Scop: Sustinerea Protestului oficial al Consiliului de Mediere din 29.06.2013 si a cererii de abrogare partiala a actului normativ prin care s-a completat Legea nr. 92/2006, prin introducerea la art. 2 a alin. (1³) si alin. (1⁴)

Forma actuala a art. 2 din L. 192/2006 este urmatoarea:

“Art. 2 (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii, inclusiv, daca este cazul, dupa declansarea unui proces in fata instantelor competente, in vederea solutionarii pe aceasta cale a conflictelor in materie civila, de familie, in materie penala, precum si in alte materii, in conditiile prevazute de lege. 
(1¹) Dovada participarii la sedinta de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea. Daca una dintre parti refuza in scris participarea la sedinta de informare, nu raspunde invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezinta la data fixata pentru sedinta de informare, se intocmeste un proces-verbal, care se depune la dosarul instantei. 

(1²) Instanta va respinge cererea de chemare in judecata ca inadmisibila in caz de neindeplinire de catre reclamant a obligatiei de a participa la sedinta de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare in judecata, sau dupa declansarea procesului pana la termenul dat de instanta in acest scop, pentru litigiile in materie prevazute de art. 60¹ alin. (1) lit. a)-f.

(1³) Efectuarea procedurii de informare asupra avantajelor medierii poate fi realizata de catre judecator, procuror, consilier juridic, avocat, notar, caz in care aceasta se atesta in scris.

(1⁴) Serviciile prestate conform dispozitiilor alin. (1) si (1¹) sunt gratuite, neputandu-se percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul cu care s-ar putea solicita.”

Sa analizam prevederile:

1. Alineatele (1) si (1¹) prevad OBLIGATIVITATEA PARTICIPARII la SEDINTA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII realizata de MEDIATOR si modul in care se dovedeste participarea si se solutioneaza diferite situatii de catre MEDIATOR. Nu contin prevederi care sa defineasca “procedura de informare” sau sa precizeze in ce consta aceasta si efectuarea ei. Cel mult, prin interpretare, s-ar putea accepta ca reglementeaza o procedura de desfasurare a sedintei de informare si/sau o procedura de solutionare de catre mediator a unor situatii.

Asadar, obligatorie este PARTICIPAREA la sedinta de informare si nu informarea, participarea fiind cea dovedita prin documentul eliberat de mediatorul care a realizat informarea

2. Alin. (1³) prevede posibilitatea EFECTUARII PROCEDURII DE INFORMARE asupra avantajelor medierii de catre JUDECATOR, PROCUROR, CONSILIER JURIDIC, AVOCAT, NOTAR si modul in care se atesta in scris aceasta, respectiv se atesta efectuarea procedurii de informare si nu informarea. Problema o constituie faptul ca, in tot cuprinsul legii, nu sunt prevederi care sa defineasca si sa reglementeze PROCEDURA DE INFORMARE.

Prin urmare, avand in vedere textul legii, spiritul acesteia si termenii folositi, exista deosebiri evidente intre SEDINTA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII si PROCEDURA DE INFORMARE PRIVIND AVANTAJELE MEDIERII.

Spre deosebire de caracterul lamuritor, clar, al prevederilor alin. (1¹)-“ mediatorul care a realizat informarea”, coroborat cu art. 5 alin. (2)-“Partile au dreptul sa isi aleaga in mod liber mediatorul”, alin. (1³) creaza ambiguitate privind cand poate si care anume judecator, procuror, consilier juridic, avocat sau notar efectueaza procedura informarii. Cel putin in cazul primilor trei, se pune problema daca si in ce mod se mai pastreaza spiritul legii de a fi alesi de parti in mod liber, in conditiile in care numai alin. (1¹), cu privire numai la mediator, da expres dreptul partii la optiune- sa refuze in scris participarea la sedinta de informare, sa nu raspunda invitatiei prevazute la art. 43 alin. (1) ori sa nu se prezinte la data fixata pentru sedinta de informare.

