Continua sa apara hotarari judecatoresti spectaculoase in dosarele in care diversi debitori se judeca pe Legea darii in plata (nr. 77/2016) cu bancile sau IFN-urile care le-au acordat credite in franci elvetieni.

De data aceasta, Lumea Justitiei va prezinta motivarea unei decizii prin care judecatorii Stefan Ciprian Cmeciu, Alina Loredana Popescu si Adina Corbos (foto 2) de la Curtea de Apel Bucuresti au dispus anularea hotararii prin care Tribunalul Bucuresti i-a dat dreptate unei banci impotriva unor debitori. Concomitent, CAB a dispus rejudecarea apelului la Tribunalul Bucuresti. Motivul il constituie, potrivit curtii, faptul ca judecatorii TMB au interpretat inadecvat Legea 77/2016 si o serie de decizii ale Curtii Constitutionale vizand acelasi act normativ: 623/2016, 62/2017 si 415/2018.

In esenta, Curtea de Apel Bucuresti a constatat ca Tribunalul Bucuresti a interpretat legea si cele trei decizii CCR in sensul contrar celui in care ele au fost pronuntate – respectiv in sensul inaplicabilitatii lor in favoarea debitorilor. Insa spectaculoasa nu este decizia in sine a CAB, ci faptul ca aici completul Cmeciu-Popescu-Corbos a invocat din oficiu unul dintre cazurile de casare prevazute de Codul de procedura civila.

Este vorba despre art. 488 alin. 1 pct. 6 CPC:

„Casarea unor hotarari se poate cere numai pentru urmatoarele motive de nelegalitate: (...) cand hotararea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei”.

Cum a inceput totul

In 2007, sotii Mihaela si Daniel Arhire au contractat de la Credit Europe un credit de 121.000 de franci elvetieni pe 30 de ani (360 de luni). In 2018, dupa ce apucasera sa plateasca mai mult de jumatate din imprumut, cei doi debitori – reprezentati si atunci, si acum, in instanta, de catre avocata Alexandra Ianul, fosta Burada (foto 1) – i-au trimis bancii notificare de dare in plata, in sensul reechilibrarii contractului de credit. Banca a contestat-o, avand castig de cauza nu doar la Judecatoria Sectorului 3, ci si la Tribunalul Bucuresti, care, in plus, a inlaturat considerentele prin care JS3 a retinut a fi indeplinita conditia obiectiva a impreviziunii. Este vorba, desigur, despre impreviziunea in vechiul Cod civil (valabil intre 1865 si 2011), care nu este definita precis si asupra careia exista o lunga discutie, dupa cum Lumea Justitiei a detaliat aici.

Iata minuta sentintei nr. 5329/2019 a JS3 din dosarul nr. 17552/301/2018:

„Admite contestatia. In baza art. 7 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, repune partile in situatia anterioara emiterii, de catre debitori, a notificarii de dare in plata privind contractul de facilitate de credit si de garantie cu ipoteca nr. 102872/05.12.2007, inregistrata de catre creditor sub nr. 1062/25.07.2018.

Obliga debitorii la plata catre creditor a sumei de 20 lei, reprezentand cheltuieli de judecata, respectiv taxa judiciara de timbru. Ia act de declaratia creditorului in sensul ca va solicita cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat pe cale separata. Respinge cererea reconventionala, ca neintemeiata.

Cu drept de apel in termen de 15 zile lucratoare de la comunicare, cale de atac ce se depune la Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti. Pronuntata, astazi, data de 24.05.2019, prin punerea solutiei la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei instantei”.

Redam minuta hotarariii TMB nr. 1268/2020:

„Respinge apelul principal ca neintemeiat. Admite apelul incident. Inlatura considerentele primei instante prin care se retine a fi indeplinita conditia obiectiva a impreviziunii.

Obliga apelantii Arhire Mihaela si Arhire Daniel la plata sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru. Cu drept de recurs in termen de 30 de zile de la comunicare. Recursul se va depune la Tribunalul Bucuresti. Pronuntata in sedinta publica, azi, 30.06.2020”.

Prezentam minuta deciziei CAB nr. 811/2021:

„Admite recursul. Caseaza in tot decizia recurata in sensul ca:

Respinge apelul incident ca nefondat. Trimite cauza instantei de apel pentru rejudecarea motivelor din apelul principal referitoare la cererea reconventionala.

Respinge ca neintemeiata cererea apelantei-reclamante avand ca obiect obligarea intimatilor-parati la plata sumei de 20 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru aferenta apelului incident. Ia act ca partile si-au rezervat dreptul de a solicita pe cale separata cheltuielile de judecata din recurs.

Definitiva. Pronuntata in sedinta publica, azi 14.10.2021”.

