Romania este de multi ani corijenta la respectarea drepturilor detinutilor, statul roman fiind condamnat de zeci de ani, pe banda rulanta de Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, pentru violarea art. 3 din Conventia EDO, adica pentru “tratamente inumane si degradante”.

A ajunge azi in puscarie este sinonim cu distrugerea persoanei ca om, neputandu-se vorbi de o reeducare reala, ci dimpotriva de adevarate scoli de infractori, in care detinutii pe de o parte sunt supusi unor adevarate torturi pishice si devin niste inraiti, iar pe de cealalta parte priviti ca niste paria, nedoriti de societate atunci cand se elibereaza si doresc sa se reintegreze. Este motivul pentru care Romania are una dintre cele mai mari rate de recidiva din UE. Si tinde sa devina dintr-o tara sigura, in una care va fi dominata de infractionalitate.

Insa nu doar detinutii sunt umiliti in penitenciare, ci chiar si politistii de penitenciare care asigura paza si “educatia”, care sunt prost platiti, nu au finantare suficienta pentru activitatile de reeducare, ba chiar sunt supusi unor riscuri profesionale extreme in lumea nevazuta din spatele zidurilor inchisorilor.

De ce Romania nu doreste cu adevarat o reforma a penitenciarelor si continua sa-si tortureze cetatenii aflati in executarea unor pedepse privative de libertate; de ce detinutii sunt tratati in continuare ca niste paria in societate, si de ce lucratorii din penitenciare sunt aproape “rupti in fund” si parasesc in masa sistemul scarbiti de modul in care sunt tratati de Guvern? Urmariti uluitorul interviu purtat in emisiunea “Dezbateri cu Razvan Savaliuc” cu subcomisarul Cosmin Dorobantu, presedintele Federatiei Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor (foto), care indeplineste si functia de inspector in Corpul de control al ANP. Cosmin Dorobantu a dat pe fata multe din cartile ascunse ale sistemului.

Iata transcrierea interviului (vezi video):

„Razvan Savaliuc: Tema emisiunii de astazi este una care ne poate interesa pe toti dintre noi, pentru ca fiecare la un moment dat – cu intentie sau fara intentie – putem ajunge in spatele gratiilor, mai ales ca in Romania se pot face oricui foarte usor dosare penale. Nu conteaza daca ai dreptate sau nu; pana ajungi sa fii judecat, tot poti trece printr-un arest preventiv, prin anumite penitenciare, chiar daca esti in final gasit nevinovat.

Am un invitat care ne poate spune exact ce inseamna sistemul penitenciar in Romania la ora actuala. Un sistem care nu s-a reformat de ani si ani de zile. Ca jurnalist, am trecut la viata mea prin foarte multe penitenciare. Din 1992, cand am inceput presa, si pana in prezent, am vazut multe, am cunoscut multi sefi de penitenciare, am facut multe interviuri cu detinuti si cu oameni din sistemul penitenciar si pot sa spun ca nu s-a schimbat mare lucru. Sistemul penitenciar, in viziunea mea, apare ca o institutie de tip sovietic, in care detinutul nu este tinut acolo pentru a fi reeducat; este mai degraba umilit, este chinuit, indiferent ce ar fi facut. Totusi, o societate democratica, o societate moderna trebuie sa-si trateze detinutii la o maniera in care acestia, cand se elibereaza, sa nu mai devina recidivisti, ci sa poata fi reintegrati in societate. La noi, inca, din pacate, se opereaza cu blamul, cu anatema. Un om care a facut inchisoare, daca se duce pe la o institutie sa se angajeze, este privit ca un proscris.

E adevarat ca in ultimii ani Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii a mai sanctionat niste angajatori care nu au vrut sa angajeze persoane care au avut antecedente penale. Sunt multe de facut in acest sistem. Din pacate, am vazut la toti ministrii Justitiei din perioada post-decembrista ca nu prea i-a interesat mult sistemul acesta penitenciar: au facut vizite, au luat la cunostinta despre ce se intampla in sistem, dar ceva parca i-a paralizat, i-a oprit. Si n-au facut niciodata o reforma reala in sistemul de penitenciar, care a ajuns mai degraba niste institutii de format infractori; in niciun caz de reeducare a persoanelor care au comis o fapta penala.

Bine ai venit la noi, Cosmin Dorobantu! Cosmin Dorobantu este presedintele Federatiei Sindicatelor din Administratia Nationala a Penitenciarelor, este si subcomisar de Politie de Penitenciare si detine si o functie de inspector in corpul de control din cadrul Administratiei Nationale a Penitenciarelor.

Merita sa mai fii politist de penitenciare in ziua de azi? Cum vezi tu sistemul penitenciarelor in Romania? Corespunde exigentelor unei societati democratice, a unui stat-membru al Uniunii Europene?

Cosmin Dorobantu: Depinde. Cand m am angajat eu acum 16 ani in sistemul penitenciar, sistemul penitenciar era una dintre institutiile de forta ale statului care erau atractive pentru tinerii din Romania. A devenit neatractiva pentru ca lipsa predictibilitatii in ceea ce priveste salarizarea, in ceea ce priveste drepturile politistilor de penitenciare, in ceea ce priveste pensionarea au facut ca aceasta profesie sa nu mai fie atractiva in randul tinerilor din Romania. Si am avut ani consecutivi in care scolile care pregatesc agenti si ofiteri pentru sistemul penitenciar nu au ocupat locurile, pentru ca nu mai vin oamenii sa se mai angajeze la penitenciar. Penitenciarul este o zona necunoscuta opiniei publice. Ce este in spatele acelor garduri inalte din penitenciare, nimeni nu stie. Inca suntem o institutie opaca. Inca nu ne-am reformat. Avem inca mentalitatea anilor postdecembristi si daca pe hartie incepem sa ne reformam, in realitate ne reformam foarte greu.

Acum, cu noile reforme impuse de domnul Bolojan, s-ar putea sa stricam si acel sistem penitenciar – asa, scartaind, cum este el – si sa nu mai redam societatii detinutii asa cum ar trebui sa-i redam: reabilitati.

Razvan Savaliuc: Cati lucratori de penitenciare sunteti la ora actuala in ANP?

Cosmin Dorobantu: Am atins anul trecut numarul de 13.000 si ceva de angajati. Acum suntem aproximativ 12.500. Acum, cand noi vorbim, sunt 25.404 detinuti in sistemul penitenciar. Aproape un angajat la doi detinuti.

Razvan Savaliuc: Si asta e o norma buna comparativ cu Uniunea Europeana?

Cosmin Dorobantu: Depinde depinde cu ce privesti. Pentru unii din societatea civila suntem prea multi, pentru unii suntem prea putini.

Penitenciarele sunt mini-orase. Avem scoala, avem biserica, avem chiar judecatorul nostru de supravegherea privarii de libertate. Este un judecator delegat de catre curtea de apel in penitenciar. Avem popota, avem spital. Avem aproape orice este intr-un oras. Si nelipsitul magazin, care acum s-a transformat in cumparaturi online. Trebuie sa ne modernizam si noi.

Razvan Savaliuc: Dar au detinutii internet la ora actuala?

Cosmin Dorobantu: Nu au internet in mod legal.

Razvan Savaliuc: De ce? Mi se pare ca suntem anacronici aici. Da-i omului o preocupare! Astazi, cand orice activitate intelectuala se desfasoara prin internet, nu mai stai cu cartea. Deci sa se informeze altfel – mai usor. De ce in penitenciare nu se da acces la internet detinutilor chiar nu pot sa inteleg.

Cosmin Dorobantu: Da, suntem anacronici din multe puncte de vedere in sistemul penitenciar – inclusiv la accesul cu telefon mobil in sistemul penitenciar. Deputatii si senatorii care au facut legea de executare a pedepsei au avut in calcul sa nu dea telefon mobil si internet detinutilor, pentru ca ar putea savarsi alte infractiuni.

Razvan Savaliuc: Asta pot s-o inteleg in cadrul unor infractiuni cu violenta si unde vorbim de retele de crima organizata. Dar oameni care au facut, sa spunem, un furt? Ca stiu ca totdeauna intr-o inchisoare totul este etapizat. Ai zona detinutilor periculosi, care aproape ca nu ies din celula, ai regimul semideschis, chiar regimul deschis...

Cosmin Dorobantu: Momentan, sunt patru regimuri de executare. Se intentioneaza a se transforma in doua regimuri de executare, pentru a reduce gradul de supraaglomerare din penitenciare. Chiar noi, organizatiile sindicale, am venit cu aceasta propunere de a reduce numarul regimurilor de executare, pentru ca este mult mai benefic pentru societate.

