentele instantei de fond in dispunerea condamnarii mele, judecatorul fondului preferand insa sa amestece acuzatiile pe proiecte, sa revina obsesiv la unele fara a le epuiza pe celelalte, ceea ce face imposibil de inteles orice argument al acestuia.

In plus, motivarea contine afirmatii ambigue, care nu pot fi verificate si nici combatute, cum ar fi urmatoarele: „Sustine inculpatul Matei Mihai ca declaratiile de eligibilitate nu erau necesare si au fost depuse la solicitarea specialistului doamna Bucur Ruxandra, or, acceptand o astfel de recomandare, in aceste conditii se presupune ca inculpatul a avut in vedere recomandarea specialistului ca documentele depuse sa fie conform cu realitatea, intrand in obligatiile sale de a verifica” (Sentinta fila 21 alin.2), fara sa explice de unde rezulta pretinsa mea obligatie de a verifica corectitudinea acestor declaratii: din contract? din lege? si nici de ce se presupune ca specialistul mi-a recomandat ca ele sa fie conforme cu realitatea, respectiv pe baza caror probe face aceste afirmatii, instanta de fond formuland practic impotriva mea noi acuzatii, ce nu au figurat in rechizitoriu, fara sa ofere insa si explicatii si o justificare pentru o atare optiune!

De asemenea, in justificarea acestor condamnari deosebit de severe, instanta de fond ne ofera o tehnica originala de redactare a sentintei, care se rezuma la redarea integrala, in sistem copy-paste, a declaratiilor inculpatilor si a declaratiilor a catorva martori (desi au fost audiati 21), continuand cu prezentarea de contraargumente fata de acestea. De exemplu, la filele 17-20 din sentinta este redata integral declaratia mea data in fata primei instante, primul judecator concentrandu-se exclusiv pe respingerea sustinerilor mele (si nu pe analiza lor), astfel: „Desi arata ca nu a negociat in afara procedurii de licitatie (...) acest aspect este dovedit cu documentul identificat (n.n. dar nu spune despre ce document este vorba si nici unde se afla in dosar!), concluzia fiind implicarea acestuia in aceasta asociere anterior procedurii de licitatie”.(Sentinta fila 21 alin.1) Instanta nu explica insa de unde rezulta o asemenea concluzie. O asemenea afirmatie trebuia explicata mai ales in conditiile in care specificul acestor achizitii consta printre altele in obligatia beneficiarului de a se informa in prealabil, in piata, cu privire la preturile practicate de diversi comercianti, pentru a se putea orienta la valoarea cererii de finantare! De asemenea, sentinta debuteaza cu afirmarea si stabilirea vinovatiei mele DE LA INCEPUTUL motivarii, fara ca instanta sa fi prezentat si analizat mai intai probele care ar atesta acesta vinovatiei ( Sentinta fila 21 alin.1).

Motivarea contine si contraargumente ale instantei de fond fata de declaratia mea care nu pot fi efectiv intelese: ”Se observa ca inculpatul Matei Mihai face permanent referire la asumarea obligatiilor de catre firmele cu care SC Matero Ama SRL a avut realtii comerciale si au efectuat tranzactii intre conturi cu scopul ascunderii sumelor de bani(...) obligatiile erau asumate de catre Maktub la a doaua licitatie(...)Leasimat si-a asumat anumite servicii pe care msh nu si le-a asumat (interesul inculpatului in acest sens urmand a fi analizat mai jos, in conditiile in care inculpata Matei Aurelia Liliana a fost administrator unic al Maktub, ce a fost instrainat catre numita Soare Camelia)”. Dupa cum se poate observa, este imposibil sa inteleg ce anume contesta primul judecator din declaratia mea prin aceste asertiuni si cu totul IMPROBABIL ca instanta de control judiciar sa poata exercia controlul unui astfel de rationament! (Sentinta fila 20 ulin.ultim).

In mod identic se desfasoara lucrurile si in privinta celorlalte declaratii (ale celorlalti inculpati), mai intai redarea integrala iar apoi „combaterea” lor cu contraargumente specifice acuzarii, acest gen de motivare a sentintei demonstrand ca, in realitate in prezenta cauza, primul judecator nu a pornit de la prezumtia nevinovatiei mele pe care ulterior sa o combata prin analiza probelor acuzarii versus probele si argumentele apararii, ci de la concluzia vinovatiei mele certe, inca de la primele pagini ale sentintei, prima instanta intocmindu-mi practic un al doilea rechizitoriu! In acest sens fac trimitere la declaratia inculpatului Secu Ovidiu (Sentinta filele 21-22), declaratia inculpatului Avram Anghel (Sentinta, fila 50 ), declaratia inculpatei Matei Liliana Aurelia (Sentinta, fila 31), etc.

Aceasta maniera de a motiva hotararea de condamnare reprezinta de fapt o lipsa a motivarii, care ma pune in imposibilitatea sa-mi exercit dreptul la o aparare efectiva.