CAB a „pipait” fondul

Chiar daca nu s-a pronuntat pe esenta problemei (si anume: justetea reechilibrarii contractului de credit), Curtea de Apel Bucuresti a subliniat in repetate randuri caracterul disproportionat al aprecierii francului elvetian in raport cu leul romanesc (bazandu-se pe cifre concrete) si concluzionand ca o crestere a cursului valutar de o asemenea amploare reprezinta caz de impreviziune:

„O majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, reprezinta un eveniment imprevizibil”.

De asemenea, Curtea de Apel Bucuresti invoca vechiul Regulament al Bancii Nationale a Romaniei, care aprecia drept soc o crestere a cursului franc elvetian – leu cu 52,6%.

Redam principalele pasaje din motivarea CAB:

„Recurentii-parati ARHIRE MIHAELA-POSTUMIA si ARHIRE DANIEL, in calitate de imprumutat si codebitor, au incheiat cu CREDIT EUROPE IPOTECAR IFN SA contractul de facilitate de credit si de garantie nr. 10287/05.12.2007, prin care banca a acordat imprumutatului un credit in valoare de 121.000 CHF pe o perioada de 360 de luni.

Ulterior, a fost perfectat actul aditional nr.1/01.02.2012 in cuprinsul caruia este mentionat ca intimata - reclamanta CREDIT EUROPE BANK NV, reprezentata de mandatarul CREDIT EUROPE IPOTECAR IFN SA, a acordat recurentilor - parati creditul in suma de 121.000 CHF.

Rambursarea sumei imprumutate a fost garantata prin instituirea unui ipoteci de rang I asupra imobilului situat in (...), astfel cum rezulta din contractul de credit si din contractul de ipoteca autentificat sub nr.3264/05.12.2017 de Biroul Notarial Expert.

Recurentii-parati au comunicat intimatei-reclamante la data de 24.07.2018, in temeiul Legii nr.77/2016, o notificarea emisa de Cabinetul de avocat Burada Alexandra prin care au solicitat fie adaptarea contractului de facilitate de credit si de garantie nr.102872/05.12.2007, fie incetarea acestuia prin transferul dreptului de proprietate asupra imobilului ipotecat.

Intimata-reclamanta CREDIT EUROPE BANK NV a farmulat o contestatie intemeiata pe dispozitiile Legii nr.77/2016 care a fost admisa de catre prima instanta.

Instanta de apel a admis apelul incident farmulat de intimata - reclamanta si a respins ca nefondat apelul principal introdus de recurentii - parati.

Impotriva deciziei instantei de apel a fost formulata o cerere de recurs de catre recurentii – parati ARHIRE MIHAELA - POSTUMIA si ARHIRE DANIEL, fiind invocata incidenta motivelor de casare prevazute de art.488 al. I pct.5 si pct.8 NCPC.

Totodata, la termenul de judecata din data de 30.09.2021, Curtea a invocat din oficiu incidenta motivului de casare prevazut de art.488 al. I pct.6 NCPC.

1) Procedand la analiza cererii de recurs, Curtea apreciaza ca sunt neintemeiate criticile recurentilor - parati referitoare la incidenta motivului de casare prevazut de art.488 al. I pct.5 NCPC.

Potrivit acestui text de lege, casarea unor hotarari se poate face numai pentru motive de nelegalitate, atunci cand, prin hotararea data, instanta a incalcat regulile de procedura a carer nerespectare atrage sanctiunea nulitatii.

Asa cum s-a aratat in doctrina, motivul de casare prevazut de art.488 al. I pct.5 NCPC cuprinde incalcarea oricaror reguli de procedura a carer nerespectare atrage nulitatea, indiferent dupa cum aceasta este conditionata sau nu de existenta unei vatamari. (...)

Referitor la incalcarea dispozitiilor art.22 al. 7 NCPC, trebuie observat ca acest text de lege prevede faptul ca 'Ori de cate ori legea ii rezerva judecatorului puterea de apreciere sau ii cere sa tina seama de toate circurnstantele cauzei, judecatorul va tine seama, intre altele, de principiile generale ale dreptului, de cerintele echitatii si de buna-credinta'.

Au pretins recurentii - parati ca instanta de apel ar fi incalcat principiul efectului util al normelor juridice intrucat a oferit o interpretare Legii nr.77/2016 si deciziilor Curtii Constitutionale care duce la inaplicabilitatea acestui act normativ.

Trebuie remarcat ca legiuitorul a reglementat un motiv de casare special pentru situatia in care hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material, respectiv art.488 al.1 pct.8 NCPC.

In aceste conditii, o eventuala incalcare / aplicare gresita a dispozitiilor Legii nr. 77/2016, astfel cum au fost interpretate prin deciziile Curtii Constitutionale, nu poate atrage incidenta motivului de casare prevazut de art.488 al. I pct.5 NCPC, ci a celui reglementat la art.488 al. I pct.8 NCPC.

In concluzie, nu pot fi retinute criticile recurentilor - parati referitoare la incidenta motivului de casare prevazut de art.488 al. I pct.5 NCPC.

