Este pur si simplu apa de ploaie agitatia magistratilor-activisti impotriva noii forme a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, care le va permite pensionarea anticipata magistratilor cu o vechime de 20 de ani. Nu o spunem noi, ci chiar Consiliul Superior al Magistraturii. Institutia condusa de judecatoarea Lia Savonea a dat publicitatii un raport in acest sens joi, 7 noiembrie 2019.

Amintim ca principala linie de propaganda impotriva noii legi se refera la faptul ca posibilitatea acestei pensionari anticipate prea din scurt (respectiv de la 1 ianuarie 2020) va crea un haos in sistem, autoritatea judiciara riscand sa ramana fara prea multi judecatori si procurori. Mentionam ca la aceasta idee s-a raliat inclusiv senatoarea PNL Alina Gorghiu, care a propus un proiect de lege care presupune amanarea intrarii in vigoare a noii reglementari: de la 1 ianuarie 2020 la 1 ianuarie 2021. De altfel, imediat dupa anuntul fostei sefe a PNL, judecatoarea Adina Lupea de la Curtea de Apel Cluj a atras atentia ca totul este mult zgomot pentru nimic, intrucat magistratii care intr-adevar ard de nerabdare sa se pensioneze anticipat nu sunt mai multi de 100 (click aici pentru a citi).

Revenind la raportul CSM – pe care il puteti citi integral la sfarsitul articolului – trebuie sa spunem ca documentul trateaza cu precadere breasla procurorilor. Mai precis, institutia subliniaza ca riscul pensionarilor de procurori este unul controlabil, avand in vedere ca in ultimul deceniu sistemul a avut capacitatea de autoreglare.

Scazut este si riscul pensionarilor in randurile procurorilor care au depasit 25 de ani vechime, adauga Consiliul.

Prezentam concluziile cercetarii efectuate de catre CSM:

„Este evident ca noile dispozitii, care ar putea permite pensionarea celor cu vechime in functie intre 20 si 25 de ani, vin cu o serie de riscuri, cel major din punct de vedere al impactului, in sfera resurselor umane, fiind dislocarea din sistem a unui procent masiv de procurori care sa nu permita acoperirea deficitului prin masuri imediate.

Totusi, datele statistice mai sus analizate arata ca riscul pensionarilor din sistem intre limitele minime si maxime este unul controlabil, sistemul dispunand de mijloace adecvate si eficiente de acoperire a deficitului. Facem precizarea ca in anul 2009, Ministerul Public s-a confruntat cu cel mai mare numar de pensionari – 298 intr-un singur an (cifra care se apropie de maximele estimate mai sus) –, cauza fiind legata de intentia legislativului de a aduce modificari ale conditiilor legale de pensionare. In anii care au urmat acestui eveniment, sistemul a fost capabil si a reusit sa gaseasca resurse care sa echilibreze si sa acopere deficitul creat.

Putem insa vorbi de un risc major cand si a doua componenta a riscului (si anume probabilitatea) prezinta un grad mare de producere. Cel putin la prima vedere, singurul argument care poate fi luat in calculul probabilitatii de acest fel este legat de noutatea dispozitiilor legale. Trebuie sa precizam ca pe baza datelor statistice de mai sus nu se poate masura intentia de pensionare, fiind necesare metode si tehnici suplimentare de cercetare (de exemplu, sondarea intentiei de pensionare plin aplicarea de chestionare).

In final, mai trebuie subliniat un aspect – anume: ca riscul identificat mai sus a existat si exista si in cazul pensionabililor cu vechimea de peste 25 de ani, insa volumul iesirilor anuale din sistem incadreaza riscul la unul cu grad scazut.

In acord cu aspectele retinute in sedinta Comisiei nr. 1 comune – Legislatie si cooperare interinstitutionala din data de 05.11.2019, cand au fost analizate datele prezentate mai sus, precizam ca evaluarea se raporteaza la tendintele din anii anteriori si nu a luat in considerare factorii subiectivi si contextul legislativ specific, iar studiul a avut in vedere si existenta in legislatia actuala a posibilitatii pensionarii magistratilor cu o vechime de cel putin 20 de ani in magistratura, sub conditia limitei de varsta de 60 de ani”.

* Cititi aici raportul integral al CSM