La circa o luna de la momentul la care fostul vicepresedinte al Autoritatii Nationale pentru Cetatenie (ANC) i-a cerut premierului Dacian Ciolos (foto stanga) sa indrepte abuzurile facute de Ministerul Justitiei, prin intocmirea unui raport care il scoate unic responsabil de problemele din ANC, Andrei Tinu, face un nou demers pentru a-si castiga dreptatea, dar si postul pe care l-a pierdut pentru ca a avut curajul sa o destituie din functie pe actuala sefa a institutiei, Malina Ciobanu. Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti a fost inregistrat, in data de 22 aprilie 2016, dosarul nr. 2887/2/2016 in care Andrei Tinu ii cheama in judecata pe prim-ministrul Dacian Ciolos, ministresa Justitiei, Raluca Pruna (foto dreapta), Ministerul Justitiei si ANC, solicitand suspendarea executarii deciziei Prim-Ministrului nr. 92/10.03.2016, privind eliberarea acestuia din functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, al Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 182/10.03.2016 si reintegrarea sa in cadrul Autoritatii.

Andrei Tinu isi motiveaza actiunea prin aceea ca procedura de verificare a activitatii din ANC efectuata de Corpul de control al ministrului Justitiei si Raportul intocmit ulterior au fost abuzive, nefiindu-i comunicate concluziile Raportului, desi il vizau, dat fiind ca ocupa o functie de conducere in cadrul institutiei. Acest lucru l-a pus in imposibilitatea de a formula obiectiuni si aparari fata de concluziile Raportului, urmate de decizia Prim-Ministrului nr. 92/10.03.2016 care l-au obligat practic, fara o motivare concreta, sa paraseasca functia in care a fost numit pentru un mandat de 4 ani.

In acest sens, Andrei Tinu arata in cererea de suspendare a executarii inaintata Curtii de Apel Bucuresti ca Decizia premierului Dacian Ciolos prin care a fost eliberat din functia de vicepresedinte al ANC este nemotivata, incalcandu-se principiul transparentei decizionale in administratia publica si creandu-se "o indoiala serioasa cu privire la aparenta de legalitate a actului administrativ in discutie". Or, arata Andrei Tinu premierul avea obligatia de a indica elementele de drept si de fapt care au stat la baza deciziei de eliberare din functie, nu doar pentru ca se putea formulara aparari, ci si pentru a se putea exercita un control efectiv al legalitatii actului.

Pe de alta parte, Tinu reclama ca propunerea Ministerului Justitiei inaintata premierului, de a-l revoca din functia de vicepresedinte al ANC, a fost emisa cu depasirea competentelor legale, iar aceasta pentru ca Legea de infiintare, organizare si functionare a ANC stabileste clar ca Ministrul Justitiei nu are atributii in procedura de revocare a presedintelui si a vicepresedintelui ANC.

Fata de acesta situatie, Andrei Tinu apreciaza ca este indeplinita si conditia pagubei iminente, intrucat eliberarea sa din functie, "fara o motivare a atitudinii mele culpabile (prin nemotivarea deciziei Prim-ministrului) si inainte de implinirea termenului pentru care am fost numit (a mandatului de 4 ani) mi-a produs ipso facto un prejudiciu grav de imagine".

In actiunea inaintata la CAB se precizeaza ca demersul Guvernului de a-l elibera din functie in urma unui control al Corpului de control al MJ a creat la nivelul opiniei publice o situatie neadevarata, "si anume ca demiterea mea a fost luata ca urmare a 'situatiei dezastruoase' constatate la Autoritatea Nationala pentru Cetatenie".

Or, sustine Andrei Tinu, "desi inlantuirea cronologica a evenimentelor duce in mod direct la aceasta concluzie", "pana la acest moment, din niciun document nu rezulta legatura de cauzalitate dintre Raportul Corpului de control si revocarea mea din functie".

Prezentam in continuare pasaje din actiunea depusa la CAB de Andrei Tinu:

"In fapt, la 06.02.2014, am fost numit vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat, al ANC (decizia PM nr. 33/06.02.2014), iar din 03.11.2015 (decizia PM nr. 250/3.11.2015) am exercitat atributiile presedintelui institutiei, in conditiile legii, pana la numirea noului presedinte.

