A aparut motivarea care a naruit dosarul in care procurorul Bogdan Codreanu de la Parchetul Tribunalului Brasov – printr-un rechizitoriu confirmat de fostul sef al structurii Claudiu Sandu (foto), azi membru CSM – a trimis in judecata Spitalul Militar Brasov pentru acuzatiile de luare de mita si abuz in serviciu. Cu alte cuvinte, o institutie ar fi luat mita si ar fi facut abuz in serviciu.

Pusi in fata unei asemenea acuzatii, judecatorii de la Curtea de Apel Brasov au cerut Inaltei Curti de Casatie si Justitie sa stabileasca printr-o dezlegare de drept daca spitalul militar este autoritate publica sau institutie publica, si daca o institutie publica poate fi acuzata de luare de mita si abuz in serviciu. Raspunsul de la Inalta Curte a venit prin Decizia nr. 9 din 13 februarie 2023, pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in dosarul 2545/1/2022. Concret, instanta suprema a hotarat ca “Spitalul miliar este institutie publica in sensul art. 135 din Codul penal, iar aceasta nu poate fi autor al infractiunilor de luare de mita, prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul Penal si abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) din Codul penal” (click aici pentru a citi).

Argumentele ICCJ

In motivarea Deciziei 9/2023, Inalta Curte arata ca o institutie publica, la fel ca oricare alta persoana juridica, nu poate fi asimilata unui functionar public si nu se poate regasi in ipotezele prevazute de art. 175 Cod penal, adica nu poate exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti; nu poate exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura si nici atributii in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Totodata, ICCJ precizeaza ca o persoana juridica, deci inclusiv o institutie publica, nu are atributii de serviciu, ci doar incredinteaza indatoriri de serviciu unei persoane fizice. Or, in aceste conditii, infractiunile de luare de mita si de abuz in serviciu se pot comite doar in legatura cu un act de serviciu, deci in legatura cu o indatorire a persoanei fizice, nicidecum a persoanei juridice.

In concluzie, instanta suprema a stabilit ca o institutie publica sau o persoana juridica nu pot avea calitatea de functionar public, functionar public asimilat sau functionar, si nici nu pot fi autori ai infractiunilor de luare de mita si abuz in serviciu pentru ca nu indeplinesc conditiile privind obiectul juridic al acestor infractiuni.

Iata un fragment din Decizia nr. 9/2023 pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ (hotararea integrala ese atasata la finalul articolului):

“Cea de-a doua parte a intrebarii vizeaza stabilirea daca o institutie publica poate avea calitatea de subiect activ, autor al unor infractiuni de serviciu si de coruptie, respectiv infractiunea de luare de mita, prevazuta de dispozitiile art. 289 alin. (1) din Codul penal, si abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) din Codul penal, infractiuni care au un subiect activ nemijlocit calificat, functionar sau functionar public.

Astfel cum s-a aratat anterior, institutia publica este definita ca persoana juridica de drept public, infiintata de catre autoritatile statului, finantata din fonduri publice si care presteaza un serviciu de interes public (Decizia nr. 37/2022 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala).

Ipoteza in discutie implica analiza daca o atare persoana juridica, care indeplineste toate conditiile pentru a fi calificata ca institutie publica, poate fi in acelasi timp si functionar public in sensul art. 175 din Codul penal sau functionar 'privat', potrivit art. 308 din Codul penal.

In mod evident, o institutie publica, ca de altfel orice persoana juridica, nu se poate regasi in niciuna dintre ipotezele prevazute de art. 175 alin. (1) din Codul penal pentru functionarul public, respectiv: nu poate exercita atributii si responsabilitati, stabilite in temeiul legii, in scopul realizarii prerogativelor puterii legislative, executive sau judecatoresti; nu poate exercita o functie de demnitate publica sau o functie publica de orice natura si nici atributii in cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

Art. 175 alin. (2) din Codul penal asimileaza functionarului public si persoana care exercita un serviciu de interes public pentru care a fost investita de autoritatile publice sau care este supusa controlului ori supravegherii acestuia cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public.

