O decizie extrem de importanta pentru cei care asteapta sa intre in posesia despagubirilor de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor a fost luata recent de Curtea Constitutionala a Romaniei. In 12 decembrie 2013, CCR a declarat neconstitutionale dispozitiile articolelor 1 si 3 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 10/2013 pentru modificarea si completarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, rep., Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord si Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi si a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterie Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, cu modificarile si completarile ulterioare, si Legii nr. 393/2006 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea fostului Regat al Sarbilor, Croatilor si Slovenilor, in urma aplicarii Protocolului privitor la cateva insule de pe Dunare si la un schimb de comune intre Romania si Iugoslavia.

Hotararea CCR a fost luata ca urmare a invocarii exceptiei de neconstitutionalitate intr-un dosar ce avea ca obiect obligarea Autoritatii Nationale pentru Restituirea Proprietatilor la efectuarea platii pentru despagubirile stabilite atat in baza Legii nr. 9/1998 cat si in baza Legiii nr. 290/2003. Cel care a ridicat exceptia a fost avocatul dr. Nicolae Serban Lovin (foto), decanul Baroului Ilfov. Acesta a explicat pentru Lumeajustitiei.ro de ce dispozitiile din OUG nr. 10/2013 atacate la CCR sunt neconstitutionale si ce drepturi incalcau prevederile din Ordonanta de Urgenta.

Avocatul Serban Lovin: “Statul nu se poate prevala de faptul ca resursele sale bugetare sunt prea mici pentru a putea despagubi toate persoanele indreptatite”

Astfel, potrivit avocatului Lovin, intrucat ANRP invoca in apararea sa prevederile OUG nr. 10/2013 conform carora plata despagubirilor “se face in transe anuale egale, esalonat pe o perioada de 10 ani, incepand cu anul urmator datei emiterii titlului de plata. Cuantumul unei transe nu poate fi mai mic de 20.000 lei”, era necesar un control de constitutionalitate al acestor dispozitii legale deoarece incalcau dispozitiile art. 16 din Constitutie care prevede ca cetatenii Romaniei sunt egali in fata legii fara privilegii si fara discriminari: “Era vadit neconstitutional esalonarea transelor pe o perioada de 10 ani, in conditiile in care pana in februarie 2013 (data intrarii in vigoare a OUG nr. 10/2013) s-au facut plati in doua transe pe o perioada de maxim 2 ani consecutivi. De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca aceasta esalonare este dispusa dupa o esalonare anterioara, nerespectata de catre ANRP, si in conditiile trecerii unui interval mare de timp avut la dispoztie de autoritatile competente pentru indeplinirea voluntara a obligatiilor de plata, faca ca, in materia acordarii despagubirilor, sa nu mai existe un raport de proportionalitate intre motivul legitim invocat de catre Statul Roman prin prepusul sau ANRP – necesitatea respectarii tintei de deficit bugetar asumate si aplicarea unei modalitati de plata care sa permita despagubirea tuturor persoanelor indreptatite – si tergiversarea platii despagubirilor persoanelor indreptatite”.

De asemenea, decanul Baroului Ilfov a aratat in exceptia de neconstitutionalitate ca statul nu se poate prevala de faptul ca resursele bugetare sunt prea mici pentru a putea despagubi toate persoanele indreptatite: “In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate am aratat ca statul nu se poate prevala de faptul ca resursele sale bugetare sunt prea mici pentru a putea despagubi toate persoanele indreptatite chiar in temeiul normei edictate de catre autoritatea legiuitoare, trebuind sa estimeze la momentul adoptarii Legii nr. 9/1998 respectiv a Legilor nr. 290/2003 si nr. 393/2006 resursele materiale necesare platii despagubirilor respective”.

Lovin: “Prevederile OUG nr. 10/2013 incalcau grav si principiul neretroactivitatii legii civile... OUG nr. 10/2013 incalca in mod flagrant drepturile persoanelor indreptatite in dosarele de despagubiri... Dispozitiile declarate neconstitutionale incalcau si dreptul de proprietate astfel cum este reglementat atat in Constitutia Romaniei cat si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului”

Nu in ultimul rand, avocatul Serban Lovin a explicat si ca OUG nr. 13/2013 incalca principiul neretroactivitatii legii civile, precum si dreptul de proprietate: “Prevederile OUG nr. 10/2013 incalcau grav si principiul neretroactivitatii legii civile pentru ca dispozitiile actului normativ “se aplica in mod corespunzator si titlurilor de plata emise si neachitate integral pana la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta. Plata transelor se face incepand cu 1 ianuarie 2014.”

OUG nr. 10/2013 incalca in mod flagrant drepturile persoanelor indreptatite in dosarele de despagubiri, titulari ai Hotararilor emise in conditiile legilor speciale care prevad acordarea de masuri reparatorii deoarece inca de la intrarea in vigoare a Legilor nr. 290/2003, a Legii nr. 9/1998 si a Legii nr. 393/2006, persoanele indreptatite s-au confruntat cu comportamentul discretionar al institutiilor abilitate in procedura de acordare a despagubirilor care nu au respectat termenul rezonabil de solutionare a unei cereri incalcand astfel si cele statuate de catre CEDO in cauza Brumarescu impotriva Romaniei. Dreptul la solutionare in termen rezonabil reprezinta o garantie privind reparatia echitabila atat in procedura prealabila cat si in contencios, fiind prevazut ca atare in Conventia Europeana a Drepturilor Omului la art. 6.

Dispozitiile declarate neconstitutionale incalcau si dreptul de proprietate astfel cum este reglementat atat in Constitutia Romaniei cat si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului deoarece persoanele indreptatite in dosarele de despagubiri sunt titularele unui drept de creanta, care constituie un drept de proprietate, in acceptiunea CEDO si detin o creanta suficient de bine stabilita pentru a beneficia de protectia art. 1 din Protocolul Aditional nr. 1 la CEDO iar conditionarea efectuarii platii de „existenta disponibilitatilor finaciare” este neconforma cu prevederile CEDO precum si cu jurisprudenta CEDO”.