De asemenea, in motivare, intr-un mod ambiguu, instanta de fond a incercat sa induca ideea unei fraude, pe care as fi comis-o, fara sa explice si mecanismul concret al acesteia, astfel incat eu sa ma pot si apara, recurgand la diverse metode pentru a sugera totusi ca o astfel de analiza a avut totusi loc. De exemplu, la fila 22 din Sentinta sunt enumerate documentele pretins false depuse de Powertek Bulgaria LTD in cadrul procedurii de achizitie privind Centrul de producere a betoanelor si mortarelor( ridicate de la Matero Ama SRL la perchezitia dispusa prin Ordonanta 352 din 04.02.2016 aratandu-se ca pentru aceste documente procurorul a dispus efectuarea unui „Raport de constatare criminalistica” (nr. 92059/23.02.2016 intocmit de IPJ Prahova), pentru stabilirea „autorului semnaturii in original aplicata pe fiecare fila peste stampila Powertek ltd. Bulgaria, inclusiv in numele administratorului de drept Sultana Adrian Nicu.”(Sentinta fila 22 alin.penultim), fiind redata concluzia acestuia : „semnaturile in litigiu au fost executate de inculpatul Secu Ovidiu”.(Sentinta fila 23 alin.penultim) . In acelasi timp, instanta precizeaza ca, in mod contrar, „Raportul de expertiza criminalistica” nr.289/30 oct.2019, efectuat in timpul cercetarii judecatoresti,arata ca, semnaturile de pe acestea „nu au fost executate de catre martorul Sultana Nicu Adrian si nici de catre numitul Secu Ovidiu!”

Instanta de fond nu lamureste in motivare daca este vorba despre aceleasi documente sau nu si nu precizeaza volumul si filele la care se afla fiecare document pretins fals ceea ce face imposibila verificarea sustinerilor sale insa afirma, in mod ambiguu ca, „o parte din documnentele supuse examinarii( fara a spune care anume!?), au acelasi continut cu documentele inaintate ca materiale de comparatie, pe care acesta(n.n inculpatul Secu Ovidiu) recunoaste ca le-a semnat: „Astfel, inculpatul arata ca a semnat documentele de la fila 20 la fila 94(...), acceptand in acesta modalitate continutul documentelor(...) Ulterior, acelasi document- in sensul de a avea continut identic(...) apare ca fiind semnat de o alta persoana(conform concluziilor raportului)”. (Sentinta fila 24 alin. antepenultim)

Prin aceasta ambiguitate se incearca decredibilizarea „Raportului de expertiza tehnica criminalistica” intocmit in timpul judecatii, sugerandu-se, ca nu poti pune baza pe acest Raport de expertiza cat timp documente identice in continut (cele folosite ca inscrisuri de comparatie) au fost recunoscute de inculpatul Secu Ovidiu ca fiind semnate de el in timp ce, Raportul de expertiza spune despre documente identice in continut ca, nu sunt semnate de inculpatul Secu Ovidiu, instanta de fond incercand sa explice in acest mod „preferinta” pentru condamnarea mea pe baza „Raportului de constatare tehnico-stiintifica” efectuat in timpul urmaririi penale si nu pentru achitarea care ar fi trebuit sa fie pronuntata ca urmare a „Raportului de expertiza tehnica criminalistica”, efectuat de INEC in timpul judecatii.

Pe langa faptul ca instanta de fond nu detaliaza care sunt inscrisurile identice in continut, si nu le identifica in dosar, astfel incat noi sa ne putem apara fie si in apel, recunoasterea de catre inculpatul Secu Ovidiu a semnaturii sale pe inscrisuri cu continut relativ identic depuse drept inscrisuri de comparatie, nu constituie nicidecum un argument in favoarea comiterii de catre acesta a infractiunii de „fals in inscrisuri sub semnatura privata”, nevand nicio legatura cu latura obiectiva a infractiunii din cauza de fata, care priveste pretinsa falsificare de catre inculpatul Secu Ovidiu a semnaturilor lui Sultana Adrian Nicu si nu a continutului documentelor. De altfel, instanta de fond nu observa ca, fiind documente standard ce erau folosite de Powertek in diverse licitatii, continutul acestora era in mod evident aproape identic si nu ca rezultat al vreunei fraude!

O alta grava deficienta a motivarii o reprezinta faptul ca, in sentinta nu exista trimiteri ale instantei de fond, la filele si volumele de urmarire penala sau instanta, pentru diverse documente invocate in acuzarea mea, uneori nespecificandu-se nici macar emitentul acestora, fapt ce face imposibila verificarea afirmatiilor primului judecator atat de catre noi inculpatii si cu atat mai mult de instanta de control judiciar.

In acest sens, instanta de fond recurge in sentinta la formulari de genul:”Astfel, conform documentatiei de atribuire(fisa de date a achizitiei) intocmita de Beneficiaraul Matero Ama SRL in cazul Proiectului Achizitiei Statiei de preparare Betoane si mortare 120mc/H, capitoul IV Procedura”, lipsind volumul si fila din dosarul de urmarire penala (desi acesta contine 23 de volume de documente) (Sentinta fila 41 alin.penultim); sau :„In contractul de furnizare nr. MP87 din data de 13.04.2011 incheiat intre SC Matero Ama SRL si SC Powertek Bulgaria LTD in capitorul I-Preambul, se arata(...)”, nu se precizeaza volumul si filele unde se afla contractul respectiv! (...)”(Sentinta fila 41 alin.ultim); sau:„ In adresa nr.483 din data de 01.07.2011, cu referire la adresa inregistrata sub nr. 128/01.07.2011 si nr.129/01.07.2011, se mentioneaza:”Referitor la procedura de achizitie, Centrul pentru producerea betoanelor si mortarelor, organizata de Matero Ama SRL”- nu se precizeaza emitentul, organul/societatea unde au fost inregistrate, volumul si filele din dosarul de urmarire penala (...)”.(Sentinta fila 42 alin.1),.