Revenind la faptul ca nu au telefon si internet: oamenii care se uita acum la noi stiu metoda 'accidentul', cand din penitenciar, cu ajutorul telefoanelor mobile introduse ilegal in penitenciar si cu ajutorul internetului (ca acum orice telefon este insotit de internet), suna batrani, suna chiar tineri din Romania si insala oamenii prin metoda 'accidentul' si alte metode ingenioase... Pentru ca ei sunt foarte ingeniosi in spatele gratiilor. Nici nu au ce face, ca nu-i punem la treaba. Daca noi acum, cand telefoanele sunt interzise si internetul este interzis in penitenciar, nu putem sa punem stop acestei metode de a insela oamenii... Sa stiti ca inclusiv parintii mei au fost sunati cu metoda 'accidentul'. Si am discutat cu mama, cu tata si cu bunica mea. Intrasera in panica ca eu facusem un accident. Atat de de convingatori sunt detinutii in spatele gratiilor, incat ii convinsesera pe parintii mei ca eu facusem un accident.

Razvan Savaliuc: Oricum, cred ca se pot verifica usor comunicatiile, ca poti sa vezi ca pleaca un semnal de la tine din penitenciar. Poti sa-l monitorizezi, sa previi, daca s-ar dori.

Cosmin Dorobantu: Daca s-ar dori. Dar nu exista bani. Tot ce spuneti dumneavoastra aici inseamna bani pentru statul roman. Iar statul roman nu investeste bani astfel incat sa descopere semnalele de telefonie.

Razvan Savaliuc: Cat ne costa intretinerea unui detinut la ora actuala?

Cosmin Dorobantu: 200 de lei pe zi. Asta insemna cam 6.000 RON pe luna pentru intretinerea unui detinut. Eu as milita pentru scoaterea tuturor detinutilor la munca. Reabilitarea prin munca este mult mai benefica decat sa intocmim niste hartii cu niste detinuti care sunt inutile.

Razvan Savaliuc: Asta e o problema foarte veche la la magistratura romana, care nu intelege decat puscaria. Nu intelege ca la anumite tipuri de infractiune (le exceptam pe cele cu violenta) poti sa-i dai omului sa execute la locul de munca, cum se intampla in Uniunea Europeana.

Cosmin Dorobantu: Eu chiar incurajez incurajez asa ceva.

Razvan Savaliuc: Poti sa-i dai sa execute chiar si acasa. Deci sunt mai multe forme alternative, la care magistratii nostri, din pacate, nu sunt pregatiti. Si poate nici societatea nu e pregatita sa accepte ca niste oameni pot fi reeducati si altfel.

Spui ca 6.000 RON costa intretinerea unui detinut. Dar te-as intreba cam cat castiga un subofiter de politie de penitenciar pe luna.

Cosmin Dorobantu: Intre 5.000 si 6.000 castiga un agent. Si un detinut costa mai mult decat castiga un agent. Si atunci statul nu realizeaza ca nu trebuie tinuti toti detinutii dupa gratii, pentru ca te costa si nu sunt reeducati neaparat. Mai ales ca tu, statul, ar trebui sa recunosti la ora actuala: nu ai conditii sa reeduci un om, ci mai degraba, puscariile sunt institutii de tortura si de umilire a omului.

Razvan Savaliuc: Un om bun care a gresit... Ca se intampla, poate, oricui: da cu masina peste cineva, a baut, e o fapta reprobabila, dar nu este criminalul ala care iti da in cap ca sa iti fure banii. Pe omul asta daca il treci cativa ani prin sistemul penitenciar, poate sa iasa un infractor, sa devina un recidivist.

Cosmin Dorobantu: L-ai distrus. La noi, se spune peiorativ ca 'vii la facultate'. Vii cu o infractiune minora si dupa ce te eliberezi, in loc sa te reabilitez, eu, ca institutie a statului, mai mult te educ sa devii un infractor si mai mare.

Avem un caz de la Craiova (pe mine m-a surprins acest caz): au intrat la puscarie pe ceva de furt de fier vechi. Si dupa ce s-au eliberat au devenit proxenetii zonei in care locuiau, de a fost nevoie sa-i aresteze politia dupa aceea cu elicopterele. Lucrurile astea nu le-au invatat, ci le-au invatat inauntru. De asta noi nu ne atingem in mod principal scopul penitenciarului – care este de reeducare si reabilitare a detinutilor. De multe ori am spus in spatiul public ca noi scoatem pe portile puscariei mai multi violatori, mai multi criminali, mai multi talhari si mai multi pedofili.

Razvan Savaliuc: Care e rata de recidiva a celor care executa o pedeapsa in penitenciar?

Cosmin Dorobantu: Rata de recidiva acum in Romania nu este reala. Rata de recidiva este undeva la 70% in realitate in Romania. Este enorm la noi. La ei (n.r. in alte state europene), este undeva la 30-40-50% rata de recidiva. La noi este enorm de mare. In realitate, daca ne uitam pe cifrele date de institutiile statului, e undeva la 36-37% rata de recidiva. Dar nu este rata de recidiva reala.

Pentru ca eu stau de vorba cu detinutii si dupa ce se elibereaza, retorica lor este: 'Eu vreau sa plec peste granita'. Deci noi, ca stat roman, exportam foarte multa infractionalitate. Daca s-ar intoarce toti detinutii pe care statul roman i-a 'exportat', rata de recidiva ar exploda in Romania. Dar, din fericire, statele vestice sunt mai atractive pentru ei si se duca acolo. La noi, Romania inca este un stat sigur, in care daca ai facut infractiune te duci la la puscarie. In strainatate este mult mai atractiv: pedepsele sunt mult mai mici, sunt pedepse alternative in alte state. Si atunci detinutii pleaca, savarseasca infractiunea acolo, ne fac de ras, ca stat european, si din aceasta cauza rata de recidiva in Romania este mica.

Razvan Savaliuc: Am avut ocazia sa vizitez cinci penitenciare ultramoderne din Madrid. In 2006, am fost cu vreo 20 de sefi de peniteninciare din Romania si sefi din ANP. In primul rand, vedeai un gardian in uniforma in respectivele penitenciare. Toti aveau liber sa mearga unde vreau in interior – cu exceptia celor foarte periculosi, care erau tinuti intr-o zona. Dar restul aveau terenuri de fotbal, terenuri de handbal, de baschet, piscine olimpice. Sefii de puscarie din Romania au ridicat mainile si au zis: 'astea nu mai sunt puscarii'. Participau la ateliere de pictura, la tot felul de activitati... Ba chiar am vazut tineri care stateau cu copiii si mame cu nou-nascuti in penitenciar. Mamele fusesera condamnate la executarea unei pedepse si ei considerau ca e mai uman sa tii copilul langa ea (chiar daca sta intr-un penitenciar) in anii aia cand e dependent de mama lui, ca trebuie sa suga si are nevoie de o ingrijire speciala. Sa stea cu mama lui acolo. La noi nu-i asa. La noi e o cu totul alta gandire.

Cosmin Dorobantu: Noi avem inca o alta o mentalitate invechita. Avem prejudecati. Noi n-am putea accepta, ca societate. As vrea sa facem un exercitiu de imaginatie. Ce ar spune opinia publica cand intr-un penitenciar construit acum, nou, statul roman i-ar construi unui detinut piscina, bazin olimpic, terenuri de sport? Ar judeca.

Razvan Savaliuc: Da, dar lumea nu intelege: daca pe ala il inraiesti si-l faci ultima fiara dupa gratii, ala cand iese iti da in cap. Ala nu mai stie sa se comporte in societate. Normal: daca vede ca toata lumea il rejecteaza, se apuca prima data de furat, ca trebuie sa manance. Pe urma, vede ca nici din furat nu poate sa traiasca ca lumea. Iti da in cap. Cine stie unde se poate ajunge.... Lumea nu intelege cat de important e sa reeduci, nu sa torturezi un om in inchisoare.

Cosmin Dorobantu: Detinutii daca stau prea mult in penitenciar, lumea lor va deveni penitenciarul. Cand se elibereaza, sunt detinuti care savarsesc in mod intentionat o infractiune ca sa se intoarca in spatele gratiilor, pentru ca lumea lor nu mai este afara. Pentru ei societatea este un penitenciar, nu penitenciarul este puscarie pentru ei. Si atunci intentionat savarsesc o infractiune, sa se intoarca in mediul lor, pentru ca s-au invatat acolo, pentru ca noi nu avem inca mecanisme sa il determinam pe detinut dupa ce se elibereaza sa nu mai vrea sa mai intoarca in penitenciar.

Razvan Savaliuc: In sistemul penitenciar spaniol, foarte multi detinuti, mai ales cei care erau in ultimii ani de executare a pedepselor si aveau referinte bune, aveau un regim deschis: ei puteau pleca de la 6:00 dimineata din penitenciar si erau obligati sa se intoarca la 7-8 seara in penitenciar. Puteau sa se duca in timpul zilei sa faca ce doresc ei, sa munceasca, daca isi gaseau un job, dar seara trebuia sa se intoarca sa doarma in penitenciar. Daca nu respectau aceasta intoarcere la ora exacta, treceau la regimul mai sever.

Cosmin Dorobantu: Asa intentionam si noi sa facem.