2) In continuarea analizei cererii de recurs, Curtea considera ca este incident motivul de casare prevazut de art.488 al.1 pct.8 NCPC.

Potrivit acestui text de lege, casarea unor hotarari se poate face numai pentru motive de nelegalitate, atunci cand a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a normelor de drept material.

Ipotezele circumscrise acestui motiv de casare se refera la situatiile in care instanta aplica un act normativ care nu este incident in pricina dedusa judecatii, da eficienta unei norme generale in conditiile existentei unei norme speciale aplicabile sau da o interpretare gresita textului de lege aplicabil in cauza.

Recurentii - parati au sustinut ca instanta de apel a facut o gresita aplicare si interpretare a dispozitiilor art.969 si art.970 Cod civil de la 1864, a prevederilor Legii nr. 77/2016 si a deciziilor Curtii Constitutionale, art.5 al.I teza a II a din Directiva CEE 93/13, art.I al.2 din Legea nr.193/2000 atunci cand a retinut ca nu este incidenta teoria impreviziunii.

In ceea ce priveste prevederile art.5 al.I teza a II a din Directiva CEE 93/13, art.I al.2 din Legea nr.193/2000, Curtea apreciaza ca acestea nu sunt incidente in speta, intrucat, asa cum rezulta din considerentele deciziei recurate, instanta de apel nu a avut un dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale pentru a se aplica principiul in dubio pro consumer.

Continuand verificarea cererii de recurs, Curtea apreciaza ca sunt intemeiate criticile recurentilor - parati potrivit carora sunt indeplinite toate conditiile prevazute de Legea nr.77/2016 pentru a opera procedura darii in plata, instanta de apel interpretand si aplicand gresit prevederile acestui act normativ si ale art.969 si art.970 Cod civil de la 1864.

In primul rand, asa cum rezulta din cuprinsul deciziei recurate, instanta de apel a retinut faptul ca prin sentinta apelata s-a considerat in mod corect ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.4 al. I lit.a, b, c si d din Legea nr.77/2016.

Potrivit art.430 NCPC, aceste dezlegari date de instanta de apel au intrat in autoritatea de lucru judecat intrucat nu au fost contestate prin intermediul cailor de atac.

In al doilea rand, in plus fata de conditiile prevazute de art.4 al. I lit.a - d din Legea nr.77/2016, prin Decizia CCR nr.623/2016 s-a stabilit ca 'prevederile din art.11 teza intai raportate la art.3 teza a doua, art.4, 7 si 8 din Legea nr.77/2016 privind darea in plata a unor bunuri imobile in vederea stingerii obligatiilor asumate prin credite sunt constitutionale in masura in care instanta judecatoreasca verifica conditiile referitoare la existenta impreviziunii'.

Prin urmare, pentru a putea opera procedura darii in plata reglementata de Legea nr.77/2016 trebuie sa fie mdeplinite si conditiile referitoare la existenta impreviziunii.

Trebuie observat ca, raportat la data incheierii contractului de credit (05.12.2007), conform art.102 din Legea nr.71/2011, fo prezenta cauza este aplicabil Codul civil de la 1864.

Desi vechiul Cod civil nu reglementa in mod expres teoria impreviziunii, ea a cunoscut o consacrare doctrinara si jurisprudentiala, astfel ca nu poate fi exclusa, de plano, aplicabilitatea ei, pe temeiul lipsei de consacrare legala,

In continuare, trebuie remarcat ca prin mai multe decizii pronuntate de Curtea Constitutionala a Romaniei au fost interpretate dispozitiile Legii nr.77/2016 si au fost explicate conditiile in care opereaza teoria impreviziunii.

Potrivit art.147 al.4 din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei.

Totodata, prin mai multe decizii ale Curtii Constitutionale a Romaniei (nr.1/1995, nr.1415/2009, nr.414/2010, nr.874/2018 etc.) s-a retinut faptul ca toate deciziile instantei de contencios constitutional, in intregul lor (considerente si dispozitiv) si indiferent de tipul deciziei, sunt general obligatorii si se impun cu aceeasi forta tuturor subiectelor de drept.

In aceste conditii, este evident faptul ca instantele de control judiciar sunt obligate sa respecte si sa aplice toate deciziile Curtii Constitutionale publicate in Monitorul Oficial al Rornaniei anterior pronuntarii deciziei in calea de atac, chiar daca publicarea s-a produs ulterior datei la care litigiul a fost pornit sau la care a fost pronuntata hotararea atacata. (...)

Asa cum rezulta inclusiv din Deciziile CCR nr.623/2016, nr.62/2017, nr.565/2017, nr.415/2018 si nr. 731/2019, pentru a fi incidenta impreviziunea trebuie indeplinite urmatoarele conditii obiective si subiective:

a) existenta unui eveniment exceptional si exterior ce nu putea fi prevazut in mod rezonabil la data incheierii contractului

b) acest eveniment sa faca excesiv de oneroasa executarea obligatiilor contractuale, iar in executarea contractului sa fie respectate principiile bunei - credinte si a echitatii.

a) Referitor la prima conditie, recurentii - parati au sustinut ca evenimentul exceptional si exterior care nu a putut fi prevazut in mod rezonabil la data incheierii contractului de credit este reprezentat de hipervalorizarea fracului elvetian in raport cu moneda nationala.