Discutiile din doctrina, invocate si in incheierea de sesizare, vizeaza situatia functionarului public asimilat, fiind exprimate opinii in sensul ca si o persoana juridica (inclusiv o institutie publica) ar avea o atare calitate, intrucat si aceasta ar putea exercita un serviciu de interes public pentru care sa fi fost investita de o autoritate publica sau sa fie supusa controlului ori supravegherii acesteia cu privire la indeplinirea respectivului serviciu public. S-a oferit exemplul persoanelor juridice care exercita servicii de interes public sub controlul ori supravegherea autoritatilor publice in temeiul unor contracte de concesiune sau cel in care administratorul judiciar in cadrul unei proceduri de insolventa este o persoana juridica.

In primul rand, in analiza dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, trebuie pornit de la vointa legiuitorului exprimata in expunerea de motive a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, in care se arata ca s-a optat 'pentru asimilarea cu functionarii a persoanelor fizice care exercita o profesie de interes public pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice si care este supusa controlului acestora (notarii, executorii judecatoresti). Desi aceste persoane nu sunt propriu-zis functionari, ele exercita atribute de autoritate publica ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifica asimilarea lor cu functionarii'.

Se constata, asadar, ca, in privinta persoanelor care pot avea calitatea de functionar public asimilat, vointa legiuitorului este clara, neechivoca, acestea fiind persoanele fizice ce indeplinesc in mod cumulativ doua cerinte obligatorii: sa exercite un serviciu de interes public si sa fie investite cu indeplinirea respectivului serviciu public de catre o autoritate publica sau sa exercite serviciul de interes public sub controlul ori supravegherea unei autoritati publice. De altfel, este de observat ca si in dispozitiile art. 308 alin. (1) din Codul penal, care definesc notiunea de functionar 'privat', legiuitorul se refera expres la 'persoanele fizice prevazute in art. 175 alin. (2)'.

Relevanta expunerii de motive a Legii nr. 286/2009 in definirea notiunii de functionar public asimilat este subliniata si de instanta de contencios constitutional in analiza conditiilor de claritate, accesibilitate si previzibilitate a dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal (Decizia nr. 781/2017, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 184 din 28 februarie 2018). in acest sens s-a statuat ca:

'19. Conditia prevazuta de art. 175 alin. (2) din Codul penal este indeplinita, asadar, numai atunci cand o autoritate publica poate investi sau supraveghea/controla activitatea persoanei care exercita un serviciu public. Practic, functionarul public trebuie sa aiba o legatura cu autoritatea statala si, asa cum se mentioneaza expres in Expunerea de motive la noul Cod penal, dispozitiile art. 175 alin. (2) «vizeaza acele persoane care, desi nu sunt propriu-zis functionari, exercita atribute de autoritate publica ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente si sunt supuse controlului acesteia, ceea ce justifica asimilarea lor cu functionarii».

20. Curtea observa ca, in Expunerea de motive a noului Cod penal, legiuitorul ofera doua exemple de persoane care se incadreaza in dispozitiile art. 175 alin. (2) din Codul penal, si anume notarii publici (Legea notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995) si executorii judecatoresti (Legea nr. 188/2000 privind executorii judecatoresti). Referindu-se la aceasta categorie de persoane asimilate functionarilor publici, legiuitorul precizeaza ca, «desi aceste persoane nu sunt propriu-zis functionari publici, ele exercita atribute de autoritate publica, ce le-au fost delegate printr-un act al autoritatii statale competente, si sunt supuse controlului acesteia».'

Totodata, s-a aratat ca, 'pentru ca o persoana sa fie considerata functionar public in sensul textului de lege mentionat, este suficient ca aceasta sa isi desfasoare activitatea in cadrul unei persoane juridice al carei obiect de activitate consta in prestarea unui serviciu de interes public si care este supusa controlului si supravegherii unei autoritati publice, nefiind necesar ca pentru fiecare dintre aceste persoane sa fie mentionate, in cuprinsul actului normativ, dispozitii exprese prin care se exercita controlul sau supravegherea (paragraful 21)'.

Concluzia anterioara rezulta si din jurisprudenta cu caracter obligatoriu a instantei supreme, respectiv Decizia nr. 18/2017 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala, prin care s-a statuat ca functionarul bancar, angajat al unei societati bancare cu capital integral privat, autorizata si aflata sub supravegherea Bancii Nationale a Romaniei, este functionar public, in acceptiunea dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal, dar si din considerentele Deciziei nr. 20/2017 a aceluiasi complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept in materie penala: 'Prin investirea pentru realizarea unui serviciu public se intelege fie acordarea calitatii din care deriva obligatia de a realiza respectivul serviciu de catre o autoritate publica (numirea in functia de notar, autorizarea ca interpret etc.), fie incredintarea realizarii serviciului de interes public printr-o decizie a autoritatii (numirea de catre instanta judecatoreasca a administratorului si lichidatorului judiciar in cadrul procedurii insolventei ori a expertului tehnic judiciar).