Razvan Savaliuc: Si pe studiile sociale pe care le-au facut lucratorii din penitenciarele spaniole, au spus ca toti detinutii au declarat invariabil ca era cel mai insuportabil regim. Pentru ca era totdeauna un stres enorm sa gusti in fiecare zi din libertate si seara sa te intorci in penitenciar. La noi nu se dau nici permisii. Scrie in lege ca au voie detinutii la permisii si nu beneficiaza nici de ele. De ce?

Cosmin Dorobantu: Pentru ca intotdeauna noi gandim cum ar putea sa ne judece mass media si opinia publica. Chiar daca ar putea beneficia de permisiunea de iesire din penitenciar un detinut, nu prea i-o dam. Desi sunt situatii foarte multe in care detinutii ies din penitenciar si se intorc. Avem acuma un caz pe la Giurgiu in care nu s-a mai intors de cateva zile.

Ai instrumentele legale de sanctionare. De asta eu incurajez permisiunea de iesire din penitenciar. Haideti sa devenim in primul rand noi, politistii de penitenciare, umani, sa manifestam diligenta, astfel incat sa-l determinam pe detinut sa se reintoarca reabilitat in societate. Daca noi avem mentalitatea sa-l batem, sa-l tinem cat mai departe de societate, sa-l privam de libertatea de a se misca in penitenciar, atunci el devine mult mai agresiv cu noi.

La noi este o vorba (si am observat-o, ca angajati ai sistemului penitenciar): violenta naste violenta. In anii dinainte de Revolutie si imediat dupa Revolutie, reeducarea se facea cu parul la noi, in sistemul penitenciar. Eu cand m-am angajat prima data, cand am facut contact cu cu mediul penitenciar, ca student al Academiei de Politie, am vazut cum se bateau detinutii acum 20 si ceva de ani: cu bulanul, cu orice. Nu conteaza. Atunci erau mai multe cazuri de ultraj si de violenta intre detinuti si angajati decat acum, pentru ca violenta naste violenta.

Avem legi si proceduri de a-l determina pe detinut sa stea cuminte in penitenciar. Doar ca multi dintre noi nu stim sa le aplicam. Pentru ca in ultimii ani am facut aceasta infuzie de personal, de politisti de penitenciare, cu orice pret. Nu conteaza. Am ocolit scolile care invatau sa fii politist de penitenciare si am luat, prin incadrari directe, tot felul de oameni care nu aveau nicio minima pregatire de specialitate sa devina politisti de penitenciar.

Razvan Savaliuc: Dar s-a mai inalt un fenomen care a incurajat toate aceste retrogradari ale sistemului. Eu n-am mai vazut acele obiceiuri care existau odata, de a mai chema si presa pe la diverse evenimente pe care le fac penitenciarele. Niciun jurnalist nu intra intr-un penitenciar, ca sa vada ce se intampla, decat cu o aprobare prealabila. Nu spun ca nu trebuie sa existe un sistem...

Cosmin Dorobantu: Ba ar trebui sa existe un sistem care sa va permita. Sunteti ochii societatii.

Razvan Savaliuc: Sistemul se pune imediat la punct: pune floricele, pune covorase, face curat... Cand vine jurnalistul sa ia unui detinut un interviu, totul este boboc. Si detinutul, am observat-o, este prelucrat sa nu se planga de nimic. Altfel, poate sa suporte niste consecinte mai grave.

Cosmin Dorobantu: Aveti perfecta dreptate.

Razvan Savaliuc: Daca ar exista o colaborare cu presa, sunt convins ca nici presa n-ar mai fi isterica atunci cand fuge un detinut de pe undeva si ar putea intelege: in toata lumea exista o rata de evadare. Sunt oameni care asa sunt crosetati.

Cosmin Dorobantu: Se intampla. Nu poti sa stii ce este in mintea unui detinut.

Razvan Savaliuc: Nu trebuie acum sa cada capete, sa te isterizezi ca jurnalist, sa nu mai fie ala director de penitenciare. Ala cand i-a dat [detinutului] permisia, a avut avizul psihologic, avizul comisiei de supraveghere, legea care i-a spus ca daca te comporti bine...

Cosmin Dorobantu: Dar ar trebui sa schimbam mentalitatea decidentilor, mentalitatea celor din Ministerul Justitiei, din guvernul Romaniei, ca atunci cand se intampla sa evadeze un detinut caruia eu ii dau permisiunea de iesire din penitenciar sau un detinut fuge de la un punct de lucru, sa nu decapitam pe toata lumea decat daca s-au facut greseli cu intentie.

Razvan Savaliuc: Asa se intampla si in magistratura: n-au curaj sa le dea o pedeapsa alternativa, pentru ca le e frica ca daca mai comite noi infractiuni, sare lumea in cap judecatorului. Si judecatorul – la fel ca si cei din sistemul penitenciar – nu este aparat daca se intampla asa ceva. Nu sar imediat sefii mari sa spuna: 'S-au indeplinit toate criteriile legale. Noi am fi incalcat legea daca nu-i dadeam'.

Cosmin Dorobantu: Daca nu sarim noi, organizatiile sindicale, niciun sef nu va sari. Pentru ca seful respectiv vrea sa-si pastreze scaunul cu orice pret. Pentru ca toti sefii de penitenciare momentan sunt imputerniciti. Nu exista un sef de puscarie acum, la momentul acesta, care sa fie prin concurs, numit pe un mandat de patru ani.

Razvan Savaliuc: Dar de ce sunt tinuti asa? Caror comandamente trebuie sa raspunda?

Cosmin Dorobantu: S-a schimbat legea. Cei care erau prin concurs in 2019, dupa 4 ani, in 2023, le-au expirat mandatele. Si acum trebuie sa vina iarasi cu alte concursuri.

Razvan Savaliuc: Ma iau de o declaratie de-a ta de pe site-ul federatiei sindicatelor, de la inceputul acestui an. Spui tu: 'intr-un sistem penitenciar sufocat de decizii aberante, unde detinutii mor pe capete, sinuciderile sunt mai frecvente decat liberarile legale, iar supraaglomerarea a ajuns sa deranjeze chiar si plosnitele si sobolanii care traiesc printre detinuti si printre politistii de penitenciare, Ministerul Justitiei si Administratia Nationala a Penitenciarelor, fie ca vorbim de Marinescu sau Burcu' (Burcu e actualul director general al Administratiei Nationale a Penitenciarelor) 'par hotarati sa nu repare nimic, ci sa darame totul'. Te rog sa-mi explici daca este chiar asa si ce ar putea sa faca respectivii ca sa indrepte cu adevarat lucrurile.

Cosmin Dorobantu: Ca sa indrepti lucrurile din sistemul penitenciar iti trebuie bani. Ca sa poti scoate plosnitele din sistemul penitenciar, iti trebuie – unu – sa faci o dezinsectie si o deratizare ca la carte; nu cum se face acum, cu detinutii pe sectii. Ca nu poti sa omori plosnitele pe sectiile de detinere cu detinutii pe sectiile de detinere. Noi o facem pe hartie.

A doua cauza care conduce la mentinerea acestor plosnite pe sectiile de detinere si este reala... Am colegi de-ai mei care au dus plosnite acasa. Am poze cu ei, filmulete ca sunt muscati. Si odata plosnita intrata in apartament, cu greu o scoti. Asa este si in celule. Detinutii se plimba cu bagajele dintr-un penitenciar in altul, dintr-o sectie in alta si fac export de plosnite.

Daca acum am construi un penitenciar nou-nout, in maxim o luna de zile va fi plin de plosnite. Pentru ca iau detinutii dintr-un penitenciar vechi, cu tot cu bagajele lor, si ii duc in penitenciarul respectiv. Si plosnitele se imprastie pe tot penitenciarul.

Razvan Savaliuc: Cum vezi relatia cu actualul ministru al Justitiei, Radu Marinescu? Il intereseaza? Eu stiu ca a facut multe vizite in penitenciare, dar vezi niste masuri de remediere a situatiilor? Toata lumea se plange de penitenciare si multi spun ca sunt tinute tinute dinadins ca instrumente de tortura, pentru ca asa vor unii care conduc sistemul asta represiv, din urma protocoalelor cu serviciile. Si ca se doreste ca un detinut cand ajunge inauntru sa spuna tot, sa denunte pe toata lumea, si de-aia nu e nevoie sa fie prea multa prosperitate intr-o inchisoare. Trebuie sa fie o groaza sadita in...

Cosmin Dorobantu: E o perceptie. Sa va spun sincer: detinutii-gulere albe sunt tinuti separat de restul detinutilor. Au conditii de cazare mult mai bune decat restul detinutilor, adica detinutul de drept comun – cum se spune la noi, in penitenciar.

Razvan Savaliuc: Sunt lasati sa vina cu obiecte personale?