Curtea considera ca, raportat la circumstantele concrete ale prezentei spete, aprecierea francului elvetian fata de moneda nationala reprezinta un eveniment exterior, imprevizibil si exceptional.

Trebuie observat ca prin Decizia CCR nr.62/2017 s-a statuat ca reglementarea legala a principiului nominalismului monetar (art.1578 Cod civil de la 1864) nu poate impiedica aplicarea teoriei imprevsziunii in cazul in care sunt indeplinite conditiile de incidenta ale acestei teorii.

In aceste conditii, sustinerile intimatei - reclamante referitoare la incidenta principiului nominalismului monetar nu pot conduce la concluzia ca ar fi exclusa aplicarea teoriei impreviziunii in prezenta cauza.

Mai trebuie adaugat ca incheierea unui contract de credit in moneda straina (CHF) / existenta unei clauze in contractul de credit referitoare la restituirea creditului in moneda in care a fost acordat (CHF) si perioada contractuala indelungata (360 de luni) nu pot conduce la concluzia ca aplicarea teoriei impreviziunii este exclusa de plano, intrucat, asa cum s-a statuat in Decizia CCR nr.623/2016, aceasta teorie, fundamentata pe principiile puterii de lege / fortei obligatorii a contractului si bunei - credinte in executarea acestuia, atenueaza caracterul obligatoriu al contractului, in masura in care, pe perioada executarii acestuia, intervine o situatie imprevizibila.

Prin Decizia CCR nr.731/2019, s-a statuat in mod expres ca 'diferentele de curs valutar de o anumita amploare, sub aspectul cuantumului si intinderii in timp, pot constitui, in sine, o situatie de impreviziune, pentru ca la momentul contractarii creditului, desi partile au avut in vedere o anumita fluctuatie valutara inerenta oricarui contract convenit in moneda straina, nu se poate afirma cu drept temei ca riscul astfel acceptat a depasit ceea ce este rezonabil'.

Este evident faptul ca, raportat la dezlegarile obligatorii date de Curtea Constitutionale a Romaniei prin Decizia nr.731/2019, diferentele de curs valutar care au o anumita amploare a cuantumului si intinderii in timp indeplinesc conditiile teoriei impreviziunii.

In speta, evolutia cursului valutar a fost urmatoarea:

- la momentul incheierii contractului de credit, 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007);

- la data de 15.01.2015, valoarea monedei CHF in raport cu moneda nationala a depasit pentru prima data nivelul de 4,00 lei (4,3287 lei);

- la momentul inregistrarii notificarii de catre banca, 1 CHF = 3,9911 lei (24.07.2018);

- la data pronuntarii prezentei decizii (14.10.2021), 1 CHF = 4,6305 lei.

In aceste conditii, fata de momentul incheierii conventiei de credit, cuantumul cresterii cursului valutar a fost de:

- 85,51% daca ne raportam la data formularii notificarii

- 115,23% daca ne raportam la data pronuntarii prezentei decizii.

In ceea ce priveste intinderea in timp a cresterii, trebuie observat ca se mentine de peste 6 ani o majorare de peste 85% a cursului valutar CHF-leu, in acest interval de timp fiind inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Contrar sustinerilor intimatei-reclamante, nu poate fi luat in calcul cursul de schimb valutar de la data perfectarii actului aditional nr.1/01.02.2012, intrucat acest act juridic a fost incheiat ca urmare a cererii recurentilor-parati de reesalonare a creditului si sumelor restante, nefiind modificat capitalul.

O majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, care este suportata integral de catre recurentii-parati, reprezinta un eveniment exterior, imprevizibil si exceptional.

Este evident faptul ca majorarea cursului valutar este un eveniment exterior contractului de credit, nefiind determinata de vointa partilor contractante.

In ceea ce priveste posibilitatea de a previziona evolutia cursului valutar, trebuie observat ca, indiferent de calitatea si pregatirea cocontractantilor, oricare dintre acestia are posibilitatea sa prevada ca exista un rise valutar in cazul contractelor de credit in moneda straina determinat de fluctuatia cursului de schimb valutar.

De altfel, inclusiv in Decizia CCR nr.62/07.02.2017 este subliniat faptul ca:

'Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, imprumutatul are posibilitatea de a identifica si dezavantajele lui, printre care riscul de a angaja o suma mai mare de lei pentru restituirea unui credit in valuta comparativ cu eel in lei (daca aceasta este moneda in care obtine principalele venituri)'.