Neclara este si prevederea potrivit careia efectuarea procedurii SE ATESTA IN SCRIS. Prin urmare, se elibereaza atestat-similar certificatului de informare-sau se consemneaza in cuprinsul altui act emis si/sau eliberat de catre cei in cauza?

3. Prevederile alin. (1³) sunt in contradictie si cu prevederile art. 6 potrivit caruia, “organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale informeaza partile asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii si le indruma sa recurga la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor dintre ele.” Adica le informeaza si le indruma. Nu una ori alta, ci ambele. Altfel spus, le informeaza ca exista medierea ca posibilitate de solutionare a disputei si ca aceasta are anumite avantaje si le indruma sa apeleze la mediator, sa ajunga la un mediator, si nu numai le informeaza si atesta in scris aceasta, eliminand practic mediatorul ca profesionist din situatie, asa cum permite alin. (1³).

4. Alin. (1²) prevede sanctiunea data de catre instanta de judecata, practic de catre judecatorul caruia i-a fost repartizata cauza, in cazul neindeplinirii de catre reclamant a obligatiei de participare la sedinta de informare, dar numai pentru litigiile in materiile expres precizate de lege. In aceste conditii, daca acest judecator efectuiaza procedura de informare conform alin. (1³), va atesta acest lucru, insa, partile-deci si reclamantul-nu vor putea prezenta dovada participarii la sedinta de informare prevazuta de alin. (1¹). Astfel, chiar daca s-a efectuat procedura de informare de catre judecator, reclamantul nu poate face dovada indeplinirii obligatiei de participare la sedinta de informare, urmand ca judecatorul, potrivit alin. (1²), fie sa respinga cererea ca inadmisibila, fie sa dea termen in scopul participarii reclamantului la sedinta de informare.

Cum se va stabili ordinea de prioritate intre un document care atesta efectuarea procedurii de informare conform alin. (1⁴) si certificatul de informare prevazut de alin. (1²) vizand o aceeasi parte si un acelasi litigiu? Ce se va intampla cu o cauza dedusa judecatii, cum si cat ii va fi afectat profesionalismul si in ce pozitie se va afla un judecator in raport cu calitatea procedurii de informare pe care a efectuat-o, cand procesul isi urmeaza cursul si ulterior:

- o partea prezinta documente emise de un mediator, pe baza carora, acelasi judecator, va trebui sa suspende judecarea cauzei conform legii medierii?

- paratul depune la dosarul instantei procesul-verbal intocmit ca urmare a faptului ca reclamantul se afla in una din situatiile prevazute de alin. (1¹), in conditiile in care paratul nu este conditionat de termenul dat de instanta prevazut la alin. (1²), acest termen nefiind dat tocmai pentru ca informarea s-a realizat de catre judecator?

5. Alin. (1⁴) instituie discriminare si concurenta neloiala?

Potrivit acestui alineat, sunt gratuite numai serviciile prestate de mediator si pe cale de consecinta, pentru “serviciile” celor de la alin. (1³), se pot percepe onorarii, taxe sau orice alte sume, indiferent de titlul, fara ca partea sau partile sa poata refuza aceste servicii.

SE NASTE INTREBAREA: care este scopul sedintei de informare? Sub nicio forma numai simpla informare-transmiterea unor date referitoare la avantajele medierii. Conform art. 26 alin. (3), “pentru activitatea de informare si consiliere a partilor cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia, indeplinita potrivit legii anterior incheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu”.

Prin urmare, nu este vorba de o simpla informare privind avantajele medierii, ci de INFORMAREA SI CONSILIEREA PARTILOR cu privire la procedura medierii si avantajele acesteia.

