* Ca o palida consolare care sa va ajute sa suportati mai bine austeritatea regimului Bolojan, va spunem ca guvernul „Ilie Saracie” intra cu foarfeca si in banii unor sefi de la stat. Cum anume, vedeti facand click aici.

* Pe de alta parte, acelasi regim PSD-PNL-USR-UDMR ne arata ca se lucreaza de zor la autostrazile patriei. Si, ca de obicei, avem si imagini video de pe santier. Asadar, click aici!

* Lumea Justitiei va recomanda spectaculoasa carte „Dincolo de portile rusinii”, publicata in 2024 de catre fostul politist Marian Tudor (foto 2) – cel care intre 2010 si 2012 a condus Serviciul de Retinere si Arestare Preventiva al Politiei Capitalei. Altfel spus: a fost seful tuturor aresturilor din Bucuresti – indiferent daca vorbim despre Arestul Central sau spatiile similare din sectiile de politie.

Evident ca, in cei doi ani in care a ocupat aceasta functie, Marian Tudor a intalnit fel de fel de oameni: de la politicieni si afaceristi de top ai Romaniei pana la un hot de bijuterii care s-a dat de gol intr-un mare fel si un traficant de droguri ai carui papuci au trecut printr-un episod suprarealist, pana la un fost luptator in Legiunea Straina care a snopit in bataie, simultan, toti „bombardierii” cu care impartea celula si o batrana care, in ciuda constitutiei fragile, si-a omorat propriul sot intr-o maniera demna de filmele de groaza.

Printre VIP-urile care au trecut in acea perioada prin Arestul Central s-a numarat patronul OTV Dan Diaconescu, in dosarul de santaj in care avea sa fie condamnat definitiv in 2015.

La un moment dat, povesteste autorul, unul dintre judecatorii care au intrat intr-un complet de masuri preventive l-a sunat sa-i faca scandal.

Chiar daca Tudor nu mentioneaza numele magistratului, Lumea Justitiei a aflat ca este vorba despre celebrul Dorel Matei (foto 1), cel care pe atunci activa la Tribunalul Bucuresti. Politistul sustine in carte ca Matei – care urma sa faca parte din completul de recurs pentru masuri preventive – l-ar fi sunat ca sa-i faca scandal pentru ca (mare atentie!) isi permisese sa-l elibereze pe Dan Diaconescu dupa ce instanta care dispusese punerea in libertate a jurnalistului comunicase Arestului Central ca parchetul anuntase ca nu va face recurs.

Iata pasajele relevante din volumul de amintiri semnat de Marian Tudor:

„Am avut o experienta destul de neplacuta cu judecatorul banuit ca va intra in complet, foarte cunoscut in Bucuresti in acea perioada pentru numarul mare de mandate de arestare preventiva emise si prelungite. (…)

Cand am raspuns numarului necunoscut, timpanul meu mai sa crape sub impactul sunetelor: un barbat imi urla in ureche de la un telefon fix. Fara sa salute, m-a intrebat daca sunt 'seful de la arest' si mi-a spus ca este judecatorul Z de la instanta din Bucuresti. In timp ce-i confirmam identitatea mea, deja vorbea peste mine pe acelasi ton rastit:

- Astazi l-ati pus in libertate pe arestatul cutare?

- Da.

- Mare greseala ati facut! Pentru modul in care mi-ati raspuns, ma puneti in situatia sa ma gandesc daca sa emit sau nu un mandat de arestare preventiva pe numele dumneavoastra. Stiti ca pot s-o fac, nu?

(…)

- Eu nu consider ca am gresit. Daca dumneavoastra apreciati ca am comis o infractiune, nu va pot combate, dar cred ca nu sunteti cine pretindeti ca sunteti. Nu vad de ce ma intrebati despre o persoana eliberata din arest pentru ca ulterior sa ma amenintati cu arestarea.

A facut o pauza lunga. Am verificat telefonul ca sa-mi dau seama daca nu cumva inchisese, dar nu: apelul era inca in desfasurare; doar ca vorbeam singur. In cele din urma, i-am auzit vocea grava pe un ton mai pamantean:

- Va rog sa-mi spuneti in ce conditii l-ati eliberat pe arestat. Am toata rabdarea din lume sa va ascult.

Nu eram sigur ca e bine sa-i povestesc ce se intamplase, pentru ca i-as fi prezentat toata apararea mea, dar simteam ca trebuie sa inchei discutia odata, fara sa lasam loc pentru vreo interpretare.

- Astazi, in jurul pranzului, seful arestului din Sectia 5 Politie m-a informat ca o instanta din Ilfov a respins masura arestarii preventive a inculpatului. In comunicare era mentionat ca Parchetul nu face recurs si se cerea punerea in libertate de indata a arestatului. Adresa a fost semnata de presedintele instantei si de grefier.