In data de 14.12.2015, Ministrul Justitiei a dispus efectuarea unei actiuni de verificare a ANC prin intermediul corpului de control. Concluziile raportului au fost publicate pe site-ul ministerului (www.just.ro), in data de 03.03.2016, imediat dupa izbucnirea in presa a unui scandal legat de modul in care doamna ministru Raluca Pruna a propus-o pentru functia de presedinte al ANC pe doamna Iulia Malina Ciobanu, fosta angajata a Autoritatii, revocata din functie pentru disfunctionalitati constatate in compartimentul pe care il conducea. Scandalul a culminat cu demisiile a cinci sefi de compartimente din ANC, care au apreciat ca intoarcerea la vechile practici administrative reprezinta un risc institutional inacceptabil, demisionarii trimitand si un memoriu catre cabinetul ministrului.

Raportul Corpului de control al ministrului nu a fost comunicat ANC sau mie personal cata vreme am ocupat o functie de conducere in institutie si astfel am fost in imposibilitatea formularii unor obiectiuni si aparari. Modul abuziv in care a fost efectuata aceasta procedura de control l-am semnalat Premierului, prin memoriul inregistrat la Secretariatul General al Guvernului cu nr. 17/3195 din 07.03.2016, memoriu la care nu am primit niciun raspuns, lovindu-ma astfel de tacerea administratiei. Este evident ca publicarea doar a sintezei concluziilor pe site-ul ministerului nu acopera procedura comunicarii, asa cum este ea prevazuta de lege. Mai mult decat atat, ca urmare a inadvertentelor semnalate in media cu privire la continutul concluziilor raportului (cu privire la faptul ca raportul este antedatat, ca acesta contine informatii false etc.), acesta a fost retras de pe site si republicat, la un interval de cateva ore, sub forma unui comunicat de presa (?!), avand continutul modificat fata de postarea initiala.

In data de 10.03.2016, cand ma aflam in concediu de odihna, am fost eliberat din functia de vicepresedinte, cu rang de subsecretar de stat. Decizia PM nr. 92/10.03.2016 a fost luata in baza propunerii MJ nr. 1/21.313 din 04.03.2016, inregistrata la cabinetul PM cu nr. 5/1.422 din aceeasi zi.

In drept, apreciez ca in cauza sunt indeplinite cumulativ conditiile de suspendare a executarii deciziei PM nr. 92/10.03.2016, prevazute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, si anume: (I) sesizarea prealabila, in conditiile art. 7, (II) existenta unui caz bine justificat si (III) necesitatea evitarii unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

CONDITIA CAZULUI BINE JUSTIFICAT

Din imprejurarile emiterii deciziei PM nr. 92/10.03.2016 exista o indoiala puternica si evidenta asupra prezumtiei de legalitate, prezumtie care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative. Apreciem ca, raportat la situatia de fata, urmatoarele motive constituie imprejurari vadite care au capacitatea de a rasturna prezumtia de legalitate de care se bucura un act administrativ: (1) nesolutionarea in termenul legal a plangerii administrative prealabile, (2) nemotivarea actului administrativ, (3) emiterea sa de catre un organ necompetent sau cu depasirea competentei si (4) emiterea sa pe temeiuri neconstitutionale.

1.Plangerea administrativa prealabila nu a fost solutionata in termenul legal

In practica, Instanta Suprema a apreciat ca fiind indeplinita conditia cazului bine justificat in situatia in care plangerea prealabila nu a fost solutionata in termenul prevazut de lege, intrucat aceasta reprezinta o incalcare a dreptului la o buna administrare, drept fundamental consacrat de Carta Drepturilor Fundamentale a UE la art. 41 alin. (1). In virtutea principiului operativitatii, ca unul din principiile care trebuie sa guverneze activitatile organelor administratiei publice, Prim-ministrul Romaniei, ca orice alta structura administrativa, este obligat ca, in scopul realizarii interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, sa actioneze in mod prompt, eficace și eficient. Faptul ca recursul gratios inaintat Prim-ministrului s-a lovit de tacerea administratiei nu face decat sa puna si mai mult sub semnul echivocului temeiurile de fapt si de drept care au stat la baza emiterii deciziei atacate, dar si sa evidentieze reaua-credinta a emitentului actului administrativ.

