Într-o țară unde justiția ar trebui să fie pilonul democrației, magistrații devin victimele unei campanii mediatice, sub pretextul unei reforme a pensiilor.

Reforma pensiilor magistraților ar fi trebuit să fie un pas spre echitate și sustenabilitate în condițiile deja trasate de aplicarea Constituției în nenumărate decizii obligatorii. În schimb, s-a transformat într-un spectacol public de denigrare. Puterea executivă și televiziuni de știri de prim plan au declanșat un atac verbal și scris asupra celor care, ani la rând, au apărat legea. În loc de recunoaștere, magistrații primesc dispreț. În loc de dialog, sunt supuși unui linșaj mediatic. Ce consecințe va avea aceasta asupra independenței justiției care trebuie să se bucure în primul rând de demnitate?

Deși, din motive personale care țin și de nemulțumirile mele îndreptățite despre cum merg anumite lucruri în justiție am vrut să nu mă implic în această chestiune fierbinte, totuși, poziția mea vremelnică de vicepreședinte în cea mai mare și mai veche asociație profesională a magistraților din România mă obligă să iau cuvântul și să spun lucrurilor pe nume în apărarea unor principii care par astăzi desuete, și anume, respectarea Constituției, a democrației și a independenței justiției (nu așa simplist cum o vede o anumită parte a publicului, slab informată sau „dezinformată”).

Democrația se bazează pe trei piloni, care trebuie să fie în permanență puternici și stabili, puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească a unui stat. Presa, supranumită „câinele de pază al democrației”, trebuie să fie cea care veghează ca adevărul să iasă de fiecare dată la iveală, să informeze corect și la timp toți cetățenii statului democratic, asigurându-se prin această activitate continuă că cei trei piloni sunt puternici, stabili și în echilibru unul cu celălalt, prevenind prin aceasta abuzul unei puteri asupra alteia și, în cele din urmă a Statului împotriva cetățeanului.

În momentul în care informezi publicul despre ceva specializat, despre un domeniu care necesită anumite cunoștințe care nu se învață la Facultatea de Jurnalism, care este și ar trebui să fie despre arta comunicării și a transmiterii adevărului, ai datoria de a te documenta temeinic însoțit de un specialist minuțios.

Același lucru este valabil și pentru cei care fac legile, informare atentă, judicioasă și întotdeauna sub principiile dezvoltate în chestiunea analizată de-a lungul timpului de jurisprudența obligatorie a Curții Constituționale a României.

În ceea ce privește vârsta de pensionare a magistraților, într-adevăr, aceasta nu este un reper constituțional, însă, DECIZIA Curții Constituționale a României nr.467 din 2 august 2023 referitoare la obiecția de neconstituţionalitate a unor dispoziții din Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu a statuat că „tranziția nu poate fi realizată ex abrupto, ci este necesară o abordare echilibrată și rațională, care să asigure previzibilitatea normativă în domeniul vizat.... 125. Or, pe de o parte, introducerea unui criteriu de vârstă și, pe de altă parte, impunerea unei vârste standard de pensionare ridicate față de situația normativă existentă în prezent sunt motive suficiente pentru a determina o obligație corelativă a legiuitorului, aceea de a identifica o soluție legislativă rațională care să permită trecerea treptată și firească la noul sistem, fără să fie afectate securitatea juridică și previzibilitatea normativă. Această obligație derivă din principiul securității juridice, principiu de rang constituțional prevăzut de art.1 alin.(5) din Constituție. De altfel, ori de câte ori legiuitorul a crescut vârsta de pensionare în domeniul pensiilor a făcut-o într-un răstimp suficient de lung, astfel încât să nu afecteze securitatea juridică și încrederea cetățenilor în actul de legiferare (spre exemplu, creșterea într-un interval temporal de 15 ani a vârstei standard de pensionare pentru bărbați cu 3 ani, respectiv creșterea într-un interval temporal de 20 ani a vârstei standard de pensionare pentru femei cu 5 ani)”.

De aici ar fi trebuit pornită informarea publicului, iar nu prin draft-ul dictat de mărire a vârstei de pensionare cu patru ani într-un an, care, între noi fie vorba nu mai este de 47 de ani de mult, față de alte categorii profesionale bugetare, care și în prezent se pensionează la vârste începând cu 47-48 de ani, însă despre care publicul nu este informat absolut deloc. Consultare anterioară cu subiecții „reformei”? Nu. Noi facem, așteptăm presiunea mediatică, dezbaterea publică, populară, după care vă așteptăm la dialog.

Magistrații la care s-a făcut referire anterior în anumite comunicate publice, că s-ar fi pensionat la 48-49 de ani în ultima perioadă, sunt într-un număr extrem de restrâns, după cum a demonstrat cu date exacte CSM și au beneficiat de o dispoziție tranzitorie existentă în actuala lege nr.303/2022, introdusă și aprobată în procesul legislativ de o putere din același spectru politic, însă sub o altă majoritate parlamentară.

În ceea ce privește pensia ostil denumită „specială” a magistraților, deși atât legislația, cât și nenumăratele decizii CCR spun că este de serviciu, reperul constituțional din decizia recentă antereferită este că „legiuitorul este ţinut să respecte principiul independenţei justiţiei, sub aspectul securităţii financiare a magistraţilor, care impune asigurarea unor venituri din pensii apropiate celor pe care magistratul le avea în perioada în care era în activitate (paragraful 143 din Decizia nr.900 din 15 decembrie 2020). Legea în vigoare stabileşte modul de calcul al pensiei de serviciu a magistraţilor, ținând seama de reperele rezultate din jurisprudenţa instanţei constituţionale, fundamentate pe principiul independenţei justiţiei, precum şi de reperele trasate în documentele internaţionale privind statutul magistraţilor, astfel încât cuantumul pensiei rezultat în urma aplicării dispoziţiilor legale este apropiat de cuantumul venitului ce reprezintă indemnizaţia pentru activitatea desfăşurată în calitate de magistrat (paragraful 145)”.

Justificarea acestui principiu? Reflectă specificul profesiei, gradul de restricții, incompatibilități și riscuri asumate.

Sunt prezentate publicului larg numărul de restricții și incompatibilități din profesia de magistrat, precum și responsabilitatea deciziei asumate în actul de justiție corelat nu de puține ori cu riscuri inerente? Vorbește cineva despre acestea în afară de noi, care „ne apărăm privilegiile”? Foarte puțini, nu la ore de vârf și întrerupți de filmări ale unor accidente de tramvai sau reclame. Informarea publicului primează. Judecați dvs.

Câinele de pază al democrației mușcă abitir prin ecran în ochii publicului amuzat și satisfăcut că chiar și fără un picior, democrația românească va sta în celelalte două..., uitând că ultima speranță în fața abuzului de putere va fi întotdeauna justiția... demonizată și cu demnitatea în retragere.

Responsabilitatea vorbelor și faptelor o purtăm toți, însă atunci când este vorba de viitorul unei națiuni (că da, chiar dacă nu place unora, justiția este sistemul imunitar al unei națiuni, cu bune și rele), efectul a ceea ce se întâmplă nu de azi, ci mai de mult, îl vor vedea generațiile viitoare care ne vor judeca și îl vor suporta.