Cautand in dosarul de urmarire penala, care contine 23 de volume de documente, am identificat „Adresa nr. 483/01.07.2011”, la care face trimitere instanta de fond, ca fiind emisa de expert Bucur Ruxandra(membru cooptat al Comisiei de licitatie), adresa ce se afla in Vol 10 filele 425-432!

O asemenea maniera de motivare, pe langa faptul ca este neuzuala, creeaza grave dificultati in verificarea afirmatiilor/sustinerilor instantei de fond , de catre instanta de control judiciar, creand premisele unei acceptari automate a sugestiilor privind vinovatia mea.

Pot afirma astfel ca, instanta de fond mi-a incalcat grav „dreptul la o solutie motivata”-ca parte a „dreptul meu la un proces echitabil”, punandu-ma in imposibilitatea sa-mi exercit dreptul la o aparare efectiva, de asemenea, punand in imposibilitate si Onorata Curte de Apel sa exercite propriul control judiciar asupra legalitatii si temeiniciei sentintei.

In lipsa oricarei analize de catre instanta de fond a argumentelor si tezelor mele de aparare, in lipsa pozitionarii trimiterilor instantei de fond, fie in dosarul cauzei fie in dosarul de urmarire penala a documentelor, adreselor, inscrisurilor invocate in acuzarea mea, tinand cont de confuziile dar si de faptul ca anumite pasaje din sentinta nu pot fi intelese(fie ca a omis completarea lor, fie provin din alte hotarari), vazand ambiguitatea tezelor acuzarii, lipsa oricaror explicatii la acestea, singura solutie viabila nu poate fi decat aceea a desfiintarii sentintei cu trimiterea spre rejudecare la instanta de fond, intrucat Curtea de Apel, nu ar putea ea insasi sa lamureasca pentru prima data toate aceste ambiguitati si nici sa se pronunte, pentru prima data DIRECT in apel asupra tezelor mele de aparare neabordate de instanta de fond in hoatararea sa, intrucat mi s-ar incalca „dreptul la dublul grad de jurisdictie in materie penala”consacrat de Protocolul VII aditional la Conventie. (...)

Motivul 5 de apel

Gresita aplicare / neaplicarea legii penale mai favorabile

Consideratii generale

In plan substantial, reprezinta una din cele mai grave greseli ale sentintei( axata in mod evident pe sustinerea totala si neconditionata a actului de acuzare), intrucat ignora obligatii esentiale ale judecatorului in cazul legilor susccesive, respectiv aceea de a le identifica, de a le analiza si a le compara, iar dupa luarea deciziei cu privire la genul de pedeapsa pe care l-ar merita acuzatul in cazul fiecarei legi suscesive, de a alege legea aplicabila, respectiv legea penala mai favorabila (mitior lex).

In aceasta privinta, instanta de fond a incalcat dispozitii de referinta ale deciziilor Curtii Constituionale care au transat modalitatea de aplicare a ‘principiului legii penale mai favorabile’, inclusiv in cazul pluralitatii de infractiuni(concurs de infractiuni) in care ne aflam. (...)

In aceasta privinta, instanta de fond dovedeste o severa superficialitate, si pare sa nu cunoasca mecanismul aplicarii ‘principiului legii penale mai favorabile’, retinand aplicarea art.5 Cod penal numai pentru doua din infractiunile retinute in sarcina mea ( art.47 rap. la art. 18/1 alin.(1) si (3) din Legea 78/2000 si art.367 Cod penal, in timp ce pentru celelalte trei infractiuni(art.47 rap. la art. 326 Cod penal, art.47 rap. la art. 322 Cod penal si art. 29 alin.1 lit.a din Legea 656/2000) , nu aplica art. 5 Cod penal, desi pentru absolut toate infractiunile deduse judecatii au intervenit legi suscesive!

‘Analiza’ instantei de fond cu privire la asa-zisa ‘aplicare a legii penale mai favorabile’ se afla la fila 80 din sentinta si se rezuma la : enumerarea si reproducerea unor texte de lege din VCP si din Codul penal ( din care unele sunt identificate evident gresit, ex; art. 326 VCP -’cersetoria’!), respectiv : art.367 alin.(1) si (2) Cod penal; art.323 VCP; art.326 Cod penal; art.326 VCP; si art.29 lit.a,b,c Cod penal; redarea modului concret de aplicare in sentinta al principiului mitior lex, respectiv : ‘Pe baza criteriului sanctiunilor de drept penal, legea penala mai favorabila va fi identificata cu luarea in considerarea a naturii sanctiunilor si a limitelor acestora’in continuare instanta de fond referindu-se exclusiv la diferitele situatii privind limitele pedepselor, fara a lua in considerare niciun alt criteriu de comparatie intre legile suscesive, contrar deciziilor CEDO, CCR si ICCJ, susenuntate!(Sentinta fila 80 alin.2)

Desi in sentinta nu intalnim nicio referire la modul concret de aplicare a principiului mitior lex in cazul pretinsei infractiuni-scop a pretinsului ‘grup infractional organizat’, si al infractiunii prevazute de art.18/1 ali. 1 si 3 din legea 78/2000, lasate pe dinafara analizei, in final primul judecator conchid e: “Analizand, instanta apreciaza ca legea penala mai favorabila este noul cod penal”. (Sentinta fila 81, alin.ultim)

Situatia aplicarii ‘legii penale mai favorabile’ pe infractiuni se prezinta astfel:

Infractiunea de ‘constituire grup infractional organizat’

In rechizitoriu se sustine ca, ‘in ceea ce priveste infractiunea de constituire a unui grup infractional organizat, prev. de art.367 alin.(1) si (2) Cod penal, legea mai favorabila este cea prevazuta de actualul Cod penal, fapta fiind pedepsita cu inchisoarea de la 3 la 10 ani’(Rechizitoriu fila 119), nefiind identificata si nici mentionata infractiunea de comparatie asa incat nu se stie cu ce infractiune a comparat procurorul dispozitiile art.367 alin.1 si 2 Cod penal!