2.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 este nemotivata

a.Din analiza actului a carui suspendare o solicit se constata ca aceasta nu cuprinde motivarea masurii dispuse de Prim-ministru si nici calea de atac de urmat, incalcandu-se astfel principiul transparentei decizionale in administratia publica.

In preambulul deciziei se face referire doar la o propunere venita din parea Ministrului Justitiei (si aceea nemotivata), fara a se indica argumentele imputabile ce au dus la elibearea mea din functie inainte de expirarea mandatului de 4 ani. Instanta Suprema a statuat ca motivarea actelor administrative reprezinta o conditie de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligatia de a indica neechivoc elementele de drept și de fapt care au stat la baza solutiei adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar și in functie de care sa-și poata formula eventuale aparari, pe de o parte, precum și pentru ca instanta de judecata sa poata exercita un control efectiv a legalitatii actului, pe de alta parte. Or, in speta, este dincolo de orice indoiala ca atat decizia contestata cat si actul care a stat la baza ei sunt nemotivate, astfel ca exista o indoiala serioasa cu privire la aparenta de legalitate a actului administrativ in discutie.

b.Eliberarea dintr-o functie de demnitate publica este o prerogativa absoluta a Prim-ministrului.

Totusi, in exercitarea puterii sale discretionare, acesta dispune de o marja de apreciere ale carei limite sunt prevazute de lege, pentru ca respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie. Cu toate ca Prim-ministrul, in consideratia unor calitati personale si pe baza increderii acordate la un anumit moment, numeste o persoana intr-o functie de conducere de demnitate publica, eliberarea din aceasta functie nu poate fi supusa unui regim juridic identic cu numirea, cu atat mai mult cu cat aceasta intervine inainte de expirarea mandatului de 4 ani. Art. 8 din OUG 5/2010 pentru infiintarea, organizarea si functionarea ANC, aprobata prin Legea 112/2010, stabileste durata exacta a mandatului – 4 ani, si nu o durata maxima. Legea trebuie interpretata astfel incat sa se poata aplica, iar nu sa se motiveze imposibilitatea aplicarii ei – actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat. Mandatul este bine definit, iar importanta intinderii sale este data si de imprejurarea ca acesta pote fi reinnoit o singura data. Asadar, Prim-ministru, prin decizie (act inferior ca putere juridica fata de Legea 112/2010 – lex superior derogat inferior), nu poate dispune nemotivat incetarea mandatului inainte de termen, doar pe baza unei simple aprecieri de oportunitate. In literatura de specialitate s‐a exprimat opinia potrivit careia, ,,scopul legii va fi deci limita legala a dreptului de apreciere (a oportunitatii). Caci puterea discretionara nu insemna o libertate in afara legii, ci una permisa de l02ege”. Desigur, scopul legii reprezinta o conditie de legalitate a actelor juridice, de aceea poate fi considerat un criteriu pentru a delimita puterea discretionara de excesul de putere.

c.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 este nemotivata si pentru ca actul care a stat la baza emiterii ei, propunerea MJ nr. 1/21.313 din 04.03.2016, este nemotivat.

Absenta motivarii actului administrativ atacat constituie o incalcare a principiului statului de drept, a dreptului la o buna administrare si o incalcare a obligatiei constitutionale a autoritatilor administrative de a asigura informarea corecta a cetatenilor asupra problemelor de interes. Prin urmare, aceste aspecte pun in discutie insasi legalitatea emiterii deciziei atacate, constituind o imprejurare de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului atacat. Nemotivarea adresei nr. 1/21.313 din 04.03.2016, dublata de faptul ca Ministrul Justitiei nu avea atributii legale in a face o astfel de propunere, asa cum vom arata in cele ce urmeaza, apare ca o conjuratie juridica menita sa imi incalce dreptul la aparare. Abordarea netransparenta a doamnei ministru Raluca Pruna este de notorietate, domnia sa neaflandu-se la primul derapaj de acest gen. Practica deciziilor netransparente a Ministrului Justitiei, mai ales in domeniul numirilor/revocarilor in functii publice, a fost contestata in repetate randuri de societatea civila si asociatiile profesionale ale magistratilor, inclusiv de Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania.