Sunt inclusi, asadar, particularii care primesc gestiunea unui serviciu public national sau local, economic sau sociocultural, devenind, astfel, de utilitate publica. Este vorba despre subiecti care isi desfasoara activitatea in cadrul persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ: societati comerciale care, prin intermediul contractelor administrative, valorifica, in interesul colectivitatii, nationale sau locale, dupa caz, bunurile si serviciile publice.'

Pe de alta parte, unele dintre persoanele care exercita profesii liberale sunt considerate 'functionari publici', in conditiile art. 175 alin. (2) teza a doua din Codul penal, atunci cand, desi functioneaza in baza unei legi speciale si nu sunt finantate de la bugetul de stat, exercita un serviciu de interes public si sunt supuse controlului sau supravegherii unei autoritati publice.

Asadar, sunt asimilati functionarilor publici si persoanele fizice care exercita o profesie de interes public pentru care este necesara o abilitare speciala a autoritatilor publice, asa-numitele profesii liberale. In acest sens se constata ca profesiile liberale se organizeaza si se exercita numai in conditiile legii, ale statutului profesiei si codului deontologic si au statutul unor functii autonome, care se exercita in birouri sau cabinete ori in cadrul asociatiilor profesionale infiintate potrivit legii. Indeplinirea conditiilor prevazute de art. 175 alin. (2) din Codul penal trebuie analizata pentru fiecare categorie profesionala in concret, pornind de la normele speciale ce ii reglementeaza statutul.

De asemenea, in jurisprudenta relativ recenta a Inaltei Curti, s-a aratat ca functionar public, in sensul legii penale, nu poate fi decat o persoana fizica, iar nu si una juridica. Societatea profesionala cu raspundere limitata si intreprinderea unipersonala cu raspundere limitata nu reprezinta altceva decat forme de exercitare a profesiei de catre practicienii in insolventa, persoane fizice. Calitatea de functionar public asimilat nu este dobandita de persoana juridica, ci de persoana fizica ce exercita profesia de lichidator, astfel ca, neavand calitatea ceruta subiectului activ de art. 297 din Codul penal, respectiv de art. 246 din Codul penal (1969), persoana juridica nu poate fi autor al infractiunii de abuz in serviciu (Decizia penala nr. 386/A din 7 noiembrie 2017 a inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala).

Ca atare, astfel cum rezulta atat din vointa explicita a legiuitorului, cat si din jurisprudenta obligatorie a instantei supreme si din deciziile instantei de contencios constitutional, imprejurarea ca o persoana juridica presteaza un serviciu de interes public pentru care a fost investita sau este supravegheata/controlata de o autoritate publica nu conduce la retinerea calitatii sale de functionar public asimilat, aceasta calitate dobandind-o persoanele fizice ce isi desfasoara activitatea in cadrul persoanei juridice.

De altfel, conferirea calitatii de functionar public persoanei juridice care indeplineste conditiile cumulative prevazute in art. 175 alin. (2) din Codul penal ar conduce, implicit, la concluzia ca angajatii unei atare persoane sunt functionari in sensul art. 308 alin. (1) din Codul penal, ceea ce, in mod evident, nu corespunde scopului pentru care legiuitorul a instituit aceasta categorie a functionarilor publici asimilati.

Nu in ultimul rand, referitor la situatia particulara a institutiilor publice, se constata ca este greu de imaginat o situatie in care o atare persoana juridica s-ar putea circumscrie dispozitiilor art. 175 alin. (2) din Codul penal. Aceasta ar presupune ca o persoana de drept public infiintata de catre o autoritate a statului, finantata din fonduri publice si care presteaza un anumit serviciu de interes public, sa fie investita de o autoritate publica sa presteze un alt serviciu de interes public decat acela pentru care a fost infiintata.

In raport cu considerentele anterioare, concluzia ce se impune este aceea ca o institutie publica (ca de altfel orice persoana juridica) nu poate avea calitatea de functionar public asimilat.