In sentinta instanta de fond comite mai multe erori, astfel:

-Instanta fondului nu identifica data comiterii faptei si nici legile succesive aplicabile!

-Instanta de fond se substituie functiei de acuzare, si desi nu retine la incadrarea juridica aplicarea art.5 Cod penal, enunta ea insasi pentru prima data, o infractiune de comparatie, respectiv infractiunea de ‘Asocierea pentru savarsirea de infractiuni’ prev. de art. 323 Cod penal din 1969 (legea veche).

-Instanta de fond nu explica optiunea sa pentru infractiunea prev. de art.323 Cod penal din 1968, ca infractiune de comparatie si nici motivul excluderii comparatiei cu art.7 din Legea 39/2003 (inexistenta conditiilor retinerii infractiunii de ‘constituire grup infractional organizat’ prev. de norma speciala ( art. 7 din legea 39/2003); intrunirea sau nu a cerintelor art. 2 din legea 39/2003, etc.)

-Exprimarea optiunii pentru art. 323 Cod penal din 1969 nu tine cont de distinctiile dintre art.323 Cod penal din 1969 ca norma generala si infractiunea prevazuta de art. 7 din legea 39/2003, ca norma speciala, stabilite de ICCJ prin Decizia(HP)nr. 12/02 iunie 2014 : ‘Asadar pentru a distinge intre art.7 din legea 39/2003 si art.323 din Codul penal anterior se impunea a se verifica daca grupul a avut un scop material si daca infractiunea scop era o infractiune grava in acceptiunea art.2 lit.b) din Legea nr.39/2003. Daca aceste conditii nu erau indeplinite cumulativ, pluralitatea constituita trebuia retinuta sub forma infractiunii prev. de art. 323 din Codul penal anterior(…).(ICCJ, Decizia(HP)12/2014,pct II. ’Art.7 alin.(1) din Legea nr.39/2003’)

-Alegerea infractiunii de comparatie este astfel arbitrara si nemotivata, dar si contrara cerintelor instantei supreme, fiind imposibil a se determina daca examenul aplicarii legii penale mai favorabile este unul corect sau nu.

Infractiunea prev. de art. 18/1 alin.(1) si (3) din Legea 78/2000

-Nu este nominalizata la fila 80 din sentinta printre infractiunile carora urmeaza sa le fie aplicata legea penala mai favorabila. Cu toate acestea la incadrarea juridica a faptei din dispozitiv se retin dispozitiile art.5 Cod penal. (Sentinta - dispozitiv fila 88)

- Textul incriminarii, retinut de instanta de fond si in baza caruia am fost condamnat, este urmatorul : ‘(1) Folosirea sau prezentarea de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept sau retinerea pe nedrept de fonduri ori active din Bugetul Uniunii Europene(…) se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au produs conecinte deosebit de grave, limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate’.(Sentinta fila 71)

-Explicand modul de interpretare al incriminarii redate, instanta de fond afirma ca, ‘infractiunea prevazuta de art.18/1 din legea 78/2000 se comite sub aspectul laturii subiective doar cu intentie(…)’.(Sentinta fila 72), care potrivit Codului penal (art.16), este de doua feluri : intentie DIRECTA (cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui prin savarsirea faptei sale) si intentie INDIRECTA ( cand faptuitorul prevede rezultatul faptei sale dar nu-l accepta , socotind fara temei ca el nu se va produce ).

-De la data comiterii faptei si pana la momentul condamnarii, in ceea ce priveste infractiunea prev. de art.18/1 alin.(1) si (3) au existat 3 incriminari succesive(legea 78/2000, Codul Penal si Legea 63/2019, fapt neanalizat si nerelevat in sentinta de judecatorul fondului.

-Din comparatia celor trei legi susccesive rezulta ca legea mai favorabila este Legea 63/2019, care mentinand aceeasi pedeapsa ca cea din Codul penal, modifica conditiile de incriminare facandu-le mai restrictive, fapta fiind astfel mai greu de retinut in sarcina unei persoane.

-Ignorand succesiunea incriminarilor, fara sa retina macar aplicarea art.5 cod penal, instanta de fond procedeaza la condamnarea mea pentru infractiunea prev. de art.18/1 alin.(1) si (3) Cod penal, redand vechea incriminare( cea din Legea 78//2000 mentinuta si dupa intrarea in vigoare a Codului penal ) si pedeapsa din Legea 63/2019 (aceeasi ca si in Codul penal, context in care se poate aprecia fie ca, instanta de fond este de parere ca infractiunilor prevazute in legile speciale nu li se aplica art.5 Cod penal, fie nu a avut cunostinta de modificarea art.18/1 alin.(1) si (3) prin legea 78/2019 si a aplicat ca lege noua, Codul penal care prevedea pedepse mai reduse decat Legea 78/2000, rezultatul fiind insa unul extrem de defectuos, intr-un examen care tine cont de toate legile succesive rezultand ca, instanta de fond a combinat incriminarea din Legea 78/2000 si Codul penal cu pedeapsa prevazuta de Legea 63/2019, creand o LEX TERTIA, contrar Deciziei C.C.R nr. 265/2014 care obliga la aplicarea globala a legii penale mai favorabile.