3.Propunerea MJ nr. 1/21.313 din 04.03.2016 este emisa cu depasirea competentelor legale

a.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 este emisa, astfel cum rezulta din preambulul ei, in baza propunerii MJ nr. 1/21.313 din 04.03.2016. in conformitate cu art. 8 din OUG 5/2010 pentru infiintarea, organizarea si functionarea ANC, (1) Autoritatea este condusa de un presedinte, cu rang de secretar de stat, ajutat de 2 vicepresedinti, cu rang de subsecretar de stat. (2) Presedintele si vicepresedintii Autoritatii sunt numiti si eliberati din functie prin decizie a primului-ministru. Numirea se realizeaza pentru un mandat cu durata de 4 ani, cu posibilitatea reinnoirii o singura data. Din textul legii rezulta fara putinta de tagada ca Ministrul Justitiei nu are atributii in procedura de revocare a presedintelui si a vicepresedintilor ANC.

b.Exista institutii ale caror conducatori sunt numiti/revocati de catre Prim-ministru, la propunerea ministrului in subordinea caruia se afla respectiva autoritate (ex.: propunerea pentru numirea si revocarea sefilor ANFP si ANRSCUB se face de catre Ministrul Dezvoltarii Regionale si Administratiei Publice, pentru ANPM, AFM, GNM se face de catre Minstrul Mediului, Apelor si Padurilor, pentru ANRSP de catre Ministrul Afacerilor Interne, propunerea pentru CNPP, ANOFM si ANPDCA se face de catre Ministrului Muncii, Familiei, Protectiei Sociale si Persoanelor Varstnice si pentru CNAS de catre Ministrului Sanatatii Publice).

In aceste situatii, legea de organizare si functionare a respectivelor institutii prevede expressis verbis ca ministrul de resort are dreptul de a formula o recomandare, catre Prim-ministru. Insa, asa cum am aratat anterior, in conformitate cu art. 8 din OUG 5/2010, Ministrul Justitiei nu are atributii in procedura de numire presedintelui si a vicepresedintilor Autoritatii.

c.Asemenea ANC, mai exista si alte autoritati ale administratiei publice centrale aflate in coordonarea unor ministere, autoritati conduse de demnitari care sunt numiti si revocati de Prim-ministru fara propunerea ministrului de resort (ADS, aflata in coordonarea Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale – vezi decizia PM nr. 108/2015, ANT, aflata in coordonarea Ministrului Economiei, Comertului si Relatiilor cu Mediul de Afaceri – vezi decizia PM nr. 127/2015, ANPC, in coordonarea Ministerului Economiei – vezi decizia PM nr. 251/2015). Exempli gratia, toate deciziile PM privind numirile/revocarile sefilor acestor institutii sunt facute fara propunerea ministrului de resort, deoarece in cazul lor, ca si in cazul ANC, legea nu prevede acest drept.

4.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 este eimisa in baza unor temeiuri neconstitutionale

Principiul simetriei in drept este inaplicabil in cauza. Din analiza deciziei atacate rezulta fara putinta de tagada faptul ca aceasta este nemotivata, asa cum am aratat la pct. II.2. Astfel, singura jurstificare juridica pentru emiterea nemotivata a unui act administrativ pare a fi aceea ca eliberearea din functie a fost dispusa in aceleasi conditii in care s-a facut si numirea, pe baza principiului simetriei.

Numai ca, un asemenea argument nu se poate retine deoarece in situatia de fata ne aflam in sfera raporturilor de putere in cadrul unor autoritati publice iar decizia PM nr. 92/10.03.2016 este un act de drept public si nu de drept privat. in ceea ce priveste limitarea aplicabilitatii principiului simetriei la actele ce tin doar de dreptul privat, argumentum ad verecundiam apartine Curtii Constitutionale a Romaniei care, in considerentele deciziei nr. 731/10.07.2012, a stabilit definitiv ca: ,,aplicarea principiului simetriei in dreptul public, cu atat mai mult in dreptul constitutional, cu deosebire la organizarea si functionarea autoritatilor publice, nu este posibila. Principiul simetriei este un principiu al dreptului privat, fiind exclusa posibilitatea aplicarii acestuia in dreptul public”. In conditiile in care Onorata Instanta este investita doar cu solutionarea unei cererii de suspendare iar verificarea judecatoreasca este limitata doar la acele imprejurari vadite care au capacitatea sa produca o indoiala serioasa asupra prezumtiei de legalitate de care se bucura decizia PM nr. 92/10.03.2016, inaplicabilitatea principiului simetriei trebuie legata eminamente de nemotivarea deciziei atacate. Argumentul ca decizia PM nr. 92/10.03.2016 este nemotivata deoarece i se aplica principiul simetriei este unul neconstitutional, date fiind considerentele deciziei CCR nr. 731/10.07.2012, instantele de judecata fiind tinute sa respecte inclusiv considerente deciziilor CCR, care sunt obligatorii pentru toate autoritatile si institutiile publice, conform Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1995.

