Asociatia personalului din justitie ROJUST – condusa de fosta judecatoare ICCJ Mioara-Iolanda Grecu – a avertizat joi, 10 iulie 2025, ca Romania risca sa fie condamnata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cazul in care actualul regim PSD-PNL-USR-UDMR insista sa taie pensiile judecatorilor si procurorilor.

Motivul este simplu: procedand astfel, regimul Nicusor Dan-Ilie Bolojan (foto stanga-dreapta) va incalca jurisprudenta constanta a Curtii Constitutionale a Romaniei, potrivit careia magistratii au dreptul sa se bucure de stabilitate financiara, ca parte a independentei justitiei.

In acelasi context, Asociatia ROJUST condamna si faptul ca Guvernul instiga opinia publica impotriva magistratilor. Aceasta stare de spirit s-a concretizat cel mai recent in discursul plin de ura la adresa judecatorilor aparut in spatiul public odata cu sinuciderea judecatoarei Sorina Lupsa de la Tribunalul Timis (click aici pentru a citi).

De asemenea, ONG-ul Iolandei Grecu denunta manipularea guvernamentala potrivit careia judecatorii si procurorii au salarii exagerat de mari. ROJUST atrage atentia ca nivelul acestor venituri nu trebuie comparat cu salariul mediu pe economie, ci trebuie raportat la nivelul de pregatire si de responsabilitate aferent functiei de judecator sau procuror.

Redam intregul comunicat al Asociatiei ROJUST:

„ROJUST, Asociatia personalului din justitie, persoana juridica de drept privat, independenta, nonprofit, neguvernamentala si apolitica, asociatie cu personalitate juridica, cod de inregistrare fiscala 48219488, cu sediul in Ploiesti, str. Ulierului, nr. 6, judetul Prahova, email [email protected], luand act de presiunile puse pe sistemul de justitie in ultima perioada si expunerea in mod constant a judecatorilor si procurorilor oprobriului societatii, face urmatorul

Apel pentru revenirea la normalitatea unei societati democratice si a unui stat de drept

Traim o perioada in care dezbaterea despre justitie a iesit din zona institutionala si a fost aruncata pe scena publica, unde zgomotul, miturile si emotiile de moment au inlocuit analiza rationala. Este legitim ca societatea sa-si doreasca reforme in numele echitatii, dar tocmai intr-un stat de drept esenta functionarii institutiilor nu poate fi dictata de perceptii instabile. Institutiile statului, inclusiv cele judiciare, trebuie sa fie conduse de reguli clare, previzibile si stabile, nu de moralitati reactive sau impulsuri populiste.

In ultimele luni, am asistat la o escaladare periculoasa a discursului public la adresa magistratilor, transformata adesea intr-o forma de instigare la ura sau dispret institutionalizat. Moartea regretabila a unei colege judecator a fost insotita, in spatiul public, de comentarii incalificabile – de la sarcasme privind motivele decesului, pana la urari sinistre ca 'sa mai plece si altii ca ea'. Asemenea reactii nu mai tin de opinie, ci se apropie de o zona penala: instigare la un comportament prin care se poate pune in pericol viata, sanatatea sau demnitatea unor persoane expuse.

De-a lungul activitatii profesionale, magistratii s-au confruntat cu nemultumiri punctuale venite din partea justitiabililor. Este firesc intr-un stat democratic. Insa diferenta fundamentala este ca, acum, aceste atitudini extreme sunt alimentate – direct sau tacit – chiar de catre reprezentanti ai guvernului si ai mass-mediei. Acestia, in loc sa ofere clarificari, contribuie la confuzie si amplifica frustrarea colectiva.

Dreptul nu poate functiona in valuri emotionale. Moralitatea sociala se schimba. Dar justitia trebuie sa fie o ancora de echilibru, nu o barca in deriva. Dreptul nu este dictat de simpatie sau furie colectiva. Statul de drept presupune ca legile – inclusiv cele privind statutul magistratilor – trebuie sa fie previzibile, neretroactive, fundamentate pe nevoile reale ale institutiilor, nu pe imaginea lor publica temporara. Reformele construite pe mituri si valuri de opinie vor fi reforme instabile.

De aceea, nu poate fi acceptabil ca drepturile legale, inclusiv pensiile de serviciu, sa fie eliminate sau ajustate drastic doar pentru ca sunt nepopulare. Nu se construieste incredere in justitie amputand sistemul judiciar, ci investind in digitalizare, resurse umane, eficienta, transparenta si dialog institutional autentic.

