Am auzit odata un banc. Cica lui badea Gheorghe i se gaurise acoperisul si a fost nevoit sa se suie pe casa sa il repare. Partea buna este ca a reusit sa acopere gaura, dar partea proasta este ca tocmai cand voia sa coboare a alunecat. Partea buna este ca s-a prins de horn, dar partea proasta e ca hornul s-a rupt. Partea buna este ca a reusit sa se prinda de burlanul de la streasina, dar partea proasta este ca s-a rupt si acela. Partea buna este ca langa casa era o capita cu fan, dar partea proasta este ca in ea era o furca cu coltii in sus! Partea buna a fost ca nu a cazut pe furca. Dar nu a cazut nici pe fan!

Ca si badea Gheorghe, am crescut la tara. Asa ca stiu ce inseamna sa ranesti la animale, sa mulgi vaca, sa tai lemne si sa cari apa cu galeata. Am tot respectul si toata compasiunea pentru persoanele in varsta, care au muncit din greu zeci de ani si care acum traiesc dintr-o pensie de mizerie. Asta in conditiile in care, cred cu toata taria ca tara noastra are suficiente resurse pentru ca toti romanii sa duca o viata de la decent in sus.

Si mai stiu ca, legiuitorul, in intelepciunea sa, a stabilit ca toate persoanele care muncesc in anumite conditii grele de munca sa beneficieze de reduceri fata de varsta standard de pensionare, in functie de perioada lucrata in aceste conditii.

Nimeni nu se mira ca reducerea varstei standard de pensionare este de 15 ani pentru o persoana care a lucrat 20 de ani ca balerin, adica poate iesi la pensie in prezent la 48 de ani, daca e femeie si la 50 de ani daca e barbat. „Oare nu ar putea dansa pana la 60 sau 65 de ani?”, ar zice un rautacios!

Ma intreb, in necunostinta de cauza, bineinteles, oare o fi mai greu sa dansezi, sau sa faci instructie militara pe un camp incins, la peste 40 de grade, purtand o uniforma calduroasa si carand in spate echipament militar de peste 30 de kg?

O fi mai toxic aerul intr-o uzina chimica, sau in mediul penitenciar, pazind zi si noapte infractori periculosi?

Iar cand „iarna ne ia prin surprindere”, sau vin inundatiile sau izbucnesc incendiile, pe cine asteptam sa vina sa ne salveze, infruntand viscolul, gheata, focul sau natura dezlantuita? Pe niste tineri puternici si curajosi, care prin natura profesiei infrunta pericolul si isi risca viata pentru a-i salva pe semenii lor aflati in necaz, sau ne multumim si cu niste mosi obositi care au nevoie la randul lor de ajutor?

Judec litigii de munca si asigurari sociale de aproape 20 de ani si nu am auzit pe nimeni sa se laude ca munca l-a innobilat. Dimpotriva, toti se plang ce greu le-a fost si cat de mult au obosit si cum le-a fost afectata sanatatea pe termen lung. Vorba cantecului „la toti ni-i greu, dar nu la toti la fel!”.

Iar pentru cei care cred ca pentru a deveni judecator este nevoie doar de o diploma tiparita la Fabrica de Diplome si de o pila sus-pusa, dupa care plimbi linistit cateva hartii si astepti pensia nesimtita, am o veste buna! Avem foarte multe posturi vacante. Si vor fi si mai multe, se pare!

Deci, indrazniti! Trebuie doar sa treceti un examen „formal” la Institutul National al Magistraturii, unde vi se vor verifica nu doar cunostintele teoretice si practice de drept, ci si logica, rationamentul, capacitatea de efort, atentia pe o perioada lunga de timp, caracterul si personalitatea si veti beneficia si de o testare psihologica serioasa.

Apoi veti mai face inca 3 ani de scoala, cu tot stresul si examenele aferente, echivalentul unei alte facultati, apoi practica, apoi stagiatura, apoi un alt examen „formal” de definitivat si abia apoi, veti fi numit judecator definitiv, cine stie prin ce colt indepartat de tara.

