Lumea Justiției prezintă analiza făcută de fostul judecător Andi Malaliu (foto dreapta) în legătură cu cel mai urmărit și mediatizat dosar penal din prezent. Desigur, ne referim la cazul în care liderul suveranist Călin Georgescu (foto stânga) a fost arestat preventiv.

Într-un comentariu postat miercuri, 14 octombrie 2026, pe pagina sa de Facebook, Andi Malaliu precizează că speța Călin Georgescu este una de excepție. În acest sens, fostul judecător menționează că nu crede să fi existat un precedent juridic.

De asemenea, Malaliu abordează și hotărârea Tribunalului București din 13 octombrie 2026, prin care Călin Georgescu a fost plasat în arest la domiciliu, hotărâre atacată de DIICOT cu contestație (click aici pentru a citi). Astfel, Andi Malaliu îl felicită pe apărătorul lui Georgescu, avocatul Mircea Sinescu, pentru faptul că a cerut arest la domiciliu, și nu control judiciar sau nicio măsură preventivă, fostul magistrat susținând că există un motiv pentru care s-a procedat în acest fel.

Analiza fostului judecător Andi Malaliu de la Tribunalul București:

„O speță de excepție: CG. Voi încerca să dau câteva explicații juridice cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de Călin Georgescu și cu privire la soluția pronunțată în primă instanță, după cum voi încerca să arăt de ce speța are un caracter de excepție (nu cunosc precedent juridic de după 1989, poate în interbelic, dar nici acolo nu sunt sigur). O să încerc să nu fiu plicticos și tehnic, cu citate din Tanoviceanu sau cauza nu știu care a CEDO. Cetățeni, concentrira, că încep.

După ce arestarea preventivă rămâne definitivă, se poate formula cerere de înlocuire a măsurii. Există însă o barieră legală formulată cam așa 'dacă s-au schimbat temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive'. Cu alte cuvinte, pentru a spera la admiterea cererii, nu e suficient să ceri pur și simplu înlocuirea măsurii, ci mai trebuie, cu necesitate, să fi intervenit ceva nou de la data rămânerii definitive a măsurii arestării preventive, ca să justifice înlocuirea acesteia. Lucru greu în practică, deoarece, să zicem, ce s-ar putea schimba în 10 zile de la rămânerea definitivă a arestării? Aceasta e situația în general, doar că speța CG e una de excepție.

Unul din temeiurile care a justificat luarea măsurii a fost pretinsa sustragere, adică povestea cu vila din Toscana. Ei, bine chiar și așa tras de păr cum era el, acest temei, a dispărut. O sustragere nu mai este posibilă (nici nu cred că s-a dorit asta, dar nu importă), și nu va mai putea fi invocată în viitor ca temei pentru continuarea arestării preventive. De ce? O dată cu arestarea, s-a făcut adresă despre acest lucru, inclusiv la Poliția de Frontieră. Semnalmentele D-lui Georgescu au fost introduse în baza de date, la fel precum CNP-ul și alte date de identitate (dată, loc naștere etc). Prin urmare, chiar dacă ar vrea, D-l Georgescu nu ar putea trece frontiera, nici cu pașaport, nici cu CI.

În plus, odată ce s-a aflat de pretinsa încercare de sustragere (chiar dacă eu zic că nu a fost), autoritățile judiciare și polițienești îl vor supune pe CG unei supravegheri atât de stricte, încât orice încercare în acest sens va fi imposibilă. Iată un prim element de noutate: povestea cu sustragerea e, de acum, istorie.

A doua chestiune: nu s-a dovedit că D-l Georgescu a îngreunat în vreun fel urmărirea penală cu acea instalație de bruiaj. Nici nu mai contează, deoarece acum instalația respectivă și telefoanele D-lui Georgescu sunt în posesia organelor de politie și de Parchet. Prin urmare, a apărut un alt element de noutate: a dispărut (de va fi fost el vreodată) riscul îngreunării urmăririi penale.

Să trecem la 'pericolul concret pentru ordinea publică'. Aici, nu pot evita un citat: 'prin pericol concret pentru ordinea publică se înțelege o stare de tulburare, de emoție, cauzată de rezonanța negativă a faptelor pretins săvârșite de inculpat, ce ar afecta o colectivitate, opinia publică, societatea și care nu ar putea fi contracarată altfel decât prin luarea măsurii arestării preventive'. Păi, să le luăm băbește. Dacă a existat un pericol concret pentru ordinea publică, pricinuit de faptele de care e acuzat D-l Georgescu, acesta s-a diminuat considerabil. Autoritățile judiciare au reacționat hiperenergic (că să nu zic exagerat) și au băgat în arest un om de 64 de ani, fără antecedente penale, cu studii superioare și doctorat, soț și tată de familie pentru fapte din 2021-2022.

Doi: societatea civilă nu s-a simțit în mod real periclitată, amenințată, oripilată de acuzațiile aduse D-lui Georgescu și, în afară de cei care îl urăsc de moarte din motive politice, nu s-a simțit mai protejată prin arestarea acestuia.

Trei, și aici e elementul de noutate ce face cazul excepțional. De regulă, în cazul unor fapte grave, după luarea măsurii arestării preventive, opinia publică se liniștește. De ce? Fiindcă simte că ordinea de drept a fost restabilită, iar reacția fermă a statului îi dă o senzație de siguranță: că astfel de fapte, dacă nu vor dispărea, măcar se vor împuțina și, dacă totuși se vor mai produce, reacția statului va fi la fel de fermă. Nu acest rezultat s-a obținut în cazul Georgescu. Nu numai că opinia publică nu a fost convinsă de pericolul pentru ordinea publică reprezentat de persoana și faptele D-lui Georgescu, dar a apărut un pericol concret pentru ordinea publică de semn contrar, și anume tulburarea produsă unei părți însemnate a colectivității tocmai de arestarea d- lui Georgescu. E de notorietate că sunt manifestații zilnice și chiar nocturne la Arestul Central, că se dau amenzi și se întocmesc dosare penale. Nu-mi amintesc, și aici e elementul de senzație al cazului, ca arestarea unui inculpat să fi stârnit manifestări de susținere, protest și simpatie la o scară considerabilă. De fapt, arestarea d-lui Georgescu, alt element de excepție, nu numai că nu a jugulat pericolul concret pentru ordinea publică, ci a făcut mai mult rău decât bine. Este adevărat că deciziile judecătorești nu se iau sub presiunea străzii, ci pe baza probelor și actelor dosarului. Totuși, ar fi mai înțelept ca magistrații să nu ignore, să nu facă abstracție de tensiunea socială fără precedent din societatea românească.

Acum: de ce arest la domiciliu? Fiindcă asta s-a cerut și cu asta a fost învestit judecătorul însărcinat cu soluționarea cauzei. El nu putea da mai mult decât s-a cerut, deși suntem în penal, nu în civil.

Deși mulți vor fi dezamăgiți, ca fost judecător de penal, îl felicit pe avocatul D-lui Georgescu pentru inteligența sa. Există un motiv pentru care a procedat așa, dar nu voi vorbi de el până după soluționarea contestației DIICOT. Contestație care sper (e doar o speranță, nu un pronostic) să se respingă cu brio”.