Din capul locului precizez ca situatia SIPA si „doi s-un sfert” (infiintare si functionare fara lege – act normativ emis de Parlament si fara control parlamentar al activitatii – raport anual) – denumiri pe care le pastrez in toate referirile, chiar si din perioade in care jocul acronimelor era altul – reprezinta nu numai o sfidare la adresa statului de drept, ci chiar mai mult decat atat, o frauda sistematica si masiva a aparatului de stat in dauna drepturilor individuale. Din aceasta perspectiva, magistratii care au colaborat ca delatori, turnatori, comanditari, simbriasi, cunoscand bine ceea ce fac, iar ulterior au emis in fiecare an declaratii false pe proprie raspundere ca nu ar fi facut-o, trebuie trasi la raspundere, inclusiv penala. Ca se va intampla astfel, este incert; se pare ca exista o politica concertata de omerta sub aceste aspecte, care poate veni chiar de la CSAT. Aceste chestiuni le-am mai spus pe ici, pe colo, si fara indoiala ca vor fi inchegate intr-un ansamblu mai unitar si coerent, sub forma de articol, cand le va veni vremea; pentru necesitatile randurilor de fata constituie doar o utila introducere in tema asupra contextului de legalitate si constitutionalitate – in care, este bine sa avem in vedere tot timpul – nu se incadreaza.

Evenimentul Zilei a publicat recent Raportul final nr. 96 din 17.04.2008 privind activitatea Comisiei constituite prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1348/C din 31 mai 2007, modificat prin Ordinul Ministrului Justitiei nr. 1489/C din 11.06.2007 si completat prin Ordinele Ministrului Justitiei nr. 2175/C din 27.08.2007 si nr. 2959/C din 21.11.2007, la care ma refer ca fiind „Raportul Predoiu”, dupa numele ministrului care l-a comandat, emis de o comisie care si-a desfasurat activitatea in perioada iunie-decembrie 2007; este primul document care permite o privire in profunzime in aceasta chestiune de mare importanta.

Din raport reiese ca prin OMJ nr. 790/C din 20.03.2006, fostul ministru al justitiei, Monica Macovei, a desemnat prima „comisie de inventarirere a arhivei si documentelor in lucru apartinand Directiei Generale de Protectie si Anticoruptie”, formata din istorici, consilieri de stat, consilieri ai ministrului justitiei, reprezentanti ai conducerii DGPA (SIPA) – director general si directori generali adjuncti – in componenta intrand si judecatorul detasat Cristi Vasilica Danilet, fiind desemnat un aparat tehnic format din angajati ai DGPA. Aceasta comisie a realizat exclusiv inventarierea arhivei DGPA, arhivand si opisand atat arhiva gestionata de aparatul central al fostei DGPA, cat si cea comunicata de serviciile teritoriale ale DGPA. Pa baza recomandarilor acestei comisii s-a elaborat un nomenclator arhivistic pentru documentele proprii ale fostei DGPA, cu termene de pastrare, inexistent anterior.

Comisia a finalizat inventarierea abia la finele lui 2006 (cu depasirea termenului), fara a mai indeplini si obligatia prevazuta de art. 2 alin. 4 din HG nr. 127/2006 (de sortare si transmitere mai departe).

Prin OMJ nr. 1251/C din 19.01.2007 a fost desemnata cea de-a doua comisie a Ministerului Justitiei (comisia Macovei II), formata doar din doi consilieri ai ministrului justitiei, acelasi Cristi Vasilica Danilet (care a fost membru si in prima comisie) si procurorul Paul Dumitriu. Potrivit dispozitiei ministrului Macovei, atributile celei de-a doua comisii s-au rezumat strict la „analizarea si stabilirea destinatiei documentelor apartinand foste DGPA, aflate in custodia Ministerului Justitiei si depozitate la sediul central al ANP (Administratia Nationale a Penitenciarelor)”.

Cea de-a doua comisie avea obligatia „de a prezenta Ministrului Justitiei, in termen de 3 luni de la numire, un raport cu sinteza activitatii desfasurate, analiza documentelor mentionate si propuneri in vederea stabilirii destinatiei acestora”.

Ei bine, aceasta comisie II nu a respectat termenul si nu a intocmit nici un fel de raport asupra propriei activitati; ministrul justitiei a tolerat aceasta situatie inadmisibila. Pretextul nerealizarii vreunei dari de seama si netransmiterii arhivei mai departe a fost presupusul numar redus al membrilor comisiei (2 persoane), scuza care apare in chiar Raportul Predoiu si actualmente pe toate materialele emise de Cristi Vasilica Danilet.

Aceasta scuza trebuie inlaturata cel putin pentru urmatoarele motive:

- Cristi Vasilica Danilet a facut parte din comisia Macovei I si cunostea magnitudinea problemei care – aparent – i se cerea a fi rezolvata. Ca atare, putea sa refuze activitatea sau cel putin sa solicite ministrului desemnarea unui aparat tehnic, intocmai cum s-a procedat in cazul comisiei I a aceluiasi ministru; cu totii – inclusiv ministrul – erau in cunostinta de cauza.

- este posibil ca insusi Cristi Vasilica Danilet sa fi facut propunerea de comisie, fara mentiuni legate de amploarea activitatii. Indeobste, un act administrativ este emis pe baza unei documentatii prealabile, ceea ce cu siguranta a fost facut si in cazul acestui ordin de ministru, existand cel putin o propunere. Nu cunosc, dar este interesant de stiut daca propunerea a venit chiar de la Danilet.

- la nici un moment nu a existat vreo cerere din partea comisiei de asigurare a personalului necesar. Comisia II putea oricand sa solicite ministrului punerea la dispozitie a unor arhivari, dactilografi, manipulatori. Putea fi refuzata, dar era datoria ei sa faca asta, daca se dorea intr-adevar derularea unor activitati.

- comisia nu a intocmit vreun raport la finele termenului stabilit, nici macar pentru a invederea imposibilitatea realizarii obiectivului.

In aceste conditii, se pune intrebarea naturala de ce este numita o comisie pentru o activitate despre care se stia de la inceput ca nu poate fi realizata, care nu cere resursele necesare functionarii si careia i se permite sa nu realizeze activitatea respectiva.