Lumea Justitiei prezinta interviul sustinut de un alt judecator care a fost admis la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

Daca data trecuta ati vazut-o pe Simona Craciunoiu de la Curtea de Apel Craiova (click aici pentru a citi), acum vorbim despre presedintele Curtii de Apel Ploiesti, judecatorul Paul-Mihail Fratilescu (foto), care a promovat la Sectia penala a instantei supreme.

Astfel, judecatorul Fratilescu a trebuit sa vorbeasca despre un aspect inedit din cariera sa, si anume experienta din penitenciar. Sefa ICCJ Lia Savonea l-a intrebat cum l-a ajutat experienta de judecator responsabil cu supravegherea executarii pedepselor in Penitenciarul Ploiesti (din martie 2007 – imediat dupa ce promovase de la Tribunalul Prahova la CA Ploiesti – pana in decembrie acelasi an). Paul Fratilescu a explicat ca aceasta perioada l-a facut sa-si imbunatateasca comunicarea cu detinutii, dar si sa inteleaga mai bine conditiile in care acestia traiau si nemultumirile lor.

Intrebat tot de Savonea cum se raporteaza la independenta judecatorului in actualul context, al atacurilor la adresa magistratilor, Fratilescu a raspuns ca nu este influentat nici de reactiile societatii, nici de cele ale mass media, urmand sa judece doar in conformitate cu legea, constiinta proprie si practica unitara de la nivelul Inaltei Curti.

Iata raspunsurile judecatorului Paul Fratilescu (vezi video):

„Lia Savonea: Ati spus in prezentarea dumneavoastra ca ati fost o perioada de legat cu verificarea respectarii legii in regimul penitenciar. A fost o experienta buna? V-a ajutat cu ceva in activitatea dumneavoastra ulterioara in materie penala? V-a facut mai atent, mai constient la consecinte, la proportionalitate, la efectele concrete asupra vietii celor de acolo? Ati gasit oameni nemultumiti, aflati in situatii in care pentru fapte aproape identice sa aiba pedepse foarte diferite?

Paul Fratilescu: A fost o experienta, pentru ca am luat contact direct cu viata celor care executa pedeapsa in regim de penitenciar. Conform atributiilor pe care le avea judecatorul de supraveghere, puteai sa asculti persoanele respective, sa vezi ce doleante au si ce nemultumiri au fata de solutiile adoptate fata de ei si pedepsele pe care le-au primit. Numai ca nu se puneau in discutie aceste aspecte. Deci ei spuneau nemultumirea, iar eu ascultam ceea ce spuneau.

Lia Savonea: Din aceasta perspectiva va intreb daca pentru dumneavoastra aceasta experienta a insemnat ceva si v-a invatat ceva in tot ceea ce ati facut ulterior. Sau a fost doar o indeplinire a activitatii?

Paul Fratilescu: M-a invatat sa vad si sa am o anumita comunicare cu cei care executau pedeapsa la locul de detinere, pentru ca incercam sa explic, din partea cealalta a baricadei, cum privesc ei lucrurile cand au fost judecati, condamnati si executa pedeapsa, si mentiunile pe care acestia le au fata de instanta de judecata.

Deci, in mare parte, nu puteam sa le spun in fata ca au dreptate sau nu. Eu doar ascultam si solutionam diferitele lor plangeri la regimul de detentie. Dar eu cred ca a fost benefic pentru activitatea mea profesionala sa vad. Nu mai spun ca au fost cazuri cand am si intrat in contact direct cu penitenciarul, efectiv intrand in celulele detinutilor, pentru a vedea de ce se plang acestia pentru conditiile respective de acolo de detentie. Adica trebuia sa iau direct sa vad, cu 'proprius sensibus', ce se intampla: daca un detinut se plange de conditiile de detentie sau de aglomerarea din penitenciar si asa mai departe.

Lia Savonea: Acum revenim la zilele noastre. Magistratura se afla intr-un context mai dificil in perioada aceasta si cu precadere judecatorii care solutioneaza in materie penala. Societatea (din ratiuni bine justificate – pentru ca e normal sa urmareasca felul in care magistratura isi face datoria), societatea e focusata pe anumite cauze din materie penala. Uneori, judecatorii raspund asteptarilor societatii. Alteori, aplicand legea, nu reusesc sa faca acest lucru. Dumneavoastra cum vedeti acest aspect si tot contextul actual din perspectiva independentei dumneavoastra? Si cum veti face la Inalta Curte de Casatie si Justitie daca, de exemplu, veti avea de solutionat un caz – cum se intampla adesea – mediatizat, sub lupa societatii? Cum veti proceda, gandindu-va ca ar putea sa conduca la reactii publice, chiar la proteste?

Paul Fratilescu: Avand in vedere ca intreaga mea cariera am respectat independenta si nu am simtit vreodata ca a fost afectata aceasta independenta in solutionarea cauzei, cred ca orice dosar ar fi in fata mea la Inalta Curte de Casatie si Justitie, de la Sectia penala, n-as putea sa fiu influentat intr-un fel anume despre reactiile mass media, despre reactiile societatii. Voi judeca in conformitate cu legea si propria constiinta. Bineinteles: si prin prisma practicii judiciare unitare, pe care se pune foarte mult accent. Si sunt de acord cu acest lucru, pentru ca mecanismele acestea sunt menite tocmai sa asigure o practica unitara la nivel de Inalta Curte, care trebuie sa dea tonul instantelor din teritoriu si sa cristalizeze. Pentru ca este un deziderat al unui act de justitie de inalta calitate – pe langa solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil. In conditiile actuale (in care se pune foarte mare accent pe independenta justitiei, avem acum situatii in care se mediatizeaza foarte mult cazul judecatorilor si propunerile legislative care sunt in ultima vreme), noi trebuie sa luptam in continuare pentru independenta justitiei. Iar eu, personal, nu ma simt afectat, in solutionarea unui dosar anume, de reactiile mass-media sau ale politicului”.