- Nu va cred, dar va rog sa continuati. (...)

- Daca tot veti emite un mandat de arestare pe numele meu, i-am raspuns, sunt transparent, va anunt si care imi este apararea. Voi continua, desi stiu ca nu exista un act de sesizare in temeiul caruia sa emiteti mandatul. Instanta a respins prelungirea arestarii, a solicitat punerea de indata in libertate, m-a anuntat ca Parchetul s-a pronuntat ca nu face recurs. Am adus arestatul la sediul unde am biroul si i-am luat o declaratie in care sa se exprime daca vrea sau nu sa faca recurs. N-a vrut si a ales sa fie pus in libertate. Ar fi fost culmea sa vrea sa ramana in arest. Consider ca am facut mai mult decat trebuia fac. Partile implicate, Parchetul si inculpatul, se exprimasera, deci nu mai putea fi atacata cu recurs incheierea instantei de fond. L-am eliberat. Cam asta este, domnule judecator. Dumneavoastra vedeti altfel lucrurile?

- Da. Eu nu cred ca instanta de fond v-a informat ca Parchetul a anuntat ca nu face recurs.

- Va asigur ca da!

- Eu va spun ca nu!

- Iar eu va trimit comunicarea pe fax in doua minute, i-am replicat. Va rog sa ma sunati dupa ce-o primiti la numarul pe care mi-l veti transmite.

Am rugat ofiterul de serviciu sa-i trimita pe fax comunicarea, apoi am asteptat. N-a trecut mult pana sa ma sune inapoi. Incurcat si cu voce joasa, s-a scuzat fata de modul in care a reactionat. Mare lucru sa recunosti cand gresesti si sa cobori din rai pe pamant, printre muritori: un gest frumos fata de actul de justitie al divinitatii sau, mai bine zis, al unui magistrat bucurestean. M-am simtit implinit pentru cateva secunde, doar cateva.

- Sa va spun de unde vine uimirea mea, a continuat judecatorul. Comunicarea este reala, corecta. Instanta de fond v-a anuntat ca unitatea de parchet s-a exprimat in sedinta ca nu face recurs. Se vede amprenta stampilei pe adresa. Eu va sun in calitate de instanta de recurs legal sesizata. Aceeasi instanta care v-a anuntat ca Parchetul nu face recurs mi-a inaintat mie dosarul, sub motivul ca unitatea de parchet face recurs. Incredibil, asta nu e o coincidenta, e o greseala pentru care cineva va raspunde, iar dumneavoastra ati procedat corect. Felicitari! Totusi, fiind investit in mod legal, va fac o surpriza si va prelungesc mandatul de arestare preventiva.

Eram mai mult decat consternat: judecatorul admitea ca am eliberat arestatul in mod corect si ca mandatul de arestare isi incetase efectul juridic, dar ma anunta ca-i va prelungi acest efect. Speram ca glumeste: nu avea cum sa prelungeasca o arestare preventiva care incetase de drept.

- Domnule judecator, nu va pot opri sa prelungiti ceva ce a fost intrerupt, ce nu mai are continuitate. Totusi, este imposibil! i-am subliniat.

- Vedeti dumneavoastra, domnule sef de arest, eu n-am in dosar comunicarea dumneavoastra ca persoana a fost eliberata. Instanta de fond n-a atasat-o, deci... eu nu stiu despre ce vorbiti. Pentru mine, oficial, potrivit pieselor din dosar, man-datul de arestare este in vigoare. Il voi prelungi. Sa va vad cum il puneti in aplicare. Weekend placut!

A inchis invingator: avusese ultimul cuvant. De pe pamant, dintre muritori, urcase inapoi in slavi intr-o clipita si-mi arata nimicnicia: mandatul de arestare era o realitate virtuala pentru dumnealui. Desi incetase, il stropea cu apa vie si-l reanima. Ce puteam sa fac eu, muritorul de rand? Socul mai mare venea din faptul ca, initial, isi ceruse scuze pentru tonul cu care mi se adresase si pentru ca ma amenintase cu arestul. Imi lasase falsa impresie ca regreta, acceptase ca si de acolo, de sus, se poate gresi, apoi isi reprimase aceste sentimente si, devenit iar supraom, prelungise mandatul de arestare doar pentru a-mi face o demonstratie de forta. Nu contau actul de justitie in sine, persoana inculpata sau procedurile noastre; conta doar persoana dumnealui”.

Nota: Informatiile din aceasta rubrica trebuie luate sub beneficiu de inventar, ele facand parte din categoria zvonurilor sau a pamfletului. Luati-le ca atare!