La finele saptamanii trecute, Ministerul Sanatatii a lansat in dezbatere proiectul de Lege privind abrogarea Titlului XV Raspunderea civila a personalului medical si a furnizorului de produse si servicii imedicale, sanitare si farmaceutice al Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii. Definitia malpraxisului sta la baza acestor modificari si reprezinta "un comportament profesional neglijent, inadecvat sau incompetent in exercitarea actului medical, inferior unor standarde profesionale de pregatire si pricepere acceptate de comunitatea medicala nationala si/sau internationala, ce cauzeaza riscuri suplimentare pentru pacient ce se materializeaza prin suferinta ce putea fi evitata, vatamare a sanatatii ori a integritatii corporale sau deces, implicand raspunderea civila a personalului medical".

Proiectul de lege prevede obligativitatea asigurarii asistentei medicale si stipuleaza faptul ca personalul medical (medic, dentist, asistent medical, moasa) are obligatia de a accepta pacientul, de a-l consulta/investiga pentru a determina daca starea sa reprezinta o urgenta, de a-i asigura tratamentul corespunzator sau transferul la o unitate sanitara care poate asigura tratamentul necesar acestuia. Interesant este faptul ca, in conformitate cu art.652, "personalul nu este raspunzator pentru daunele si prejudiciile produse in exercitarea profesiunii cand acestea se datoreaza conditiilor de lucru, dotarii insuficiente cu echipament si diagnostic si tratament, infectiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicatiilor si riscurilor in general acceptate ale metodelor de investigatie si tratament sau viciilor ascunse ale materialelor sanitare din dispozitivelor medicale, substantelor medicale si canitare folosite". In Romania, din aceste cauze au avut loc grave imbolnaviri sau chiar decese, pentru ca multe dintre unitatile spitalicesti sunt cu un secol in urma la capitolul dotare precum si conditiile de munca sunt sub standardele europene, astfel ca de multe ori pacientii au suferit in urma infectiilor nosocomiale sau a substantelor medicale folosite (n.red.- unele expirate, iar altele care au produs socuri anafilactice). In astfel de cazuri, conform proiectul de lege privind malpraxisul, unitatile sanitare sau private, in calitate de furnizori de servicii medicale, raspund civil potrivit dreptului comun doar in anumite situatii. Limitele maxime ale daunelor morale, conform noului proiect, vor fi stabilite de catre Ministerul Sanatatii si cel al Justitiei, printr-un Ordin comun.

Criterii de stabilire a raspunderii civile a unitatilor sanitare publice sau private

Raspunderea civila a unitatilor sanitare publice sau private e atrasa, coform art.653 din noul proiect de lege, doar cand acestea sunt consecinta:

a) infectiilor nosocomiale, cu excepția cazului cand se dovedeste o cauza externa ce nu a putut fi controlata de catre institutie;

b) defectelor necunoscute ale dispozitivelor si ale aparaturii medicale folosite;

c) folosirii materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substantelor medicamentoase si sanitare, dupa expirarea termenului de valabilitate a acestora sau expirarea perioadei de viata a dispozitivelor utilizate conform indicatiilor producatorilor, dupa caz;

d) acceptarii de echipamente si dispozitive medicale, materiale sanitare, substanțe medicamentoase si sanitare de la furnizori, fara asigurarea prevazuta de lege, precum si subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fara asigurare de raspundere civila in domeniul medical;

e) conditiilor probate ca necorespunzatoare de acordare a serviciilor medicale disponibile in unitatea sanitara

Pentru prejudiciile produse, unitatile sanitare raspund in solidar cu persoalul medical angajat.

Conform prevederilor Capitolul VI din proiectul de lege, asigurarea de raspundere civila profesionala pentru medici, farmacisti si alte persoane din domeniul asistentei medicale este obligatorie, precum si cea de raspundere civila a furnizorilor de servicii medicale dar si a producatorului pentru furnizorii de produse si dispozitive medicale. Despagubirile in baza politei se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plateasca cu titlu de dezdaunare si cheltuieli de judecata persoanei sau persoanelor pagubite ca urmare a stabilirii unui caz de malpraxis, care poate avea drept efect inclusiv vatamarea corporala ori decesul. In caz de deces, despagubirile se acorda succesorilor in drepturi ai pacientului care au solicitat acestea. Despagubirile se acorda si atunci cand asistenta medicala nu s-a acordat, desi starea persoanei, sau persoanelor care au solicitat, sau pentru care s-a solicitat asistenta medicala, impunea aceasta interventie.

Despagubiri pentru persoanele care nu au platita contributia la sistemul public de sanatate

In ce priveste daunele morale, la art.667 se prevede ca limitele maxime ale sumelor care pot fi solicitate de catre pacienti vor fi stabilite de catre Ministerul Sanatatii si Ministerul Justitiei prin ordin comun, iar organizatoiile profesionale au datoria de a-si informa periodic membrii cu privire la aceste limite maxime, recomandandu-le incheierea de asigurari de raspundere civila profesionala de natura sa acopere aceste limite. La articolul 669 se prevede faptul ca si persoanele care nu au platit contributia datorata la sistemul public de sanatate pot solicita si li se vor plati despagubiri. Totusi, la art.671 se arata ca "despagubirile nu se recupereaza de la persoana raspunzatoare de producerea pagubei cand asistenta medicala s-a facut in interesul partii vatamate sau a decedatului, in lipsa unei investigatii complete ori a necunoasterii datelor anamnezice ale acestuia, datorita situatiei de urgenta, iar partea vatamata sau decedatul nu a fost capabil ori a neglijat, datorita circumstantelor, sa coopereze cand i s-a acordat asistenta". Acesta ar putea fi un articol care va suscita dezbateri aprinse pentru ca intr-o astfel de situatie se pot afla multe persoane, cum ar fi cele aflate in stare de inconstienta (in urma unui accident rutier, etc) ce ajung la Urgenta fara a avea alaturi un apartinator, o ruda si care se afla in imposibilitatea de a comunica cu personalul medical.

Si mediatorii pot negocia cuantumul prejudiciului!

Evaluarea si stabilirea erorii profesionale savarsita in exercitarea actului medical se va face de experti medicali, Ministerul Sanatatii fiind cel care aproba o lista nationala de astfel de experti in fiecare specilaitate. Acest expertri trebuie sa aiba cel putin 8 ani vechime in specialitate si sa fi absolvit un program acreditat de perfectionare al Scolii Nationale de Sanatate Publica, Management si Perfectionare in Domeniul Sanitar Bucuresti in domeniul managementului situatiilor de malpraxis. De semnarea expertilor medicali in cadrul procedurii amiabile se face de catre parti (parte vatamata, asigurat si asigurator) prin acord unanim sau prin tragere la sorti pe domeniile de competenta implicate si, eventual, cu participarea unui expert medico-legal. Si mediatorii autorizati au dreptul de a rezolva cazuri de malpraxis, in cadrul medierii fiind negociat cuantumul prejudiciului, dupa ce expertii stabilesc printr-un raport existenta unei situatii de malpraxis.

* Cititi aici noul proiect de lege privind raspunderea civila a personalului medical si a furnizorilor de produse si servicii medicale, sanitare si farmaceutice