-In mod firesc, instanta de fond ar fi trebuit sa constatate ca legea mai favorabila este Legea 63/2019, intrucat aceasta a modificat conditiile de incriminare, astfel : ‘Folosirea sau prezentarea cu rea-credinta (n.n.similara intentiei directe) de documente ori declaratii false, inexacte sau incomplete, daca fapta are ca rezultat obtinerea pe nedrept sau retinerea pe nedrept de fonduri ori active din Bugetul Uniunii Europene(…) se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 7 ani si interzicerea exercitarii unor drepturi.(3) Daca faptele prevazute la alin. (1) si (2) au produs consecinte deosebit de grave , limitele speciale ale pedepsei se majoreaza cu jumatate’, comiterea faptei cu intentie indirecta fiind dezincriminata!

Infractiunile de ‘instigare la fals in declaratii’ si ‘fals in inscrisuri sub semnatura privata’

-La incadrarea juridica a acestora judecatorul fondului nu retine aplicarea dispozitiilor art. 5 Cod penal.(sentinta-dispozitiv fila 89)

-Judecatorul fondului nu a stabilit pentru niciuna din cele doua fapte data comiterii (momentul efectiv al ‘falsului in declaratii’) care poate coincide cu diferite etape ale procedurii, cum ar fi : momentul depunerii declaratiilor in procedurile de achizitie odata cu ofertele; momentul primirii fondurilor de catre bendficiarul Matero Ama SRL; momentul incasarii efective a fondurilor de catre fiecare din societatile administrate de coinculpatii Valdila Catlin, Avram Anghel si Secu Ovidiu, etc.. Stabilirea datei comiterii faptei era foarte importanta pentru a se putea calcula termenul de prescriptie speciala al faptelor(care in vechea lege (art.124 Cod penal din 1969 in redactarea decembrie 2011) era de doar 7,6 ani Astfel, daca in cazul achizitiei ‘Statiei de prepare betoane si mortare’ castigata de Maktub SRL(administrata de inculpatul Vladila Catalin), procedura in cadrul careia aceasta depusese si declaratiile incriminate, s-ar fi considerata ca data savrsirii faptei coincide cu data primirii de catre Maktub SRL a fondurilor europene de la beneficiarul Matero Ama SRL(respectiv 27.12.2011-termenul de prescriptie al faptei, calculat potrivit Codului penal din 1969 valabil la acea data s-ar fi implininit la data de 27 iunie 2019, element care ar fi trebuit luat in calcul la stabilirea legii penale mai favorabile.

-Nici in cazul infractiunii de instigare la ‘fals in inscrisuri sub semnatura privata’, nu se stabileste in mod concret data comiterii faptei, noi intampinand aceleasi dificultati in analiza rationamentelor instantei fondului si aceeasi imposibilitate de a stabili daca termenul de prescriptie al raspunderii penale pentru acesta fapta s-a implinit sau nu, atat conform Codului Penal din 1969 cat si Codului Penal.

Infractiunea de spalarea banilor

-Nu este mentionata la fila 80 din sentinta, printre celelalte infractiuni, in sectiunea ‘aplicarea legii penale mai favorabile’ si prin urmare nu este analizata de instanta de fond sub acest aspect.

-Nu sunt evocate incriminarile succesive in ceea ce priveste fapta de ‘spalarea banilor’, astfel incat nu cunoastem nici formele susccesive ale infractiunii avute in vedere de primul judecator in alegerea legii mai favorabile.

-Nu se ofera nicio explicatie pentru condamnarea mea, ‘In baza art. 29 alin.(1) lit.a din legea 656/2002’ insotita de precizarea:(”actual art. 49 alin.1 lit.a din Legea nr.129/2019”)! Aceasta formulare produce confuzie in conditiile in care cele doua texte reprezinta incriminari succesive ale infractiunii de “spalarea banilor”, adoptate prin doua legi succesive, Legea 652/2002 si Legea nr.129/2019, insa cu toate acestea nu sunt nici analizate si nici comparate in vederea stabilirii legii penale mai favorabile desi sunt diferite! Astfel, in ceea ce priveste conditiile impuse de legiuitor pentru a proba si demonstra existenta faptei, in varianta art. 29 alin.(4) din Legea 656.2002 aplicabila pana la 01 februarie 2014, acesta prevedea: ‘Cunoasterea, intentia sau scopul, ca elemente ale faptelor prevazute la alin.(1) poate fi dedusa din circumstantele faptice obiective’, in varianta dupa modificarea Legii 656/2002(dupa intrarea in vigoare a Codului penal)”Cunoasterea provenientei bunurilor sau scopul urmarit poate fi dedusa din circumstantele faptice obiective”, iar in varianta art. 49 alin.(4) din legea 129/2019 ” Cunoasterea provenientei bunurilor sau scopul urmarit TREBUIE stabilita/stabilit din circumstante faptice obiective”. Ori instanta de fond nu a evocat si nu a analizat aceste diferente, nu a stabilit situatia mea concreta in functie de fiecare din cele 3 incriminari si prin urmare nici legea mai favorabila, raportat la aceste aspecte!

-O asemena superficialitate face imposibil pentru noi sa intelegem pana la urma in baza carei legi am fost condamnati si dupa ce incriminare instanta de control judiciar insasi va analiza probatoriul administrat in cauza.