Cosmin Dorobantu: Nu. Pe noi chiar legea de executare a pedepselor ne obliga ca ministrii, parlamentarii, oamenii care sunt in societate, formatori de opinie, jurnalisti, nu putem sa-i tinem cu criminalii, cu pedofilii, cu talharii in aceeasi camera.

Razvan Savaliuc: In starea de arest preventiv, chiar sunt amestecati bine de tot. Dar si in penitenciare, cand vor sa-l tortuleze pe unul psihic, sa denunte, cred ca, cu voie de la procuror, este aruncat detintul respectiv undeva unde sa cedeze psihic.

Cosmin Dorobantu: Eu nu am cunostinta de asa ceva. As fi ipocrit sa spun ca as avea cunostinta. Daca as avea, as spune-o public, pentru ca, pana la urma, colegii mei politisti de penitenciare nu sunt instrumente de tortura pentru niciun procuror sau judecator sau vreun om din servicii.

Razvan Savaliuc: Chiar: cum ai descrie mentalitatea actuala a politistului de penitenciare? Mai e cea de ciomagar, cum era in perioada sovietica? Orice il deranja, bulanul era rezolvarea.

Cosmin Dorobantu: Nu, dar sunt situatii in care mai recurg la forta fizica. Sunt foarte putine in care colegii mei recurg la forta fizica nejustificata. Avem si folosirea fortei fizice justificate. Legea ne pe noi ne 'acopera' sa folosim forta fizica atunci cand detinutul nu raspunde dispozitiilor date de colegii mei – pasiv sau activ.

Razvan Savaliuc: Sunt cazuri de abuzuri asupra detinutilor raportate?

Cosmin Dorobantu: Cum sa nu? Eu la corpul de control anchetez foarte multe cazuri de violenta a politistilor de penitenciare indreptate impotriva detinutilor.

Razvan Savaliuc: Si care-i parerea ta? Mint detinutii? Cam cate din aceste plangeri se si concretizeaza in masuri luate?

Cosmin Dorobantu: Foarte putine plangeri se concretizeaza. Pentru ca detinutii acum, ca sa se mute dintr-un penitenciar in altul, pentru ca gradul de supraaglomerare este foarte mare... Dau un exemplu ipotetic. detinutul care este la Braila este trimis sa execute pedeapsa la Arad. Lui nu-i convine sa stea la penitenciarul Arad, ca este departe de familie. Si atunci ar vrea sa se mute la penitenciarul Braila sau Galati, undeva din zona domiciliului. Si atunci inventeaza ca a fost batut de catre colegii mei, ca mancarea este exagerat de proasta, ca nu i se asigura dreptul la medicamente si tratamente... Diverse reclamatii ca sa determine administratia locului de detinere, prin presiunea asta indirecta a reclamatiilor, sa-l trimita la Braila.

Razvan Savaliuc: Cand am facut eu armata pe vremea lui Ceausescu, era o preferinta sa-ti dea o unitate mai aproape de casa, tocmai ca sa vina familia sa-ti aduca pachete. Se mai intamplau sa te dea si pe unde se agata harta in cui. Dar, de regula, se respecta regula asta. N-ar fi mai simplu ca detinutii sa fie, pe cat posibil, cazati in apropierea domiciliilor?

Cosmin Dorobantu: Asta ne obliga si legea. Insa gradul de supraaglomerare este foarte mare. Si daca nu mai am loc unde sa-l tin, ca nu mai am pat in camera...

Razvan Savaliuc: Ce inseamna gradul de supraaglomerare foarte mare?

Cosmin Dorobantu: Adica, la ora actuala, sa zicem ca 100 de paturi are un penitenciar pe standarde de 4 metri patrati (n.r. standardul CEDO). Noi am facut legea – trebuie s-o respectam. Noi nu putem asigura cu 100 de paturi la 4 mp pentru fiecare detinut. Si atunci bagam 120 de paturi intr-o camera. Iarasi: exemplul este ipotetic.

Razvan Savaliuc: Mai dorm cate doi detinuti intr-un pat?

Cosmin Dorobantu: Nu. De ani de zile.

Razvan Savaliuc: Dar stiu ca suntem pe un infringement cu Curtea Europeana a Dreptorului Omului, care ne-a dat o decizie-pilot. Pentru ca spune ca noi suntem poate ultima tara din Uniunea Europeana care nu respectam drepturile detinutilor la un anumit numar de metri cub de aer. Si nimeni nu face nimic.

Cosmin Dorobantu: Va spun si de ce am ajuns sa fim condamnati de CEDO pentru rele tratamente asupra detinutilor. Pentru ca noi, cand am facut aceasta lege de executare a pedepselor, am copiat ca gutumanii o lege a spaniolilor. Modelul spaniol l-am introdus la noi, in sistemul penitenciar, fara sa ne gandim ca penitenciarele noastre sunt penitenciare vechi de peste 100 de ani. Sunt cateva penitenciare construite acum, noi. Dar infrastructura din penitenciarele vechi nu permitea sa pui in aplicare legea. Nu se putea din punct de vedere al arhitecturii locului de detinere. Si atunci detinutii au fructificat ca noi in lege am stabilit niste niste conditii (inclusiv acei 4 mp) si ne-au actionat in instanta si au cerut daune morale.

Razvan Savaliuc: Dar de ce nu se vorbeste prin intermediul ministrului Justitiei?

Cosmin Dorobantu: Sa stiti ca domnul Marinescu este foarte interesat de sistemul penitenciar. Noi avem o colaborare foarte buna cu cu ministrul Justitiei. Cred ca este una dintre cele mai bune colaborari pe care le-am avut cu ministrii Justitiei din ultimii 15 ani, de cand sunt eu politist de penitenciare. Omul este interesat sa rezolve problemele din penitenciare. Dar problemele din penitenciare nu se pot rezolva peste noapte. Fara bani nu pot face nimic.

Razvan Savaliuc: Da, dar Administratia Nationala a Penitenciarelor poate sa prezinte ministrului Justitiei situatia supraaglomerarii si a faptului ca unele dintre infractiuni nu pot fi neaparat executate in penitenciar, ci sunt si alte forme mai libere. Iar ministrul Justitiei sa faca o reglementare, sa ia contact cu puterea judecatoreasca si sa le spuna: 'Domnilor magistrati, nu ne mai trimiteti atatia puscariasi! Mai aveti in Codul penal si posibilitatea unor pedepse alternative. Nu toti oamenii trebuie sa ajunga dupa gratii. Noi trebuie sa executam tot ce dispuneti voi prin hotarari, dar nu toti sunt (n.r. de incarcerat)'. Si dati argumente, ca aveti studii, aveti psihologi!

Cosmin Dorobantu: Ce spuneam mai devreme de prejudecata? Reversul medaliei. Ce o sa zica opinia publica sau magistratii? A venit ministrul justitiei? Ingerinta in justitie!

Razvan Savaliuc: Educatia opiniei publice tine de lider. Daca sefii din magistratura, sefii din penitenciare nu ies public sa explice: 'Ne costa atat un detinut, avem cinci tineri care au consumat droguri. Sunt consumatori. Le-au dat nu stiu care judecatori 10 ani de inchisoare. Sunt tineri. Erau din facultate. Adica erau niste oameni care aveau viitor. Doar ca i-a prostit anturajul, nu mai conteaza daca au facut cu intentie, cu neintentie. Dar oamenii astia pot fi indreptati altfel. Nu trebuie sa stea neaparat dupa gratii'.

Cosmin Dorobantu: Haide sa modificam legea! Eu sunt perfect de acord. Daca l-ai tinut 10 ani pe un tanar, l-ai stricat. Omul ala dupa 10 ani nu mai este tanar. Deja este major. Este un om matur.

Razvan Savaliuc: Eu fac o deosebire: daca e traficant, da-i si pe viata! Dar daca e consumator? A consumat. E adevarat: legea interzice, dar poate legea trebuie putina rectificata. Da-i o pedeapsa, dar nu i-o da cu executare, dupa gratii! Da-i-o in libertate, sa munceasca in folosul comunitatii!

Cosmin Dorobantu: Executarea pedepsei in penitenciar ar trebui sa fie ultima masura a statului roman atunci cand nu mai poate face nimic altceva sa-si repare propriul cetatean. Noi trebuie sa facem toate posibilitatile, astfel incat sa-l indreptam cat este el in societate. De ce ar trebui pentru infractiunile astea marunte sa-l duc in spatele gratiilor, sa-l stric, sa cheltuiesc 200 RON cu el? Il stric si ca om, pentru ca dupa ce se elibereaza nu-l mai angajeaza nimeni, pentru ca deja are o anatema.

Razvan Savaliuc: Dar nu se spune: multi fura de foame. Se duc intr-un magazin, fura ca n-au bani. Omul ala nu e de bagat dupa gratii, ca ala a furat sa manance, sa supravietuiasca. N-a furat ca sa vanda produsul furat si sa se imbogateasca.

