Avocata Simona Milos (foto), presedinte al Institutului National pentru Pregatirea Practicienilor in Insolventa (INPPI) pe care il conduce din 2012, reactioneaza dupa solutia pronuntata in dosarul Ferma Baneasa de completul ICCJ format din judecatorii Ionut Matei, Florentina Dragomir si Alina Ioana Ilie, in care avocatul Robert Rosu a fost condamnat, dupa o achitare de la fond, la 5 ani de inchisoare. Avocatura, la unison, a reclamat abuzul din cazul lui Robert Rosu, condamnand solutia instantei de a trimite in spatele gratiilor un profesionist care nu a facut decat sa isi exercite profesia de avocat.

Intr-o pozitie transmisa Lumea Justitiei, avocata Simona Milos, membru fondator si partener al casei de avocatura Stanescu Milos Dumitru si Asociatii, isi exprima, la randul sau revolta fata de decizia judecatorilor supremi de a condamna un avocat pentru ca si-a exercitat profesia, precum si convingerea ca motivarea instantei, indiferent cum ar arata, nu poate raspunde unor adevaruri "certe si dureroase, in egala masura", respectiv:

"- cum a fost posibil ca un confrate avocat, care la un anumit moment dat in timp, a efectuat demersuri in fata unor institutii ale statului, de punere in executare a unor hotarari judecatoresti irevocabile, sa fie acuzat post factum, ca ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca acele hotarari erau ”gresite”.

-autorii acelor hotarari judecatoresti – magistrati - sunt chemati spre audiere, in calitate de martori, sa declare, sub amenintare, cum propriile hotarari pronuntate cu multi ani in urma, au fost fundamental gresite. (...) Cine ii apara pe magistratii acestia? Cine le sustine public neputinta si indignarea? Daca magistratii ar fi fost intr-o coniventa frauduloasa cu avocatul, acestia ar fi fost complici si nu martori in dosarul avocatului".

Redam pozitia Simonei Milos transmisa Lumea Justitiei:

"Am crezut si inca mai cred in ideea de justitie, dovada stau randurile pe care am ales sa le scriu, in urma cutremurului produs de condamnarea colegului nostru, avocat Robert Rosu, pentru simpul fapt ca si-a exercitat, cu persuasiune si devotament, profesia.

Incepand de joi, 17 decembrie, data condamnarii unui avocat pentru exercitarea de acte specifice profesiei de avocat, deci pentru alte fapte decat trafic de influenta sau dare de mita, fapte care ar fi justificat solutia de condamnare, am avut sentimentul ca o intreaga profesie a fost condamnata prin aceeasi decizie, impreuna cu avocatul.

Am vazut deja in presa informatia ca avocatul ar fi fost condamnat pentru trafic de influenta si dare de mita. Acest lucru este neadevarat si poate fi verificat.

Vazand acuzatiile parchetului insa, din cuprinsul apelului formulat impotriva solutiei de achitare, care au aparut in spatiul public, prin care acesta prezinta un expozeu al indeletnicirilor specifice profesiei de avocat (cum ar fi demersuri de notificare si memorii la diferite instituţii publice, redactarea de contracte, prezenta personala la sedinţele comisiilor de retrocedare) nu poti sa nu te cutremuri pentru faptul ca un avocat ”folosindu-si profesia si imaginea rezultata din calitatea de partener la una din firmele cunoscute de avocatura din Romania” – asa cum mentiona parchetul - ajunge sa fie condamnat, fara a i se retine vreo infractiune de traficare de influenta sau dare de mita care ar fi justificat plasarea acestuia in sfera ilicitului penal.

Redau, mai jos, aceste sustineri halucinante ale parchetului, aparute in spatiul public si care personal, mi-au dat fiori:

“Inculpatul Rosu Robert, prin prezentarea sa in fata comisiei (fara a nega dreptul sau de a participa alaturi de client – dar care in cauza de fata nu insotea clientul, adica SC R SRL, ci pe inculpatul xxx, cu care nu avea nici un fel de contract de asistenta juridica), prin prezentarea punctului de vedere al unei importante societati de avocatura, a convins membri comisiei de justetea cererii de retrocedare formulate de inculpatul xxx.

Astfel, retinem ca activitatile de complicitate pot imbraca orice forma, inclusiv simpla prezenta a unei persoane alaturi de autorul infractiunii, astfel incat sa i se dea acestuia siguranta sau increderea ca actiunile sale sunt sortite succesului.

In plus, in cazul de fata, inculpatul Rosu Robert, prezentandu-se alaturi de inculaptul xxx la sedinta Consiliului de Administratie al ICDPP, prezentand un volum important de informatii referitoare la termeni juridici, dificili de inteles de catre persoane fara pregatire juridica, prezentand notiuni ca “daune cominatorii”, a influentat decizia luata de membri prezenti in mod covarsitor.
De altfel, din declaratiile membrilor rezulta in mod indubitabil ca prezenta unui avocat (respectiv inculpatul), care sustinea in mod convingator situatia imobilului, care le-a inmanat documente in sprjinul celor afirmate, care prezenta siguranta in expunerile facute, au contat in luarea deciziei de a fi de acord cu solicitarea de retrocedare.”