In spatiul public se vehiculeaza adesea ideea ca magistratii beneficiaza de venituri 'peste medie', iar acest fapt este prezentat drept un privilegiu nemeritat. O analiza onesta si pertinenta a situatiei salariale a magistratilor impune o alta intrebare: cu cine trebuie, de fapt, sa ne comparam? Pentru ca, intr-o societate democratica functionala, valoarea unei profesii nu se stabileste prin raportare la medie, ci la rolul sau constitutional si la nivelul de calificare necesar exercitarii ei.

A compara veniturile magistratilor cu salariul mediu pe economie este, in esenta, o manipulare retorica. Este ca si cum am compara un pilot de linie cu un sofer de autobuz, doar pentru ca amandoi conduc vehicule. Magistratii nu sunt angajati ai unui simplu birou administrativ, ci reprezentanti ai uneia dintre cele trei puteri fundamentale ale statului. Activitatea magistratului presupune o formare profesionala complexa, sustinuta de o selectie exigenta, perfectionare continua, o responsabilitate uriasa si un grad ridicat de expunere. In mod firesc, un astfel de profil profesional trebuie comparat nu cu orice salariat, ci cu cei din categoria profesionistilor ultra-calificati: avocati de elita, manageri de top, experti financiari, medici specialisti sau ingineri IT de inalt nivel. Or, in aceste domenii, veniturile sunt adesea mult mai mari decat cele ale unui magistrat, fara ca respectivele persoane sa fie supuse acelorasi limitari privind activitatile extrajob sau obligatii de rezerva.

Prin urmare, discutia despre nivelul salariilor in justitie devine profund denaturata atunci cand se face o comparatie incorecta, intentionat redusa la termenul 'peste medie'. Este o metoda de a alimenta suspiciunea si invidia social. Echitatea nu inseamna raportare la medie, ci la responsabilitate, pregatire si rolul constitutional. Doar astfel putem garanta o justitie independenta, profesionista si credibila. Mai grav, aceasta abordare risca sa genereze consecinte directe asupra calitatii actului de justitie. Subevaluarea financiara a magistratilor in raport cu colegii lor din celelalte puteri sau cu profesionistii de top din sectorul privat poate conduce la demotivare, migrare profesionala si chiar periclitarea independentei sistemului judiciar. Un magistrat prost platit devine vulnerabil, iar justitia vulnerabila este o amenintare pentru statul de drept.

Statul trebuie sa explice, nu sa amplifice mituri. Societatea nu poate sustine o justitie functionala daca nu o intelege. De aceea, este obligatia statului sa explice ratiunea existentei acestor pensii, impactul lor real in sistem si diferenta dintre o pensie de serviciu si alte forme de pensii speciale. In lipsa unei astfel de comunicari, miturile domina spatiul public, iar emotia ia locul analizei.

Romania nu este singura tara confruntata cu astfel de tentatii populiste. Insa state ca Lituania sau Slovacia au fost deja condamnate de CEDO pentru eliminarea retroactiva sau brutala a unor drepturi, fiind obligate ulterior la despagubiri si reintroducerea sistemului desfiintat, cu penalitati. Continuarea ignorarii deciziilor CCR privind caracterul constitutional al acestor drepturi ar expune Romania acelorasi riscuri.

Independenta financiara este fundamentul independentei judiciare. Independenta justitiei nu este un concept abstract. Ea se sustine prin garantii legale si prin stabilitate financiara. Cine vrea sa controleze justitia, loveste mai intai in resursele ei. O justitie fragilizata financiar este o justitie vulnerabila la presiuni, la migrarea cadrelor catre sectorul privat si, in cele din urma, la obedienta.

Nu intamplator, Comisia Europeana si PNRR solicita reforme sustenabile, nu taieri brutale sau retroactive. Reforma trebuie sa se bazeze pe dialog real cu sistemul judiciar, nu pe decizii impuse unilateral, fara evaluare de impact, fara simulari bugetare reale si fara consultare profesionala.

In final, trebuie spus clar: magistratii nu sunt deasupra societatii, dar nici tinta frustrarilor ei. Contribuabilii sustin bugetul public cu bani. Magistratii sustin functionarea statului de drept. Daca sanatatea este esentiala pentru viata, justitia este vitala pentru dreptate, stabilitate, ordine.

Sa conditionezi drepturile magistratilor de perceptia publica este periculos. Justitia trebuie sa poata lua si decizii nepopulare, daca ele sunt legale si corecte. De aceea, ea trebuie sa fie independenta, protejata si respectata. Si daca statul roman doreste o reforma reala, atunci trebuie sa o construiasca pe fapte, principii, dialog si responsabilitate – nu pe presiune publica, perceptii instabile si masuri de imagine”.