Cosmin Dorobantu: Da, pentru ca statul roman la multi dintre ei care sunt in penitenciar nu face nimic astfel incat sa-i canalizeze in viata asta, sa le ofere ceva de munca, ca sa nu savarseasca infractiuni. A, ca avem noi infractorii care o fac din placere? Atunci stai mult la penitenciar.

Razvan Savaliuc: Mi-ai dat o statistica. Nu stiam ca noi, romanii, suntem atat de sus la capitolul de omor. Deci din cei 25.000 de detinuti aflati in penitenciarele din Romania, 4.657 sunt pentru omor. Enorm. De ce atat de multi ucigasi?

Cosmin Dorobantu: Pentru ca, in principal, detinutii condamnati pentru crima stau foarte mult in penitenciar. Nu vin inapoi.

Razvan Savaliuc: Spre comparatie, pentru furt sunt numai 3.500. Adica furtul e mult mai mic decat omorul. Eu stiam ca noi, romanii, suntem o natie care nu suntem asa de criminala, dar din statistica apare ca avem mai multi criminali decati hoti.

Cosmin Dorobantu: Nu chiar, daca o judecam doar pe cifrele respective. In medie, un detinut sta in penitenciar trei ani si patru luni. Un politist de penitenciare sta undeva la 22 de ani. Deci noi facem mai multa puscarie decat fac detinutii Romaniei. Dar noi facem in regimul acela mai permisiv, al usilor deschise.

Sistemul penitenciar se imparte in usi inchise, usi deschise si maxima siguranta. Daca ai facut prostii ca deâtinut, te trimitem in maxima siguranta. La usi deschise, putem sa facem dupa modelul tarilor occidentale: iti dam drumul cu o bratara la mana, sa muncesti. Si incurajez asta si chiar il rog pe ministrul Justitiei si pe directorul general (n.r. al ANP) sa modifice legea de executare a pedepselor, astfel incat detinutii care pot munci sa-i trimita la munca in societate cu o bratara la mana, sa vedem pe unde se plimba, si seara sa se intoarca in penitenciar.

Razvan Savaliuc: Mai exista acele unitati de productie in penitenciare? Stiu ca era o cooperativa, Multiproduct, si intr-o perioada penitenciarele se autofinantau. De ce astazi nu se mai doreste sa se autofinanteze penitenciarele? Ar lua povara finantarii detinutilor de pe umerii statului si ar duce-o pe umerii penitenciarelor, care s-ar autogospodari.

Cosmin Dorobantu: Nu mai exista acest Multiproduct. Interesele unor baieti destepti au distrus Multiproductul din penitenciare. Au pus mana pe ateliere. Concurau cu ceea ce produceau multe firme care au capusat statul roman. La noi, in penitenciare, este o vorba avem 25.000 de femei, respectiv oameni de serviciu, pe care ii putem folosi la munca oricand. Majoritatea detinutilor vor sa munceasca, pentru ca li se reduce pedeapsa.

Razvan Savaliuc: Si au si o preocupare. Nu poti sa-i tii ca vitele in celula de dimineata pana seara.

Cosmin Dorobantu: Exact. Tarziu, politistii de penitenciare au inteles faptul ca odata ce l-ai scos pe detinut din celula si are activitati, nu mai face prostii. Cand tii in celula 20-30 de oameni fara sa faca nimic, se gandesc la tot felul de prostii. Du-i la munca, du-i la activitati! Dar nu pe hartie; activitati reale. Atunci el va veni obosit in celula seara, dupa 8-9-12 ore de munca si nu se va mai gandi la prostii. Va dormi. (...) Trendul este crescator de folosirea detinutelor la munca in Romania. Asta ca vor ei, dar multi vor si nu li se ofera posibilitati. Dar depinde si de zona in care se afla penitenciarul. In zona Moldovei, nu sunt locuri de munca pentru cetatenii liberi, daramite pentru detinuti. In zona de vest si in zona de centru a Romaniei, cererea de forta de munca a detinutilor este foarte mare si avem mii de detinuti scosi la munca. 30% din ce produc ei le revin lor, iar 70% merge la stat.

Razvan Savaliuc: Mai exista ferme de porci, gradini de langa penitenciare?

Cosmin Dorobantu: Avem, dar acelea supravietuiesc, ca nu produc cine stie ce. Pentru ca ne trebuie bani, sa facem investitii acolo unde trebuie. Ne trebuie utilaje: tractoare, combine, semanatori... Terenurile alea nu poti sa le arunci primitiv. (...) Eu am fost acum o luna la Penitenciarul Mioveni, am intrat in sera si am mancat cativa castraveti. Foarte buni! Pentru ca produsele facute in penitenciar nu sunt cu ingrasaminte sau cu pesticide, pentru ca nu avem voie. Este o agricultura bio. Si atunci am propus directorului general (n.r. al ANP) si propun si ministrului Justitiei acum sa modificam legea, astfel incat noi, penitenciarele, sa facem niste piete de desfacere, astfel incat sa vindem produse create in penitenciar.

Razvan Savaliuc: Ii vezi receptivi? Si nu numai pe ei, ci si societatea romaneasca.

Cosmin Dorobantu: Romanul intelege daca ii explici. Eu am acum o colaborare buna cu Administratia Nationala a Penitenciarelor si cu Ministerul Justitiei, pentru ca avem un dialog real si ne respectam reciproc. Atata timp cat Ministerul Justitiei sau Administratia Nationala a Penitenciarelor ma vede ca pe un dusman, ne vor trata ca pe niste dusmani.

Razvan Savaliuc: Vad ca vor sa va dea afara vreo 20% din angajati, pe reformele premierului Ilie Bolojan.

Cosmin Dorobantu: Daca domnul premier face reforma cu drujba, si nu cu bistoriuiul, s-ar putea sa ne dea afara. Dar tot eu ii spun domnului prim-ministru al Romaniei ca s-ar putea sa pazeasca domnia sa penitenciarele. Pentru ca sindicatele din penitenciarele sunt foarte puternice. Si i-am demonstrat. Noi am fost mereu in strada. Si daca sindicatele si angajatii vor, nu mai intra in serviciu. Sa vedem cu cine pazesc cei 25.000 de detinuti! Noi avem un deficit de 30% in sistemul penitenciar. Daca mai da 20% afara, cine mai pazeste detinutii? Si Politia Nationala la fel. Ei au undeva la aproximativ 20.000 de oameni lipsa in sistemul penitenciar.

Daca masurile astea bolojeniste s-ar s ar intampla peste noapte si fara o analiza corecta de impact, ar pleca inca 17.000 de oameni din Politie. De la noi ar mai pleca inca 1.000-2.000 de oameni. Pentru noi 1.000 de oameni este foarte mult. Inseamna 10% aproape.

Razvan Savaliuc: La ce riscuri se supune un politist de penitenciar la ora actuala pentru aia 5-6-7.000 de lei, cat castiga in medie.

Cosmin Dorobantu: In fiecare zi, un coleg de-ai mei, politist de penitenciare, este injurat, amenintat si o data la cateva zile poate si agresat fizic. Ultimul caz care m-a socat este cazul de la Rahova, cand un detinut cu furculita i-a taiat nasul colegului meu, politist de penitenciare. Ce facem cu un asemenea detinut? Pana sa-l trecem noi in regim de maxima siguranta, trec poate chiar luni de zile. Pana sa ramana definitiva masura de a-l trimite la carcera, detinutul are cateva parghii de a face contestatie.

Razvan Savaliuc: Si suspenda contestatia executarea carcerei?

Cosmin Dorobantu: Uneori da, uneori nu. Ar trebui, cand faci o asemenea fapta, imediat sa te duci la carcera. Si vezi tu daca eu, ca administratie, am gresit si te-am trimis la carcera, la acea izolare de maxim 10 zile pe care putem noi, administratia, s-o dam. Daca eu am gresit si am dat-o in mod abuziv si ilegal, platesc. Poate chiar cu functia.

Razvan Savaliuc: Aveti in penitenciare un judecator de curte de apel care face parte din acele comisii care pot decide daca beneficiezi de eliberarea conditionata sau nu. La ce mai e nevoie sa te duci la sistemul de justitie? Adica te duci la o instanta de executare care e o judecatorie, cand tu ai un judecator de curte de apel la tine, acolo, care iti poate rezolva problemele de genul asta dand cu ciocanelul in mai putin de ora.

Cosmin Dorobantu: Le-am cerut modificarea legislatiei, pentru ca deja justitia este sufocata de dosare de afaceri judiciare ale detinutilor. Si le-am propus acum Ministerul Justitiei si Administratiei Nationale a Penitenciarelor ca liberarile conditionate sa se faca astfel: detinutul sa faca contestatie la judecatorul de supraveghere. Trebuie sa fie tot timpul doua cai de atac. Iar de la judecatorul de supraveghere sa mearga, in cel mai inalt caz, la judecatorie. Acum cum se intampla? Avem judecatorul de supraveghere acolo, in comisie. Detinutul face contestatie la judecatorie. Daca nu-i convine solutia judecatoriei, face la tribunal. Deci merge la trei judecatori sa se pronunte pe foaie.