CONDITIA PAGUBEI IMINENTE

Practica judiciara in materie a statuat ca, in ceea ce priveste verificarea indeplinirii conditiei evitarii unei pagube iminente, instantele trebuie sa analizeze cu grija sporita intreg amalgamul de interese divergente care le sunt prezentate, pentru a alege solutia cea mai putin prejudiciabila pentru parti. Astfel, daca prejudiciul pe care suspendarea l-ar provoca reclamantului este mai mic decat cel al paratului, cererea de suspendare este admisibila si cu atat mai mult este admisibila atunci cand paratului nu i se cauzeaza niciun prejudiciu prin suspendare, ceea ce este perfect valabil in speta dedusa judecatii.

Apreciez ca prin suspendarea efectelor deciziei atacate pana la solutionarea litigiului pe fond s-ar impiedica amplificarea prejudiciului de ordin moral, material dar in special procedural pe care mi-l produce actul administrativ in cauza si, in acelasi timp, s-ar restabili functionalitatea ANC.

1.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 imi aduce un prejudiciu moral si material

a.Masura eliberarii mele din functie, fara o motivare a atitudinii mele culpabile (prin nemotivarea deciziei Prim-ministrului) si inainte de implinirea termenului pentru care am fost numit (a mandatului de 4 ani) mi-a produs ipso facto un prejudiciu grav de imagine. La nivelul opiniei publice s-a retinut o situatie neadevarata, si anume ca demiterea mea a fost luata ca urmare a 'situatiei dezastruoase' constatate la Autoritatea Nationala pentru Cetatenie de catre Corpul de control al Ministrului Justitiei.

Inlantuirea cronologica a evenimentelor duce in mod direct la aceasta concluzie, desi, pana la acest moment, din niciun document nu rezulta legatura de cauzalitate dintre Raportul Corpului de control si revocarea mea din functie. Mentionez ca sunt in plin proces de dezvoltare profesionala, in prezent sunt cadru didactic universitar titular, in specializarea Drept constitutional, iar situatia total neadevarata creata ca urmare a eliberarii mele din functie imi aduce un prejudiciu grav de imagine in cariera universitara, pe termen lung.

b.Cu privire la forma pe care o poate imbraca prejudiciul, acesta poate fi si un prejudiciu procedural, adica de natura a ma pune intr-o situatie dezavantajoasa din punct de vedere procesual in litigiul de fond.

Nemaiavand calitatea de vicepresedinte al ANC nu mai pot avea acces la documentele institutiei (multe dintre ele de uz intern sau clasificate) si nici la resursa umana a Autoritatii. Prin suspendarea deciziei PM nr. 92/10.03.2016 s-ar restabili echilibrul procesual in litigiul de fond, ceea ce ar fi in deplina rezonanta cu principiu egalitatii armelor, ca fundament al procesului echitabil. Conform jurisprudentei CEDO, se impune ca fiecarei parti sa i se ofere posibilitatea rezonabila de a-si sustine cauza in conditii in care sa nu o plaseze intr-o situatie de net dezavantaj in raport cu adversarul. De asemenea, asa cum am aratat anterior, Raportul Corpului de control nu mi-a fost comunicat inainte de eliberarea din functie si nu am avut posibilitatea efectiva de a formula obiectiuni la nivel institutional, in calitate de presedinte interimar sau vicepresedinte. Apreciez ca astfel mi-a fost incalcat dreptul la aparare garantat de Constitutie.