Desigur, cei mai circumspecti dintre noi vor spune sa asteptam motivarea deciziei de condamnare, in speranta ca aceasta ne va lumina si vom putea sa ne continuam viata profesionala linistiti ca s-a facut dreptate, ca vom avea in sfarsit constiinta eliberata de povara intrebarilor care ne macina pe toti, in aceste zile.

Si eu m-am gandit initial ca poate ne grabim cu concluziile, inainte de a cunoaste ce anume a determinat completul de judecata, ca dupa o achitare a avocatului dispusa de catre o Curte de Apel si dupa cele retinute de catre un alt complet al ICCJ in privinta faptului ca activitatile exercitate de catre avocat s-au incadrat in cele obisnuite profesiei, sa rastoarne diametral solutia de achitare si sa dispuna condamnarea la ani grei cu executare.

Acestor colegi, care au tot dreptul sa mai spere ca hotararea motivata va schimba din temelii ceea ce astazi simtim in raport de datele publice pe care le avem, le spun ca indiferent cum va suna motivarea, aceasta nu poate sa raspunda unor doua adevaruri certe si dureroase, in egala masura.

Iar daca, printr-o stradanie extraordinara completul va incerca sa gaseasca o motivare acceptabila publicului larg, pe fondul indignarii generale, nimic nu va sterge ceea ce Parchetul a scris, negru pe alb, ca ar reprezenta infractiune, anume orice activitate avocatiala, renumele si reputatia de a fi parte a unei elite. Aceasta este perceptia acestor procurori, validata de catre instanta suprema, si cu asta ne vom lupta. Punct.

Revenind la cele doua adevaruri certe, de la acest moment, acestea sunt:

Pe de o parte, cum a fost posibil ca un confrate avocat, care la un anumit moment dat in timp, a efectuat demersuri in fata unor institutii ale statului, de punere in executare a unor hotarari judecatoresti irevocabile, sa fie acuzat post factum, ca ar fi trebuit sa cunoasca faptul ca acele hotarari erau ”gresite”.

Atentie: gresite! nu anulate, nici desfiintate, adevarul juridic constatat in acele hotarari fiind intrate asadar in autoritatea de lucru judecat, obligatorii pentru toti muritorii. Presupunand chiar ca avocatul ar fi cunoscut ca exista hotarari gresite, avea vreun instrument legal, general acceptat de a nu pretinde a fi puse in executare?

Intrebarea este doar retorica, raspunsul il stim cu totii, hotararea judecatoresca intrata in circuitul civil este, pana la desfiintarea in caile de atac, executorie si obligatoriu a fi adusa la indeplinire. Principiul securitatii circuitului civil reclama acest lucru.

Al doilea adevar cert este acela ca autorii acelor hotarari judecatoresti – magistrati - sunt chemati spre audiere, in calitate de martori, sa declare, sub amenintare, cum propriile hotarari pronuntate cu multi ani in urma, au fost fundamental gresite.

Am vazut cu ochii nostri declaratiile unor judecatori timorati, umiliti si fortati sa se dezica de propriile hotarari. Acele hotarari sunt si astazi nedesfiintate. Cine ii apara pe magistratii acestia? Cine le sustine public neputinta si indignarea?

Daca magistratii ar fi fost intr-o coniventa frauduloasa cu avocatul, acestia ar fi fost complici si nu martori in dosarul avocatului.

Cred cu tarie ca mai exista in tara asta Judecatori, Procurori si Avocati de buna – credinta, care vad si simt ca ceva este profund nedrept, abominabil, in ceea ce s-a intamplat in acest dosar. Si carora le cer sa se aplece asupra acestui precedent care a rasturnat lumea normala in care credeam ca traim.

In ce legiuire au mai fost posibile asemenea atrocitati? Sunt unul dintre acei tineri care la revolutie avea 18 ani si mi-am promis atunci ca nu voi mai accepta niciodata sa-mi fie teama sa sustin valorile in care cred. Am urmat dreptul ca o profesie de suflet, de vocatie iar tacerea mea ar insemna complicitate. Asa ca am ales sa vorbesc.

Si da, cred ca avem obligatia morala ca dupa exact 31 de ani de la revolutie, sa nu ne fie teama sa semnalam anomaliile unui sistem bolnav. Si da, am doi copii, la fel ca si Robert, si pentru binele lor intr-o lume normala, trebuie sa stie ca mama lor a luptat pentru un ideal in care a crezut si a refuzat sa taca".