Fiind prevederi dintr-o lege care reglementeaza medierea si PROFESIA DE MEDIATOR, este evident ca informarea si consilierea sunt apanajul ACESTEI PROFESII, a MEDIATORULUI si presupun mult mai mult:

-numai mediatorul autorizat, care isi exercita profesia in una din formele prevazute de lege, este motivat si poate face informare si consiliere asupra avantajelor medierii de asa maniera incat sa convinga partile sa recurga la serviciile acestuia si sa accepte procedura medierii; cu alte cuvinte, sa-si atraga clientela-elementul definitoriu pentru profesiile libere asa cum este si cea de mediator;

-numai in cazul mediatorului autorizat informarea si consilierea asupra avantajelor medierii care nu sunt urmate de acceptarea serviciilor acestuia reprezinta, practic, un esec; acest aspect este un motiv esential pentru realizarea unei informari de maxima calitate, este unitatea de masura a eficientei informarii si consilierii si a nivelului de profesionalism al mediatorului autorizat.

Nimeni nu pune la indoiala nici profesionismul si nici capacitatea judecatorilor, procurorilor, consilierilor juridici, avocatilor si notarilor de a informa orice persoana privind avantajele medierii si, de ce nu, chiar si privind avantajele oricaror altor metode, cai, mijloace, etc. aplicabile in raporturile interumane.

Este insa de netagaduit ca nu-si vor propune, asa cum face mediatorul, ca prin informarea privind avantajele medierii, sa castige clientela specifica profesiei de mediator.

6. Potrivit art. 1. alin. (1), “Medierea reprezinta o modalitate de solutionare a conflictelor pe cale amiabila, cu ajutorul unei terte persoane specializate in calitate de mediator, in conditii de neutralitate, impartialitate, confidentialitate si avand liberul consimtamant al partilor.” Pentru aceasta modalitate, prin lege este stabilita procedura.

Avand in vedere prevederile art. 2 alin. (1-1¹) si ale Cap. V-Procedura medierii, se constata ca informarea este componenta a procedurii de mediere. Astfel, informarea, are acelasi obiect cu medierea.

Conform art. 36, “Mediatorul nu poate reprezenta sau asista vreuna dintre parti intr-o procedura judiciara ori arbitrala avand ca obiect conflictul supus medierii.” Altfel spus, se poate intelege ca si daca s-a realizat numai informarea mediatorului ii este aplicabil art. 36.

Aceasta interdictie, clara in ce priveste avocatul care este si mediator autorizat, este pusa sub semnul intrebarii prin prevederile art. 1 alin. (1³). De ce sa se aplice numai in cazul avocatului, acesta putand reprezenta si/sau asista partea? Sau de ce numai in cazul avocatului care este si mediator autorizat?

In ipoteza ca s-ar aplica si in cazul judecatorului sau procurorului, care ar fi solutia legala dupa ce acestia efectueaza procedura de informare? Ce consecinte ar avea invocarea de catre parti a acestei interdictii in fata judecatorului sau procurorului care a efectuat procedura de informare si urmeaza a da o solutie in cauza?

Dar in cazul consilierului juridic-aflat in raporturi de munca cu un angajator, pe care il reprezinta si care este una dintre partile cu care se efectuiaza procedura informarii-in ce mod si in ce calitate poate asigura acesta participarea celeilalte parti, in conditiile in care, conform art. 1 alin. (1), “partile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate sa participe la sedinta de informare privind avantajele medierii” si nu numai o parte?

In cazul efectuarii procedurii de informare de catre judecator in cadrul sedintei publice, se respecta conditia de confidentialitate ceruta de art. 1(1)? Dar in cazul consilierului juridic, obligat prin statutul profesiei sa apere interesele angajatorului, se respecta conditiile de neutralitate, impartialitate si confidentialitate?

Toate aceste aspecte dovedesc incercarea de a scoate din cadrul procedurii de mediere unele parti componente - cum este informarea obligatorie - prin utilizarea unor termeni noi de genul “procedura de informare”, in scopul atribuirii dreptului de efectuare a lor si altor profesii, doar pe criteriul studiilor juridice, fara a lua in calcul ca, astfel, se incalca unele prevederi ale legii si in totalitate spiritul acesteia si se nesocotesc principiile care guverneaza cadrul de reglementare a organizarii si exercitarii unei profesii. >>