Pe de alta parte, desi este de notorietate fluctuatia cursului monetar, acest lucru nu echivaleaza cu posibilitatea de a prevedea modalitatea de variatie a cursului intr-o anumita perioada determinata, respectiv daca acesta va creste sau va scadea.

Simplul fapt ca banca este un profesionist in domeniul financiar-bancar nu implica in mod necesar cunoasterea de catre aceasta a modului cum va evolua cursul valutar, cu atat mai mult cu cat perioada contractuala este una indelungata.

Nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca, la momentul incheierii contractului de credit, banca ar fi avut posibilitatea sa anticipeze / sa cunoasca variatia concreta a cursului de schimb CHF - leu.

Totodata, nici intimata - reclamanta nu a probat faptul ca recurentii - parati ar fi avut posibilitatea de a prevedea in concret cresterea a cursului CHF fata de moneda nationala.

Faptul ca in perioada de noua ani anterioara incheierii contractului de credit cursul de schimb valutar a inregistrat o variatie de 163 % nu poate conduce la concluzia ca recurentii - parati ar fi putut previziona in mod rezonabil o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Desi partile au avut in vedere o anumita fluctuatie valutara inerenta oricarui contract convenit in moneda straina, nu se poate afirma cu drept temei ca ar fi avut in vedere o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, care sa fie suportata integral de catre recurentii - parati.

Daca s-ar imbratisa rationamentul instantei de apel si al intimatei - reclamante ar insemna ca orice eveniment care s-a mai produs anterior (razboi, cutremur, criza economica etc.) nu poate fi imprevizibil si exceptional.

In opinia Curtii, nu se poate sustine in mod rezonabil ca nu poate avea caracter extraordinar si imprevizibil inclusiv un eveniment cares-a mai produs anterior (razboi, cutremur, criza economica etc.).

O variatie rezonabila si care putea fi avuta in vedere de parti la incheierea contractului de credit este reprezentata de cea inregistrata:

- in cei sase ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de schimb valutar CHF-leu a avut o crestere de 11,27 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,9089 lei (05.12.2001) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007);

- in cei sapte ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de schimb valutar CHF-leu a avut o crestere de 30,97 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,4850 lei (05.12.2000) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007);

- in cei opt ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de sehimb valutar CHF - leu a avut o crestere de 30,92 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,4861 lei (06.12.1999) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007).

Nu exista o majorare a cursului unei alte valute importante de peste 85% si care sa persiste de peste 6 ani, interval de timp in care sa fie inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Mai trebuie observat ca nu are nicio relevanta faptul ca majorarea cursului de schimb CHF – leu dupa data incheierii contractului de credit a avut loc in decursul timpului, intrucat, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr.731/2019, importanta este persistenta in timp a cresterii cursului valutar.

Cu alte cuvinte, poate exista o crestere brusca a cursului valutar, dar care sa dureze foarte putin timp si poate exista o crestere lenta a cursului valutar (intinsa pe 11 ani), dar care sa persiste o perioada foarte lunga de timp.

Or, asa cum a fost mentionat anterior, majorarea cursului de schimb valutar de peste 85% persista de peste 6 ani, in acest interval de timp fiind inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

In aceste conditii, o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, reprezinta un eveniment imprevizibil.

Raportat la amploarea cuantumului si intinderii in timp a diferentelor de curs valutar, este vorba de un eveniment exceptional.

Asa cum a fost mentionat in considerentele Deciziei CCR nr. 731/2019, nu se poate considera ca partile ar fi acceptat la incheierea contractului de credit partile un risc care depaseste ceea ce este rezonabil.

O majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, care trebuie suportata integral de catre recurentii - parati, nu poate fi considerata rezonabila.

Contrar sustinerilor instantei de apel si intimatei - reclamante, faptul ca in perioada de noua ani anterioara incheierii contractului de credit cursul de schimb valutar a inregistrat o variatie de 163 % nu poate conduce la concluzia ca nu este exceptionala o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Daca s-ar imbratisa rationamentul instantei de apel si al intimatei - reclamante ar insemna ca orice eveniment care s-a mai produs anterior (razboi, cutremur, criza economica etc.) nu poate fi imprevizibil si exceptional.

In opinia Curtii, nu se poate sustine in mod rezonabil ca nu poate avea caracter extraordinar si imprevizibil inclusiv un eveniment cares-a mai produs anterior (razboi, cutremur, criza economica etc.).

O variatie rezonabila si care putea fi avuta in vedere de parti la incheierea contractului de credit este reprezentata de cea inregistrata:

- in cei sase ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de schimb valutar CHF - leu a avut o crestere de 11,27 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,9089 lei (05.12.2001) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007);

- in cei sapte ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de schimb valutar CHF - leu a avut o crestere de 30,97 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,4850 lei (05.12.2000) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007);

- in cei opt ani anterior perfectarii contractului de credit, cand cursul de schimb valutar CHF - leu a avut o crestere de 30,92 %, fluctuand de la 1 CHF = 1,4861 lei (06.12.1999) la 1 CHF = 2,1514 lei (05.12.2007).

