Despre (dez)informarea dirijată.

Another one bites the dust.

S-a mai dus un salariu “nesimțit” și o viitoare potențială pensie “specială”.

Curg valurile de invective și acuzații la adresa unei persoane pe care niciunul dintre acuzatori nu o cunoștea personal, dar știm noi că toți sunt la fel, toți sunt corupți, îmbuibați, incompetenți și nesimțiți, ca iau mâncarea de la gura copilului nostru, ca de-aia nu se construiesc spitale, de-aia cresc taxele, de-aia salariile din învățământ sunt mici.

Pentru ca atât am înțeles noi din umanitate.

Al doilea judecător se pare că alege să pronunțe ultima decizie irevocabilă din viața sa în numai două luni. O decizie pe care divinitatea o și pune în executare de îndată, necunoscând noua realitate din România, conform căreia cu cât ești mai sus în ierarhia celorlalte puteri în stat, cu atât poți nesocoti mai ușor decizia unei instanțe, refuzând cu obstinație să execuți o hotărâre definitivă. Și dacă ajungi cel mai sus, mai nou se pare că poți nesocoti justiția în ansamblul său!

Al doilea judecător părăsește sistemul în care, potrivit informațiilor din spațiul public, curge numai lapte și miere. Poate nu era chiar lapte și miere? Nu ne putem îndoi de culoarul pe care suntem puși! Se vor găsi explicații și aici: probabil nu e buna nici prea multă miere.

Al doilea salariu nesimțit, de aproximativ 3000 de euro net (aferent gradului de tribunal, după aplicarea tuturor sporurilor), pe care îl economisim în 2 luni. Le includem în prima raportare la hectar și deja avem rezultate notabile în economisirea banului public, fără a depune vreun efort. Prețul plătit? Insignifiant! Ce înseamnă două vieți de om? Și nu orice om, ci magistrat, cel mai detestat dintre pământeni. Așa că ne rugăm la Dumnezeu să ii ajute pe cât mai mulți să părăsească sistemul de beneficii “pe cale naturală”.

Pentru că atât am înțeles noi din religie.

Aplaudăm măsurile politice care destabilizează justiția. Asta în timp ce ne plângem ca nu avem încredere în justiție, dar umplem instanțele de dosare. Ne plângem de termene prea lungi ori de erori judiciare și refuzăm sau nu suntem capabili să înțelegem că orice vulnerabilizare a justiției va conduce, invariabil, la termene și mai lungi, la și mai multe erori judiciare.

Pentru că atât am înțeles noi din logica elementară.

Another one bites the dust.

Încă un judecător pleacă nu doar din profesie, ci și din viață. O știre neinteresantă pentru cvasiunanimitatea mass-media. Nu se încadrează în politica editorială. Nu poți lăsa un asemenea subiect să interfereze cu temele esențiale ce trebuie repetate la nesfârșit, pentru a se instala definitiv în mintea poporului. Doar acelea contează, doar pentru acelea ne primim banii!

Nu întâmplător această postare vine la o distanta de 3 zile. Există o teorie potrivit căreia durata normală de viață a unei știri este de 1-2 zile.

În schimb, dacă o știre este prezentă pe mai multe canale, în mod constant, pe o perioadă mai lungă decât cea firească, dacă este reluată obsesiv, chiar și când apar alte subiecte mai importante, dacă este prezentată sub multiple forme, cu variațiuni de detalii nesemnificative, atunci, conform acestei teorii, ea este întreținută artificial, pentru a ocupa spațiul mental al publicului și a distrage atenția de la alte teme relevante.

Ați văzut vreo știre cu situația expusă mai sus în ultimele doua zile? Dar în schimb, despre beneficiile și pensiile speciale ale magistraților de câte săptămâni și luni se vorbește în spațiul public?

Bună, România!

Te simți informată?

Crezi că știi adevărul? Sau știi doar ce vor alții să știi?

Te mai interesează adevărul? Sau te mulțumești doar cu adevărul lor?

Sursa: Facebook