Razvan Savaliuc: Dar eu merg pe principiul ierarhic: daca a spus un judecator de curte de apel ca este alba, cum vii tu, un judecator de judecatorie, sa spui ca nu-i asa si mai trebuie sa stea?

Cosmin Dorobantu: Este o critica. Sistemul este bolnav construit. Piramida se intoarce se intoarce putin aici.

Razvan Savaliuc: Adica ajunge un judecator cu doua trepte profesionale mai mari sa fie contestat de unul de la judecatorie, care este la inceputul carierei.

Cosmin Dorobantu: Este o nemultumire si in randul judecatorilor de supraveghere din penitenciare.

Razvan Savaliuc: Da-i dreptul acelui judecator de curte de apel care sta la penitenciare sa judece acolo, in puscarie, ca instanta! Acolo e o decizie administrativa a lui. Transforma-i decizia administrativa intr-una judiciara si rezolvi problema acolo! Daca mai faci o cale de atac, vezi tu unde o faci.

Cosmin Dorobantu: Este una dintre propunerile pe care eu, ca organizatie sindicala, am facut-o pentru eficientizarea sistemului penitenciar. Inainte de a face reforma sa dai oamenii afara (20% din sistemul penitenciar), noi am vrea sa facem o reforma pe ceea ce inseamna eficientizare, digitalizare si debirocratizare. Si dupa ce ai facut aceasta reforma, domnule Bolojan, vii si spui: 'Avem prea multi politisti de penitenciare. Trebuie sa mai plece 1.000'. Si atunci lasa-ne pe noi, pe angajatori si pe sindicate, sa vedem unde se taie frunze la caini si unde lumea impinge vantul prin puscarie. (...) Noi ne autofinantam prin aceste puncte de lucru la care detinutii muncesc.

Razvan Savaliuc: O problema foarte mare in inchisori: numarul urias de sinucideri. De ce se ajunge la acest lucru?

Cosmin Dorobantu: Cele mai multe sinucideri sunt primavara. Am incercat sa intelegem de ce acest fenomen se intampla primavara. Se schimba anotimpul, vine primavara, natura infloreste. Omul se schimba, detinutul intra in depresie. Intrand in depresie, recurge la la asemenea fapte. Pentru ca la noi, colegii mei de la reintegrare sociala ar trebui sa puna asistentii sociali si psihologii sa stea mult mai mult in contact direct cu detinutul pe sectiile de detinere decat sa intocmeasca niste maculatura, asa cum le cere acum Administratia Nationala a Penitenciarelor.

Chiar zilele acestea i-am cerut sefei Directiei de Reintegrare Sociala sa perieze toate activitatile cu psihologii si cu asistentii sociali, astfel incat sa elimine chestiunile redundante din activitatea lor si sa trimita psihologii si asistentii sociali sa stea mult mai mult in contact direct cu detinutii. Si astfel un psiholog poate vedea la un detinut daca are simptome de sinucigas sau nu.

Razvan Savaliuc: Da, dar poti sa i le si induci, nedandu-i o permisie, in conditiile in care familia lui se destrama, il lasa nevasta, nu si-a vazut copiii. Desi el e cuminte si indeplineste indeplineste conditiile. Legea ii spune: ai voie la o permisie la atata timp. Si tu nu i-o dai nici anul asta, nici anul viitor... Omul se simte deja asuprit acolo. Si sunt multe: ii dai mancare foarte proasta, nu-l lasi la activitati, sa mai iasa si el prin curte, nu-i dai voie sa plece la munca...

Cosmin Dorobantu: Aveti perfecta dreptate. Tocmai de aceea il rog pe ministrul Justitiei, pe directorul general, directorii de penitenciare, ofiterii cu functii de comanda care pot decide daca detinutul se se poate duce in permisie sau nu, sa-i lase sa plece. Sa ne asumam, ca sistem, ca daca detinutul, odata lasat in invoirea aceea, sa stie ca daca evadeaza mai ia sapte ani. Ne asumam niste riscuri.

Oricum, unde se poate duce daca evadeaza? In cateva zile, il prindem categoric. Dar noi vrem reabilitarea lor. (...)

Am discutat cu seful sectorului operativ. A venit cu o idee foarte buna, pe care noi o imbratisam. Avem acum niste bratari electronice la mana pentru niste detinuti. Vrem sa facem un proiect-pilot, astfel incat sa munceasca neinsotiti de catre colegii mei, politisti de penitenciare. Detinutii sa iasa din penitenciar cu o bratara la mana, sa se duca sa se angajeze la firme in orase. Noi vedem unde sunt pe niste monitoare. Le stabilim un traseu pe unde sa se intoarca la penitenciar. Daca vedem ca se abate de la traseul respectiv, il retragem de la munca. De luni pana vineri, detinutul se duce cu bratara aia la mana. Iar bratara folosita la detinutul care munceste ar trebui sa o luam in weekend, sa o dam la detinutii pe care sa-i lasam.

Razvan Savaliuc: Cu vizitele la camera intima cum e, in conditiile in care familiile se cam destrama cand un om ajunge in inchisoare? Desi nu e un favor. Este prevazuta in lege.

Cosmin Dorobantu: Am discutat inclusiv cu Gigi Becali si de permisiunea de iesire din penitenciar. Am discutat si de aceste vizite intime.

Razvan Savaliuc: Gigi Becali e o vedeta. Lui i s-a mai dat voie, dar altora nu li se da voie.

Cosmin Dorobantu: Li s-a mai dat voie, desi domnul Gigi Becali spune ca nu i s-au dat suficiente permisiuni de iesire din penitenciar. Dar domnia sa a fost un detinut VIP protejat de sistemul penitenciar.

Razvan Savaliuc: De ce e rautatea asta? De ce nu-i dai voie? Ca nu fuge.

Cosmin Dorobantu: Sunt niste conditii care trebuie indeplinite cumulativ, astfel incat sa poata beneficia de aceasta vizita intima (vizita penala, cum ii spunem noi in sistemul penitenciar, cum le spun si detinutii). (...)

Multi nu vin la vizita aceasta intima (si aici ma refer la oamenii cu gulere albe), pentru ca este injositor ca sotia lui sa treaca prin fata colegilor mei, prin penitenciare, sa intre in camera respectiva. (...) Nu mai bine ii dau eu drumul acasa, sa se duca acasa la sotia lui, cum spunea nea Gigi? (...) Daca nu-i dai drumul mai repede, i se destrama familia. Ca si vizita asta intima, intimitatea intre barbat si femeie are si ea rolul ei. (...)

Daca noi nu ne desteptam, daca noi nu devenim mult mai intelegatori si mai aplecati la nevoile societatii, inclusiv la nevoile detinutilor, nu putem sa progresam ca institutie.

Razvan Savaliuc: Te intreb de o chestie care baga groaza in cei care numai se gandesc ca ar putea ajunge dupa gratii: violurile in penitenciere. De ce nu inceteaza astea? Si iti spun cum era cand am fost la penitenciarele din Madrid. Am intrebat si mi s-a spus asa: 'La noi, daca un detinut doar reclama ca este tinta unei agresiuni sau potentiale agresiuni, noi il mutam automat dintr-un corp intr-altul. Nu trebuie sa dovedeasca nimic; doar trebuie sa spuna'.

Cosmin Dorobantu: La fel se intampla si la noi.

Razvan Savaliuc: Da, dar la noi foarte multi sunt violati.

Cosmin Dorobantu: Reclamatiile pe viol, pe agresiune sexuala intre detinuti de acelasi gen sunt extrem de putine.

Razvan Savaliuc: Dar multe nu se fac de frica. Dar voi stiti realitatea.

Cosmin Dorobantu: Pentru ca in penitenciare este omerta. Au au un cod al lor. (...) Cam rare sunt cazurile in care s-au omorat detinuti intre ei. Sunt cateva cazuri undeva la Giurgiu si undeva la Gherla.

Razvan Savaliuc: Dar la noi de ce nu introducem un asemenea sistem? Eu vin si reclam: ma simt agresat in celula asta – vreau sa ies de aici.

Cosmin Dorobantu: Se intampla asa ceva. La noi se se muta agresorul, nu victima. Este procedura din sistemul penitenciar. Eu am reclamat pe Xulescu ca a incercat sa ma agreseze. Angajatii penitenciarului il muta pe Xulescu, nu pe mine. Il muta din camera respectiva sau din sectia respectiva. Il muta pe alta sectie sau, daca este ceva grav, il muta chiar din penitenciar.

Razvan Savaliuc: Mai avem o problema mare. Foarte multi mori de boli in inchisori si eu nu inteleg. E o lipsa de umanitate. Oamenii au cancere, de regula, in fazele terminale sau alte afectiuni in care nu mai e scapare. Si nu li se da drumul acasa sau sa se trateze intr-o retea de spitale externe, unde ar avea mai multe sanse. Si sunt externati doar cand mai au o zi-doua si mor, ca puscaria sa nu se incarce cu decesul la ei in ograda. Desi pot lua aceste decizii cu mult timp inainte. De ce aceasta lipsa de umanitate?