Nu exista o majorare a cursului unei alte valute importante de peste 85% si care sa persiste de peste 6 ani, interval de timp 1n care sa fie inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Totodata, nu are nicio relevanta faptul ca majorarea cursului de schimb CHF - leu dupa data incheierii contractului de credit a avut loc in decursul timpului intrucat, asa cum a stabilit Curtea Constitutionala a Romaniei prin Decizia nr.731/2019, importanta este persistenta in timp a cresterii cursului valutar.

Cu alte cuvinte, poate exista o crestere brusca a cursului valutar, dar care sa dureze foarte putin timp si poate exista o crestere lenta a cursului valutar (intinsa pe 11 ani), dar care sa persiste o perioada foarte lunga de timp.

Or, asa cum a fost mentionat anterior, majorarea cursului de schimb valutar de peste 85% persista de peste 6 ani, in acest interval de timp fiind inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Trebuie remarcat si faptul ca in art.6 al.2 lit.a din Regulamentul BNR nr.24/28.10.2011 (abrogat prin Regulamentul BNR nr.l7/2012) a fost mentionat ca reprezinta un soc pe cursul de schimb valutar o crestere a cursului CHF - leu cu 52,6%.

Din moment ce BNR a considerat in cuprinsul Regulamentului nr.24/2011 ca reprezinta un soc pe cursul de schimb valutar o crestere a cursului CHF - leu cu 52,6%, nu se poate sustine ca o maj orare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, nu este exceptionala si ca ar fi putut fi avuta in mod rezonabil in vedere la data incheierii contractului credit.

Mai trebuie observat ca, asa cum rezulta din expunerea de motive a Legii nr.77/2016, acest act normativ a fost emis de legiuitor ca o forma de protectie a debitorilor din contractele de credit.

Avand in vedere principiul general de drept potrivit caruia o norma juridica trebuie interpretata in sensul sau pozitiv, generator de efecte juridice, modalitatile juridice de interpretare a unei norme legale trebuie sa aiba in vedere nu numai litera, ci si spiritul legii, astfel Incat rezultatul aplicarii practice a normei juridice sa fie cat mai aproape de finalitatea urmarita de legiuitor, care nu poate fi prezumat ab initio ca isi exercita rolul de legiferare in sensul negarii atat a drepturilor si libertatilor fundamentale consacrate de Constitutie, cat si a principiilor constitutionale.

A considera ca nu reprezinta un eveniment exceptional si imprevizibil o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, face practic inaplicabila Legea nr.77/2016 intrucat nu exista o majorare a cursului unei alte valute irnportante de peste 85% si care sa persiste de peste 6 ani, interval de timp in care sa fie inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%.

Or, este evident faptul ca nu aceasta a fost vointa legiuitorului, din moment ce, avand cunostinta de amplitudinea cuantumului si intinderii in timp a diferentelor de curs valutar, a adoptat Legea m.77/2016.

Curtea mai constata ca nu pot fi avute in vedere in evaluarea indeplinirii conditiilor impreviziunii criticile / sustinerile / argumentele partilor care privesc situatia personala / financiara / materiala a recurentilor – parati. (...)

In concluzie, este indeplinita prima conditie pentru a retine incidenta impreviziunii intrucat o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate ln mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, care trebuie suportata integral de recurentii+ parati reprezinta un eveniment exterior, imprevizibil si exceptional.

b) In ceea ce priveste a doua conditie, Curtea considera ca evenimentul exterior, imprevizibil si exceptional invocat de recurentii - parati (cresterea cursului fracului elvetian) a facut excesiv de oneroasa executarea obligatiilor contractuale, fiind avute in vedere:

- pregatirea economica / juridica a cocontractantilor;

- valoarea prestatiilor stabilite prin contract si a riscului materializat si suportat raportat la situatia neprevazuta invocata si la noile conditii economice;

- eventuala mentinere a utilitatii sociale a conventiei raportat la avantajele / dezavantajele contractarii unui credit in CHF.

Este evident faptul ca, asa cum este mentionat in Decizia CCR nr.62/07.02.2017, 'Concomitent cu identificarea avantajelor acestui tip de credit, imprumutatul are posibilitatea de a identifica si dezavantajele lui, printre care riscul de a angaja o suma mai mare de lei pentru restituirea unui credit in valuta comparativ cu eel in lei (daca aceasta este moneda in care obtine principalele venituri)'.

Insa tot Curtea Constitutionala a Romaniei a subliniat in Decizia CCR nr.731/2019 ca 'diferentele de curs valutar de o anumita amploare, sub aspectul cuantumului si intinderii in timp, pot constitui, in sine, o situatie de impreviziune, pentru ca Ia momentul contractarii creditului, desi partile au avut in vedere o anumita fluctuatie valutara inerenta oricarui contract convenit in moneda straina, nu se poate afirma cu drept temei ca riscul astfel acceptat a depasit ceea ce este rezonabil'.

