Comisia Juridica a Senatului va lua in discutie marti, la orele 14.00, legalitatea procedurii alegerilor pentru noul Consiliu Superior al Magistraturii, iar Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania, cel mai vehement contestator al magistratilor Lidia Barbulescu, Dan Lupascu si Dan Chiujdea, care candideaza pentru un al doilea mandat la CSM, a transmis Comisiei Juridice o sesizare prin care solicita invalidarea celor trei. UNJR, prin presedintele sau, judecatorul Natalia Roman, a sustinut, in sesizarea adresata Comisiei Juridice a Senatului ca cei trei au incalcat legea de organizare a CSM, care permite ca un magistrat sa aiba un singur mandat in cadrul Consiliului, motiv pentru care raportul pe care urmeaza sa il prezinte Comisia Juridica Plenului Senatului ar trebui sa contina recomandarea de invalidare a candidaturilor celor trei. Redam mai jos sesizarea depusa de UNJR la Comisia Juridica a Senatului:

„Punct de vedere al Uniunii Nationale a Judecatorilor din Romania privind validarea membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii

I. COMPETENTA SENATULUI IN VERIFICAREA LEGALITATII PROCEDURII ALEGERILOR

Potrivit art. 1 alin. 4 din Constitutia Romaniei, Statul se organizeaza potrivit principiului separatiei si echilibrului puterilor – legislativa, executiva si judecatoreasca – in cadrul democratiei constitutionale.

In conformitate cu aceste prevederi constitutionale, ce consacra echilibrul si controlul reciproc dintre puteri, art. 18 alin. 3 si 4 din Legea 317/2004, modificata, consacra dreptul si obligatia Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari a Senatului de a examina daca au fost respectate dispozitiile legale cu privire la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. In urma acestei verificari urmeaza a fi intocmit un raport, ce va sta la baza validarii de catre Senat a fiecarui magistrat ales ca membru al Consiliului Superior al Magistraturii. Textul legal amintit se refera in mod generic la incalcarea legii in procedura alegerii membrilor CSM. Potrivit Regulamentului privind procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotararea Plenului CSM nr. 327/2005, procesul alegerii membrilor CSM presupune mai multe etape, ce includ intocmirea listelor electorale, depunerea candidaturilor si verificarea legalitatii acestora, desemnarea candidatilor, alegerea candidatilor, verificarea legalitatii alegerilor de catre Plenul CSM, validarea. Ca atare, verificarile ce trebuie efectuate de catre Comisie privesc toate aspectele legate de alegeri, inclusiv partea dedicata depunerii si validarii candidaturilor, chestiune ce in mod evident face parte din procedura alegerilor, in sensul indicat de articolul de mai sus.

II. LIMITELE VERIFICARILOR

Alin. 3 din textul legal invocat stabileste ca Senatul poate refuza validarea doar in cazul in care constata incalcarea legii. Analiza respectarii legii trebuie sa se faca insa in mod individual pentru fiecare membru validat, trimiterea facuta de legiutor la art. 17 fiind eleocventa in acest sens. Astfel, Senatul nu poate decide invalidarea globala a listei decat in situatia exceptionala a unui viciu ce afecteaza procedura in ansamblul sau, chestiune ce practic poate fi greu de imaginat. De altfel, legea nu prevede nici un remediu pentru o astfel de situatie, o invalidare totala fiind de natura a crea un vid de putere la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile in care mandatul actualilor membrii expira la 15 ianuarie si astfel continuarea desfasurarii activitatii de catre actualul CSM ar fi lipsita de legitimitate. Singura solutie in cazul constatarii incalcarii legii este cea prevazute de lege, adica refuzul validarii de catre Senat a membrilor a caror alegere a fost viciata. Ca urmare a acestei situatii, in conformitatea cu prevederile art. 17 alin. 5 , CSM este obligat sa dispuna masurile necesare pentru inlaturarea acestora, inclusiv repetarea alegerilor, numai la instantele sau parchetele la care incalcarea legii a avut drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor.

III. Situatia actualilor membrilor Consiliului Superior al Magistraturii realesi

Alegerea unor membri actuali ai actualului Consiliu Superior al Magistraturii este facuta cu incalcarea dispozitiilor legale in materie, ce interzic posibilitatea reinvestirii in acesta functie (art. 55 alin. 1 din Legea 317/2004, rep.), concluzie ce se impune pornind de la urmatoarele motive:

1. Modificarea legii sub acest aspect in timpul excercitarii mandatului de catre actualii membrii nu prezinta relevanta. Dreptul de a fi ales/reales nu se poate naste decat in momentul declansarii procedurii alegerilor, in raport cu aceasta data urmand a fi verificate conditiile de eligibilitate ale fiecarui candidat. Nu putem fi de acord ca, odata cu dobandirea unui mandat, actualii membrii si-au castigat dreptul de a fi realesi, doar pentru ca o astfel de interdictie nu exista in acel moment. Este dreptul legiuitorului de a modifica reguli pentru viitor, cu singura interdicitie de a aduce atingere unor drepturi deja existente. Or, modificarea legii in acest caz nu a avut in nici un caz efecte retroactive, mandatul fiind exercitat de membrii CSM exact asa cum a fost dobandit, din punct de vedere al continutului, duratei si modului de exercitare. O interpretare contrara ar insemna ca fiecare persona ar avea drepturile existente la data nasterii sale, chestiune ce este evident absurda. La fel, aplicand cu rigurozitate regula imbratisata de Consiliu, ar insemna ca magistratii au dreptul la pensie in raport cu data intrarii lor in magistratura – pentru ca, nu-i asa, au avut reprezentarea acestui drept – si exemplele ar putea continua.

De altfel, nelegalitatea acestui tip de candidatura a fost constatata prin hotarare judecatoreasca. Desi supusa caii de atat a recursului, prin sentinta civila nr. 3367/03 decembrie 2010 a Tribunalului Bucuresti s-a dispus obligarea Comitetului Electoral Local al Curtii de Apel Bucuresti la emiterea unei decizii de respingere a candidaturii domnului judecator Dan Lupascu. Aceasta hotarare este singura care transeaza pe fond aceasta chestiune, toate contestatiile fiind respinse in faza administrativa fara a se discuta fondul acestora.

2. Nu putem vorbi despre neconstitutionalitatea unui text legal decat in conditiile sesizarii Curtii Constitutionale. Nici Senatul, nici instantele de judecata nu pot refuza aplicarea legii sub motivul ca aceasta este neconstitutionala, atata vreme cat nu exista o decizie a Curtii Constitutionale in acest sens.

3. Este imperios ca Senatul sa hotarasca in acest caz cu toata responsabilitatea, pentru ca aceasta hotarare va constitui un precedent in materie de alegeri. Orice modificare a legii in temeiul derularii unui mandat va putea fi invocata pentru a justifica candidatura pentru un nou mandat, sub pretextul unei gresite aplicari a legii in timp.

IV. CONCLUZII

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania considera necesara validarea in parte a magistratilor alesi ca membrii ai Consiliului Superior al magistraturi. UNJR aprecieaza insa ca alegerea domnilor judecatori Lidia Barbulescu si Dan Lupascu si a domnului procuror Dan Chiujdea s-a facut cu incalcarea legii, motiv pentru care se impune refuzarea validarii acestora. In conformitate cu prevederile legale, noul Consiliu Superior al Magistraturii – chiar in componenta restransa, dar suficienta pntru a asigura cvorumul legal – va trebui sa dispuna corectarea incalcarii legii, in sensul prevazut de art. 17 amintit mai sus”.

Decizia Curtii Constitutionale cu privire la dreptul fostului presedinte, Ion Iliescu, de a mai candida, data exemplu de UNJR

Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania a atasat la sesizarea transmisa Comisiei Juridice mai multe citate din acte normative, precum si o decizie a Curtii Constitutionale, care a admis, in 1996, dreptul fostului presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, de a candida la presedintia statului, toate, pentru a determina Comisia sa propuna in raportul pe care il va inainta Senatului, invalidarea celor trei magistrati. Primul act normativ citat de UNJR a fost legea 317/2004, privind organizarea CSM, care, la articolul 17, alineatul 5, prevede ca: „In cazul in care se constata incalcari ale legii in procedurile de alegere, Consiliul Superior al Magistraturii dispune masurile necesare pentru inlaturarea acestora, inclusiv repetarea alegerilor, numai la instantele sau parchetele la care incalcarea legii a avut drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor”. Articolul 18 din aceeasi lege a fost de asemenea invocat de UNJR: “(1) Consiliul Superior al Magistraturii alcatuieste lista finala cuprinzand magistratii alesi potrivit prevederilor art. 8 alin. (3) si art. 16 alin. (2) si o transmite Biroului permanent al Senatului. (2) Inainte de transmiterea listei catre Biroul permanent al Senatului, Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii verifica si comunica, in termen de 15 zile de la solicitarea Consiliului Superior al Magistraturii, daca judecatorii si procurorii alesi au facut parte din serviciile de informatii inainte de 1990 sau au colaborat cu acestea.(3) Biroul permanent al Senatului inainteaza lista prevazuta la alin. (1) Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, pentru a examina daca au fost respectate dispozitiile legale cu privire la alegerea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii. (4) Senatul, in prezenta majoritatii membrilor sai, pe baza raportului Comisiei juridice, de numiri, disciplina, imunitati si validari, valideaza lista cuprinzand magistratii alesi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Refuzul validarii nu poate interveni decat in cazul incalcarii legii in procedura alegerii membrilor Consiliului Superior al Magistraturii si numai daca aceasta incalcare a legii are drept consecinta influentarea rezultatului alegerilor. Dispozitiile art. 17 alin. (5) se aplica in mod corespunzator. Articolul 51 - (1) Durata mandatului membrilor alesi ai Consiliului Superior al Magistraturii este de 6 ani, fara posibilitatea reinvestirii”.