-De altfel, la incadrarea juridica a faptei nici macar nu se retine aplicarea art.5 Cod penal, astfel incat, avand si exemplul infractiunii prev. de art. 18/1 alin.(1) si (3) putem afirma ca instanta de fond a exclus faptele prevazute in legile speciale de la examenul aplicarii legii penale mai favorabile! (...)

Motivul nr. 10

Gresita individualizare a pedepselor

In situatia in care nu veti dipsune desfintarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la aceeasi instanta si nici achitarea mea pentru toate infractiunile, pentru motivele susaratate va solicit sa constatati ca instanta de fond a facut o aplicare gresita a criteriilor generale de individualizare judiciara a pedpselor prin aceea ca, nu a dat o eficienta maxima circumstantelor care imi erau favorabile ajungand astfel l o pedeapsa rezultanta exagerata, In concret, instanta a retinut doar la nivel declarative circumntele care atenueaza rapsunderea mea penala, respective lipsa antecedentelor penale, compotamentul ireprosabil in timp judecatii, faptul ca sunt integrat in societate, ca am un grad ridcat de educatie, varsta mea dar si situatia mea familiala, repsctiv faptul ca am doi copii minori in intretinere, faptul ca si sotia mea a fost condamnata in prezenta cauza astfel incat copii nostril ar ramane singuri o perioada indelungata, ceea ce pentru ei in primul rand dar si penttu noi ca parinti ar constitui o imensa tragedie.

In mare, instanta a retinut aceste imprejurari dar mi-a aplicat pentru fiecare infractiune pedepse situate spre limita medie(desi cel putin doua din infractiuni sunt pedespite inclusiv cu amenda) rezultand astfel in conditiile concursului de infractiuni din Codul penal, o pedeapsa rezultanta de 6 ani si 11 luni inchisoare.

Aceasta si datorita faptul ca instanta de fond s-a referit la un pretins prejudiciu total gresit sporind astfel in mod artificial pericolul concret al faptei.

Astfel, desi ma acuza ca activitatea mea infractionala de incasare pe nedrept a unor fonduri europene a vizat diferenta dintre pretul platit producatorilor pentru cele doua statii si pentru cele 5 autocamioane si pretul platit de Matero Ama ofertantilor Maktub SRL si Leasimat SRL, am fost condamnat prin raportare la intreaga valoare a contractelor de finantare, desi insasi instanta de fond afirma ca toate manoperele dolosive si elementele de frauda au fost menite sa ne procure respectiva diferenta, singura care urma sa fie incasata pe nedret din Bugetul UE. Ba mai mult, instanta de fonda m-a condamnat si prin raportare la valoarea TVA aferent celor doua contracte de finantare, care a fost adaugata asa-zisului prejudiciu, desi aceasta nu a fost niciodata eligibila si nu a fost niciofdata solicitata de Matero Ama SRL prin cereile sale de rambursare astfel incat nu aveam cum sa o incasez pe nedrept!

Pe de alta parte, instanta de fond m-a condamnat pe nedrept si prin raportare la sume despre care nu a afirmat niciodata ca sunt afectate de frauda respectiv c/valorea statiilor si a autocamioanelor platita producatorilor. In acest context s-a ajuns sa se afirme ca pretinsul prejudiciu pe care l-am urmarit si l-am si creat Bugetului UE este mult mai mare decat am urmarit si decat este in realitate. In acest sens, instanta de fond a retinut ca prejudiciu si m-a obligat in solidar cu ceilalti sa platesc suma cu care s-a constiuit parte civila in cauza Ministerul Fondurilor Europene fara a o analiza si fara a o raporta la acuzatiile mele concrete pe care chiar instanta le-a stabilit. Din aceasta perspectiva pericolul concret al faptelor mele este mai redus, fapt ce putea constitui un argument pentru a aplica in favoarea mea pedepse situate spre limita minima sau amenda pentru cele pentru care legea prevede pedepse alternative, si chiar circumstanta atenuanta prev. de art. 75 ain. (2) lit.B Cod penal( ‘imprejurarile legate de fapta comisa, care diminueaza gravitatea infractiunii sau periculozitatea infractorului’), ceea ce ar fi determinat stabilirea unei pedespe rezultante mult mai reduse.

In consecinta, pentru motivele invocate, va rog sa-mi admiteti apelul si in principal sa dispuneti constatarea nulitatii absolute a urmaririi penale, a rechizitoriului, a sentinteoi si in consecinta anularea tuturor condamnarilor civile si penale din prezenta cauza : in subsidiar 1:desfiintarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond, in susbisdiar 2 : achitarea mea pentru toate infractiunile; subsidiar 3 : redindividualizarea judiciara a pedepsei, in sensul reducerii semnificative a acesteia!

Motiv suplimentar de apel

Existenta unor neclaritati si lacune in rechizitoriul DNA-ST Ploiesti nr. 259/P/2014 ce aduc atingere dreptului meu de a-mi fi comunicate informatii detaliate despre acuzare, consacrat de art. 6 alin. 3 din DIRECTIVA 2012/13/UE, privind “dreptul la informare” in cadrul procedurilor penale, si art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene (in continuare, “Carta”) si implicit a “dreptului meu la un proces echitabil” consacrat de art. 6 pct 3 din Conventie

Formularea acestui motiv de apel a fost determinata de pronuntarea de catre CJUE a Hotararii sale din 21 octombrie 2021, Camera a 10-a, in Cauza-282/20, privind interpretarea celor doua texte de lege, in cazul in care“legislatia nationala nu prevede cai procedurale pentru remedierea dupa sedinta preliminara a neclaritatilor si a lacunelor din continutul actului de sesizare”. (...)