Pregatirea economica / juridica a cocontractantilor nu a avut nicio relevanta intrucat, asa cum a fost argumentat mai sus, considerentele urmand a fi avute in vedere fara a fi reiterate:

- desi este de notorietate fluctuatia cursului monetar, acest lucru nu echivaleaza cu posibilitatea de a prevedea modalitatea de variatie a cursului intr-o anumita perioada determinata, respectiv daca acesta va creste sau va scadea;

- simplul fapt ca banca este un profesionist in domeniul financiar-bancar nu implica in mod necesar cunoasterea de catre aceasta a modului cum va evolua cursul valutar, cu atat mai mult cu cat perioada contractuala este una indelungata;

- nu exista nicio dovada din care sa rezulte ca, la momentul incheierii contractului de credit, banca ar fi avut posibilitatea sa anticipeze I sa cunoasca variatia concreta a cursului de schimb CHF – leu;

- nici intimata - reclamanta nu a probat faptul ca recurentii - parati ar fi avut posibilitatea de a prevedea in concret cresterea a cursului CHF fata de moneda nationala o majorare a cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, reprezinta un eveniment imprevizibil si extraordinar.

In ceea ce priveste valoarea prestatiilor stabilite prin contract si riscul materializat / suportat, asa cum este mentionat expres in contractul de credit, recurentii - parati au primit un credit in valoare de 121.000 CHF garantat cu o ipoteca de rang I asupra unui imobil.

Intrucat majorarea cursului de schimb valutar CHF - leu de peste 85% persista de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, valoarea obligatiilor de plata ale recurentilor-parati s-a dublat fata de momentul incheierii contractului de credit.

In aceste conditii, este evident faptul ca recurentii - parati sunt singurii care au suportat riscul cresterii cursul valutar si apare inechitabila mentinerea contractului in forma initiala, astfel cum a fost modificata prin actul aditional, din moment ce:

- valoarea obligatiilor de plata s-a dublat fata de data incheierii contractului de credit, fara fi identificat un beneficiu concret care sa compenseze intr-o masura acceptabila aceasta crestere semnificativa;

- recurentii - parati au achitat din creditul acordat (121.000 CHF si accesorii) suma de 69.311 CHF conform inscrisurilor si calculelor depuse de acestia (65.332,49 CHF conform calculelor depuse de intimata – reclamanta);

- la momentul incheierii contractului de credit, banca a evaluat imobilul ipotecat la suma de 121.000 Euro, considerand ca este suficienta pentru a garanta creditul de 121.000 CHF si accesoriile;

- in anul 2018, cand a fost comunicata notificarea de catre recurentii-parati, imobilul ipotecat valora 54.570 Euro conform grilei notariale pe anul 2018. (...)

Este evident faptul ca imobilul ipotecat a inregistrat o devalorizare, din moment ce, asa cum a fost mentionat anterior:

- la momentul incheierii contractului de credit, banca a evaluat imobilul ipotecat la suma de 121.000 Euro, considerand ca este suficienta pentru a garanta creditul de 121.000 CHF si accesoriile;

- in anul 2018, cand a fost comunicata notificarea de catre recurentii - parati, imobilul ipotecat valora 54.570 Euro, conform grilei notariale pe anul 2018.

Curtea considera ca nu ar fi respectate principiile bunei - credinte si echitatii, care trebuie sa caracterizeze executarea unui contract, daca s-ar considera ca recurentii - parati trebuie sa suporte toate riscurile majorarii cursului de schimb valutar de peste 85% care se mentine de peste 6 ani, interval de timp in care au fost inregistrate in mod constant cresteri de peste 100% si un maxim de 115,23%, precum si devalorizarii imobilului ipotecat.

In final, Curtea reitereaza ca nu pot fi avute in vedere in evaluarea indeplinirii conditiilor impreviziunii criticile / sustinerile / argumentele partilor care privesc situatia personala / financiara / materiala a recurentilor - parati.

Trebuie remarcat ca prin Decizia CCR nr.415/2018 s-a invederat faptul ca 'impreviziunea vizeaza numai o ruina contractuala, care afecteaza utilitatea sociala a contractului de credit, si nicidecurn o ruina personala a debitorului. Astfel, in evaluarea impreviziunii se vor analiza, exclusiv, prestatiile partilor din contractul de credit de natura sa determine ruina contractuala a debitorului, si nu se vor avea in vedere aspectele financiare/materiale care nu se afla in legatura cu contractul de credit. in caz contrar ar fi alterata notiunea de impreviziune contractuala, care ar glisa, in cazul dat, de la evaluarea dezechilibrului dintre prestatiile partilor la analiza caracterului suficient sau insuficient al veniturilor debitorului'.

Avand in vedere ca dispozitivul si considerentele deciziilor Curtii Constitutionale sunt general obligatorii conform art.147 al.4 din Constitutie, este evident faptul ca in evaluarea indeplinirii conditiilor impreviziunii nu are nicio relevanta situatia personala / financiara / materiala a recurentilor - parati.