Sau poate aveti deja experienta de 5 ani intr-o profesie juridica si atunci lucrurile ar fi mai simple. Bineinteles, tot cu examen si celelalte verificari riguroase, dar macar ar fi mai scurta calea pana la definitivat.

Pana atunci, ati putea sa faceti exercitii de imaginatie. Puneti-va in locul celor care considerati ca duc o viata mai usoara ca a voastra. Dar luati-o integral, cu bune si cu rele, nu doar partea frumoasa!

Ca privilegiile, le vede toata lumea! Stai pe un scaun comod la birou, iarna e cald, vara e racoare, salariul e mare (depinde la ce il raportezi!), nu trebuie sa muncesti foarte mult, e suficient 25 de ani, iar la sfarsit, daca ajungi, te bucuri de o pensie nesimtita!

Dar sa vedem si partea mai putin atractiva.

Stii cum este cand trebuie sa stai tintuit pe un scaun ore intregi, fara sa te ridici un minut si fara macar sa faci o pauza sa bei o gura de apa, pentru ca esti in sedinta de judecata si ai o sala plina de oameni care isi asteapta randul emotionati si trebuie sa ii asculti pe toti, cu toata atentia, nu doar sa te faci ca asculti, pentru ca permanent exista cereri, se invoca exceptii, se solicita si se administreaza probe, trebuie sa stii despre ce se vorbeste, nu poti dormi linistit, facandu-te ca asculti!

Isi spun eu cum este. Cand te ridici de pe scaun esti mai obosit si te dor muschii si oasele mai rau decat dupa o zi de prasit, cand te-a batut soarele in cap toata ziua si ai baut apa calda!

Cum ai prefera sa iti faci sarbatorile? Petrecand linistit cu familia si prietenii sau in sala de judecata, pentru ca tocmai atunci s-a gasit vreun petrecaret sa ii dea cu bata in cap prietenului de o viata si iti este adus la arestare?

Ti s-a facut vreodata mintea ghem incercand sa intelegi ce a vrut sa spuna legiuitorul printr-un aflux de acte normative care de care mai detaliate, mai contradictorii si mai greu de aplicat?

Ti-ar placea sa stii ca de hotararea ta depinde viata unor oameni, ca averea, libertatea, viata, bunastarea, viitorul acelor oameni sunt influentate iremediabil de ceea ce gandesti si hotarasti tu?

Cat de confortabil te-ai simti tu, ca mama, atunci cand ar trebui sa solutionezi un dosar in care un copil de 5 ani este violat? Cum ai face sa ramai rationala, ca doar si inculpatii au dreptul la respect si se bucura de prezumtia de nevinovatie?

Nu ti-ar fi putina scarba vazand fotografii cu capete crapate si mate atarnand? Cred ca politistilor, procurorilor, criminalistilor si tuturor celor care participa efectiv la cercetarea penala le este si mai tare! Am auzit ca mirosul este de neegalat!

Cum te-ai simti cand ar trebui sa le spui celor 2000 de oameni revoltati care participa la un protest spontan ca greva este nelegala, pentru ca nu au urmat formalitatile prevazute de lege?

Dar cand ai judeca un „presupus” traficant, urmarit international, care iti este adus in sala pazit de 10 politisti mascati, toti inarmati pana in dinti si cu arma indreptata spre el, iar tu, dupa sedinta, ai pleca linistit acasa noaptea, singur, cu masina personala?

Ti-ar placea sa fii jignit, dispretuit, invidiat, urat, blestemat, doar pentru ca ai ales aceasta profesie, pentru ca esti judecator?

Daca toate acestea si multe altele pe care ar putea sa ti le povesteasca un judecator ti se par usoare si frumoase, te asteptam cu drag sa ne fii coleg si sa te bucuri de aceleasi trairi intense. Pentru ca la noi nu e loc de plictiseala!

Ca sa inchei rotund, partea proasta a meseriei de judecator este ca nu esti judecator doar in ziua de salariu!