DNA are propriul camp tactic si se foloseste de instrumentele conferite de lege pentru a constrange o persoana care, in opinia procurorilor, devine in timp, prin pozitia pe care ajunge sa o ocupe in varful institutiilor statului, un subiect bun de “decapat”, ce le confera notorietate si o bila alba in asa-zisa “lupta impotriva coruptiei”. Exista, insa, o mare problema legata de aceste redeschideri de dosare care, candva, au fost clasate. Si cred ca este momentul ca si aceasta problema sa fie rezolvata din punct de vedere legislativ.

Voi explica, pornind de la cel mai proaspat exemplu de clasare pe care DNA o vrea infirmata, desi cauza are o vechime de 8 ani: Paul Stanescu e chemat la ICCJ in legatura cu posibila redeschidere a unui dosar vechi din 2008. Hai, sa fim seriosi! Stanescu nu reprezenta deloc o miza pentru DNA pana nu a ajuns in pozitia de vicepremier. Dovada ca pana la acest moment nu a fost atins deloc de “penal”. Acum, insa, DNA vede in Stanescu un “monstru” si considera ca prinderea lui in bilantul “coruptilor” ar constitui marele trofeu al momentului la pescuit in apele tulburi ale politicii. Nu stiu, habar nu am daca Stanescu a savarsit vreodata fapte de natura penala, nu e treaba mea sa judec si sa dau verdicte. Pot avea, insa, o parere personala despre modul in care redeschiderea unui dosar clasat (indiferent pe cine ar viza el!) face parte dintr-un arsenal folosit de DNA in momente-cheie pentru societatea romaneasca. Cum ar fi acum facerea Guvernului Dancila.

Adevarul este ca, la DNA, exista sertare cu dosare clasate, din care se reactiveaza cereri de redeschidere a unor urmariri penale daca acolo, in arhiva numelor vizate candva intre copertile acestor cauze prafuite, exista persoane care, gratie destinului, partidului sau - mai stii!- alinierii planetelor, ajung demnitari sau intr-o functie foarte importanta in Guvern. Cum ar fi functia, iata, de vicepremier.

Iata cum DNA face politica mascata. Dar astfel de rasturnari de situatie si strategie politico-judiciara nu ar fi posibile daca legea nu ar permite astfel de artificii. Pentru ca, intreb eu, daca o clasare ar fi definitiva, batuta in cuie dupa un termen ales a fi rezonabil pentru redeschiderea dosarului de catre parchet, ar mai putea procurorii sa joace alba-neagra cu cereri de confirmare a inceperii de urmarire penala acolo unde tot ei, magistralii, exceptionalii si super-profesionistii, nu au gasit candva elemente care sa duca la intocmirea unui rechizitoriu? Sa inteleg ca atunci au fost prosti sau au favorizat potentiali infractori?

Daca tot se vor dezbate modificarile la Codul penal si de procedura penala, cred ca bine ar fi ca legiuitorul sa se aplece si asupra acestui aspect. Si sa se introduca un termen in interiorul caruia se poate redeschide un dosar clasat, la cererea parchetului care a clasat cauza respectiva. Asta ar fi o varianta de mijloc. Alta varianta ar fi ca dosarele inchise prin clasare sa nu mai poata fi redeschise decat in situatii de exceptie care sa vizeze infractiuni foarte grave, cum ar fi infractiunile contra vietii, contra securitatii statului sau cele imprescriptibile, cum ar fi crimele contra umanitatii.

Inca ceva. Clasarea se dispune (art.315 NCPP) cand nu se poate incepe urmarirea penala intrucat nu sunt intrunite conditiile de fond si forma esentiala a sesizarii sau cand exista unul dintre cazurile prevazute la art.16 alin.1 din NCPP. Paradoxal, desi pentru fapte de coruptie exista termene de prescriptie, pentru clasare nu exista asa ceva. Drept pentru care, cand vor muschii unui procuror anticoruptie, redeschide un dosar vechi de ani si ani de zile, chiar daca faptele din interiorul acelui dosar ar putea fi prescrise. Dar si in cazul in care ele nu sunt prescrise, dar la acea vreme ancheta nu a condus la nicio incriminare, cum vine asta, sa redeschizi pe aceleasi fapte? O aberatie! Care trebuie avuta in vedere de legiuitor! Caci, pun si eu o intrebare: cum ramane cu principiul legalitatii incriminarii?

Asa cum au acum aceasta posibilitate, DNA-istii au in mana cheia jocului politic. Odata redeschis un dosar, denigrarea celui in cauza este unul dintre efectele imediate. Iar pozitia lui in functia in care se afla, este afectata si ea. Persoana va fi prinsa sub avalansa de comentarii in media, iar cetateanul poate intelege ce vrea sau ce poate din speta respectiva pentru ca, oricum, nu are tot tabloul si nici cunostinte in domeniu. Si, uite-asa, ghilotina redeschiderii dosarelor istorice clasate poate sa schimbe tabloul politic, soarta unor oameni si soarta unei tari.

PS – Nu toti cei care au ochi, si vad, nu toti cei care au urechi aud, nu toti cei care au cap, au si creier, si nu toti cei care au creier, au si bunacredinta. Aviz celor care nu vor ca legile proaste sau care genereaza abuzuri sa fie schimbate!