Concluzia CJUE este aceea ca, din perspectiva art.6 alin.(3) din Directiva 2012/13/UE si art.47 din Carta, in cazul existentei unor neclaritati si lacune in continutul actului de sesizare, care afecteaza dreptul persoanei acuzate de a i se comunica informatii detaliate cu privire la acuzare, daca legislatia nationala nu prevede cai procedurale de remediere a acestora, dupa sedinta preliminara, instanta este obligata sa interpreteze legislatia nationala (daca este posibil) astfel incat procurorul sa remedieze in cadrul sedintei de judecata aceste neclaritati si lacune, iar daca nu este posibila o astfel de interpretare, sa lase neaplicata legislatia nationala care nu permite restituirea cauzei la procuror in vederea intocmirii unui nou rechizitoriu, si sa dispuna o astfel de restituire.

Analiza legislatiei nationale determina concluzia ca ne aflam exact in situatia identificata de CJUE in Hotararea mentionata, respectiv aceea ca, legislatia noastra nationala NU PREVEDE absolut niciun mijloc procedural care sa permita, dupa incheierea procedurii de Camera preliminara, remedierea neclaritatilor si lacunelor din actul de acuzare care afecteaza “dreptul acuzatului la o informare detaliata asupra acuzatiilor sale”, si, implicit, “dreptul la un proces echitabil” si a drepturilor in materie de aparare.

In aceasta situatie, raportat la Hotararea CJUE sus-mentionata, prin prezentul motiv de apel suplimentar solicitam Onoratei Curti de Apel sa constate ca, in ceea ce ma priveste, actul de acuzare contine neclaritati si lacune ce mi-au afectat si imi afecteaza in continuare grav “dreptul la informare detaliata in privinta acuzatiilor”, nefiind remediate in Procedura de Camera preliminara, impunandu-se adoptarea unei solutii adecvate legislatiei noastre nationale care sa conduca la inlaturarea acestora, fie prin modificarea acuzatiilor de catre procuror in cadrul sedintei de judecata, cu respectarea dreptului meu la aparare, fie prin restituirea cauzei la procuror pentru emiterea unui nou rechizitoriu, lasand neaplicate toate dispozitiile nationale care ar interzice acest lucru.

De altfel, si in alte cazuri, pentru respectarea “dreptului la un proces echitabil” al acuzatului, instantele au adoptat solutii neprevazute de legea nationala, in concret referindu-ne la desfiintarea in apel a unor sentinte cu trimiterea cauzei spre rejudecare in absenta vreunuia din motivele expres determinate de art. 421 alin.(2) lit. b Cod pr. Penala, doar pentru a evita ca o persoana sa fie condamnata cu incalcarea drepturilor sale fundamentale. (...)

Revenind la situatia din cauza de fata, precizam ca neclaritatile si lacunele actului de sesizare ce imi afecteaza grav drepturile prevazute art. 6 alin.(3) din Directiva 2012/13/UE si art.47 din Carta, si care protejeaza in final “dreptul la un proces echitabil prev. de art. 6 din CEDO, au fost invocate de mine prin “Cererile si exceptiile” formulate in Procedura de Camera preliminara, insa prin Incheierea nr. 226/23.05.2016 pronuntata de Judecatorul de Camera preliminara din cadrul Tribunalului Prahova au fost respinse in totalitate, solutie mentinuta de Judecatorii de Camera preliminara din cadrul Curtii de Apel Ploiesti, prin Incheierea din 28 iulie 2016 pronuntata in Dosarul penal 433/42/2016.

In concret, prin “cererile si exceptiile” respinse am sustinut ca, in ceea ce priveste infractiunile in forma continuata (patru infractiuni din cinci!), lipsesc elemente importante, acuzatiile fiind neclare si incomplete, fiindu-mi incalcat “dreptul la o informare detaliata” cu privire la acestea, cu consecinta nesocotirii “dreptului meu la un proces echitabil”, evocand in acest sens: lipsa numarului actelor materiale, data fiecarui act material, data ultimului act material (de care depindea stabilirea “datei comiterii faptei” in cazul infractiunilor in forma continuata), descrierea concreta a fiecarui act material (in absenta careia este imposibila verificarea indeplinirii de catre acestea a elementelor constitutive ale infractiunii in care sunt inglobate), perioada infractionala concreta (raportat la care sa poata fi stabilita legea mai favorabila aplicabila sau alte elemente) etc.

In timpul judecatii am invocat din nou ambiguitatea actului de acuzare in ceea ce priveste acuzatiile aduse, dand exemplu acuzatia principala (instigare la prezentarea de documente ori declaratii false, inexact sau incomplete, care are ca rezultat obtinerea pe nedrept de fonduri din Bugetul Uniunii Europene,) in cazul careia nu se precizase in concret care sunt documentele si declaratiile vizate, daca sunt vizate doar documente/declaratii false sau sunt vizate si documente/declaratii inexacte sau incomplete, cat timp in permanenta se folosea intreaga titulatura.

Astfel, in lipsa unor precizari in acest sens, am fost nevoit sa-mi indrept analiza si criticile (in incercarea de a-mi exercita totusi dreptul la aparare cu privire la aceasta fapta ), asupra unor declaratii de calificare in procedura de achizitie a unora dintre ofertanti, singurele la care procurorul se refera in cuprinsul rechizitoriului fara a intelege insa in realitate daca acestea sunt documentele/declaratiile false/incomplete/inexacte vizate pentru aceasta infractiune, in lipsa oricarei analize a procurorului privind modul concret in care fiecare din aceste declaratii a determinat obtinerea efectiva unor fonduri din bugetul UE si daca da, despre ce sume este vorba in fiecare caz in parte.