In cuprinsul Deciziei CCR nr.623/2016 a fost precizat si faptul ca niciuna dintre parti nu este culpabila de aparitia evenimentului exceptional si exterior.

Ca atare, nu pot fi avute in vedere in evaluarea indeplinirii conditiilor impreviziunii sustinerile referitoare la o eventuala culpa in executarea de catre banca a unor obligatii contractuale I legale, respectiv incalcarea obligatiei de informare I consiliere.

In concluzie, este indeplinita si a doua conditie pentru a retine incidenta impreviziunii intrucat evenimentul exterior, imprevizibil si exceptional invocat de recurentii - parati (cresterea cursului fracului elvetian) a facut excesiv de oneroasa executarea obligatiilor contractuale.

Fiind indeplinite si conditiile pentru a retine incidenta impreviziunii, toate exigentele procedurii de dare in plata reglementata de Legea nr.77/2016 sunt respectate, astfel ca instanta de apel a interpretat si aplicat gresit prevederile acestui act normativ si ale art.969 si art.970 Cod civil de la 1864, fiind incident motivul de casare prevazut de art.488 al.1 pct.8 NCPC.

3) Referitor la motivul de casare invocat din oficiu prevazut de art.488 al.1 pct.6 NCPC, trebuie observat ca acest text de lege prevede ca poate fi casata o hotarare numai pentru motive de nelegalitate, atunci cand aceasta nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau cand cuprinde motive contradictorii ori numai motive straine de natura cauzei.

Prin Decizia CCR nr.623/2016 s-a indicat ca:

'Impreviziunea vizeaza numai riscul supraadaugat si, in conditiile intervenirii acestuia, este menita sa reamenajeze prestatiile la care partile s-au obligat 1n conditiile noii realitati economice/juridice. Ea nu are drept scop revenirea la prestatiile de la momentul a quo al incheierii contractului de credit sau la riscul acceptat de catre parti la acelasi moment, fiind, asadar, straina acestora, dar ofera o baza legala pentru adaptarea sau incetarea contractului. Adaptarea are loc atunci cand utilitatea sociala a contractului poate fi mentinuta, pe cand incetarea atunci cand in cazul intervenirii noilor conditii contractul isi pierde utilitatea sociala'.

Ca atare, adaptarea contractului de credit poate fi realizata doar daca sunt indeplinite conditiile referitoare la existenta impreviziunii.

Or, asa cum a fost mentionat anterior, in cauza sunt indeplinite toate exigentele procedurii de dare in plata reglementata de Legea nr.77/2016, inclusiv conditiile pentru a retine incidenta impreviziunii.

Prin apelul principal au fost formulate de catre recurentii - parati o serie de motive de apel care au vizat cererea reconventionala, respectiv remediile care ar trebui aplicate in cazul in care se constata ca sunt indeplinite toate exigentele procedurii de dare in plata reglementata de Legea nr.77/2016, inclusiv conditiile pentru a retine incidenta impreviziunii.

Din considerentele deciziei recurate rezulta ca instanta de apel nu a analizat aceste motive de apel, iar acest lucru echivaleaza cu necercetarea fondului unor critici cuprinse in cererea de apel principal.

Fata de aceste argumente, Curtea apreciaza ca este incident si motivul de casare invocat din oficiu prevazut de art.488 al.1 pct.6 NCPC si, pentru ca instanta de apel nu a analizat motivele din apelul principal referitoare la cererea reconventionala, se impune casarea in tot a deciziei recurate si trimiterea cauzei aceleiasi instante de apel in vederea rejudecarii acestor motive de apel.

Este vorba de o casare totala, intrucat :

- o cerere de apel are caracter unitar, astfel ca solutionarea apelului principal implica inclusiv dezlegarea de catre instanta de apel a motivelor de apel referitoare la cererea reconventionala;

- in mod gresit s-a retinut ca sunt neintemeiate motivele din apelul principal referitoare la indeplinirea tuturor exigentelor procedurii de dare in plata reglementata de Legea m.77/2016, inclusiv conditiile pentru a retine incidenta impreviziunii;

- in mod gresit a fost admis apelul incident formulat de intimata - reclamanta pentru ca acesta a vizat considerentele sentintei primei instante prin care s-a retinut faptul ca este indeplinita prima conditie (conditia obiectiva) a impreviziunii;

- raportat la dispozitiile art.453 al. I NCPC, intrucat apelul incident trebuia respins ca nefondat si culpa procesuala apartinea intimatei - reclamante, aceasta din urma nu era indreptatita sa pretinda cheltuielile de judecata in suma de 20 de lei constand in taxa judiciara de timbru aferenta apelului incident in rejudecare, instanta de apel urmeaza sa analizeze / verifice motivele din apelul principal referitoare la cererea reconventionala”.

* Cititi aici intreaga motivare