UNJR a invocat de asemenea trei decizii ale Curtii Constitutionale, care vorbeau despre retroactivitatea legii: “Curtea Constitutionala a statuat ca ' legea posterioara nu poate atinge dreptul nascut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar insemna ca legea noua sa fie aplicata retroactiv, contrar prevederilor art.15 alin.(2) din Constitutie si cerintelor legate de asigurarea stabilitatii raporturilor juridice, insa poate modifica regimul juridic al dreptului anterior. (…) Acesta este un aspect care nu priveste existenta dreptului, ci regimul sau juridic.' (Decizia Curtii Constitutionale nr. 3 din 2 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial nr. 95 din 17 mai 1993; Decizia Curtii Constitutionale nr.5 din 23 februarie 1993, publicata in Monitorul Oficial nr.129 din 17 iunie 1993). In consecinta “o lege nu este retroactiva atunci cand modifica pentru viitor o stare de drept nascuta anterior si nici atunci cand suprima producerea in viitor a efectelor unei situatii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru ca in aceste cazuri legea noua nu face altceva decat sa reglementeze pentru perioada ulterioara intrarii ei in vigoare, adica in domeniul ei propriu de aplicare.” (Decizia Curtii Constitutionale nr.294 din 6 iulie 2004, publicata in Monitorul Oficial nr.887 din 29 septembrie 2004)”. Ultima decizie a Curtii Constitutionale invocata de UNJR a fost decizia numarul 1 din data de 8 septembrie 1996, privind solutionarea contestatiilor impotriva inregistrarii candidaturii lui Ion Iliescu pentru functia de presedinte al Romaniei, la alegerile din 3 noiembrie 1996. UNJR a opinat ca “hotararea amintita prezinta relevanta in speta, din perspectiva interpretarii notiunii de retroactivare a legii in conditiile intervenirii unei limitari a numarului de mandate. Astfel, Curtea a retinut ca prevederile art. 81 alin. (4) din Constitutie, potrivit carora functia de Presedinte al României poate fi indeplinita pentru cel mult doua mandate, sunt inaplicabile perioadei anterioare Constitutiei. In acest sens, Curtea s-a pronuntat prin Hotararea nr.18 din 7 septembrie 1992, in care s-a retinut ca “orice judecata cu privire la logica, semnificatia si implicatiile unor texte ale Constitutiei, inclusiv cele care privesc institutia Presedintelui Romaniei, se analizeaza si se interpreteaza incepand cu situatiile care apar dupa intrarea ei in vigoare”, subliniindu-se ca “textul art. 81 alin. 4 (…) isi gaseste aplicarea numai pentru viitor. Mergand mai departe insa, vom vedea ca rationamentul Curtii se fundamenteaza pe natura juridica esentialmente diferita a tipurilor de mandate indeplinite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei. Se retine ca nici un act preconstitutional nu a reglementat natura mandatului prezidential, ca actele anterioare nu au avut valoare constitutionala si ca mandatul presedintial are determinari constitutionale specifice si inedite fata de reglementarile anterioare. Ca atare, a atribui valenta constitutionala unor mandate indeplinite anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, inclusiv sub aspectul limitarii lor, inseamna a aplica retroactiv Constitutia. Curtea a retinut ca esential urmatorul argument:” Cu alte cuvinte, pentru compararea institutiei de sef al statului, in reglementarea actuala, cu situatii anterioare, trebuie sa se observe ca institutia Presedintelui României este definita intre altele si prin mandatul constitutional. In lipsa unui astfel de “mandat”, anterior intrarii in vigoare a Constitutiei, orice asociere cu situatii juridice premergatoare Constitutiei este nefondata.” Sesizarea UNJR se incheie astfel: “De ce este important acest precedent? Pentru ca, aplicand rationamentul Curtii la situatia de fata, vom ajunge la concluzia ca aplicarea interdictiei de a detine doua mandate nu retroactiveaza, fiind de imediata aplicare. Curtea a retinut ca element esential natura juridica diferita a celor doua tipuri de mandate. Or, este incontestabil ca natura juridica a mandatului actual al membrilor Consiliului Superior al Magistraturii, ca de altfel continutul sau, este identic cu cel ce urmeaza a fi detinut. Ca atare, concluzia ce se desprinde este aceea ca interdictia stabilita pe parcursul mandatului este aplicabila si detinatorilor acestuia, fara ca aceasta sa insemne aplicarea retroactiva a legii.“