Dorind sa clarific acest aspect, am solicitat instantei de fond sa incuviinteze emiterea unei adrese catre DNA-ST Ploiesti (Depun anexat motivului suplimentar de apel cererea respectiva in ANEXA), prin care sa se clarifice aceasta acuzatie, invocand in mod expres incalcarea art. 6 alin.(3) din Directiva 2012/13/UE, in final problema nefiind clarificata, procurorul sustinand verbal in sedinta faptul ca nu poate face alte precizari ramanand valabil continutul Rechizitoriului.(Incheiere din 09.11.2017 atasata prezentului).

Arat ca nu poate fi imbratisat punctul de vedere al reprezentantului DNA, care a mentionat ca nu poate face alte precizari, iar continutul Rechizitoriului trebuie sa ramana asa cum este, deoarece pe parcursul solutionarii cauzei la fond, unul dintre coinculpati, Secu Ovidiu, a solicitat de asemenea lamurirea uneia dintre acuzatiile aduse, si anume sa indice filele din dosarul de urmarire penala unde se afla documentele despre care DNA sustine ca ar fi fost semnate in fals de catre acesta. Scopul acestei solicitari a fost tocmai acela de a-si pregati apararea si a solicita administrarea unor probe in deplina cunostinta de cauza. Aceasta solicitare a fost incuviintata de catre instanta, iar DNA a raspuns punctual, in scris, indicand cu precizie care sunt acele documente de a caror semnare in fals este acuzat acest inculpat. Asadar, nu numai ca precizarea/lamurirea acuzatiilor aduse prin rechizitoriu era posibila, dar a si fost admisa pentru unul dintre ceilalti inculpati. (Atasez prezentului incheierile instantei de fond din 10.10.2018, 16.01.2019, 06.02.2019, 22.02.2019)

Solutionarea cauzei fara inlaturarea neclaritatilor si lacunelor din rechizitoriu nu a ramas fara urmari. Astfel, in ceea ce priveste infractiunile de “instigare la fals in declaratii” prev. de art. 47 rap. la art. 326 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.(1) Cod penal (autori Vladila Catalin, Avram Anghel si Secu Ovidiu) si “instigare la fals in inscrisuri sub semnatura privata” prev. de art. 47 rap. la art. 322 Cod penal cu aplic. art. 35 alin.(1) Cod penal (autor inc. Secu Ovidiu), faptul ca urmare lacunelor rechizitoriului, judecatorul fondului nu a stabilit pentru niciuna din cele doua fapte data comiterii instigarii propriu-zise si nici data comiterii falsului vizat, care puteau sa coincida cu diferitele etape ale procedurilor (momentul depunerii ofertelor, momentul semnarii sau depunerii declaratiilor, momentul primirii fondurilor de catre Matero Ama SRL etc. ) face imposibila determinarea termenului de prescriptie normala, dar si cel de prescriptiei speciala al celor doua fapte, ceea ce imi afecteaza in mod grav situatia penala nefiind in masura sa sustin in fata judecatorului o aparare efectiva cu privire la acest aspect.

Prin urmare, inlaturarea neclaritatilor si lacunelor din rechizitoriu este absolut necesara, fiind evident ca, acestea mi-au afectat dreptul la o informare detaliata cu privire la acuzatiile aduse, punandu-ma in imposibilitatea de a-mi exercita o aparare efectiva.

Apreciem insa ca acest lucru nu se poate face direct in apel, intrucat, desi aceasta cale de atac are efect devolutiv mi-ar fi afectat “dreptul la un recurs efectiv” consacrat de art.2 din Protocolul 7 la Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Astfel, inlaturarea neclaritatilor si lacunelor din rechizitoriu ar insemna in primul rand stabilirea datei comiterii faptelor, dar si a continutului constitutiv concret in cazul tuturor infractiunilor in forma continuata, ceea ce ar insemna administrarea de noi probe in aparare, astfel incat, daca s-ar intampla in timpul sedintei de judecata, direct in apel, modificarea acuzatiilor mi-ar afecta in mod evident “dreptul la un recurs efectiv”.

Pe de alta parte, insasi alegerea uneia din cele doua solutii sugerate de judecatorii CJUE in Decizia C-282/20 pentru prima data de instanta de apel ar produce aceeasi consecinta, astfel incat nici macar acest aspect nu ar putea fi stabilit pentru prima de instanta de control judiciar.

In acest sens, consideram ca obligatia impusa judecatorului prin Hotararea CJUE C-282/20 de a inlatura lacunele si neclaritatile din rechizitoriu ulterior camerei preliminare printr-unul din cele doua moduri, poate fi adusa la indeplinire pentru prima data numai in faza judecatii in fond si nu direct in apel, tocmai pentru a se asigura respectarea deplina a dreptului la un proces echitabil, situatie in care, va rog sa admiteti apelul meu si sa dispuneti desfiintarea cauzei cu trimitere spre rejudecare la instanta de fond, DIRECT in baza art. 6 din CEDO”.

* Cititi aici toate motivele de apel (inclusiv pe cel suplimentar, legat de DNA Ploiesti)

sursa foto Mihai Matei: Observatorul Prahovean