In jurisprudenta Curtii Constitutionale se statueaza ca dreptul la aparare confera oricarei parti implicate intr-un proces și indiferent de natura acestuia posibilitatea de a folosi toate mijloacele prevazute de lege prin care pot fi invocate situatii sau imprejurari ce sustin și probeaza apararea. Masura privarii de dreptul la aparare trebuie privita si ca o discriminare, astfel cum este prevazut in OG 137/2000. Odata cu eliberarea din functie, nu mai pot avea calitatea de a combate concluziile raportului la nivel institutional, in numele Autoritatii, ci doar, in nume propriu, fara a avea acces la documentele interne ale institutiei sau la resursa umana a ANC.

c.Pierderea locului de munca prin eliberarea din functia de vicepresedinte al ANC si implicit pierderea indemnizatiei lunare aferente constituie un prejudiciu material, viitor si previzibil. CEDO a statuat in hotararea Buchen c. Cehiei ca notiunea de ,,bun” ca obiect al dreptului de proprietate, consacrat si protejat de art. 1 parag. 1 din Primul Protocol Aditional al Conventiei, include orice interes al unei persoane de drept privat care are o valoare economica, astfel incat dreptul la indemnizatie poate fi asimilat unui drept de proprietate. Fac precizarea ca am un copil in varsta de 1 an si 4 luni in intretinere si sotia mea este insarcinata cu al doilea, iar pierderea locului de munca este de natura a-mi cauza un serios dezechilibru economic.

2.Decizia PM nr. 92/10.03.2016 este de natura a perturba grav functionarea ANC

a.Masura revocarii mele din functie, are drept consecinta perturbarea grava a functionarii Autoritatii Nationale pentru Cetatenie, de natura a aduce o paguba iminenta serviciului public. Aceasta poate fi impiedicata prin suspendarea efectelor deciziei PM nr. 92/10.03.2016, in baza art. 8 alin. (11) din Legea nr. 554/2004. ANC se confrunta cu o lipsa acuta de personal, in pofida demersurilor organizatorice realizate, inclusiv pe perioada in care am exercitat interimatul functiei de presedinte, lucru cunoscut si recunoscut inclusiv la nivelul MJ. Dovada acestei situatii este prezentata si pe site-ul Autoritatii (http://cetatenie.just.ro), unde se pot a constatata intarzieri foarte mari in solutionarea cererilor de cetatenie.

In conditiile in care termenul prevazut de lege pentru solutionarea cererii de cetatenie este de 5 luni, doar 0,01% din dosare au fost solutionate in acest termen. Timpul mediu de solutionare a cererilor de redobandire a cetateniei romane in raport cu prevederile art. 11 din Legea nr. 21/1991 este de aproximativ 10 luni, deci dublu fata de cel legal.

b.Conform art. 20 alin. (5) din Legea nr. 21/1991, juramantul de credinta se depune in sedinta solemna numai in fata Ministrului Justitiei sau a presedintelui ANC ori a unuia dintre cei 2 vicepresedinti. In anul 2015, pe fondul situatiei din Ucraina, s-au inregistrat un numar record de solicitari de redobandire a cetateniei din aceasta tara, iar la acest moment sunt aproximativ 32.000 de solicitanti ce asteapta sa depuna juramantul de credinta. Din cauza relatiilor diplomatice tensionate intre Bucuresti si Kiev (statul ucrainean nu accepta dubla cetatenie), juramantul de credinta pentru aplicantii ucraineni se poate depune doar la sediul central al ANC, neexistand posibilitatea pentru a se indeplini aceasta procedura la misiunile diplomatice ale Romaniei din Ucraina. In momentul de fata, avand in vedere aceasta situatie exceptionala, cand juramantul de credinta se depune doar la sediul ANC, individual, si numai in fata presedintelui Autoritatii, neexistand in functie niciun vicepresedinte, activitatea Autoritatii este perturbata grav. Programarile in vederea depunerii juramantului de credinta depasesc cu mult termenul rezonabil, ajungand sa fie facute, paradoxal, intr-un interval de timp mai mare decat cel in care au fost solutionate dosarele de cetatenie".

*Cititi aici integral actiunea lui Andrei Tinu de la Curtea de Apel Bucuresti