Cosmin Dorobantu: Sa stiti ca noi umani nu suntem. In primul rand, sistemul penitenciar pe zona de sanatate este la pamant. Avem 50% incadrare de medici. Si am spus-o peste tot unde am iesit in mass media: in reteaua Ministerului Sanatatii, domnul doctor este domnul doctor – este tratat cu respect. Poate incearca romanul sa-i trimita si o atentie domnului doctor. In sistemul penitenciar, nu este domnul doctor; este 'ba', este injurat, este scuipat. Si atunci de ce ar veni un medic sa se angajeze la penitenciar (cu tot respectul pentru vocatia lui)?

Razvan Savaliuc: Da, dar asta nu absolva cand el da viza – falsa, de cele mai multe ori – ca [detinutul] poate fi tratat in reteaua de spitale-penitenciare. Asta nu-l absolva de raspundere.

Cosmin Dorobantu: Cazurile sunt extrem de putine. Si cunosc cazurile celebre, pentru ca am aparut in mass media si le-am comentat si am fost tinta unor atacuri ale jurnalistilor pe sistemul penitenciar. Stiu cazurile celebre din justitie. Noi, sistemul penitenciar, suntem copilul nedorit al justitiei. Eu primesc detinuti in baza unui mandat. Eu nu pot sa il trimit acasa daca este bolnav, daca judecatorul care i-a dat mandat nu-i ridica mandatul.

Razvan Savaliuc: Da, dar nici n-am vazut un demers. Eu nu stiu sa vad seful de penitenciar ca face o cerere la judecatorul de executari (la judecatoria de pe langa penitenciar), sa spuna 'Acest om imi va muri aici daca nu il lasati sa se trateze'. Omul, de regula, face cereri de ani de zile: 'Lasati-ma sa ma operez nu stiu unde, ca nu sunt conditii aici!' N-am vazut nici vreun director de penitenciar sa apere el dreptul detinutului la viata (ca el nu e condamnat la moarte acolo), sa faca o cerere: 'Domnule judecator, va rog sa-i dati drumul. M-a bombardat de cereri de doi-trei ani. Chiar e bolnav. Lasati-l sa se [opereze], ca moare aici!' N-am vazut asa ceva. N-am auzit.

Cosmin Dorobantu: Ma voi apleca pe subiectul acesta si va propun ca data viitoare cand vin aici voi analiza cazurile...

Razvan Savaliuc: Cand primesti detinutul, ai custodie. Daca ala isi taie venele, se arunca de la geam, isi da foc, este responsabilitatea ta, ca e in paza ta. De ce ii dai drumul numai cand moare, cand vezi ca nici sa mai vorbeasca nu mai poate? Eu stiu multe cazuri: au murit judecatorul Stan Mustata, omul de afaceri Dan Adamescu, Rudel Obreja, care poate avea sansa sa scape. A fost o glorie a Romaniei.

Cosmin Dorobantu: Si cu judecatorul, si cu Rudel Obreja am comentat. M-am interesat la Penitenciarul Jilava, ca acolo s-a intamplat (n.r. acolo a stat inchis Obreja). Poate daca spun acum ca nu a fost vina noastra, nimeni nu ma crede, pentru ca stiti dumneavoastra: cineva trebuie sa fie tinta. Am fost noi tinta. Asta e. Ne asumam si tinta, dar realitatea ar trebui spusa opiniei publice: ca nu a fost vina penitenciarului. Nu noi il tinem. Dumneavoastra credeti ca eu daca stiu ca un om are cancer, nu vreau sa-l trimit acasa, la familie, sa isi duca ultimele zile?

Razvan Savaliuc: Da, dar daca doctorul ala de multe ori este inuman sau este ghidonat in sistem.

Cosmin Dorobantu: Nu avem medici Mengele in sistemul penitenciar.

Razvan Savaliuc: Dar cand ala moare si tu spui ca poate fi tratat in sistemul penitenciar si ala iti spune: 'Am bani pe banii mei; nu ma duc pe banii tai. Am sansa la clinica nu stiu care sa scap, ca au un tratament mai revolutionar, mai nou'.

Cosmin Dorobantu: Ma voi apleca foarte mult pe cazurile astea si sper sa nu mai fie asemenea cazuri regretabile in sistemul penitenciar. Trebuie sa fim umani. Nu ne trezim dimineata sa venim la penitenciar, sa ne gandim pe cine omoram noi astazi, pe cine batem noi astazi, pe cine agresam noi astazi. Nu ne gandim la asa ceva.

Orice politist de penitenciare cand se duce la serviciu trebuie sa se uite la ceas: am inceput la ora 8:00 dimineata, s-a terminat programul de munca la 4:00 dupa-amiaza, vreau sa ma duc si eu relaxat acasa. (...)

Razboiul asta detinut versus politist de penitenciare va fi. Soldatii din tabara cealalta tot timpul se innoiesc. O data la trei ani si patru luni. Noi ne rutinam. (...) Au inceput sa aiba ei mai multe arme si mai multe parghii decat noi. Nu ma refer la arme albe. Au petitionarea, organismele internationale, CPT-ul (n.r. Comitetul de Prevenire a Torturii), comisiile de abuzuri de prin Senat, de prin Camera Deputatilor. Eu, corpul de control, care anchetez asemenea cazuri in care imi trimit sesizari ca sunt agresati, ca nu e mancarea buna...

Adica orice ancheta interna la care este supus un politist de penitenciare il uzeaza. Ca de-aia nu mai este atractiva aceasta profesie: ca este tot timpul bombardat si dintr-o parte, si in alta, si societatea civila il vede ca pe un agresor.

Razvan Savaliuc: Trebuie sa va faceti protocoale stricte, sa le cunoasca toata lumea bine. Trebuie sa aveti juristi buni, competenti.

Cosmin Dorobantu: Nu prea avem. (...) Fiecare penitenciar in statul de organizare are cate un jurist. Administratia Nationala a Penitenciarelor are mai multi. Nu vin la penitenciar cei mai buni juristi, cei mai buni avocati, pentru ca nu sunt salariile atractive. De ce sa castige la ANP 8000-9000 (n.r. de lei), cand pot sa ramana in in avocatura, sa castige zeci de mii de euro?

Razvan Savaliuc: Dar cum presteaza seful ANP Bogdan Burcu? Sunteti multumit de el, ca federatie. Stiu ca ati avut si razboaie la inceput, cand a fost el numit.

Cosmin Dorobantu: Anul trecut a fost numit in functie. Eu am avut o relatie tensionata cu fostul director general al ANP, care a distrus sistemul penitenciar si l-a intors cu 10 ani in urma. Domnul Dan Halchin, fostul director general al ANP, pe care domnul ministru al Justitiei Radu Marinescu (si ii multumesc pentru asta) l-a trimis acasa, pentru ca a ingropat sistemul penitenciar. Eu spun ca este un mandat esuat.

Corpul de control al ministrului Justitiei a stat aproximativ trei luni de zile in ANP, in aparatul central al puscariilor, si dupa ce si-a incheiat activitatea, acum doua-trei saptamani ne-a trimis nota de constatare plina de nereguli. Sunt 260 si ceva de pagini de nereguli pe care inspectorii Corpului de Control al ministrului Justitiei, domnul Radu Marinescu, le-au identificat in Administratia Nationala a Penitenciarelor: de la fapte de coruptie pana la incalcarea legii in mod intentionat. (...)

Acest raport al corpului de control contine foarte multe aspecte pe care eu, ca organizatie sindicala, le-am reclamat ministrului Justitiei. Si tocmai de aceea ii port un respect deosebit ministrului Justitiei, Radu Marinescu: pentru ca a avut curajul. Este pentru prima data dupa 20 de ani cand un ministru al Justitiei trimite corpul de control in institutia din subordinea directa a domniei sale, sa vada in ce stadiu suntem.

Razvan Savaliuc: Dar era sa va coste sindicalismul acesta de forta, nu? Anul trecut, parca, va pregatisera o lege sa va dea afara cand doreste? I-ati spus 'ordonanta dictatorului'. Contrar tuturor legilor interne si internationale, pe proiectul asta de lege, liderul de sindicat putea fi dat afara ca asa vrea seful din ANP. (...) Cine era autorul acestei idei marete?