In ceea ce priveste calitatea de functionar se retine ca, potrivit dispozitiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal, acesta este definit ca persoana care exercita, permanent sau temporar, cu sau fara o remuneratie, o insarcinare de orice natura in serviciul unei persoane fizice prevazute la art. 175 alin. (2) ori in cadrul oricarei persoane juridice.

In mod evident, o institutie publica nu poate exercita insarcinari in serviciul unui functionar public asimilat [persoane fizice prevazute la art. 175 alin. (2) din Codul penal] si nici in cadrul unei persoane juridice, astfel ca nu s-ar putea incadra in dispozitiile 308 alin. (1) din Codul penal. De altfel, din modul in care textul a fost conceput, acesta se refera exclusiv la persoane fizice intrucat doar acestea pot exercita insarcinari in serviciul unei persoane fizice sau al unei persoane juridice.

Pe de alta parte, distinct de concluziile anterioare, o analiza suplimentara se impune si in raport cu obiectul juridic specific al infractiunilor de luare de mita si de abuz in serviciu.

Astfel, in cazul infractiunii prevazute de art. 289 din Codul penal, obiectul juridic este reprezentat de relatiile sociale ce impun interdictia obtinerii unor foloase necuvenite in legatura cu indatoririle de serviciu, de catre un functionar public, functionar public asimilat sau un functionar 'privat'. Elementul material al laturii obiective consta in pretinderea, primirea ori acceptarea promisiunii de bani sau alte foloase in legatura cu indeplinirea, neindeplinirea, urgentarea ori intarzierea indeplinirii unui act ce intra in indatoririle de serviciu ale functionarului public (asimilat sau privat) sau a unui act contrar acestor indatoriri.

O persoana juridica (deci si o institutie publica) nu are atributii de serviciu, ci incredinteaza indatoriri de serviciu persoanei fizice ce isi desfasoara activitatea in cadrul sau, fiind, astfel, doar beneficiara exercitarii acestora. Or, infractiunea de luare de mita se poate comite doar in legatura cu un act de serviciu care intra in atributiile functionarului (respectiv a persoanei fizice care isi desfasoara activitatea in cadrul persoanei juridice) si nu cu un act de competenta persoanei juridice. Asadar, chiar daca organele reprezentative ale persoanei juridice ar lua decizia sa pretinda, sa primeasca bani ori alte foloase in numele acesteia, faptele nu ar putea fi comise decat in legatura cu atributii de serviciu ale functionarului care isi desfasoara activitatea in cadrul respectivei persoanei juridice, astfel ca nu s-ar putea circumscrie infractiunii de luare de mita.

Aceeasi concluzie se impune si in ceea ce priveste infractiunea de abuz in serviciu prevazuta de art. 297 alin. (1) din Codul penal, care are ca obiect juridic general relatiile sociale referitoare la buna desfasurare a atributiilor de serviciu, iar ca situatie premisa existenta unor indatoriri de serviciu prevazute de lege in exercitarea carora sa se afle functionarul prevazut de art. 175 sau de art. 308 alin. (1) din Codul penal, situatie in care o persoana juridica nu se poate regasi, aceasta neputandu-se afla in exercitarea unor 'atributii de serviciu'.

Prin urmare, dincolo de faptul ca o institutie publica (ca de altfel orice alta persoana juridica) nu ar putea avea calitatea de functionar public, functionar public asimilat in sensul art. 175 din Codul penal sau functionar in sensul art. 308 alin. (1) din Codul penal, aceasta nu poate fi autor al infractiunilor de luare de mita sau abuz in serviciu si pentru ca nu indeplineste conditia privind obiectul juridic al acestor infractiuni. O persoana juridica poate raspunde insa penal in calitate de complice sau instigator, forme de participatie pentru care nu este necesara indeplinirea exigentelor prevazute de lege pentru autor.

In consecinta, pentru argumentele prezentate anterior, Inalta Curte de Casatie si Justitie va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Brasov si va stabili ca spitalul miliar este institutie publica in sensul art. 135 din Codul penal, iar aceasta nu poate fi autor al infractiunilor de luare de mita, prevazuta de art. 289 alin. (1) din Codul penal, si abuz in serviciu, prevazuta de art. 297 alin. (1) din Codul penal”.

* Cititi aici integral Decizia nr. 9/2023 pronuntata de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ICCJ