Cosmin Dorobantu: Sunt doua. Eu am discutat la Administratia Nationala a Penitenciarelor si sefii ANP au spus ca s-a intamplat asta din greseala. A fost o eroare a unui angajat din structurile din ANP, care nu s-a gandit ce consecinte se se vor produce. Eu initial l-am crezut pe domnul Predoiu capabil de asa ceva. De aia i-am spus 'ordonanta dictatorului'. Adica este pentru prima data cand se da un pumn in ochii miscarii sindicale. Adica angajatorul putea sa ma desuspende dupa bunul plac cand constata el, daca lua la cunostinta ca eu as fi savarsit una dintre abaterile disciplinare ale unui politist de penitenciare. Eu, lider de sindicat, suspendat din activitate. Deci daca eu il deranjam pe seful ANP cu actiunile mele sindicale (cu proteste, cu mass media, cu acest interviu), de la sine putere ma desuspenda, ma intorcea in activitate si ma dadea afara.

Ce inseamna asta?! Sindicatele sunt prevazute de Constitutie. Puscariile nu sunt prevazute de Constitutie. (...) Noi suntem unul dintre cele mai active sindicate din sistemul penitenciar. De aia mi se spune ca sunt unul dintre cei mai activi si mai critici lideri de sindicat din Romania: pentru ca nu ma leaga cu nimic.

Razvan Savaliuc: Daca guvernul Ilie Bolojan va continua aceasta politica sa va reduca drastic numarul de personal, ce masuri extreme veti lua? Cum sunteti hotarati sa reactionati?

Cosmin Dorobantu: Noi o s-o luam progresiv: de la dialog pana la blocarea penitenciarelor (...). Nu mai intram in serviciu.

Razvan Savaliuc: Pai, si aia nu mai mananca, nu mai ies la toaleta?

Cosmin Dorobantu: E treaba mea?! Pai, daca daca ministrul Justitiei, directorul general, prim-ministrul Romaniei isi bat joc de noi, atunci si noi recurgem la masuri extreme. Si daca noi nu mai intram in serviciu, o sa dea aia foc la puscarii. Si sa-l vad eu pe prim-ministrul Romaniei cum gestioneaza o revolta a detinutilor! Aia trebuie sa manance, trebuie sa-i pazeasca cineva. Noi nu mai intram in serviciu daca ne da afara. Sa vedem cine ii va pazi. Baga armata? Pai, ce? Suntem in Venezuela? Dupa ce ca suntem amarati, bani de infrastructura nu avem... Nu mai avem bani de salarii pe ultimele doua luni de zile, pentru ca fostul director general s-a gandit el sa ia banii de la salarii si sa-i treaca la niste investitii, sa construiasca niste noi spatii de detinere care nu sunt conforme cu realitatea din penitenciare. Sa-l ancheteze cineva (n.r. pentru deturnare de fonduri)! N-am auzit de vreo ancheta.

Stiti cum s-au construit spatii de detinere in sistemul penitenciar? Haotic si fara cap. S-au construit haotic spatii de detinere, cu pereti intre camere din material care, daca vrea un detinut, trece cu pumnul prin ele. Nu se afecteaza siguranta locurilor de detinere? Doar de dragul de a de a da bine la ministru si la Guvernul Romaniei, ca noi cream cu orice pret si cu orice cost locuri de detinere.

Razvan Savaliuc: Uite, facem un exercitiu de imaginatie: maine ajung ministrul Justitiei si va pun seful Administratiei Nationale a Penitenciarelor. Ce decizii veti lua imediat pentru a reforma pentru a reforma sistemul?

Cosmin Dorobantu: Unu: as digitaliza sistemul penitenciar. As renunta la toate registrele si inregistrarile si toate documentele pe care le facem din pix ca sa ne acoperim de hartii, in loc sa facem activitatile reale cu detinutii. As debirocratiza sistemul penitenciar. Prea multi sefuti si sefi semneaza pe un document creat de cel care l-a creat. In jur de patru oameni semneaza. Birocratie excesiva. Ba mai mult: acuma se vrea regionalizarea sistemului penitenciar. Sa mai bagam inca un sefut printre cei multi cei multi sefuti. Mi se pare o prostie. As eficientiza activitatea. As vedea, pentru fiecare structura din sistemul penitenciar, daca oamenii din structura respectiva isi fac treaba sau nu.

Razvan Savaliuc: Cati sunt cu mapa si cat sunt cu sapa in sistemul penitenciar?

Cosmin Dorobantu: Jumate-jumate.

Razvan Savaliuc: Deci unul sta degeaba.

Cosmin Dorobantu: Nu sta degeaba. Unul lucreaza in sectorul operativ, unul lucreaza in sectorul administrativ. Sefuti avem undeva la aproape 10%.

Razvan Savaliuc: Am vazut ca reclamati vreo 500 de sefuti care sunt in plus, care ar putea sa faca munca operativa.

Cosmin Dorobantu: Eu, sindicaliceste, nu sunt pe nicio taiere. Necesitatea creerii functiilor de sefi nu a facut o sindicatul; a facut o Administratia, in functie de nevoile fiecarei structuri. Sa vii acum sa-i dai afara pe oamenii astia pe care tu i-ai facut acum trei luni de zile prin concurs sefi mi se pare destul de absurd. Cum justifici oportunitatea?

Razvan Savaliuc: Ca sef al ANP, ce ai face in raport cu deciziile CEDO care stau sa ne bage in infringement pentru nerespectarea drepturilor detinutilor? Si asta de foarte multi ani.

Cosmin Dorobantu: Pe partea detinutilor, se poate rezolva peste noapte daca exista vointa politica si daca alianta aceasta de guvernare in prima sesiune parlamentara ar trece foarte repede legea de executare a pedepselor. Pentru ca nu poti modifica prin ordonanta de urgenta, pentru ca este asimilata legilor justitiei. Statutul nostru, al politistilor de penitenciare, si legea de executare sunt asimilate legilor justitiei si nu mai pot fi modificate prin ordonanta de urgenta.

As trece pe repede-inainte si as considera ca munca efectuata de detinuti sa se considere zile-castig care se scad automat din pedeapsa. Decat sa-l tin pe un om 10 ani de zile in puscarie si sa cheltuiesc eu, ca stat roman, 200 RON pe zi cu el, nu mai bine il scot eu la munca si il tin doar trei ani de zile in puscarie si pentru o zi muncita ii dau trei zile de castig? Si la aia care au facut infractiuni cu violenta. Omul se poate indrepta. La recidivisti, care au facut una-doua-trei fapte, tu nu; tu stai acolo, ca am nevoie sa te tin departe de societate. Dar sunt detinuti care au gresit. Au facut o fapta cu violenta: s-au batut la un chef. (...)

Asta as face. As trece foarte repede aceasta lege. As depopula sistemul penitenciar cu 5-6-7000 de detinuti, adica o cincime. As reduce gradul de supraaglomerare imediat.

Razvan Savaliuc: Atunci chiar ar avea Ilie Bolojan motive sa va reduca schema.

Cosmin Dorobantu: Nu ne-ar reduce schema, pentru ca detinutii noi trebuie sa-i scoatem afara din camerel de detinere, sa-i escortam la punctele de lucru.

Cred ca oricine care se uita acum la noi ar vrea sa-l vada pe detinutul Popescu, condamnat la 10 ani de inchisoare, ca sta trei ani in puscarie, dar in aia trei ani de zile tunde gardul viu, planteaza copaci in orase, impadureste parcurile... Munci utile societatii. Am vrea sa mearga sa dea la lopata, la autostrada, la strada. Nu mai bine il folosim noi si spunem: 'Domnule Popescu, daca te duci si construiesti strada asta, tu din 10 ani executi doar trei ani'? Ar vrea? (....)

Din experienta va spun: detinutul care lucreaza zilnic se reabiliteaza mult mai repede. Sunt firme care vor, dupa ce se elibereaza un detinut, vor sa-l angajeze, pentru ca lucreaza cu ei acolo ani de zile. Daca eu trei ani de zile, detinutul cu 10 ani pedeapsa, trei ani de zile a fost angajat la firma X Factory si trei ani de zile n-a facut nimic, dupa ce se elibereaza, il angajeaza firma respectiva si as modifica legislatia, astfel incat firma X Factory care angajeaza detinutul sa fie scutita de taxe o perioada de timp. Si atunci nu mai da omul ala in cap cand se elibereaza. Dar cineva trebuie sa-si asume anumite chestii. Poate e gresita viziunea mea, dar haideti s-o incercam! (...)

Vom fi in continuare condamnati (n.r. la CEDO). De ce sa dam recursuri compensatorii mascate, sa scape X, Y, Z de puscarie, cand putem sa reducem numarul de detinuti prin munca? (...)

Razvan Savaliuc: Iti multumesc mult, Cosmin Dorobantu, ca ai acceptat. O sa mai facem o emisiune si datile viitoare, sa vedem poate peste sase luni ce progrese sa se mai fac in sistemul penitenciar. Sa vedem daca actualul ministru al Justitiei, Radu Marinescu, reuseste sa faca o reforma. Stiu ca a facut multe vizite prin penitenciare si cred ca are niste idei pe care vrea sa si le puna in practica.

Cosmin Dorobantu: Are niste idei foarte bune, pe care noi i le impartasim. Dar vreau o reforma cu bisturiul, nu cu toporul in penitenciare”.